Decizia civilă nr. 328/27, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)* Cod operator 8428

D. CIVILĂ NR. 328/R/(...) Ședința publică din 27 ianuarie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A.-A. P.

JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ

I.-D. C.

GREFIER : A.-A. M.

S-au luat spre examinare, recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. C., precum și recursul declarat de pârâta A. N. P. R. P., împotriva deciziei civile nr. 4. din

07 octombrie 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...)*, privind și pe reclamantul intimat B. V. M., având ca obiect plângere la L. nr. 1..

Se constată că mersul dezbaterilor, dezbaterea în fond a cauzei și concluziile părților au fost consemnate în Încheierea ședinței publice din data de (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Ses iz are a pr ime i ins tanțe.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul J. C.-N. la data de (...), sub nr. (...), reclamantul B. V. M., în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice și A. N. pentru R. P., a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care:

- să constate existența dreptului său de creanță asupra S. Român, la data de (...), privind suma de 159.701,70 lei, în temeiul L. nr. 1. și al T.

VII din L. nr. 2., modificată și completată prin OUG nr. 8.

- să dispună reactualizarea sumei de mai sus cu rata inflației pentru perioada cuprinsă între data emiterii Deciziei nr. 1878/(...) și data prezentei cereri, respectiv, cu suma de 22.494,23 lei, conform indicelui inflației publicat de I. pentru perioada sept. 2004 - martie 2010;

- să oblige S. Român, respectiv, A. N. pentru R. P., la plata sumei totale de 182.195,93 lei;

- să dispună ca în caz de neplată suma să fie recalculată prin aceeași modalitate a actualizării cu rata inflației în cadrul procedurii de executare silită.

Soluț ia pr ime i ins tan țe.

Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 7679/(...), pronunț ată de Judec ător iaCluj-Napoca în dosarul nr. (...)*,s-a respins ca neîntemeiata excepția prematurității acțiunii, invocata de parata A.

S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice si A. N. pentru R. Proprietarilor, invocate de acești pârâți.

S-a admis acțiunea formulata de reclamantul B. V. M., în contradictoriu cu pârâții S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor

Publice, Ministerul Finanțelor Publice si A. N. pentru R. P.

S-a constatat că reclamantul are un drept de creanța asupra S. Român privind suma de 159.701,70 lei in temeiul L. nr.1. si al T. VII din L. nr. 2. modificata si completata prin OUG nr.8..

S-a dispus actualizarea sumei menționate mai sus cu rata inflației pentru perioada cuprinsa intre data emiterii Deciziei nr.1878/(...) si data cererii, respectiv cu suma de 22.494,23 lei conform indicelui inflației publicat de I. pentru perioada septembrie 2004 - martie 2010.

A fost obligat S. Român, respectiv A. N. pentru R. P. la plata sumei totale de 182.195,93 lei (creanța inițiala si actualizarea sumei pe perioada indicata mai sus), suma ce se va actualizata cu rata inflației la momentul plății efective.

P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:

„Prin decizia nr.1878/(...) emisa de C. C. pentru S.a Despăgubirilor, a fost emis titlul de despăgubire in favoarea reclamantului B. V. M. pentru suma de 159.701,70 lei reprezentând valorile actualizate potrivit indicelui de inflație comunicat de I. N. de S. ale titlurilor de valoare nominala emise de către Ministerul Finanțelor Publice la data de (...) (f.10-11).

P. art.4 din aceasta Decizie, pentru valorificarea drepturilor stabilite prin acest act, se va urma procedura prevăzuta de capitolul V¹ din T. VII din

L. nr.2. modificata si completata prin OUG nr.8..

Urmând procedura legala, reclamantul a depus Declarația de opțiune nr.4696/(...) pentru despăgubiri in numerar pentru suma de 159.701,70 lei (f.9).

La data de (...), reclamantul a comunicat o notificare paratei A. N. pentru R. P., prin care solicita sa se dispună emiterea pana la data de (...) a titlului de plata pentru suma menționata si sa se dispună plata in același termen a despăgubirilor in contul bancar indicat odată cu Declarația de opțiune (f.7-8). Din actele depuse la dosar, nu rezulta ca parata de rând 3 ar fi răspuns in vreun fel la aceasta notificare.

T. VII din L. nr. 2. instituie o procedura speciala de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv si care nu mai pot fi restituite in natura, in aplicarea prevederilor L. nr. 1., OUG nr. 94/2000, OUG nr. 83/1999 si a legilor fondului funciar. Capitolul V din acest titlu reglementează procedura administrativa de acordare a despăgubirilor, începând cu comunicarea deciziilor/dispozițiilor emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor sau a cererilor de retrocedare către Secretariatul

C. C. de R. a P. si pana la emiterea titlului de conversie in acțiuni, sau a titlului de plata. A., potrivit prevederilor ar.18 al.1 din L. nr. 2., T. VII, Capitolul V, După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A. N. pentru R. P. va emite, pe baza acestora si a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie si/sau un titlu de plata. T. de conversie va fi înaintat Depozitarului Central in termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, in vederea conversiei in acțiuni, iar titlurile de plata vor firemise D.i pentru Acordarea Despăgubirilor in Numerar in vederea efectuării operațiunilor de plata.

Daca solicitantul optează pentru plata in numerar, devin aplicabile prevederile art.18 ind.2 C., potrivit cărora In cazul prevăzut la art. 1. alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel: a) daca optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri in numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procura autentica, la D., care, după reținerea titlului de despăgubire in original, ii va transfera despăgubirea in numerar in termen de

15 zile calendaristice de la data existentei disponibilităților financiare.

Prin OUG nr.6., intrata in vigoare la data de 1 iulie 2010, adică ulterior sesizării instanței cu prezenta acțiune, s-a stabilit ca pe o perioada de 2 ani se suspenda emiterea titlurilor de plata prevăzute de T. VII, iar pe perioada de suspendare, valorificarea titlurilor de despăgubire se poate face doar prin conversia lor in acțiuni emise de F. "P.", corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.

Deliberând asupra pretențiilor formulate de reclamant, instanța a constatat pentru început ca este obligata sa se pronunțe asupra acestora ca instanța civila, devreme de prin decizia civila nr. 8., Tribunalul Cluj a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 12796/(...) si a stabilit ca prezenta cauza intra in competenta de soluționare a J. C. N., devenind astfel aplicabile dispozițiile art.315 C. De asemenea, se va avea in vedere faptul ca potrivit instanței de control judiciar, procedura administrativa prevăzuta de L. nr. 2. s-a finalizat odată cu acceptarea titlului de despăgubire cuprins in D. C. C., acceptare atestata de exercitarea dreptului de opțiune.

Abordarea prezentei cauze se va face nu strict in baza normelor de drept intern expuse mai sus, ci prin prisma dispozițiilor C. E.pene a D. O. si a jurisprudenței dezvoltate de Curtea de la S. in jurul principiilor stabilite prin C. menționata. In acest sens, s-a avut in vedere faptul ca potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Constituție, daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

A., prin decizia nr.1878/(...) emisa de C. C. pentru S.a Despăgubirilor, a fost emis titlul de despăgubire in favoarea reclamantului B. V. M. pentru o suma de 159.701,70 lei, fiind așadar clar si definitiv stabilita o creanța in beneficiul acestuia. In consecința, instanța va constata ca in mod cert reclamantul deține o valoare patrimoniala ce are o baza suficienta in dreptul intern si intra in domeniul de aplicație a noțiunii de bun in accepțiunea art.1 din Protocol 1 la C. E. a D. O. (Rafinăriile grecești Stran si Stratis A.tis c. Greciei, Burdov c. R.iei, Sandor c. României).

A.1 din Protocolul 1 stabilește ca orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in condițiile stabilite de lege si de principiile generale ale dreptului internațional privat.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții, sau a amenzilor.

Din lectura dispozițiilor art.1 precizate rezulta ca protecția instituita de acesta nu este absoluta, ci cunoaște doua limitări ale exercițiului acestui drept: posibilitatea privării de proprietate pentru cauza de utilitate publica si reglementarea exercitării acestui drept in conformitate cu interesul general.

A.1 impune totuși ca ingerințele autorităților statului in exercitarea dreptului la respectarea bunurilor sa fie legala, ceea ce presupune existenta unei norme de drept intern suficient de accesibila, precisa si previzibila in aplicarea sa si care sa urmărească un scop legitim. De asemenea, este necesar sa fie păstrat un just echilibru intre cerințele de interes general ale comunității si imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului. Mai exact, trebuie sa fie păstrat un raport rezonabil de proporționalitate intre mijloacele folosite si scopul propus printr-o măsura aplicata de stat, inclusiv masurile care privează o persoana de proprietatea sa. I.-o asemenea situație, este necesar sa se verifice daca datorita acțiunii sau inacțiunii statului, persoana in cauza a trebuit sa suporte o sarcina excesiva si disproporționata.

In practica C. de la S. s-a statuat ca neexecutarea de către autoritățile statului a unor hotărâri judecătorești definitive prin care erau stabilite irevocabil anumite creanțe in favoarea persoanei îndreptățite reprezintă o privare de proprietate, iar lipsa de resurse financiare invocata de autorități nu era de natura sa justifice omisiunea plății acestor creanțe (Bourdov c. R.iei). De asemenea, Curtea a examinat deja mai multe cauze ce ridicau probleme legate de omisiunea autorităților de a asigura caracterul efectiv al dreptului pe care l-au recunoscut părților interesate prin decizii definitive de a primi despăgubiri pentru bunurile imobiliare trecute in patrimoniul statului in timpul regimului comunist si a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 (Viașu c. României, Katz c. României, c. României, Maties c. României) si, de asemenea, a precizat in mod explicit ca neexecutarea unei decizii administrative care recunoaște dreptul la o despăgubire al cărei cuantum îl si stabilește reprezintă o ingerința in dreptul de proprietate in sensul primei fraze a primul alineat al art.1 din Protocol nr.1 (Elias c. României). In cauza Viașu c. României, Curtea a constatat încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului, ținând seama de ineficacitatea sistemului de restituire si mai ales a întârzierii in procedura plății despăgubirii, reținând ca nicio garanție nu era oferita celor interesați in ce privește durata sau rezultatul procedurii in fata C. C. de R. a P.

Cauza pilot Atanasiu si Poenaru, Solon c. României este insa cea maiedificatoare pentru speța dedusa judecății. In cauza menționata, Curtea de contencios a drepturilor omului a constatat, după o ampla analiza a dispozițiilor de drept intern si a jurisprudenței sale anterioare, ca deși petenta I. Florica Solon a obținut la 30 martie 2006 o hotărâre judecătoreasca definitiva care stabilește si cuantumul despăgubirii, iar apoi la (...) o decizie administrativa care confirma acest drept, cele doua decizii nu au fost puse in executare pana la momentul pronunțării hotărârii de către Curte, (...). Deși G.ul a invocat numărul important de cereri de despăgubire asemănătoare celei introduse de petenta, care a condus la îngreunarea procedurilor administrative, la prelungirea termenelor de procesare si plata cat si la o importanta povara bugetara, iar Curtea a recunoscut ca se confrunta cu niște probleme a căror complexitate este politica, istorica si faptica, ce țin de o problema ce ar fi trebuit sa fie soluționata de toate autoritățile ce aveau aceasta responsabilitate, Curtea a reținut ca nu au fost luate masurile legislative si administrative suficiente si potrivite care sa ofere tuturor părților implicate in procesul de restituire o soluție coerenta, previzibila si proporționala cu scopurile de interes public urmărite. Drept urmare, a concluzionat ca a existat o încălcare a dispozițiilor art.1 din Protocol nr.1.

Aplicând aceste principii in speța de fata, instanța retine ca S., prin masurile de ordin legislativ si administrativ reglementate prin L. nr.2., a recunoscut in favoarea reclamantului B. V. M. un drept de creanța printr-o decizie administrativa ce are caracter definitiv, coroborata cu declarația de opțiune formulata de reclamant înregistrata sub nr.4696/(...).

Cu toate acestea, S. a reglementat modul si, mai ales, momentul plății despăgubirilor in funcție de disponibilitățile sale bănești, stabilind ca daca solicitantul optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri in numerar, D. ii va transfera despăgubirea in numerar in termen de 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilităților financiare, lipsind astfel de orice previzibilitate momentul efectuării plății efective. In plus, prin OUG nr.6. s-a stabilit ca se suspenda de drept pe o perioada de 2 ani emiterea titlurilor de plata. C. doua norme de drept intern coroborate au condus la o ingerința in dreptul de proprietate al reclamantului si au pus in sarcina acestuia o sarcina disproporționata, reclamantul neavând nicio certitudine cu privire la momentul când va putea incasa propriu-zis despăgubirea recunoscuta in beneficiul sau printr-o decizie cu caracter definitiv încă din anul 2008. In plus, așa cum a stabilit Tribunalul Cluj prin decizia civila nr.8. care se impune judecătorului fondului conform art.315 C., procedura administrativa reglementata de L. nr.2. s-a epuizat, astfel ca reclamantul nu mai are o alta procedura interna de urmat.

In continuare, instanța a reținut ca ingerința adusa dreptului de proprietate al reclamantului este legala, potrivit normelor de drept intern, si urmărește un scop legitim constând in asigurarea echilibrului bugetar, intr-o perioada apreciata in unanimitate ca fiind una dificila din punct de vedere economic, cu restrângeri financiare majore si care afectează un număr extrem de mare de persoane din întreaga tara. Si, mai general, reglementările interne menționate mai sus urmăresc sa asigure persoanelor îndreptățite plata despăgubirilor pentru imobilele care le-au fost preluate in mod abuziv, intr-un context istoric, politic si faptic de o mare complexitate. Nu poate fi ignorat nici faptul ca S. a încercat sa dea o oarecare coerenta modului in care se va face plata despăgubirilor, reglementând o procedura de acordare a acestora, conform cap. V din T. VII din L. nr. 2., si stabilind ca plata despăgubirilor se va face in ordinea înregistrării cererilor, potrivit art.18 ind.2 pct.1 lit. a din HG nr.128/2008.

Cu toate acestea, in opinia instanței nu s-a păstrat un just echilibru intre cerințele de interes general ale S. si imperativele de apărare a drepturilor individuale ale persoanei in cauza. Mai exact, prin condiționarea plății despăgubirii de existenta unor disponibilități bănești in acest sens si suspendarea plății despăgubirilor in numerar pe o perioada de doi ani, obligația S. de a plăti aceste despăgubiri a devenit o obligație afectata de o condiție pur potestativa a cărei realizare depinde exclusiv de voința S., in condițiile in care acesta decide in mod unilateral cu privire la alocarea sumelor in procedura adoptării bugetului de stat, iar întregul context legislativ a condus la o ingerința disproporționata in ce privește dreptul de proprietate al reclamantului, ce se impune a fi cenzurata.

Î.ucât drepturile recunoscute in favoarea părților de C. E. a D. O. trebuie sa fie efective si nu iluzorii, pur teoretice, instanța a constatat ca se impune recunoașterea dreptului de creanța in favoarea reclamantului si obligarea S. la plata sumei de 159.701,70 lei in favoarea acestuia. T., in aplicarea principiului acoperirii integrale a prejudiciului, așa cum este consacrat in dreptul intern, iar potrivit C., sub sintagma „despăgubire efectiva";, se retine ca nu exista niciun impediment ca suma de bani stabilitain favoarea reclamantului sa nu fie actualizata cu indicele inflației, criteriu fiind unul obiectiv si de natura sa corespunda exigentelor normelor anterior enunțate.

In mod evident, excepția prematurității acțiunii a fost respinsa ca neîntemeiata, in condițiile in care s-a constatat ca normele din legislația interna, care stabilesc termenele si condițiile de plata a despăgubirilor pentru imobilele preluate in mod abuziv impun o sarcina disproporționata si excesiva pentru reclamant, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor sale.

De asemenea, au fost respinse ca neîntemeiate excepția lipsei calitățiiprocesuale pasive a M. F. P. si a Autorității N.e pentru R. Proprietarilor,instanța constatând ca potrivit art.1 si art.2 din HG nr.361/2005, parata A. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridica, finanțata de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. si F., înființataprin preluarea activității Autorității N.e pentru R. P., structura fara personalitate juridica din cadrul Cancelariei Primului Ministru si are următoarele atribuții potrivit art.2 lit. r, s si s din același act normativ: r) primește si înregistrează opțiunile persoanelor îndreptățite la despăgubiri, in conformitate cu prevederile titlului VII din L. nr. 2., cu modificările si completările ulterioare; s) emite in condițiile prevăzute la lit. r) titlurile de conversie in acțiuni la F. P. si/sau titlurile de plata a despăgubirilor; s) acorda despăgubiri in numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plata, in limitele prevăzute de O. de urgenta a G. nr. 8.. In exercitarea acestor atribuții, parata acționează in calitate de reprezentant al S., care garantează pentru corecta aplicare a hotărârilor emise in numele sau. In același timp, conform dispozițiilor art.25 din Decretul nr.31/1954, S. participa in raporturile juridice prin M. F., care îl reprezintă si in litigiile ce au ca obiect drepturi patrimoniale, astfel ca obligația de plata a creanței pe care reclamantul o are împotriva S. R. nu poate fi adusa la îndeplinire decât prin acțiunile întreprinse in mod concordant de către cei doi pârâți, aducerea laîndeplinire a dispozițiilor privind plata despăgubirilor către reclamant revenindu-le pârâților in mod evident.

In baza art.274 C.pr.civila si a principiului disponibilității, instanța a lua act ca reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata";.

Ses iz are a ins tanțe i d e apel.

Împ o tr iv a aces te i se n tințe a u declarat, în termen legal, recurs, recalificaîn apel, p âr âț ii A. N. pen tru R. P., S. Ro mân pr in M in is terul F in anțelor Publ ice s i

M in is terul F in anțelor Publ ice

Prin apelul declarat de pârâta A. N. pentru restituirea Pa solicitatinstanței admiterea „recursului"; și modificarea în tot a sentinței civile atacate.

În motivarea „recursului";, pârâta a arătat că prin sentința civilă nr.

7679/(...), pronunțată în dosarul nr. (...), instanța a admis acțiunea formulată de recurentul-reclamant B. V. M. în contradictoriu cu pârâta A. și

Ministerul Finanțelor Publice obligându-i la actualizarea sumei de

159.701,70 lei cu rata inflației pentru perioada cuprinsă între data emiterii

Deciziei nr. 1878/(...) și data înregistrării cererii, respectiv suma de

22.494,23 iei și la plata sumei totale de 182.195,93 lei reprezentând creanța inițială și actualizarea ei, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la momentul plății efective.

Consideră sentința mai sus menționată netemeinică si nelegală (cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.), pentru următoarele considerente:

P. art. 3 pct. 1 C., curțile de apel judecă, în primă instanță (...) procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, si nu judecătoria.

În susținerea acestei afirmații, învederează onoratei instanțe faptul că, potrivit art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, „A. N. pentru R. P. (...) este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică", ce este organizată și funcționează, potrivit prevederilor art. 13,.alin. 4 din H.G. nr. 34/2009, în subordinea M. F. P.

În același sens, potrivit art. 14^{1T. VII din L. nr. 2., se înființează D. pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în structura Autorității N.e pentru R. P., denumită în continuare D.. Atribuția principală a Directei constă în acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, conform Ordonanței de U. a G. nr. 8. (act normativ care a modificat și completat dispozițiile T. VII din L. nr. 2.), în limita unei sume de maxim 500.000 lei, cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute de art. 3 lit. h T. VII din L. nr. 2., așa cum a fost modificat și completat prin O. nr. 8. T., potrivit alin. 3 al aceluiași articol}

"Atribuția principală a D.i constă în acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, conform prezentei legi și normelor emise în aplicarea acesteia, în limita unei sume de maximum

500.000 iei, cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h din lege. De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 din L. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

T., în conformitate cu art. 20 din T. VII din L. nr. 2., „competența de soluționare revine S. de C. A. și F. a C. de A. in a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul".

Prin urmare, față de considerentele expuse, învederează onoratei instanțe faptul că soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant împotriva Autorității N.e pentru R. P., D. pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, este de competența S. de contencios administrativ și fiscal a C. de A. în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.

În ceea ce privește plata efectiva a despăgubirilor, menționează onoratei instanțe că L. nr. 2. este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945- 22 decembrie 1989.

P. art. 18^{2pa. 4 din H.G. 128/2008, în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, D. pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare.}

Conform art. 18^{2pct. 1 „după primirea cererilor (...) D. pentru}

Acordarea Despăgubirilor în Numerar le va analiza și, daca sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, vicepreședintele care coordonează această direcție va dispune emiterea unui titlu de plată și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoana îndreptățită, în termen de 15 zile de laexistenta disponibilităților financiare în contul Autorității, în ordinea înregistrării cererilor de opțiune.

În acest sens precizează onoratei instanțe faptul că, în cauza dedusă judecății, prevederile legale în materie (L. nr.2.-Tit(ul VII, modificată și completată cu OUG nr.8., HG nr. 123/2008 etc.) se aplică cu prioritate față de celelalte prevederi legale generale, invocate de către instanța de fond

(Protocolul adițional nr. 1 al C. E.pene a D. O.-și Libertăților Fundamentale, etc.).

De altfel, din rațiuni financiare, creanțele asupra statului nu se pot plăti decât în condiții de solvabilitate, principiu care nu este înlăturat nici de jurisprudența C.

În ceea ce privește motivarea instanței de fond, luând ca exemple relevante cauzele Flaimbat contra României, și alții împotriva României învederăm onoratei instanțe următoarele considerente:

Curtea E. de Justiție a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. în sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.

Curtea Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență.

În același sens, cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție, prin D. nr. 1/(...) Plenul C. Constituționale a statuat că, "Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite".

Raportat la prevederile constituționale invocate de instanță, obligația judecătorul național de a aplica cu prioritate prevederile C., atunci când normele interne nu sunt în concordanță cu acestea, nu poate fi contestată. Cu toate acestea, în privința duratei unei proceduri, s-a consacrat principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei petiții legate de exercițiul unui drept civil, dar aprecierea caracterului rezonabil al acestuia trebuie făcuta în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele sale și de criteriile consacrate în jurisprudența C. privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul părților și miza procesului pentru cei interesați. Conform art. 14^{1alin. 4, din OUG 8. modificată prin L. nr. 1., sursele de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar de către D. pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar se asigură din dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la F. " P." din sumele obținute ca urmare a vânzărilor de acțiuni emise de S. C. " F. P."- SA, efectuate de către Ministerul Finanțelor Publice, după deducerea cheltuielilor efectuate de S. C. "F. P." SA și în completare de la bugetul de stat, prin M. F.}

P.".

Prin urmare, ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fostînregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate in aceeași situație.

Î.-adevăr, necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului se reflectă în însăși structura art. 1 din Protocolul nr. 1 și se concretizează în necesitatea existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite si scopul urmărit¹.

Mai mult, instanța europeană a arătat că în situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante ale ansamblului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună nu numai de măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar și pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor astfel de măsuri.

Menționează faptul că, până în acest moment, plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităților financiare corespunzătoare primei tranșe pană la dosarul de opțiune înregistrat sub numărul

03967/(...), reclamantul având dosarul de opțiune înregistrat sub nr.

04696/(...).

Prin sentința criticată, instanța de fond, apreciind greșit natura juridica a presupusei obligații neexecutate, ne-a obligat în mod eronat la plata către reclamanți a sumei de 182.195,93 lei actualizată cu rata inflației, de la (...) și până la dată plății efectivă a acestei sume. Subliniază onoratei instanțe faptul că, în actele normative în materie (HG nr. 128/2008, L. nr."

2., O. nr. 8., H.G. nr. 1095/2005) nu sunt prevăzute reglementări pentru actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de către C. C., de A. N. pentru R. P. - D. pentru acordarea despăgubirilor în numerar, în raport de rata inflației, de cursul E. etc.

Dispozițiile art. 2 din O. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, modificată și completată cu L. nr. 356/2002, care stabilesc faptul că „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală", nu sunt aplicabile în speța de față deoarece prin lege se dispune altfel (art. 8 alin 3 din O. nr. 9/2000).

Având în vedere că, valorile despăgubirilor acordate reclamanților au fost stabilite în mod definitiv prin titlul de despăgubire și faptul că între acest titlu și cel de plată nu pot exista neconcordanțe, A. N. pentru R. P. nu are ca atribuții legale actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de către C. C..

În concluzie subliniază onoratei instanțe faptul că, A. nu are temei legal să actualizeze în nici un fel sumele de bani, stabilite prin deciziile de despăgubire emise de C. C.. De asemenea nu poate fi reținut vreun prejudiciu cauzat de A. pentru întârzierea plătii despăgubirilor în numerar, întrucât plata despăgubirilor presupune emiterea unui Titlu de plată iar emiterea unui astfel de titlu presupune respectarea ordinii cronologice a înregistrării cererilor de opțiune de către persoanele îndreptățite precum si existenta disponibilităților financiare necesare achitării despăgubirilor în numerar.

Având în vedere cele expuse mai sus, se deduce că soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la plata despăgubirilor actualizate cu rata inflației, este lipsită de temei legal.

T. subliniază, onoratei instanțe, faptul că Guvernul României, ținând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform T. VII din L. nr. 2., generând implicațiifinanciare suplimentare asupra cheltuielilor bugetului de stat și care ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar, a adoptat O. de U. nr. 6., prin care se modifică anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire emise de către C. C. pentru S.a D.

Conform art. 3 al. 1 al Ordonanței de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...) „ pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente".

De asemenea conform alin. 2 și 3 din art. 3 „valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. pentru S.a Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de F. P., corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Dacă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, persoanele îndreptățite la despăgubiri au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de A. N. pentru R. P., pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. P. care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. 1".

P. toate aceste considerente expuse, solicită admiterea recursul, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii obligației la transferul despăgubirilor în numerar a sumei de 182.195,93 lei, sumă stabilită prin decizia nr. 1878/(...) a C. C. pentru S.a Despăgubirilor, actualizată cu rata inflației, iar pe fond solicită respingerea acțiunea introductiva ca neîntemeiată.

În drept, prevederile art. art. 304 pct. 9, art. 304^{1C., L. nr.2. - T. VII,}

HG nr. 361/2005 actualizată, OG nr. 8., HG nr.128/2008, L. nr.554/2004.

Pr in apelul f or mul at, p âr âț ii S. Ro mân pr in M in is terul F in anțel or P ublice

s i M in is terul F in anțel or Publ iceau solicitat admiterea apelului, așa cum a fostformulat, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerea acțiunii reclamantului față de S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și față de Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu.

În motivarea apelului, pârâtul a arătat că prin sentința civilă nr.

7679/(...), Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca neîntemeiata excepția prematurității acțiunii, invocate de parata A., a respins ca neîntemeiata excepția lipsei calității procesuale pasive a paraților Ministerul Finanțelor Publice si A. N. pentru R. P., a admis acțiunea formulata de reclamantul B. V. M. in contradictoriu cu parații S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice si A. N. pentru R. P. Instanța a constatat ca reclamantul are un drept de creanța asupra S. R. privind suma de 159.701,70 lei in temeiul L. nr. 1. si al T. VII din L. nr. 2. modificata si completata prin OUG nr. 8., a dispus actualizarea sumei menționate mai sus cu rata inflației pentru perioada cuprinsa intre data emiterii Deciziei nr.

1878/(...) si data cererii, respectiv cu suma de 22.494,23 lei conform indicelui inflației publicat in I. pentru perioada sept. 2004-martie 2010.

Instanța a obligat S. R., respectiv A. N. pentru R. P. la plata sumei totale de

182.195,93 lei (creanța inițiala si actualizarea sumei pe perioada indicate mai sus), suma ce se va actualiza cu rata inflației la momentul plații efective.

Pe cale de excepție, invocă excepția necompetentei materiale a J. C.-N. in soluționarea prezentei cauze. Având in vedere starea de fapt, precum si refuzul Autorității N.e pentru R. P. de a da curs cererii reclamantului si de a-iplați despăgubirile in numerar, dar si calitatea paratei A. N. pentru R. P., apreciază ca in prezenta cauza competenta de soluționare aparține instanței de contencios administrativ in conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din L. nr. 554/2004 raportat la art. 10 alin. 1 din L. nr. 554/2004, si anume, C. de A. C. secția comerciala, contencios administrativ si fiscal.

Apreciază hotărârea J. C.-N. ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

În mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P.

Ministerul Finanțelor Publice nu reprezintă S. Român în calitate de titular al obligației de despăgubire în cauzele întemeiate pe L. nr. 2..

De asemenea, Ministerul Finanțelor Publice, în nume propriu, nu este titular al obligației de plată în cauzele întemeiate pe L. nr. 2..

Analizând actele normative incidente, respectiv actele normative de reparație în domeniul proprietății (L. nr.1. cu modificările sale ulterioare, L. nr.2. modificată si HG nr. 361/2005 cu modificările ulterioare, OUG 8.), rezultă ca legiuitorul nu a înțeles să stabilească obligația de plată în sarcina M. F. P., nici în nume propriu si nici în calitate de reprezentant al S. R.

In L. nr. 2., T. VII - privind regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, (a art. 3 lit. a) se definește noțiunea nouă de titluri de despăgubire ca reprezentând certificate emise de C. C. pentru S.a despăgubirilor în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român.

Față de prevederile textului legal mai sus menționat, M. F. P. nu-i revine calitatea de reprezentant al statului român în acordarea titlurilor de despăgubire. A. timp cât prin legea specială. S. Român este reprezentat de un organ administrativ special desemnat. Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitatea de reprezentant al S. R.

De asemenea, art. 19 din T. VII al L. nr.2. prevede faptul că, în justiție, în litigiile privind acordarea despăgubirilor, S. Român este reprezentat prin C. C. pentru S.a Despăgubirilor și nu prin Ministerul Finanțelor Publice".

Deciziile adoptate de către C. C. pentru S.a Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C. C. pentru S.a D.[...]"

A. 1 din HG nr. 361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității N.e pentru R. P., cu modificările ulterioare , prevede înființarea Autorității N.e pentru R. Proprietății, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care preia din cadrul Cancelariei Primului Ministru toate drepturile și obligațiile : "A. 1

A. N. pentru R. P., denumită în continuare Autoritate, este organ de specialitate ai administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și F., înființată prin preluarea activității Autorității N.e pentru R. P., structură fără personalitate juridică din cadrul Cancelariei Primului Ministru.

A. are sediul în municipiul B., calea F. nr. 202, sectorul 1. (3) A. preia din cadrul Cancelariei Primului Ministru toate drepturile și obligațiile, precum și bunurile imobile și mobile, aferente activității Autorității. [...]."

In art. 2 din HG 361/2005 sunt precizate atribuțiile principale ale acestei Autorități, printre care si emiterea titlurilor de plată a despăgubirilor precum si acordarea de despăgubiri bănești în numerar persoanelor cărora li s-au emis titluri de plată. în limitele prevăzute de OUG

8. "A. 2 A. îndeplinește următoarele atribuții principale:r) primește și înregistrează opțiunile persoanelor îndreptățite la despăgubiri, în conformitate cu prevederile titlului VII din L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare; s) emite în condițiile prevăzute la lit. r) titlurile de conversie în acțiuni la F. P. si/sau titlurile de plată a despăgubirilor; s) acordă despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s- au emis titluri de plată, în limitele prevăzute de O. de urgență a G. nr. 8. pentru_accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv; [...]"

Față de textele legale mai sus citate rezultă următoarele:

Ministerul Finanțelor Publice nu are nicio atribuție în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, nici în nume propriu și nici în calitate de reprezentant al S. Român, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de reprezentant al S. Român în justiție în litigiile privind acordarea despăgubirilor, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de emitent al titlurilor de plată în numele și pe seama S. Român, Ministerul Finanțelor Publice nu reprezintă S. Român nici în procedura de acordare a despăgubirilor în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată.

În concluzie, întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu reprezintă S.

Român în nici una din situațiile mai sus redate, nu are nici calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Pe de altă parte, nu pot fi stabilite în sarcina S. Român prin M. F. P. sau a M. F. P. în nume propriu, obligații de plată directă, în numerar, deoarece această obligație, pe lângă faptul că nu este prevăzută în nici un text de lege, contravine atât regimului stabilirii si plății despăgubirilor prevăzut în T. VII al L. nr. 2. cât și legilor de execuție și casă bugetară .

Alocarea fondurilor bugetare este reglementată de către legi speciale prin care sunt stabilite atribuțiile fiecărei instituții în procesul bugetar.

Prin L. finanțelor publice nr.500/2002, se reglementează constituirea fondurilor publice și prevederea cheltuielilor bugetare cu destinație precisă.

Rolul esențial în procesul bugetar si în execuția de casă bugetară revine G. si respectiv P., P. art. 17 alin. 1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, P. este acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.

Reglementând "Rolul G.", art. 18 din legea sus menționată stabilește că acesta asigură elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare P., precum și supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetară anuală și a contului general anual de execuție.

Ministerul Finanțelor Publice, fie că este chemat în judecată în nume propriu, fie în numele S. Român, nu poate plăti și nici aloca fonduri bugetare în afara celor care sunt prevăzute și aprobate în legea bugetară anuală.

La art. 14 din L. nr. 500/2002 sunt prevăzute regulile ce guvernează angajarea cheltuielilor bugetare : "ART, 14 Reguli privind cheltuielile bugetare:

(1)Cheltuielile bugetare au destinație precisă si limitată si sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice si în legile bugetare anuale,

(2)Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1., (2) si nici angajată si efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.

(3)Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată si plătită dacă nu este aprobată potrivit legii si nu are prevederi bugetare,"

Conform art.4 alin 1 si alin 2 din L. nr. 500/2002, legea bugetară anuală prevede și autorizează pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, acestea reprezentând limita maximă care nu poate fi depășită. Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat să plătească și nici măcar să aloce sumele (fondurile) solicitate de reclamant, atâta timp cât acestea nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală. L. bugetară anuală poate fi modificată în cursul exercițiului bugetar numai prin legi de rectificare

(conform art.6 din L. sus menționata); alin. 1, sunt *elaborate de G. în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta si adoptate de

Parlamentul României.

Tocmai pentru ca regimul strict de alocare a fondurilor bugetare nu permite demobilizarea unor sume de bani ce nu au o destinație anume precizată prin lege, pentru despăgubirile acordate în baza L. nr. 2., legiuitorul a prevăzut un organ de specialitate ai administrației publice centrale - A. N. pentru R. P. - cu atribuții specifice ( prevăzute in art. 2 din HG 361/2005). care să gestioneze fondurile bugetare pentru despăgubiri în condițiile L. nr. 2.,

Solicită instanței sa aibă in vedere prevederile Ordonanței de U. nr. 6., prin care se modifica anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire emise de către C. C. pentru S.a D. A., in conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 al Ordonanței de U. nr. 6. ,, pe perioada de 2 ani de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se suspenda emiterea titlurilor de plata prevăzute in titlul VII „ Regimul stabilirii si plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente".

Soluț ia ins tanțe i de apel.

Pr in dec iz ia c iv il ă nr . 4./(...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr.(...)*, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și A. N. pentru R. P., împotriva sentinței civile nr. 7679/(...) în dosar nr. (...) al J. C.-N.. Nu au fost acordate cheltuieli dejudecată în apel.

M.ivând decizia din apel, de respingere a apelurilor pârâților,

Tribunalul Cluj a reținut următoarele:

„1. In ceea ce privește apelul declarat de către pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice si Ministerul Finanțelor Publice prin acest apel s-a invocat excepția de necompetenta materiala a J. C. N. de a soluționa in fond cererea de chemare in judecata .

Problema competentei materiale a J. C. N. a fost tranșata in recursul declarat împotriva încheierii prin care J. C. N. si-a declinat competenta in favoarea C. de A. C.

A. prin decizia civila nr. 8. a T. C. s-a admis recursul declarat de către reclamantul intimat si s-a stabilit ca in speța competenta materiala aparține

J. C.-N..

In motivarea acestei decizii s-a reținut in esența ca prezentul litigiu vizează o situație in care procedura prevăzuta de T. VII al L. nr. 2. este finalizat, fiind emis titlul de despăgubire si exprimata opțiunea pentru plata despăgubirilor in numerar, litigiul vizând întârzierea sau refuzul plății creanței deja stabilite ceea ce reprezintă un litigiu de competenta instanțelorde drept comun. T., cererea de actualizare cu rata inflației a creanței principale este o cerere accesorie de competenta materiala a instanței competente sa judece cererea principala conform art. 17 C.pr.civ .

O data tranșata aceasta problema in mod irevocabil ea nu mai poate fi reiterata in prezentul apel.

In ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților apelanți este de observat ca in cererea de chemare in judecata nu se solicita obligarea M. F. P. sau a S. R. prin acest minister la plata sumei pretinse ci se solicita obligarea la plata acestei sume a S. R. respectiv a paratului de rândul

3 .

Ca atare chemarea in judecata a acestor pârâți nu este fundamentata pe ideea ca aceștia sunt cei care trebuie sa realizeze efectiv plata in favoarea reclamantului ci pe împrejurarea ca dreptul de creanța al reclamantului poarta împotriva S. R. care conform art. 25 din Decretul 31/1954 este reprezentat in raporturile sale civile de către Ministerul Finanțelor Publice si ca acest minister trebuie sa asigure resursele financiare necesare plății efective a acestor despăgubiri .

A. așa cum retine si prima instanța A. este finanțata din bugetul de stat prin bugetul M. F. P. conform art. 1 din HG 361/2005 .

Una din atribuțiile A. este conform art. 2 lit. ș si plata efectiva a despăgubirilor in favoarea persoanelor cărora li s-au emis titlurile de plata in limitele prevăzute de O. nr. 8..

Ca atare in prezentul litigiu reclamantul care a epuizat in întregime procedura de stabilire a despăgubirilor având deja un titlu de despăgubire si exprimându-si opțiunea pentru plata despăgubirii in numerar urmărește sa i se recunoască, sa își actualizeze si realizeze o crenata pe care in temeiul L. 1. o are împotriva S. R. care in raporturile sale civile deci si in aceasta calitate de debitor este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. P. cererea de constatare a existentei acestui drept de creanța si pentru actualizarea acesteia este necesara împrocesuarea atât a debitorului cit si a persoanelor ce trebuie sa asigure fondurile bănești necesare plății cit si persoana care face efectiv plata .

T., plata efectiva a acestei creanțe actualizate presupune așa cum s-a arătat si concursul M. F. P. care in îndeplinirea atribuțiilor sale legale trebuie sa asigure A. resursele financiare necesare plății despăgubirilor in temeiul art. 1 si 2 lit. ș din H.G. nr. 361/2005.

Raportat la aceste considerente tribunalul a apreciat ca cei doi pârâți apelanți respectiv paratul de rândul 1 si 2 au in speța calitate procesual pasiva. Așa cum s-a mai arătat deja ei nu au fost obligați la plata vreunei despăgubiri ci obligația revine S. R. respectiv A. conform hotărârii primei instanțe.

In ceea ce privește motivul de apel privind alocarea fondurilor bugetare, procedura in care ea se realizează si imposibilitatea realizării vreunei plăți in lipsa alocării in acest sens a unor venituri aceste motive duc doar la concluzia ca debitorul care este S. R. are posibilitatea ca invocând aceste prevederi legale care stabilesc modul in care se repartizează veniturile bugetare si se suporta cheltuielile bugetare sa nu si îndeplinească niciodată obligația de plata a despăgubirilor. Acest motiv de apel nu poate duce la respingerea acțiunii întrucât ar însemna ca un debitor sa își poată invoca propria culpa (aceea de a nu aloca fonduri bugetare in acest sens )pentru a fi exonerat de o obligație de plata ceea ce este de neacceptat intr-un stat de drept.

In ce privește motivele de apel vizând prevederile O. nr. 6. ele indica același aspect respectiv ca debitorul poate prin organele sale legislative sa amâne plata datoriei pe care o are in mod unilateral pe perioada determinata sau nedeterminata ceea ce contravine dreptului comun conform căruia un debitor nu poate sa amâne sau sa se exonereze de propria obligație invocând propria sa culpa sau lipsa de venituri alocate in acest sens .

Având in vedere aceste considerente tribunalul a apreciat ca apelul formulat de acești doi pârâți este neîntemeiat astfel ca in temeiul art. 296

C.pr.civ îl va respinge ca atare.

2. In ceea ce privește apelul A. așa cum s-a arătat mai sus problema competentei materiale s-a tranșat irevocabil prin decizia civila nr. 8. a T. C. .

Este necesar a se sublinia ca in speța reclamantului i s-a emis titlul de despăgubire in (...). In data de (...) acesta si-a exprimat opțiunea de a i se plăți despăgubirea stabilita in numerar. A., singura etapa care mai trebuie parcursa pentru a se finaliza procedura de plata a despăgubirilor este emiterea titlului de plata si plata efectiva a acestei despăgubiri .

Aceasta plata efectiva insa a fost amânata, nu s-a realizat pana in prezent si așa cum rezulta din răspunsul la adresa instanței de apel (f. 30-

31) nu se știe când se va realiza întrucât nici măcar după iulie 2012 nu se poate preciza de acest apelant care ar fi data la care reclamantului i s-ar putea face plata efectiva a despăgubirii.

Coroborând toate aceste date rezulta așadar ca debitorul respectiv S. R. prin toate persoanele juridice care au obligația de a asigura resursele financiare si sa facă plata efectiva nu si-au îndeplinit din motive ce țin exclusiv de sfera activității lor obligația legala de a asigura fondurile bănești pentru plata despăgubirii si obligația de plata efectiva a acesteia. Mai mult nici nu se știe in prezent când ar fi posibila îndeplinirea acestor obligații.

T., actele normative adoptate in materie de același debitor permit acestuia sa amâne la nesfârșit realizarea acestei plăți acesta puțind invoca fie amânarea plății legiferata prin O. nr. 6. fie lipsa resurselor financiare conform O. nr. 8. cu modificările următoare.

In aceste condiții este evident ca in speța nu se respecta un just echilibru intre interesul general care este invocat pentru a justifica ingerința in dreptul de creanța al reclamantului si dreptul acestuia .

A. chiar daca perioada pe care o traversam se caracterizează prin dificultăți din punct de vedere economic si financiar, chiar daca S. R. are de plătit numeroase despăgubiri care ii pot afecta solvabilitatea si capacitatea de plata nu este mai puțin adevărat ca pana in prezent așa cum rezulta din actele de la f. 30-31 dosar apel S. R. prin organele sale nu a întreprins niciun demers pentru a remedia situația in care se afla respectiv nu a întocmit niciun plan de plata a acestor despăgubiri după iulie 2012 ,nu a elaborat vreun act normativ prin care sa eșaloneze aceste despăgubi sau sa diminueze cuantumul acestora pentru a face posibila plata lor, nu a asigurat resursele financiare si personalul necesar asigurării plății acestor despăgubiri chiar si diminuate pentru a putea cel puțin spera ca intr-un viitor mai apropriat sau mai îndepărtat creanța reclamantului va fi plătita.

Jocul conjugat al tuturor reglementarilor invocate de către paratul apelant si situația concreta din speța face ca aceasta creanța reclamantului sa fie una pur teoretica fara vreo șansa de realizare câta vreme nici astăzi după mai mult de 3 ani de la stabilirea ei irevocabila nu se știe când, cum si cit se va plăti din ea dar nu sunt nici măcar concepute masurile necesar in acest sens.

Condițiile de solvabilitate invocate in motivele de apel au fost avute in vedere in cele mai sus expuse insa așa cum s-a arătat S. R. nu a întreprins niciun demers eficient pentru a-si asigura aceasta solvabilitate chiar si printr-o plata redusa si eșalonata in timp a acestor creanțe.

Prin admiterea acestei acțiuni se respecta si principiul egalității întrucât instanța nu acorda o alta despăgubire decât cea prevăzuta de legea speciala si pentru care a optat deja legal reclamantul. A. admiterea acțiunii obliga A. tot la plata unei sume de bani numai ca spre deosebire de procedura din legea speciala deja epuizata reclamantul obține un titlu executoriu pe care îl poate supune executării silite in condițiile de drept comun.

Aceasta posibilitate este deschisa tuturor celor aflați in situații similare cu cea a reclamantului întrucât neîndeplinirea unei obligații fie ea legala, contractuala, născuta dintr-un fapt licit sau ilicit da creditorului posibilitatea de a se adresa instanței pentru realizarea creanței sale in natura sau in echivalent.

In ceea ce privește greutățile întimpinate in finalizarea procedurilor administrative de acordare a acestor despăgubiri este necesar a se preciza si faptul ca F. P. este listat la B. de V. B. din ianuarie 2011 existând așadar resursele rezultate din vânzarea acțiunilor alături de cele alocate din bugetul de stat pentru plata despăgubirii in favoarea reclamantului.

T., plățile in procedura administrativa s-au realizat pana la cererile din

(...) si ca atare reclamantul ar fi printre primele persoane cărora ar trebui

ținând cont de criteriul cronologic adoptat in practica sa le fie plătite despăgubirile. Cu toate acestea pentru perioada imediat următoare lui iulie

2012 A. nu a întocmit încă nici un plan privind plata acestora deși pana la aceea data cel puțin din doua surse prevăzute de art. 14 indice 1 alin.4 din OUG 8. mod de L. 1. ar fi fost posibila asigurarea sumei necesare plății despăgubirii din speța.

In măsura in care ar fi fost adoptat un program coerent de plata a acestor despăgubiri chiar si eșalonate si plafonate după iulie 2012 tribunalul ar fi apreciat ca dreptul reclamantului nu este unul pur teoretic si ca exista garanția ca el va fi plătit după un program clar stabilit si ca amânarea pana la o data ferma si previzibila asigura un just echilibru intre imperativele de ordin general si necesitatea apărării dreptului de proprietate al reclamantului.

In ceea ce privește actualizarea creanței cu rata inflației tribunalul apreciază ca aceasta actualizare este posibila chiar daca nu este prevăzuta in mod expres in actele normative in materie. Ceea ce este important este ca aceste legi speciale in materie nu exclud expres actualizarea astfel ca aceasta actualizare este posibila in temeiul principiului reparației integrale ca urmare a împrejurării ca suma a fost reținuta nejustificat de către debitor si a prevederilor art. 371 indice 2 C.pr.civ care permit chiar si executorului judecătoresc sa facă actualizarea creanței prevăzute in titlul executoriu obținut intr-o acțiune de drept comun cum este cea din speța. De altfel, in același sens s-a adoptat o soluție pentru unificarea practicii judiciare de către Secția de C. administrativ si fiscal a I. in ședința plenului judecătorilor secției din (...).

In ceea ce privește prevederile O. nr. 6. acest text de lege este adoptat ulterior exprimării de către reclamant a opțiunii sale pentru plata despăgubirii in numerar. C. si după elaborarea sa reclamantul si-a păstrat opțiunea de plata a despăgubirilor in numerar. T. prevăzut de către aceasta ordonanța expira in iulie 2012 dar cu toate acestea parata nu știe care esteintervalul de timp de după aceasta data in care poate asigura plata creanței ceea ce duce la concluzia ca indiferent daca ar exista sau nu acest act normativ dreptul recunoscut reclamantului este deocamdată unul teoretic fara nici o perspectiva de realizare in temeiul titlului VII al L. nr. 2. nici după (...).

P. aceste considerente având in vedere art. 1 din Primul Protocol adițional la C. si jurisprudența creata de C. in baza acestui articol ,a art. 296

C.pr.civ tribunalul a respins si acest apel ca nefondat si a menținut in întregime sentința apelata ca fiind legala si temeinica .

Intimatul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecata in apel";.

Ses iz are a ins tanțe i d e recurs.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pe de oparte, pârâț ii S. R o mân pr in M in is ter ul F in anțelor Publ ic e ș i M in is teru l

F in anțelor Publ ice pr in D. G. a F. P. C., iar pe de al tă p ar te, p âr âta A. N. pen tru

R. P.

1. Prin propriul recurs, pârâtul S. Ro mân pr in M in is terul F in anțelorPublice, prin D. G. a F. P. C. și M in is terul F in anțelor Publ icesolicită, în temeiul art. 304 pct. 9 C., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 7679/(...) și respingerea acțiunii reclamantului față de S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și față de Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu.

În motivarea recursului, a fost reprodus dispozitivul hotărârii din apel, arătându-se de către recurent că, așa cum a arătat si in apelul formulat,

Judecătoria Cluj-Napoca nu este competenta in soluționarea prezentei cauze, întrucât, având in vedere starea de fapt, precum si refuzul Autorității N.e pentru R. P. de a da curs cererii reclamantului si de a-i plați despăgubirile in numerar, dar si calitatea paratei A. N. pentru R. P., competenta de soluționare aparține instanței de contencios administrativ in conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din L. nr. 554/2004 raportat la art. 10 alin. 1 din L. nr. 554/2004, si anume, C. de A. C. secția comerciala, contencios administrativ si fiscal.

Se apreciază de către recurent că hotărârea T. C. ca fiind nelegală pentru următoarele considerente:

Ministerul Finanțelor Publice nu reprezintă S. Român în calitate de titular al obligației de despăgubire în cauzele întemeiate pe L. nr. 2..

De asemenea, Ministerul Finanțelor Publice, în nume propriu, nu este titular al obligației de plată în cauzele întemeiate pe L. nr. 2..

Analizând actele normative incidente, respectiv actele normative de reparație în domeniul proprietății (L. nr. 1. cu modificările sale ulterioare, L. nr.2. modificată si HG nr. 361/2005 cu modificările ulterioare, O. nr. 8.), rezultă ca legiuitorul nu a înțeles să stabilească obligația de plată în sarcina M. F. P., nici în nume propriu și nici în calitate de reprezentant al S. R.

In L. nr. 2., T. VII - privind regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, la art. 3 lit. a) se definește noțiunea nouă de titluri de despăgubire ca reprezentând certificate emise de C. C. pentru S.a despăgubirilor în numele și pe seama S. Român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român.

Față de prevederile textului legal mai sus menționat, M. F. P. nu-i revine calitatea de reprezentant al S. Român în acordarea titlurilor de despăgubire. A. timp cât prin legea specială, S. Român este reprezentat de un organ administrativ special desemnat, Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitatea de reprezentant al S. R.

De asemenea, art.19 din T. VII al L. nr.2. prevede faptul că, în justiție, în litigiile privind acordarea despăgubirilor, S. Român este reprezentat prin C. C. pentru S.a Despăgubirilor și nu prin Ministerul

Finanțelor Publice " , iar deciziile adoptate de către C. C. pentru S.a

Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile L. contenciosului administrativ nr.

554/2004, cu modificările si completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C. C. pentru S.a D.[...]"

Au fost reproduse în memoriul de recurs prevederile art. 1 din HG nr.

361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității N.e pentru R. P., cu modificările ulterioare, ale art. 2 din H.G. nr. 361/2005, în care sunt precizate atribuțiile principale ale acestei Autorități, printre care și emiterea titlurilor de plată a despăgubirilor precum și acordarea de despăgubiri bănești în numerar persoanelor cărora li s-au emis titluri de plată, în limitele prevăzute de O. nr. 8., în raport de aceste dispoziții legale recurentul apreciind următoarele:

- Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o atribuție în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, nici în nume propriu și nici în calitate de reprezentant al S. Român,

- Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de reprezentant al S. Român în justiție în litigiile privind acordarea despăgubirilor,

- Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de emitent al titlurilor de plată în numele și pe seama S. Român,

- Ministerul Finanțelor Publice nu reprezintă S. Român nici în procedura de acordare a despăgubirilor în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată.

În concluzie, întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu reprezintă S. Român în nici una din situațiile mai sus redate, nu are nici calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Alocarea fondurilor bugetare este reglementată de către legi speciale prin care sunt stabilite atribuțiile fiecărei instituții în procesul bugetar.

Prin L. finanțelor publice nr. 500/2002, se reglementează constituirea fondurilor publice și prevederea cheltuielilor bugetare cu destinație precisă. Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine G. și respectiv P. P. art. 17 alin. 1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, P. este acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.

Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat să plătească și nici măcar să aloce sumele (fondurile ) solicitate de reclamant, atâta timp cât acestea nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală. L. bugetară anuală poate fi modificată în cursul exercițiului bugetar numai prin legi de rectificare (conform art.6 din L. sus menționata), legi care, potrivit art. 17 alin 1, sunt elaborate de G. în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta și adoptate de P. R.

Tocmai pentru ca regimul strict de alocare a fondurilor bugetare nu permite demobilizarea unor sume de bani ce nu au o destinație anume precizată prin lege, pentru despăgubirile acordate în baza L. nr. 2., legiuitorul a prevăzut un organ de specialitate al administrației publice centrale - A. N. pentru R. P. - cu atribuții specifice (prevăzute in art. 2 din

H.G. nr. 361/2005), care să gestioneze fondurile bugetare pentru despăgubiri în condițiile L. nr. 2..

Recurentul a invocat O. de U. nr. 6., prin care se modifica anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire emise de către C. C. pentru S.a D. A., in conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 al Ordonanței de U. nr. 6. ,, pe perioada de 2 ani de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se suspenda emiterea titlurilor de plata prevăzute in titlul VII „Regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente".

Având in vedere cele mai sus menționate recurentul solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile fondului, si respingerea acțiunii reclamantului față de S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și față de Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu.

2. Prin recursul formulat, pârâta A. N. pentru R. Pa solicitat, în temeiul art. 304 pct.3 și 9 și art. 304 C., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate.

În temeiul art. 300 alin. 2 și 3 C., recurenta pârâta a solicitat suspendarea executării sentinței recurate, respectiv a sentinței civile nr. 4..

În motivarea recursului au fost reproduse petitele cererii introductive de instanță, soluția primei instanțe, concluzionându-se de către recurentă că sentința mai sus-menționată este netemeinică și nelegală, fiind prezent cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 3 C., întrucât, potrivit art. 3 pct. 1 C., C.le de apel judecă, în primă instanță (...) procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, si nu judecătoria.

P. art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, „A. N. pentru R. P. (...) este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică", ce este organizată și funcționează, potrivit prevederilor art. 13, alin. 4 din H.G. nr. 34/2009, în subordinea M. F. P. în același sens, potrivit art. 141 T. VII din L. nr. 2., se înființează D. pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în structura Autorității N.e pentru R. P., denumită în continuare D.. Atribuția principală a Directei constă în acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, conform Ordonanței de U. a G. nr. 8. (actnormativ care a modificat și completat dispozițiile T. VII din L. nr.

2.), în limita unei sume de maxim 500.000 lei, cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute de art. 3 lit. h T. VII din L. nr. 2., așa cum a fost modificat și completat prin O. nr. 8..

T., potrivit alin. 3 al aceluiași articol, "Atribuția principală a D.i constă în acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s- au emis titluri de plată, conform prezentei legi și normelor emise în aplicarea acesteia, în limita unei sume de maximum 500.000 lei, cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h din lege.

De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 din L. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

T., în conformitate cu art. 20 din T. VII din L. nr. 2., „competența de soluționare revine S. de C. A. și F. a C. de A. în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul".

Prin urmare, față de considerentele expuse, recurenta apreciază faptul că soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant împotriva Autorității N.e pentru R. P., D. pentru Acordarea Despăgubirilor în

Numerar, este de competența S. de contencios administrativ și fiscal a C. de

A. în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.

În susținerea recursului au fost invocate și prevederile art. 304 pct.9

C.proc.civ., motivat pe următoarele aspecte:

L. nr. 2. este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945- 22 decembrie 1989.

P. art. 182 pct. 4 din H.G. nr. 128/2008, în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, D. pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare.

Reclamantului, în calitate de persoană îndreptățită la despăgubire, în baza notificării nr. 2012/2001 și a dosarului înregistrat cu nr. 39035/CC., i s-a emis de către C. C. pentru S.a Despăgubirilor D. nr. 1878/(...), reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 159.701,70 lei.

A., în cadrul procedurii administrative reglementată prin T. VII al L. nr.

2., cu modificările și completările ulterioare, în condițiile OUG nr. 8., în baza

Deciziei nr. 1878/(...) a C. C. pentru S.a Despăgubirilor și în baza procedurii privind valorificarea titlurilor de despăgubire, reclamantul a formulat cerere de opțiune înregistrată cu nr. 04696/(...), prin care a solicitat emiterea unui T. de plată pentru suma de 159.701,70 lei.

Conform art. 141 alin. 4, din T. VII al L. nr. 2. cu modificările și completările ulterioare, „Sursele de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar de către D. se asigură, din dividendele aferente acțiunilor deținutede stat la F. "P.", din sumele obținute ca urmare a vânzărilor de acțiuni emise de S. C. ". P."-S., efectuate de către Ministerul Finanțelor Publice, după deducerea cheltuielilor efectuate de S. C. "F. P." S.A și în completare de la bugetul de stat prin Ministerul Finanțelor Publice.

Se menționează faptul că, până în acest moment, plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităților financiare corespunzătoare primei tranșe pană la dosarul de opțiune înregistrat sub numărul

03967/(...), reclamantul având înregistrat dosarul de opțiune cu numărul

04696/(...).

T., faptul că Guvernul României, ținând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform T. VII din L. nr. 2., generând implicații financiare suplimentare asupra cheltuielilor bugetului de stat și care ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar, a adoptat O. de U. nr. 6., prin care se modifică anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire emise de către C. C. pentru S.a D.

Conform art. 3 al. 1 al Ordonanței de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...) „pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente".

De asemenea, conform alin. 2 și 3 din art. 3, „valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. pentru S.a Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de F. P., corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Dacă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, persoanele îndreptățite la despăgubiri au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de A. N. pentru R.

P., pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. P. care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin.1".

Având în vedere faptul că legiuitorul a menținut pe perioada suspendării, ca modalitate reală de valorificare a titlurilor de despăgubire, posibilitatea convertirii acestora în acțiuni emise de F. P., creând totodată posibilitatea, pentru cei care au optat deja pentru acordarea despăgubirilor în numerar și nu li s-au emis titluri de plată, să își schimbe opțiunea din despăgubiri în numerar în despăgubiri în acțiuni (rămânând la libera alegerea a fiecăruia dacă dorește sau nu, să facă acest lucru) și ținând cont de contextul economic și de rațiunile pentru care a fost adoptată O. nr.6., recurenta consideră că dreptul persoanelor îndreptățite la despăgubiri de a-și valorifica creanțele deținute asupra S. Român este unul concret și nu doar teoretic, așa cum în mod eronat a reținut instanța.

Până la această dată, reclamantul nu a solicitat schimbarea opțiunii din despăgubiri în numerar, în despăgubiri în acțiuni.

În acest sens, este precizat faptul că, în cauza dedusă judecății, prevederile legale în materie (L. nr. 2. - T. VII, modificată și completată cu OUG nr. 8., HG nr. 128/2008 etc.) se aplică cu prioritate față de celelalte prevederi legale generale, invocate de către instanța de fond (Protocolul adițional nr. 1 al C. E.pene a D. O. și Libertăților Fundamentale, etc.)

De altfel, din rațiuni financiare, creanțele asupra statului nu se pot plăti decât în condiții de solvabilitate, principiu care nu este înlăturat nici de jurisprudența C.

În ceea ce privește motivarea instanței de fond, luând ca exemple relevante cauzele Flaimbat contra României, și alții împotriva României recurența precizează în memoriul de recurs următoarele:

Curtea E. de Justiție a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.

În același sens, cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție, prin D. nr. 1/(...) Plenul C. Constituționale a statuat că, "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite".

Raportat la prevederile constituționale invocate de instanță, obligația judecătorului național de a aplica cu prioritate prevederile C., atunci când normele interne nu sunt în concordanță cu acestea, nu poate fi contestată. Cu toate acestea, în privința duratei unei proceduri, s-a consacrat principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei petiții legate de exercițiul unui drept civil, dar aprecierea caracterului rezonabil al acestuia trebuie făcută în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele sale și de criteriile consacrate în jurisprudența C. privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul părților și miza procesului pentru cei interesați.

Conform prevederilor art. 141 alin. 4 din O. nr. 8., modificată prin L. nr. 1., sursele de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar de către D. pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar se asigură din dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la „. P., din sumele obținute ca urmare a vânzărilor de acțiuni emise de S. C. „. P.-SA, efectuate de către Ministerul

Finanțelor Publice, după deducerea cheltuielilor efectuate de S. C. „. P.- SA și în completare de la bugetul de stat, prin Ministerul Finanțelor Publice".

Prin urmare, ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate in aceeași situație.

Protocolul nr. 1 și se concretizează în necesitatea existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

Mai mult, instanța europeană a arătat că în situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante ale ansamblului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună nu numai de măsurile de natură a garantadrepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar și pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor astfel de măsuri.

Până în acest moment, plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităților financiare corespunzătoare primei tranșe pană la dosarul de opțiune înregistrat sub numărul 03967/(...), reclamantul având dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 04696/(...).

Prin sentința criticată, instanța de fond, apreciind greșit natura juridică a presupusei obligații neexecutate, a obligat recurenta la actualizarea sumei de 159.701,70 lei cu rata inflației, pentru perioada cuprinsă între data emiterii Deciziei nr. 1878/(...) și data înregistrării cererii, respectiv suma de 22.494,23 lei conform indicelui inflației publicat de I. pentru perioada septembrie 2004 - martie 2010 și la plata sumei totale de

182.195,93 lei reprezentând creanța inițială și actualizarea ei, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la momentul plății efective, însă, în actele normative în materie (HG nr. 128/2008, L. nr. 2., O. nr. 8., H.G. nr.

1095/2005), nu sunt prevăzute reglementări pentru actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de către C. C., de A. N. pentru R. P. - D. pentru acordarea despăgubirilor în numerar, în raport de rata inflației, de cursul E. etc.

Dispozițiile art. 2 din O. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, modificată și completată cu L. nr. 356/2002, care stabilesc faptul că „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală", nu sunt aplicabile în speța de față, deoarece prin lege se dispune altfel (art. 8 alin 3 din O. nr. 9/2000).

Având în vedere că valoarea despăgubirilor acordate reclamantului a fost stabilită în mod definitiv prin titlul de despăgubire și faptul că între acest titlu și cel de plată nu pot exista neconcordanțe, A. N. pentru R. P. nu are ca atribuții legale actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de către C. C..

Mai mult decât atât, deși data de la care s-a dispus actualizarea este data emiterii deciziei nr.1878, respectiv (...) actualizarea s-a făcut conform indicelui inflației începând cu septembrie 2004, dată ce nu are nici o relevanță în cazul în speță aspect pe care înțelegem de asemenea să-l contestăm.

În concluzie, A. nu are temei legal să actualizeze în niciun fel sumele de bani, stabilite prin deciziile de despăgubire emise de C. C.. De asemenea nu poate fi reținut vreun prejudiciu cauzat de A. pentru întârzierea plății despăgubirilor în numerar, întrucât plata despăgubirilor presupune emiterea unui Titlu de plată iar emiterea unui astfel de titlu presupune respectarea ordinii cronologice a înregistrării cererilor de opțiune de către persoanele îndreptățite precum și existența disponibilităților financiare necesare achitării despăgubirilor în numerar.

Având în vedere cele expuse mai sus, se deduce că soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la plata despăgubirilor actualizate cu rata inflației, este lipsită de temei legal.

Poz iț ia procesu al ă a recl aman tulu i in tima t în recurs.

Pr in în tâmp in are a f or mul ată, recl aman tul in timat B. V. M.a solicitatrespingerea recursurilor ca neîntemeiate, cu motivarea că, T. a făcut o corecta aplicare atât a dreptului național, cat si a jurisprudenței C. in materie.

1. A., prin cererea comuna de recurs, S. R. si M. F. își întemeiază recursul invocând in continuare excepția de necompetenta materiala a J. C.- N., excepția lipsei calității procesuale pasive si excepția prematurității acțiunii întemeiata pe prevederile OUG nr.6..

1.1. In ceea ce privește competenta materiala a judecătoriei, aceasta a fost soluționata, așa cum a subliniat si instanța de apel, prin D. civila nr. 8. a T. C., excepțional motivata si pe care o apreciez ca fiind temeinica si legala.

1.2. Cat privește excepția lipsei calității procesuale pasive a S. roman si a M. F. P., consider ca atât instanța de fond, cat si instanța de apel, au statuat in mod corect ca aceste entități au calitate procesuala pasiva deoarece, pe de o parte, plata despăgubirilor nu poate fi efectuata fara acțiunea concordanta a A. si a M. F., iar pe de alta parte dreptul de creanța al reclamantului poarta asupra S. R.

Intimatul reclamant învederează instanței de recurs ca existenta calității procesuale pasive a S. roman si a M. F. se întemeiază, in primul rând, pe prevederile alin. 4 al art. 14^{1din OUG nr.81/2008, așa cum a fost modificat prin punctului 12 al L. nr. 1., prevederi care stabilesc sursele de finanțare a acordării despăgubirilor in numerar, printre aceste surse aflându-se, "dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la F. «., din sumele obținute ca urmare a vânzărilor de acțiuni emise de S. C. «. P. — S., efectuate de către Ministerul Finanțelor Publice, după deducerea cheltuielilor efectuate de S. C. «. P. — S., si in completare de la bugetul de stat, prin bugetul M. F. P."}

Apoi, așa cum corect a apreciat instanța de apel (pag. 15 alin.4 din D. nr. 4.), plata efectiva a creanței presupune si concursul MF care, in îndeplinirea atribuțiilor sale legale, trebuie sa asigure A. resursele financiare necesare plații despăgubirilor in temeiul art.1 si 2 din HG nr.361/2005.

1.3. Referitor la efectele prevederilor OUG nr.6., invocate de M. F. si

S. Român, atât în fata instanței de fond cât și în fata instanței de apel și reiterate în recurs, intimatul consideră că înlăturarea acestor efecte de către cele doua instanțe, cu motivările de rigoare, este temeinica si legala si, mai presus de orice îndoiala, conforma cu prevederile C. europene a drepturilor omului si cu jurisprudența C. europene.

Așa cum a arătat instanța de fond (a cărei opinie nu a fost infirmata nici de instanța de apel), prevederile O. nr. 6. constituie o ingerința in dreptul de proprietate al reclamantului, punând in sarcina sa o sarcina disproporționată care transformă dreptul său într-unul iluzoriu, atâta vreme cât debitorul obligației (S. R.) poate adopta oricând soluții legislative de amânare a obligației sale.

O. de urgenta a fost adoptata nu doar ulterior exercitării de către reclamant a dreptului de opțiune privind plata in numerar a despăgubirilor

(respectiv, la doi ani după exercitarea opțiunii), ci si ulterior momentului in care, in opinia reclamantului, creanța a devenit exigibila si, in mod evident, ulterior momentului investirii instanței cu cererea privind obligarea la plată, din prezentul dosar.

Mai mult, odată cu pronunțarea C. E.pene a Hotărârii pilot in cauza

Atanasiu si alții contra României, textul amintitei ordonanțe dobândește un caracter vădit neconform cu jurisprudența C.. A., amânarea plații creanțelor certe, lichide si exigibile nu se circumscrie niciuneia dintre măsurile cu caracter general avute in vedere de C.

„231. Așa cum Curtea a constatat deja în hotărârea Viașu precitată, S. pârât trebuie, înainte de toate, fie să îndepărteze orice obstacol care se opune exercitării eficiente a dreptului numeroaselor persoane afectate de situațiaconsiderata de Curte contrară C., cum este si cazul petentelor, fie, alternativ, să ofere un remediu adecvat (a se vedea, mutatis mutandis, Yuriy Nikolayevich Ivanov, precitat, § 94).

232. S. parat trebuie deci sa garanteze prin masuri legale si administrative adecvate respectarea dreptului de proprietate a tuturor persoanelor care se afla intr-o situație asemănătoare celei a petentelor, ținând cont de principiile enunțate de jurisprudența C. in ceea ce privește aplicarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (paragrafele 162-177 de mai sus). Aceste obiective ar putea fi atinse, de exemplu, prin amendamente la mecanismul de restituire actual, pentru care Curtea a arătat câteva slăbiciuni, si înființarea de urgenta a unor proceduri simplificate si eficiente, fondate pe masuri legislative si pe o practica juridica si administrativa coerenta, care sa poate menține un just echilibru intre diversele interese implicate. (Viașu, precitată, §83).

237. Curtea reamintește ca procedura hotărârii pilot are rolul de a permite ca remediul cel mai rapid cu putința sa fie oferit la nivel național tuturor persoanelor afectate de problema structurala identificata prin hotărârea pilot.";

„6. Constata că R. trebuia sa ia masuri care sa garanteze protejarea eficienta a drepturilor enunțate de articolele 6 § 1 al C. si 1 din Protocolul nr.

1, in contextul totalității de cazuri similare celei prezente, conform principiilor consacrate prin C. (paragrafele 229-236 de mai sus). Aceste masuri vor trebui puse la punct in cele optsprezece luni numărate de la data la care prezenta hotărâre va deveni definitiva.";

Având in vedere ca reclamantul a dobândit, in mod irevocabil, un drept de creanță împotriva S. R., precum si faptul ca prin exercitarea dreptului legal de opțiune privind plata în numerar creanța a devenit lichida si exigibila, statul debitor are, în lipsa acordului reclamantului privind o eventuală schimbare a obiectului creanței, o singură alternativă conformă cu jurisprudența C., anume, aceea a plății imediate a creanței. Or, dacă se acceptă că statul își poate amâna unilateral creanțele ori de câte ori dorește

(așa cum a făcut-o prin OUG 6.), înseamnă să se accepte golirea de conținut a dreptului reclamantului și, implicit, încălcarea grava de către stat a C. E.pene si a jurisprudenței C..

Prin urmare, înlăturarea de către instanța de fond si de către cea de apel a prevederilor O. nr. 6. nu face decât sa se circumscrie jurisprudenței C.

E.pene și în mod special hotărârii pilot mai sus amintite.

2. Prin cererea de recurs introdusa de A., recurenta solicita modificarea

Deciziei civile nr. 4. pronunțata de Tribunalul Cluj in acest dosar precum si suspendarea executării sentinței. In motivarea recursului recurenta invoca necompetenta materiala a judecătoriei, iar pe fond considera ca hotărârea tribunalului este lipsita de temei legal, respectiv a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.

2.1. In privința cererii de suspendare reclamantul solicită instanței respingerea cererii, ca fiind vădit lipsită de interes din cel puțin doua motive.

Primul motiv este acela că, potrivit art.2 si art.3 din OG nr.2. așa cum a fost aceasta modificată si completată prin L. nr. 2., prin L. nr. 1. si prin O. nr. 4., executarea silita propriu zisa poate începe doar după expirarea termenului de 6 luni de zile calculat „de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului." Or, in condițiile in care D. T. a fost pronunțata abia la data de (...), este de domeniul evidenței că nicio executare silită nu va putea începe cel mai devreme înainte de (...) (presupunând ca sentința instanței de fond afost investita cu formula executorie undeva după pronunțarea soluției in apel si ca tot de îndată a fost făcuta si somația prevăzuta de O. nr. 2.).

Al doilea motiv este acela ca, daca ar fi avut interes, recurenta ar fi avut posibilitatea de a cere suspendarea provizorie prevalându-se de prevederile art.403 (4) C., achitând anticipat cauțiunea de 10%, situație in care instanța putea suspenda provizoriu executarea printr-o încheiere data fara citarea pârtilor.

Cererea de suspendare tinde doar la amânarea soluționării recursului, recurenta neavând nici interesul, nici intenția si nici posibilitatea financiara de a achita cauțiunea.

In subsidiar, reclamantul arată că este de acord cu suspendarea numai cu plata cauțiunii prevăzute de art.403 alin.4 C., adică de minim 10% din suma in litigiu.

Intimatul reclamant apreciază ca scutirea de la plata taxei de timbru

(invocata de recurenta in temeiul art. 17 din L. nr. 146/1997) nu poate fi extinsa asupra cauțiunii prevăzuta de art.403 C.

Cauțiunea având o cu totul alta natura si alta finalitate decât taxa de timbru, scutirea prevăzuta de legea privind taxele judiciare de timbru nu poate fi aplicabila in materia cauțiunii. Textul art. 14 al L. nr. 146/1997 este extrem de clar, acesta stabilind care sunt acțiunile si cererile scutite de taxa judiciara de timbru si nicidecum scutite de alte cheltuieli judiciare.

2.2. In ceea ce privește chestiunea necompetentei materiale a judecătoriei ca prima instanța, ea a fost soluționata prin admiterea recursului declarat de reclamant împotriva sentinței prin care Judecătoria

Cluj-Napoca și-a declinat competenta (D. civila nr. 8. a T. C.).

2.3. In ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 C., reclamantul intimat arată ca principala susținere a recurentei, pe care pare a se întemeia întreaga construcție a lipsei de temei legal, respectiv a greșitei aplicări a legii de către instanța de apel, este aceea a preeminentei dreptului național, respectiv a legislației speciale care reglementează materia despăgubirilor (L. nr. 2., O. nr. 8., O. nr. 6.), care trebuie aplicate cu prioritate in fata prevederilor legale generale (C. E. a D. O.) invocate de către instanța de fond, respectiv de apel (pag.7 alin.3 din cererea de recurs a A.).

Este de domeniul evidentei că susținerea recurentei nu poate fi primită și că, din acest punct de vedere, atât instanța de fond, cât și instanța de recurs, au făcut o corecta aplicare atât a dreptului intern, cat si a prevederilor C. si a jurisprudenței C. europene.

A., reclamantul s-a adresat instanței de fond pentru obligarea pârâților la plata unei creanțe care, la data introducerii cererii de chemare in judecata, avea toate atributele prevăzute de dreptul intern pentru a obține o sentința de obligare la plata. La data respectiva creanța era certa (stabilita prin D. definitiva a C. C. pentru S.a Despăgubirilor), era lichida (in urma exercitării dreptului meu de opțiune pentru despăgubiri bănești) si exigibila.

Daca in privința caracterului cert si lichid al creanței chestiunea nu comporta, potrivit dreptului intern, niciun fel de discuții, in privința exigibilității creanței reclamantul a solicitat instanței de fond să țină seama de faptul că prevederea legală care reglementează plata despăgubirii conține o sintagma care face ca textul legii sa nu fie conform nici cu C. europeana a drepturilor omului, nici cu jurisprudența C..

P. art.18 ind.2 lit. a din T. VII al L.nr.2., titularul Deciziei va proceda astfel:a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la D., care, după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare;

O ingerință nepermisă în dreptul de proprietate al reclamantului este condiționarea plații despăgubirilor de existenta disponibilităților financiare, condiționare pe care reclamantul o apreciază ca fiind o veritabilă condiție potestativă si in privința căreia a arătat instanței de fond si celei de apel ca exista soluții pronunțate de instanțe naționale, în sensul înlăturării de la aplicare a respectivei condiții, exemplificând prin S. civilă nr. 15424 pronunțată de J. S. 1 B. în D. nr. (...):

Faptul ca atât instanța de fond cat si cea de apel s-au pronunțat pentru obligarea la plata a pârâților fără să țină seama de sintagma de la data existenței disponibilităților financiare arată că au înțeles necesitatea amendării textului de lege in conformitate cu C. si cu jurisprudența C. E.pene, cu alte cuvinte au aplicat cu prioritate prevederile C., așa cum este firesc, soluția fiind una temeinică si legală potrivită, printre altele, cu art.20 alin.2 din Constituție.

În ceea ce privește efectele OUG nr.6., atât instanța de fond cât si instanța de apel au apreciat ca acesta a fost adoptată ulterior exercitării de către reclamant a dreptului de opțiune și ulterior introducerii cererii de chemare în judecată. Coroborând faptul că de la data exercitării dreptului de opțiune au trecut aproape trei ani, cu faptul că statul debitor nu a luat niciun fel de măsuri de natură legislativă, administrativă si organizatorică pentru a stabili un cadru care să facă previzibilă si predictibilă încasarea despăgubirilor, instanța de apel a constatat ca dreptul reclamantului este in continuare unul teoretic, iluzoriu, fara nicio perspectiva concreta de realizare, ceea ce constituie, evident, o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. l al C. E.pene a D. O. si o încălcare a jurisprudenței C..

Cât privește atât de clamatul principiu al egalității, invocat de recurentă, alături de principiul soluționării cererilor de despăgubire în ordinea cronologică a depunerii și înregistrării lor și de principiul asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului, se impune a se arata că aceste susțineri sunt și rămân, cel puțin în cadrul acestui recurs, la un nivel pur declarativ, fara nicio legătură cu speța de fată. Obligația de plata a despăgubirilor s-a născut prin lege, statul a stabilit cadrul administrativ care trebuie urmat si pe care reclamantul l-a urmat, a stabilit inclusiv un termen de plată (desigur, amendabil si amendat ca atare de către instanțele de fond si de apel in conformitate cu prevederile C.). Obiectul acestui litigiu este plata unei creanțe stabilite prin act administrativ cu caracter definitiv. Dreptul statului de a stabili termene de plata, eșalonări, eventual chiar alte modalități de despăgubire nu poate fi negat, numai ca el nu se poate exercita asupra unor raporturi juridice preexistente, cum este cel de fata. S. poate lua masuri pentru viitor, fara ca masurile sa afecteze drepturi deja dobândite. Acesta este sensul in care trebuie interpretate trimiterile făcute de recurenta la citate din decizii ale C. europene in care se statuează dreptul statelor de a dispune nu numai de masurile de natura a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar si pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor astfel de masuri.

Referitor la actualizarea creanței cu rata inflației, criticată de recurentă, reclamantul apreciază că și sub acest aspect soluția instanței de apel este una temeinica si legala. Așa cum a subliniat instanța de apel (pag.17 alin.5 din D. nr.4.), actualizarea sumei este posibila chiar si in lipsa unui text expres, in temeiul principiului reparației integrale, ca urmare a faptului că suma datorată a fost reținută fără temei de către debitor, instanța aducând ca argument soluția adoptata de I. - secția de contencios administrativ si fiscal.

Fata de cele de mai sus, reclamantul apreciază că nu subzistă niciunul dintre motivele de recurs invocate de recurenții A., S. Român și Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând respingerea recursurilor ca neîntemeiate, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a deciziei atacate.

Recursurile sunt fondate în parte.

Cu privire la motivul de recurs, din ambele recursuri, vizând

neco mpe tenț a mater ial ă în pr imă ins tanț ă a J. C.-N..

Susținerea recurentului, în sensul că instanța competentă să soluționeze acest litigiu în primă instanță ar fi Curtea de A. C. - Secția de C. A., în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 și art. 10 alin. 1 din L. nr.

554/2004, este nefondată, și urmează să fie înlăturată de către Curte, motivat pe următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 pct. 1 C., judecătoria este instanța de drept comun, în primă instanță, în ceea ce privește toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.

Prin urmare, ori de câte ori nu se prevede în mod expres, printr-o dispoziție legală, competența de soluționare a unei cauze în primă instanță în favoarea unei anume instanțe, această competență revine judecătoriei, ca instanță de drept comun.

Nu sunt incidente în cauză, așa cum nefondat susțin recurenții, prevederile art. 8 din L. contenciosului administrativ, nr. 554/2004, întrucât, contenciosul administrativ presupune existența unui act administrativ prin care să se fi vătămat un drept sau un interes legitim, conform art. 1 alin. 1 din L. nr. 554/2004, ipoteză care nu este prezentă în speța pendinte, care are ca obiect actualizarea creanței stabilită deja în favoarea reclamantului prin decizia C. C. de S. a D.

În conformitate cu dispozițiile art. 19 din T. VII al L. nr. 2., sunt de competența S. de C. A. a C. de A. în raza căreia își are domiciliul reclamantul exclusiv contestațiile împotriva deciziilor adoptate de C. C. pentru S.a D.

De altfel, în speță, inițial, Judecătoria Cluj-Napoca și-a declinat competența de soluționare a cauzei, prin sentința civilă nr. 12796/0(...), dosar nr. (...), în favoarea C. de A. C., la baza acestei declinări de competență fiind avute în vedere prevederile speciale ale Capitolului V^{1din T. VII al L. nr.}

2., modificată și completată prin O. nr. 8., și mai precis prevederile art. 18 alin. 1, art. 18^{1alin. 2 și art. 18^{2din acest act normativ, judecătoria apreciind că, potrivit acestor prevederi legale, coroborat cu art. 8 alin. 1 și art. 10 alin. 1 din L. nr. 554/2004, competența în primă instanță ar reveni C. de A. C. - Secția de C. A.}}

Această sentință a fost modificată, ca urmare a exercitării căii de atac a recursului de către reclamant, prin decizia civilă nr. 84/R/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), cu consecința respingerii excepției necompetenței materiale a J. C.-N. și a trimiterii cauzei pentru continuarea judecății la această instanță.

În considerentele acestei decizii T. a reținut faptul că, în cauză, nu sunt incidente nici prevederile art. 8 și nici ale art. 10 din L. nr. 554/2004, întrucât, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant nu intră sub incidența art. 19 din T. VII al L. nr. 2., câtă vreme, procedura administrativă prevăzută de legea specială s-a finalizat odată cu acceptarea titlului de despăgubire cuprins în D. C. C., acceptare urmată de exercitarea dreptului de opțiune, astfel încât, orice litigiu privind întârzierea sau refuzul plății creanței este de competența instanțelor de drept comun, în speță, a J., având în vedere valoarea litigiului și prevederile art. 1 pct. 1 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b C.

S-a mai reținut de către T. că, potrivit art. 19 din T. VII al L. nr. 2., modificată și completată prin O. nr. 8., sunt de competența S. de C. A. a C. de A. în a cărei rază își are domiciliul reclamantul doar contestațiile împotriva deciziilor adoptate de C. C. pentru S.a D.

Or, în speță, nu este vorba despre o asemenea contestație, ci s-a solicitat doar actualizarea sumei stabilită deja prin decizia C. C.

Curtea constată, așadar, că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a statuat cu putere de lucru judecat că instanța competentă material să soluționeze prezenta cauză în primă instanță este Judecătoria

Cluj-Napoca.

Drept urmare, față de această statuare irevocabilă de competență, nu se mai poate reitera prin prezentul recurs, excepția necompetenței materiale a J. C.-N..

Se constată astfel de către Curte că în cauză nu este incident motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 3 C. pr. civ..

Pe cale de consecință, în temeiul art. 304 pct. 3 C., coroborat cu art. 312 alin. 1 C., Curtea urmează să respingă ca nefondat acest motiv de recurs.

Cu pr iv ire l a mo tivul de recurs pr in c are s e invoc ă de c ătre S. Român prin

M in is terul F in anțelor Publ ice ș i de c ătre M in is terul F in anțel or Publ ice l ips a

c al ităț ii procesuale pasive.

Este adevărat că în textul art. 3 lit. a din T. VII al L. nr. 2. se prevede că titlurile de despăgubire sunt certificate emise de C. C. pentru S.a Despăgubirilor, iar nu de Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pe seama S. Român, dar nu este mai puțin adevărat că debitorul creanței de care se prevalează reclamantul este S. Român, Ministerul Finanțelor Publice având la rândul său, tot în calitate de reprezentant al S. Român, o serie de atribuții în procedura de stabilire sau de plată a despăgubirilor, respectiv, reprezintă S. Român în calitatea sa de acționar la F. P., în conformitate cu prevederile art. 7 și art. 12 din T. VII al L. nr. 247/200, iar potrivit art. 14^{1alin. 4 din OUG nr. 8., Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în stabilirea surselor de finanțare a acordării despăgubirilor in numerar, printre aceste surse aflându-se, „dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la F.}

«., din sumele obținute ca urmare a vânzărilor de acțiuni emise de S. C. «. P.

— S., efectuate de către Ministerul Finanțelor Publice, după deducerea cheltuielilor efectuate de S. C. «. P. — S., si in completare de la bugetul de stat, prin bugetul M. F. P..

Drept urmare, Curtea urmează să respingă și acest motiv de recurs ca nefondat.

Cu pr iv ire l a mo tiv ul de recurs pr in c are se invoc ă imp os ib il itate a

ac tu al iz ăr ii cre anțe i pe c ale a drep tulu i co mun, câtă vreme, în H.G. nr.

128/2008, L. nr. 2., O. nr. 8., H.G. nr. 1095/2005, nu sunt prevăzutereglementări pentru actualizarea sumelor de bani, stabilite prin deciziile emise de C. C., etc., Curtea constată următoarele:

În actuala reglementare legislativă, transpusă în practică în majoritatea jurisprudenței pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu este posibilă reactualizarea pe calea dreptului comun a despăgubirilor stabilite în procedura specială reglementată de T. VII al L. nr. 2., modificată și completată prin O. nr. 8. - în speță, creanța fiind stabilită în favoarea reclamantului B. V. M. prin decizia nr. 1878/(...), emisă de C. C. pentru S.a Despăgubirilor (f. 10-11 dosar fond) -, întrucât, stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite cu titlu de măsuri reparatorii în echivalent revine exclusiv C. C. pentru S.a Despăgubirilor conform T. VII al L. nr. 2., în acest sens dispunând și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. L..

Examinarea legalității și temeiniciei deciziilor emise de C. C. pentru S.a Despăgubirilor, și implicit, contestarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin astfel de decizii, ca de altfel și cenzurarea etapelor ce se impun a fi derulate pentru executarea unor astfel de decizii, pot fi făcute în cadrul legislativ stabilit în mod expres de legislația în vigoare, respectiv, în conformitate cu prevederile art. 19, art. 20 din Capitolul 6 din T. VII al L. nr.

2., în fața instanței de contencios administrativ competente, adică la Secția de C. A. și F. a C. de A. în a cărei rază domiciliază reclamantul.

Dintr-o atare perspectivă, reclamantul avea posibilitatea legală de a continua demersurile demarate prin notificarea expediată Autorității N.e pentru R. P. (notificare expediată la (...) - f. 7, 8 dosar fond), sau, avea posibilitatea de a contesta răspunsul ce i-a fost comunicat de A. N. pentru R. P., înregistrat sub nr. 727166/(...) (f. 12, 9 dosar fond), în fața instanței de contencios administrativ competente.

Este știut faptul că înlăturarea unor dispoziții din dreptul intern este posibilă doar în contextul priorității convenției, coroborat cu o jurisprudență constantă a C. E.pene într-o anumită direcție, sens în care dispun și prevederile constituționale ale art. 11 și art. 20 alin. 2 din Constituția României, revizuită.

Cu alte cuvinte, ar fi posibilă invocarea directă a C. și a jurisprudenței C.E.D.O., pentru valorificarea unor pretenții concrete, doar în contextul existenței unui vid legislativ în dreptul național, în materia drepturilor ori a intereselor legitime pentru a căror protejare un cetățean al unui stat membru al C. solicită antrenarea mecanismului judiciar național.

Or, în actuala reglementare legislativă românească, a fost instituit un cadru legal care permite reclamantului să-și valorifice dreptul său de creanță, respectiv, T. VII al L. nr. 2..

După pronunțarea Hotărârii pilot împotriva României, în cauza

Atanasiu și Poenaru, Solon contra României, Curtea E. a D. O. a admis că prin adoptarea L. nr. 2., S. Român s-a angajat pe o direcție bună prin faptul că prevede o procedură administrativă simplificată de despăgubire comună, S. trebuind să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară, precum și punerea lor în aplicare. De această perspectivă, plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.

În Hotărârea Pilot M. Atanasiu ș.a. contra României, s-a statuat

(paragraful 164) că art. 1 din Protocolul 1 nu garantează un drept de a dobândi bunul și nu le impune statelor contractante nicio restricție asupralibertăților de a determina câmpul de aplicare a legislațiilor pe care le pot adopta în materie de restituiri de bunuri și să aleagă condițiile în care acceptă să restituie drepturi de proprietate persoanelor deposedate.

În temeiul art. 1 din Protocolul 1, statul are dreptul să exproprieze bunuri, inclusiv toate drepturile de despăgubire stabilite de lege, și să reducă, chiar notabil, nivelul despăgubirilor prin metode legislative. Ceea ce impune art. 1 din Protocolul nr. 1 este ca cuantumul despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate realizată de către stat să fie rezonabilă în raport cu valoarea bunului. O lipsă totală a compensației poate fi considerată compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 doar în cazuri excepționale (paragraf 174).

A. 1 din Protocolul 1 nu garantează dreptul la o despăgubire integrală în toate cazurile, o compensație care este doar parțială nu face privarea de proprietate nelegală eo ipso în toate cazurile. Mai precis, obiective legitime de utilitate publică, ce sunt urmarea unor măsuri de reformă economică sau de justiție socială, pot milita pentru o rambursare inferioară valorii totale de piață (paragraf 175).

Mai mult, reiese în mod evident din jurisprudența sa, că dacă C. E. a D. O. a putut estima că legile de restituire înființate pentru a atenua consecințele gravelor încălcări ale dreptului de proprietate, cauzate de exemplu de regimurile comuniste, urmăresc un scop legitim, a considerat totodată că este necesar de a se face în așa fel ca atenuarea vechilor violări să nu creeze noi nedreptăți disproporționate (a se vedea în acest sens cauza Pincova și Pinc contra Republica Cehă, paragraful 58), (paragraful 177).

O decizie administrativă a autorității locale competente care recunoaște interesatului un drept de reparație este suficientă pentru a se crea un interes patrimonial protejat de art. 1 din Protocolul 1 ( a se vedea în acest sens cauza Viașu contra României, paragraful 59, 60), (paragraf 180).

Este adevărat că în Hotărârea Pilot M. Atanasiu ș.a. contra României s- a statuat în sensul că neexecutarea unei decizii administrative ori a unei hotărâri judecătorești care recunoaște dreptul la o despăgubire, fie al cărui cuantum este stabilit, fie chiar dacă nu este stabilit și cuantumul, constituie o ingerință în dreptul de proprietate în sensul primei fraze a primului aliniat al art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea în acest sens cauza Elias contra României, cauza D. ș.a. contra României), (paragraf 181, 182), dar nu este mai puțin adevărat că în speță nu se refuză executarea Deciziei C. C. de D. nr. 1878/(...), ci această executare urmează să se facă în condițiile L. speciale în materie, respectiv, a T. VII a L. nr. 2., astfel cum a fost modificat prin O. nr. 8..

Mai mult decât atât, în prezent, trebuie avută în vedere și împrejurarea că F. P. este funcțional, mecanismul de despăgubire prin intermediul acestui fond, în limita sumei de 500.000 RON putând fi apreciat ca eficient.

Prin O. nr. 8. s-au adus precizări cu privire la regulile de atribuire a acțiunilor emise de F. P., la valorificarea titlurilor de despăgubire, la modul în care va fi admis la tranzacționare acest fond, putându-se astfel aprecia că eficacitatea mecanismului de despăgubire prin intermediul acestuia ar trebui să fie luată în considerare.

În prezenta cauză, dreptul reclamantului la despăgubiri a fost stabilit și recunoscut prin D. nr. 1878/(...), emisă în condițiile T. VII al L. nr. 2. de

C. C. pentru S.a Despăgubirilor, iar în măsura în care această decizie nu a fost de natură să-l mulțumească pe reclamant, acesta avea deschisă calea prevăzută de art. 19 și urm. din T. VII al L. nr. 2., respectiv, aceea de a contesta sus-menționata decizie.

În speța pendinte, cauza acțiunii civile, respectiv scopul urmărit de reclamant prin prezentul proces, este obligarea directă a S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata unor sume de bani stabilite cu titlu de despăgubiri.

Prin D. nr. 27/(...), pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., prin care se solicită obligarea S. Român să acorde despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, S. Român nu are calitate procesuală pasivă, iar acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. nr. 2., îndreptate direct împotriva S. Român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Protocolul nr. 1 și ale art. 13 din C. E. a D. O., sunt inadmisibile.

Este adevărat că potrivit art. 330^{7alin. 4 C., deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, după ce acestea au fost motivate, dar nu este mai puțin adevărat, că avându-se în vedere rolul lor de uniformizare a jurisprudențe naționale, în măsura în care dispozitivul unei astfel de decizii este publicat pe site-ul Î. C. de C. și Justiție, este clar și poate fi aplicat de îndată, instanțele trebuie să țină seama de el, tocmai în vederea asigurării dezideratului pe care pronunțarea unei astfel de hotărâri îl are, neputând supune unui tratament juridic inegal părți aflate în situații juridice identice, respectiv, părți al cărui proces este pe rol, durata de soluționare nedepinzând de voința acestora și fiind de neconceput adoptarea unor soluții diferite în funcție de data publicării în Monitorul Oficial a deciziei pronunțată în recurs în interesul legii.}

Î.ucât conținutul Deciziei nr. 27/2011 este foarte clar, în sensul că acțiuni de natura celei pendinte sunt inadmisibile, soluția care se impune a fi pronunțată este aceea de respingere a acțiunii reclamantului.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. 1 C. și a considerentelor mai sus expuse, Curtea va admite în parte recursurile pârâților, conform dispozitivului prezentei decizii.

P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Admite în parte recursurile declarate de pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. C. și, respectiv, de A. N. pentru R. P., împotriva deciziei civile numărul 4. din (...) a T. C., pronunțată în dosar numărul (...)*, pe care o modifică și rejudecând, admite în parte apelurile declarate de pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. C. și, respectiv, de A. N. pentru R. P., în contra sentinței civile numărul

7679/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil numărul

(...), pe care o schimbă, astfel:

Respinge în întregime cererea formulată de reclamantul B. V. M., în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin

D. C. și A. N. pentru R. P., precizată la data de (...).

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.

GREFIER A.-A. M.

Red.CMC/dact.MS

2ex./(...) Jud.fond: M.C.H.

Jud.apel: O.R.Ghișoiu/A.A.M.

← Decizia civilă nr. 2815/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 4610/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Decizia civilă nr. 328/27, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 328/27, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă