Decizia civilă nr. 4610/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR.4610/R/2012
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2012
I. constituită din:
Președinte : D.-L. B. vicepreședinte al Curții de A. C
Judecători : A. C.
V. M. - președintele Curții de A. C.
Grefier : S.-D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva deciziei civile nr. 2. mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. V. , având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 5 noiembrie 2012, reclamantul recurent a depus la dosar o serie de planșe foto la care a făcut referire în susținerea recursului, în original ( filele
58-64 din dosar).
De asemenea, la data de 5 noiembrie 2012, pârâtul intimat S. V. a depus la dosar concluzii scrise( filele 65-67 din dosar ).
C U R T E A
I.Prin acțiunea civilă formulată de reclamantul S. I. împotriva pârâtului S. V. s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească că imobilul înscris în CF nr. 24559 C. nr. top. 1319/35/S cu drept de moștenire bun propriu în părți egale în favoarea reclamantului și a pârâtului reprezentând casa din cărămidă acoperită cu țiglă compusă din: 1 cameră, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară de alimente, 1 antreu și pivniță, corp funciar construit pe parcela înscrisă în CF nr. 24525 C., este în realitate compus din: 3 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară de alimente, 1 antreu și pivniță și să se dispună astfel evidențierea acestuia în foaia A a CF; să se dispună sistarea stării de indiviziune între părți cu privire la imobilul de mai sus și la imobilul înscris în CF nr. 24525 C. nr. top.
1319/67/35 reprezentând loc de casă în suprafață de 414 mp, cu atribuirea acestora în natură către pârâtul S. V. și plata de sultă față de reclamant pentrucota parte de proprietate ce i se cuvine, la valoarea de circulație ce se va stabili prin expertiză; să se dispună intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor sus menționate pe numele și în favoarea pârâtului cu titlu de moștenire și partaj, cabun propriu, cu cheltuieli de judecată.
Prin precizarea de acțiunea formulată de reclamant la data de (...), s-a maiarătat că în fapt reclamantul este moștenitor legal cu cota de ½ așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 18/(...) autentificat la BNP K. A. B. încheiat după decesul tatălui său, defunctul S. Janos, decedat la data de (...), iar masa succesorală se compune din următoarele bunuri mobile și imobile: B. mobile sunt: Certificat de acționar nr. 8477327/(...) cu un număr de 732 acțiuni, cu numerele de ordine de la 4470766 la 4471497 în valoare totală de 975.000 leivechi, la SC N. SA B. Un nr. de 34 acțiuni la F. cu valoarea nominală de 25.000 lei vechi cu numerele de ordine de la 1005692 la 1005725 la SC ERS-CUG SA C. N. M. marca LI, culoarea albastră, seria motor B-29930, capacitatea cilindrică
350 cmc, fabricată în 1960 cu 3 locuri , număr de înmatriculare 46-CJ-3416, conform certificatului de înmatriculare seria A nr.1., eliberat de M. C. B. imobile sunt: ½-a parte din casa de cărămidă, acoperită cu tiglă, compusă din 1 cameră,
1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară de alimente, 1 antreu și pivniță, situat în localitatea
C.-N., str. Z. B., nr. 1, județul C., înscris în CF nr. 24559 cu nr. topo.
1319/67/35/S de sub B1, dobândit cu titlu de drept construire; ½-a parte din loc de casă, situat în localitatea C.-N., str. Z. B., nr. 1, județul C., în suprafață de
414 mp, înscris în CF nr. 24525 A +1, cu nr. topo. 1319 de sub B2, dobândit cu titlu de drept lege; Loc de mormânt situat în Cimitirul Mănăștur parcela K1, nr.
206 în suprafață de 4,5 mp concesionat pe perioada 1997-2017, conform copiei extras index nr. 2232/(...) eliberată de P. C. N., B. D. C. M. legali sunt S. V. - fiu, în cota de ½; S. I. fiu, în cota de ½. După succesiunea mamei sale S. A. s-a încheiat Certificatul de moștenitor nr. 3., autentificat la BNP K. A. B. decedată la data de (...), masa succesorală se compune din următoarele bunuri mobile și imobile. B.le mobile n-au mai fost precizate, iar în ceea ce priveste bunurile imobile acestea sunt: Imobil situat în M. C. jud. Harghita, înscris în CF M. C. nr.
487/N, cu nr. topo. 1006, A+1, teren în suprafață de 5350 mp și casa de locuit cu 3 camere, construită din cărămidă și un sopron, dobândit în baza L. 18/1991; Imobil situat în localitatea T. jud. Harghita, înscris în CF T. nr. 7343 cu nr. topo.
5096/2/2, A+5, teren în suprafață de 10.715 mp, dobândit cu titlu în baza L.
18/1991. M. legali sunt S. V. fiu, în cota de ½ și S. I. fiu, în cota de ½.
R. a solicitat (f. 35) obligarea pârâtului la plata sumei de 7.735,93 lei Ron, reprezentând lipsa dreptului de folosință a imobilului descris mai sus, actualizată cu rata inflației la data plății efective, arătând că pârâtul nu i-a permis să locuiască în imobil, ceea ce a dus la suportarea de către reclamant a chiriei pentru alt imobil, sens în care reclamantul a anexat copiile contractelor de închiriere.
Completarea acțiunii reclamantului (f. 36) constă în: Partajarea întregii mase succesorale, atât a bunurilor mobile cât și cele imobile descrise la pag. 1 din prezenta cerere și în conformitate cu certificatele de moștenitor. S-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost completată, respectiv ieșirea din indiviziune, cu obligarea pârâtului la plata lipsei de folosință în valoare de 7.735,93 Ron și cu despăgubirea pârâtului prin plata unei sulte pe care este de acord să o achite. Obligarea partajării întregii mase succesorale cu privire la bunurile mobile descrise în certificatul de moștenitor, sistarea stării de indiviziune și ieșirea din indiviziune a celor 2 moștenitori legali direcți. Precizarea acțiunii este în sensul că obiectul acțiunii îl constituie un proces de partajare a bunurilor rămase (întregii mase succesorale) ca urmare a decesului părinților săi. In cazul în care împărțirea în natură nu este posibilă, la cererea sa, reclamantul a solicitat atribuirea întregii construcții și a terenului și la plata către pârât a unei sulte, conform cotei de ½ și a valorii rezultate din expertiza tehnică ce se va efectua în cauza de față.
Prin precizarea de acțiune formulată de reclamant la data de (...) (f. 459), s-a solicitat să se stabilească ca imobilul situat în C.-N., str. Z. B.. nr. 1, înscris în CF nr. 24559 C. nr. top. 1319/67/35/S cu drept de moștenire ca bun propriu în părți egale în favoarea reclamantului și a pârâtului, reprezentând casa din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din : 1 cameră, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cameră de alimente, 1 antreu și pivnița, corp funciar construit pe parcela înscrisă în CF nr.24525 C. este în realitate compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 camera de alimente, 1 antreu și pivnița urmare a extinderii construcției inițialerealizată de către defunctul lor tată S. I. în baza Autorizației pentru executare de lucrări nr. (...)/(...), neevidențiată în CF și să se dispună evidențierea în foaia A a cărții funciare a construcției în forma existentă la ora actuală pe teren; Să se dispună sistarea stării de indiviziune dintre reclamant și pârât cu privire la următoarele bunuri imobile și mobile: Imobile situate în localitatea C.-N., str. Z. B., nr. 1, județul C., respectiv construcția înscrisă în CF nr. 24559 C., cu nr. topo. 1319/67/35/S loc de casă în suprafață de 414 mp, proprietate indiviză a reclamantului și pârâtului în cote egale. S. ca sistarea stării de indiviziune asupra acestor imobile să se facă prin formare de loturi și atribuirea în natură pe numele și în favoarea lor conform cotelor, iar în situația în care se va stabili în urma expertizei ce se va efectua în cauză ca partajarea în natură nu este posibilă a solicitat ca întreg imobilul construcție și teren să fie atribuit reclamantului, cu obligarea sa la plata către pârât a sultei calculate la valoarea de piață a cotei de proprietate ce revine pârâtului, conform valorii ce se va stabili prin expertiză. Imobil situat în localitatea T. jud. Harghita, înscris în CF T. nr. ser. 5, cu nr. topo. 5096/2/2, teren în suprafață de 10.715 mp, competința noastră sub B 10 și B 11 deținut în proprietate cu titlu de moștenire în cote egale. S. ca sistarea indiviziunii asupra acestui imobil să se facă prin formare de loturi și atribuirea în natură pe numele și în favoarea subsemnatului reclamant și a pârâtului, conform cotelor ce le dețin, imobilul fiind comod partajabil în natură. B. mobile: a) nr. de 732 acțiuni cu nr. de ordine de la 4470766 la 4471497 deținute la SC N. SA B. conform Certificatului de acționar nr. 8477327/(...), asupra cărora reclamantul și pârâtul sunt coproprietari în cote egale conform Certificatului de moștenitor nr. 18/(...) eliberat de BNP K. A. B. S. ca sistarea indiviziunii să se facă prin atribuirea în natură a unui nr. egal de acțiuni către reclamant și pârât; b) un nr. de 34 acțiuni F. cu nr. de ordine de la 1005692 la 1005725 deținute la SC ERS-CUG SA C., asupra cărora reclamantul și pârâtul sunt coproprietari în cote egale conform Certificatului de moștenitor nr. 18/(...) eliberat de BNP K. A. B. solicită ca sistarea indiviziunii să se facă prin atribuirea în natură a unui nr. egal de acțiuni către reclamant și pârât; c) M. marca LI, culoarea albastră, seria motor B-29930, capacitatea cilindrică 350 cmc, fabricată în 1960 cu 3 locuri, număr de înmatriculare 46-CJ-3416, conform certificatului de înmatriculare seria A nr. 1., eliberat de M. C., asupra căreia reclamantul și pârâtul sunt coproprietari în cote egale conform Certificatului de moștenitor nr. 18/(...) eliberat de BNP K. A. B. S. ca sistarea indiviziunii asupra acestui bun aflat în posesia pârâtului să se facă prin atribuirea lui în natură pe numele și în favoarea acestuia, cu obligarea lui la sultă în favoarea reclamantului, conform cotei de ½ parte din proprietate pe care o deține asupra acestui bun. Apreciază valoarea acestui bun la suma de 1000 Ron și pe cale de consecință apreciază suma ce se cuvine la valoarea de 500 R. Să se dispună intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului și a pârâtului asupra bunurilor imobile ce formează obiect al acțiunii, conform sentinței ce se va pronunța; Să fie obligat pârâtul la plata în favoarea subsemnatului a sumei de 7.735,93 Ron reprezentând echivalentul lipsei de folosința în ceea ce îi privește a imobilului situat în C. N., str. Z. B., nr. 1, construcție și teren aferent perioadei cuprinsă între (...) și (...) - data introducerii acțiunii, suma actualizată cu rata inflației până la data plății efective. La plata cheltuielilor de judecată.
II.Prin sentința civilă nr. 3964/(...), Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâtul S. V. și în consecință:
A dispus sistarea stării de indiviziune dintre reclamant și pârât asupraimobilului din C.-N., str. Z. B., nr. 1, jud. C., format din casa înscrisă în CF nr.
24559 C., cu nr. top. 1319/67/35/S, compusă în realitate din 3 camere, 1bucătărie, 1 baie, 1 cămară, 1 antreu, 1 pivniță, și teren "loc de casă";, în suprafață de 414 mp, înscris în CF 24525 Clu, nr. top. 1319/67/35, prin vânzarea la licitație publică, prin executor judecătoresc și împărțirea sumei de bani astfel obținută în părți egale între reclamant și pârât.
A dispus rectificarea suprafeței imobilului înscris în CF nr. 7343 T., nr. top.
5096/2/2, de la suprafață de 10.715 mp, la suprafața de 9810 mp.
A dispus sistarea stării de indiviziune dintre reclamant și pârât asupra imobilului înscris în CF nr. 7343 T., nr. top. 5096/2/2, teren în suprafață de
10.715 mp, prin formarea a două părți egale și atribuirea lor în natură către reclamant și pârât, conform raportului de expertiză întocmit de expert I. A. și după cum urmează:
- lotul I, teren în suprafață de 164 mp, cale de acces, cu nr. top. nou 5096/2/2/a, rămâne în indiviziune forțată, în cote egale, între reclamant și pârât;
- lotul II, teren în suprafață de 4823 mp, cu nr. top. 5096/2/2/b, revinereclamantului S. I.
- lotul III, teren în suprafață de 4823 mp, cu nr. top. 5096/2/2/c, revine pârâtului
S. V.
A dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor părților asupra loturilor demai sus, astfel cum s-a arătat anterior.
A dispus sistarea stării de indiviziune dintre reclamant și pârât asupra bunurilor mobile constând în 732 acțiuni la SC N. SA B., din certificatul de acționar nr. 8477327/(...) și 34 acțiuni F. la SC ERS-CUG SA, cu nr. de ordine de la
1005692 la 1005725, prin acordarea unei jumătăți din acțiuni către reclamant și a unei jumătăți către pârât, precum și sistarea stării de indiviziune cu privire lamotocicleta marca IJ, an de fabricație 1960, prin obligarea pârâtului să plăteascăreclamantului suma de 500 lei.
A respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plataechivalentului folosinței imobilului.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamantreconvențional S. V., împotriva reclamantului - pârât reconvențional S. I., având ca obiect constatarea dreptului de creanță pentru extinderi.
A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 18/(...) (f. 50), emis de BNP K. A. B., de pe urma defunctului S. Janos, identic în CF cu S. I., decedat la 20.08.200, au rămas: B. mobile: certificat de acționar nr. 8477327/(...), cu un nr. de 732 acțiuni la SC N. SA B., cu nr. de ordine de la 4470766 la 4. 34 acțiuni F. la SC ERS CUG SA cu nr. de ordine de la 1005692 la 1. motocicleta marca IJ, culoare albastră serie motor B 29930, capacitate 350 mc, fabricată în 1960, nr. 46-CJ-
3416; B. imobile: cota de ½ din casa de cărămidă acoperită cu țiglă, compusă din o cameră, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară, 1 antreu și pivniță, în str. Z. B., înscris în CF 24559, nr. top. 1319/67/35/S; cota de ½ din loc de casă în str. Z. B., nr.
1, în suprafață de 414 mp, înscris în CF 24525, nr. top. 1319/67/35; loc de mormânt situat în Cimitirul Mănăștur, parcela K1, nr. 206, în suprafață de 4,5 mp, concesionat pe 1997-2017, moștenitori fiind S. I. fiu, în cotă de ½ și S. V., fiu, în cotă de ½.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 37/(...) (f. 51), emis de BNP K. A. B., de pe urma defunctei S. Ana, decedată la 13.05.204, au rămas: B. mobile: nu sunt declarate; B. imobile: imobilul situat în M. C., jud. Harghita, înscris în CF
487N M. C., nr. top. 1006, teren în suprafață de 5350 mp și casă de locuit cu trei camere, construită din cărămidă și șopron, dobândit în baza Legii 18/1991, ieșire din indiviziune și parcelare; imobilul situat în T., jud. Harghita, înscris în CF
7343 T., nr. top. 5096/2/2, teren în suprafață de 10.715 mp ; moștenitori fiind S. I. fiu, în cotă de ½ și S. V., fiu, în cotă de ½.
Conform extraselor de carte funciară de la dosar, reclamantul și pârâtul sunt coproprietari, în cote egale, cu titlu de moștenire, asupra imobilului situat în C.-N., str. Z. B., nr. 1, casă înscrisă în CF 24559 C., cu nr. top. 1319/67/35/S, compusă din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară, 1 antreu și pivniță, și teren în suprafață de 414 mp, înscris în CF 24525 C., cu nr. top. 1319/67/35.
De asemenea, reclamantul și pârâtul sunt coproprietari, în cote egale, cu titlu de moștenire, asupra imobilului situat în T., jud. Harghita, teren în suprafață de 10715 mp, înscris în CF 7343 T., cu nr. top. 5096/2/2.
În privința acestui teren, înscris în CF7 343 T., cu nr. top. 5096/2/2, s-a întocmit un raport de expertiză, depus la filele 203-211 din doar, în care s-a arătat că imobilul se află în partea de NV a municipiului M. C. și că în realitate are numai 9810 mp. E. a propus rectificarea suprafeței din cartea funciară și partajarea doar a suprafeței reale, prin crearea a două parcele și a unui drum de acces, astfel: parcela cu nr. top. nou 5096/2/2/a, 164 mp, cale de acces să rămână în indiviziune forțată; parcela cu nr. top. nou 5096/2/2/b, în suprafață de 4823 mp, să revină reclamantului S. I. parcela cu nr.5096/2/2/c, în suprafață de 4823 mp, să revină pârâtului S. V.
Văzând acordul părților în ce privește această modalitate de partaj și disp. art. 6734alin. 2 C.pr.civ., instanța a dispus partajarea imobilului din CF 343 T., cu nr. top. 5096/2/2, conform propunerilor din raportul de expertiză întocmit de expert I. A., cu rectificarea suprafeței din CF și întabularea loturilor nou formate în favoarea părților, în baza art. 20 alin. 3 din Legea 7/1996. În ceea ce privește casa și terenul din C.-N., str. Z. B., nr. 1, în cauză a fost întocmit un raport de expertiză, depus la f. 83-115, în care se arată că, inițial, casa a fost construită în 1952, cu o cameră, o bucătărie, o chicinetă, un antreu, o cămară și o pivniță, iar apoi, în anul 1972, casa a fost extinsă cu două camere și un hol. În ce privește extinderile, instanța a reținut, din declarațiile martorilor audiați în cauză (f. 116-119), că în timpul efectuării acelor lucrări, în imobil locuiau părinții S. I. și S. Ana, cu cei doi fii S. I. jr. și S. V. și că toți au contribuit la lucrări, iar în acea perioadă toți membrii familiei aveau serviciu. În consecință, instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul S. V., care a solicitat să se constate contribuția sa exclusivă la extinderea imobilului, ca neîntemiată. În ceea ce privește modalitatea de partajare a imobilului de mai sus, instanța a avut în vedere că, datorită modului de alcătuire a casei și a suprafeței prea mici a terenului, partajarea în natură a imobilului respectiv este nefuncțională, întrucât s-ar crea parcele cu suprafețe mai mici decât suprafața minimă admisă conform Regulamentului General de U. În plus, dacă s-ar împărți casa în două părți, una din părți n-ar avea grup sanitar propriu, cealaltă n-ar avea acces propriu, iar accesul la pivniță ar fi incomod realizabil, așa cum s-a arătat în raportul de expertiză tehnică întocmit de exp. D. S. V. (f. 88), astfel că n- ar fi respectate nici cerințele minime în materie locativă. În consecință, dat fiind că reclamantul a arătat că nu dorește să-i fie atribuit imobilul, iar pârâtul a arătat că nu are posibilitatea de a achita sulta, instanța a constatat că se impune vânzarea la licitație a întregului imobil din C.- N., str. Z. B., nr. 1, și împărțirea prețului astfel obținut în două părți egale, între reclamant și pârât, în conformitate cu prevederile art. 67311C.pr.civ. dispus partajarea acestora în două părți egale, potrivit cotelor părților și în temeiul art. 728 C.civ. În consecință, instanța va sista starea de indiviziune dintre reclamant și pârât asupra bunurilor mobile constând în 732 acțiuni la SC N. SA B., dincertificatul de acționar nr. 8477327/(...) și 34 acțiuni F. la SC ERS-CUG SA, cu nr. de ordine de la 1005692 la 1005725, prin acordarea primei jumătăți din acțiuni către reclamant și a celei de-a doua jumătăți către pârât, precum și sistarea stării de indiviziune cu privire la motocicleta marca IJ, an de fabricație 1960, prin obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 500 lei. În ceea ce privește motocicleta, instanța are în vedere că pârâtul a arătat că a predat-o la fier vechi (a se vedea răspunsul al interogatoriu de la f. 67) și a depus chitanța la fila 153, din care rezultă că a primit suma de 2500 lei. Așadar, în locul motocicletei, care nu mai există fizic, este supusă partajului suma înlocuitoare, dar întrucât reclamantul a solicitat suma de 500 lei pentru motocicletă, pârâtul nu poate fi obligat decât la această sumă (a se vedea încheierea de ședință din data de (...)). Cât privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului la folosul de tras pentru folosința imobilului, instanța a apreciat că această cerere este neîntemeiată, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul l-ar fi împiedicat pe reclamant să locuiască în imobil. Chiar reclamantul, la interogatoriu, a arătat că a locuit în imobil, apoi în București și apoi iar în casa părintească din C. În plus, este greu de crezut că reclamantului, căsătorit și cu o fiică, i-ar fi plăcut să locuiască împreună cu pârâtul, care are de asemenea, familia lui. Folosința imobilului de către pârât este legală, întemeindu-se pe calitatea sa de coproprietar. Așa cum se arată în literatura de specialitate, în cazul în care unul dintre coproprietari este nemulțumit de modul de folosință a bunului comun sau de folosința exclusivă a bunului de către celălalt coproprietar, cel nemulțumit are la dispoziție acțiunea de sistare a stării de indiviziune, nefiind îndreptățit să solicite despăgubiri pentru perioada în care a stat în pasivitate, întrucât este prezumat că nu a fost interesat de soarta bunului. Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata echivalentului folosinței imobilului. În ceea ce privește cheltuielile de judecată suportate de părți, acestea au fost compensate, în temeiul art. 774 cod civil și art. 276 C.pr.civ. III.Prin decizia civilă nr. 2. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis în parte și în principiu apelul formulat de pârâtul S. V. în contra Sentinței civile nr.3. M. 2010, pronunțată în dosar nr.(...) al J. C.-N., pe care a schimbat-o, în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale formulate de pârâtul S. V., cu consecința constatării dreptului de creanță în cuantum de 26.797,6 Euro, constând în extindere casă, garaj. S-a dispus vânzarea prin bună învoială de către părți a imobilului situat înmunicipiul C.-N., strada Z. B. nr.1, județul C., înscris în C.F. nr.24559 C., cu nr.top.1319/67/35/3 compus în realitate din trei camere, 1 bucătărie, o baie, o cămară de alimente, un antreu, o pivniță și teren în suprafață de 414 mp., înscris în C.F. nr.24525 C., cu nr.top.319/67/35, în termen de cinci luni, la împlinirea termenului părțile urmând a prezenta dovada vânzării. S-a stabilit termen de judecată pentru data de 15 N. 2011. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: T. a considerat că se impune emiterea unei asemenea decizii intermediare, având în vedere faptul că primele două critici formulate vizează modalitatea de partajare și neacordarea dreptului de creanță solicitat. Într-o logică firească a procedurii de partaj, așa cum rezultă din art. 973 ind.5 C.pr.civ., mai întâi se impune a se stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de proprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. De aceea a fost necesar, anterior stabilirii modalității de partaj, să se stabilească creanțele născute din această indiviziune. A., contrar susținerilor intimatului la momentul edificării construcției- 1970-1972, apelantul era încadrat în muncă, câștigând un salariu tarifar net, începând de la 1000 lei până la 1142, în urma majorărilor salariale, așa cum rezultă din copia cărții de muncă depuse ( fila 163-164), stagiul militar fiind efectuat anterior perioadei în discuție. Din declarațiile martorilor audiați în cauză la propunerea reclamantului, B. I. și M. I., ( fila 116-117 dosar fond ), rezultă că aproximativ în perioada indicată de părți s-a ridicat o extindere la construcția inițială, inițial aceasta era formată din două camere, o bucătărie și un hol, defunctul intenționând să facă aceste lucrări pentru că fiii săi urmau să se întoarcă din armată. Primul martor a susținut că defunctul a cumpărat o casă veche în Mărăști și din demolarea ei a început extinderea la casă care a constat dintr-o cameră, o bucătărie, iar bucătăria veche a fost transformată în baie, lucrările realizându-se sub conducerea defunctului și executate de o cooperativă. Nu a fost în măsură să precizeze cu cât au contribuit fiii săi, însă defunctul era sever cu băieții săi și le cerea bani pentru întreținere și mâncare, fiind nevoit să ia împrumuturi de la CAR pentru extinderea casei. Martorii pârâtului Z. A. și B. Ș. ( fila 118-119 dosar fond) au arătat că acesta a construit o cameră în care să stea părinții lui având o cameră de dinainte, a cumpărat materialele văzându-l când îi ajuta pe muncitori să taie fier- betonul întins pe stradă. Au fost utilizate și materiale folosite , dar nu a fost prezent la momentul cumpărării, neobservându-l pe defunct sau pe reclamant să ajute la construcție. A văzut doar că pe muncitori i-a plătit apelantul, cel de-al doilea martor a fost persoana care a realizat instalația la baie în 1972-1973, la acel moment extinderile fiind terminate, necesarul de materiale fiind predat pârâtului care l-a și adus. A mai precizat că a fost plătit de pârât și că în vecini se cunoștea că extinderea s-a făcut de tineri, adică de pârât și soția sa. În apel, probațiunea testimonială a fost suplimentată prin audierea martorilor B. I. și I. I. ( fila 77-78), la solicitarea apelantului, primul confirmând în privința edificării extinderii la construcție că personal l-a văzut pe pârât lucrând, neputând însă preciza proveniența banilor investiți, adăugirile fiind realizate de către familia S. V. A mai precizat că același pârât a edificat garajul, persoana care a făcut instalațiile sanitare fiind B. I. Celălalt martor a relatat aspecte despre construirea garajului și gardului , doar apelantul deținând un autoturism, plata pentru nisipul și cărămizile necesare fiind făcute de către acesta, deoarece a participat la lucrările necesare. Gardul, în forma inițială, a fost construit din material lemnos, iar, în prezent, o parte din acesta este din metal. Din cele menționate anterior, T. a concluzionat în sensul că extinderea construcției și garajul au fost făcute de și pentru familia pârâtului, acesta fiind și percepția majorității martorilor audiați, unii dintre ei relatând că S. V. a fost cel care a făcut anumite plăți. Primul martor la care s-a făcut referire a arătat că o parte din materiale proveneau dintr-o construcție demolată, cumpărată de defunct, însă această declarație a fost făcută fără a se putea preciza în mod exact cine a suportat efectiv prețul. Aceste probe se coroborează cu evidențele lunare ținute de către pârât în perioada 1970-1972, necontestate de către reclamant din care rezultă a dat mai multe sume de bani pentru casă, particularizându-se pentru anumite luni în ce a constat cheltuiala, respectiv fereastra, balast, parchet, sobă ( fila 17 dosar), cu unele înscrisuri care poartă semnătura defunctului privind primirea unor sumeanterior edificării extinderii , dar și în perioada ridicării acesteia( fila 20,22,24) și cu chitanțe de plată care atestă cumpărarea unor materiale, spre exemplu faianță, uși, pensule ( fila 26-28). Toate acestea au creat convingerea instanței că, într-adevăr, pârâtul are un drept de creanță în contra reclamantului, care se ridică la suma de 26.797,6 Euro, constând în extindere casă, garaj, valori stabilite de către expertul numit de către J. ( fila 102). La acestea se adaugă și faptul că imediat după edificarea extinderii, acesta a fost folosită exclusiv de familia pârâtului. În ceea ce privește gardul și poarta, T. a fost în imposibilitate de a stabili cuantumul creanței, în condițiile în care expertul a avut în vedere valoarea totală a acestor lucrări, deși partea din plasă metalică pe stâlpi din țeavă metalică a fost executat de către pârât, materialul fiind livrat de către reclamant, așa cum a recunoscut, de altfel, pârâtul la interogatoriu ( fila 66 dosar fond), gardul din scândură de lemn de brad este cel vechi, pârâtul nedovedind că ar fi fost ridicat de către sine, iar poarta metalică, materialul și manopera aparțin pârâtului, așa cum a rezultat din declarația ultimului martor menționat. Nici în fața primei instanțe și nici în apel apelatul nu a solicitat defalcarea acestor investiții, raportat la fazele de execuție. Având stabilit dreptul de creanță, T. a apreciat că, într-adevăr, măsura vânzării la licitație pentru a se pune capăt indiviziunii este una energică și finală, prevalând vânzarea prin bună învoială, cu atât mai mult cu cât una dintre părți a insistat pentru această modalitate, sens în care, în baza art. 673 ind.11 alin2 C.pr.civ., a dispus vânzarea prin bună învoială de către părți a imobilului situat în municipiul C.-N., strada Z. B. nr.1, județul C., înscris în C.F. nr.24559 C., cu nr.top.1319/67/35/3 compus în realitate din trei camere, 1 bucătărie, o baie, o cămară de alimente, un antreu, o pivniță și teren în suprafață de 414 mp., înscris în C.F. nr.24525 C., cu nr.top.319/67/35, în termen de cinci luni, la împlinirea termenului părțile urmând a prezenta dovada vânzării. T. nu s-a oprit asupra partajării în natură, atâta timp cât, în urma obiecțiunilor din oficiu ridicate, expertul a răspuns că această variantă este incomodă și nefuncțională, deoarece niciunul dintre apartamentele nou create nu sunt funcționale, nu îndeplinesc norme de confort, una dintre părți ar trebui să- și construiască un grup sanitar propriu, iar alta să-și construiască o intrare în apartament, separat, accesul comun la pivniță fiind incomod realizabil. Raportat la prevederile art. 673 ind.10 C.pr.civ. se arată că asemenea împărțire ar diminua valoarea bunului. De asemenea, nu a avut în vedere nici atribuirea provizorie sau definitivă a bunului pârâtului, atâta timp cât acesta nu are resursele materiale necesare, chiar în contextul reținerii dreptului de creanță, suma rămasă de plată cu titlu de sultă depășindu-i posibilitățile financiare, aspect ce rezultă din imposibilitatea de a achita taxa de timbru aferentă apelului și sulta stabilită de către prima instanță. Potrivit art. 673 ind.10 alin.4 C.pr.civ., atribuirea directă se va putea realiza pentru motive temeinice, însă niciunul din cele invocate de pârât nu pot să se circumscrie acestei noțiuni, lipsa resurselor materiale afectând interesele celuilalt copărtaș care ar fi în imposibilitate de a-și încasa sulta. Față de cele ce preced, T. a schimbat sentința în sensul celor arătate, urmând ca, pe fondul cauzei, să statueze asupra tuturor motivelor invocate. IV.Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S. I., recursul fiindsoluționat în sensul admiterii în parte prin decizia civilă nr.3627/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.(...)/a1. V.Prin decizia civilă nr. 2. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte apelul declarat de apelantul pârât S. V. în contra Sentinței civile nr.3. M. 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al J. C.-N., pe care a schimbat-o parțial în sensul că: 1. S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului din C.-N., str. Z. B. nr.1, județul C., format din casa înscrisă în C.F. nr.24559 C., nr. top 1319/67/35/S compusă în realitate din 3 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară de alimente, 1 antreu, 1 pivniță și teren „loc de casă";, în suprafață de 414 mp, înscris în C.F. nr.24525 C., nr. top 1319/67/35, constatând că în urma vânzării de către executorul judecătoresc Cîmpian Mihai R. potrivit Deciziei civile nr.3627/R din 19 O. 2011 pronunțată în dosar nr.(...)/a1 al Curții de A. C. imobilele au fostadjudecate pentru prețul de 110.000 Euro. S-a dispus împărțirea prețului menționat, fiecărei părți revenindu-i suma de 55.000 Euro. 2. S-a dispus partajarea motocicletei marca IJ, an de fabricație 1960, prin obligarea pârâtului să achite reclamantului suma de 145,5 lei. 3. S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul S. V. și, în consecință: A fost obligat reclamantul S. I. să achite pârâtului S. V. suma de 26.797,6 Euro, reprezentând dreptul de creanță constând în extindere casă și garaj, stabilit prin D. civilă nr.2. din 31 Mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.(...). Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. A fost obligat reclamant să achite pârâtului suma de 3.666,4 lei, cheltuieli de judecată parțiale în prima instanță, compensând cheltuielile de judecată în primăinstanță privind partajul și 2.390,46 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Prin D. civilă nr.2. Mai 2011, pronunțată în acest dosar, tribunalul a dispus anterior vânzarea prin bună înțelegere de către părți a imobilului litigios, situat în C.-N., și totodată pronunțând o decizie intermediară, a constatat dreptul de creanță în cuantum de 26.797,6 Euro constând în extindere casă, garaj, în favoarea pârâtului, raportat la prevederile art.6735Cod procedură civilă, conform căruia într-o logică firească a procedurii de partaj, mai întâi se impune a se stabili pe lângă bunurile supuse împărțelii, calitatea de proprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de coproprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Motivele în fapt și în drept care au stat la baza hotărârii se regăsesc în cuprinsul acesteia, situație în care nu vor mai fi reluate, fiind evident că fac corp comun cu prezenta decizie. Hotărârea respectivă a fost modificată parțial, în sensul vânzării la licitație publică prin executor judecătoresc a imobilului și împărțirea sumei rezultate în părți egale între părți, potrivit Deciziei civile nr.3627/R/19 O. 2011 pronunțată de Curtea de A. C. - Secția civilă în dosar nr.(...)/a1 ca urmare a recursului declarat de reclamantul S. I. Drept urmare, s-a procedat de către executorul judecătoresc Cîmpian Mihai R. la vânzarea imobilului, acesta fiind adjudecat în favoarea domnului Someșfălean E. pentru suma de 110.000 Euro la licitația din data de 18 A. 2012, fiecare dintre copărtași încasând câte 55.000 Euro (f.148 - 151 dosar). În conformitate cu art.67312coroborat cu art.67314Cod procedură civilă, tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra cererii de împărțeală, în sensul că a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, constatând că în urma vânzării de către executorul judecătoresc Cîmpian Mihai R. potrivit deciziei menționate a fost adjudecat pentru prețul de 110.000 Euro. Totodată, a dispus împărțirea prețului menționat, fiecărei părți revenindu-i suma de 55.000 Euro. În ceea ce privește motivul de apel privind partajarea motocicletei, tribunalul a constatat într-adevăr că potrivit adeverinței nr.141/12 Iulie 2007 (f.39 dosar), eliberată de S. „. C. S.- C. achizitor, apelantul a predat acestei societăți cadrul motocicletei cu ataș care presupunea o cantitate totală de 120 de kg, la un preț de 2.500 lei, rezultând o sumă totală de 300.000 lei, din care s-a scăzut suma de 9.000 lei, rezultatul final fiind de 291.000 lei. Într-o atare situație, apreciind că în masa bunurilor de împărțit se regăsește această sumă, tribunalul l-a obligat pe pârât să achite reclamantului doar 145,5 lei noi cu titlu de sultă pentru acest bun, sumele arătate mai sus fiind evident exprimate în lei vechi. Raportat la considerentele deciziei intermediare, tribunalul a admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul S. V., cu consecința obligării reclamantului S. I. să achite pârâtului S. V. suma de 26.797,6 Euro, reprezentând dreptul de creanță constând în extindere casă și garaj. T. a respins cererea formulată de către reprezentanta intimatului la ultimul termen de judecată privind o nouă evaluare a îmbunătățirilor aduse imobilului, având în vedere faptul că o asemenea probă nu a fost solicitată în conformitate cu art.292 alin.1 Cod procedură civilă, existând opoziția apelantului și, în plus, în cauză deja se pronunțase o decizie intermediară privind creanțele pe care un coproprietar le are față de celălalt. În baza art.276 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatului, acesta a fost obligat să achite apelantului suma de 3.666,4 lei cheltuieli de judecată parțiale în prima instanță constând în 3.396,4 lei taxe timbru și 270 lei onorariu avocațial din totalul de 800 lei achitat, conform chitanței nr.150/16 Septembrie 2009 eliberată de avocat R. C. C. (f.237 dosar fond), proporțional cu pretențiile admise, compensând cheltuielile de judecată în primă instanță privind partajul potrivit soluției judecătoriei neatacată din această perspectivă și 2.390,46 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel, constând în 1.720,46 lei taxe timbru și 670 lei onorariu avocațial conform chitanței nr.230/14 Iulie 2010 eliberată de avocat R. C. C. (f.91 dosar), proporțional cu pretențiile admise. Cheltuielile de judecată constând în taxă de timbru aferentă apelului au fost acordate în condițiile în care apelantul a achitat eșalonat taxa de timbru datorată pentru această fază procesuală potrivit O.U.G. 51/2008. VI.Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamantul S. I. solicitând înprincipal casarea deciziei civile nr. 2. și a deciziei civile nr. 2., ambele pronunțate în dosarul nr. (...) al T. C. și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea acestora în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul S. V. împotriva sentinței civile nr. 3. a J. C.-N., cu cheltuieli de judecată. În motivare s-a arătat că cele două hotărâri sunt nelegale sub mai multe aspecte. În primul rând s-a apreciat că sunt incidente prevederile pct. 9 al art. 304 C.pr.civ., decizia civilă nr. 2. fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 1182 și art. 1185 Cod civil, împrejurare ce atrage și nelegalitatea deciziei civile nr. 2.. La ultimul termen de judecată în fața instanței de fond reprezentanta pârâtului S. V. a depus la dosar un set de înscrisuri sub semnătură privată traduse din limba maghiară și reprezentând notițe ale pârâtului și socoteli ale acestuia cu privire la sume pretins date pentru edificarea construcției la nivelul anilor 1971-1972. Referitor la acestea reclamantul a solicitat a nu fi avute în vedere, fiind depuse cu încălcarea termenului procedural, nefiind recunoscute de reclamant și fiind inopozabile acestuia. Aceleași înscrisuri au fost depuse din nou în fața instanței de apel care le-a luat în considerare în vederea pronunțării soluției cu toate că reclamantul a arătat că le contestă în ceea ce privește data acestora și realitatea celor consemnate. I. de apel, dându-le eficiență probatorie în aceste condiții, a încălcat dispozițiile art. 1182 Cod civil și ale art. 1185 Cod civil. Totodată, stabilirea dreptului de creanță al pârâtului s-a făcut de către instanța de apel în baza probațiunii testimoniale administrate, încălcându-se și prevederile art. 1191 Cod civil în raport de faptul că în litigiu sunt construcții evaluate la 10.010,79 lei. S-a dat eficiență dovezii cu martori împotriva înscrisurilor oficiale care atestă împrejurarea că antecesorul părților, defunctul S. I. a edificat construcțiile pentru care se pretinde dreptul de creanță. Mai mult decât atât instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 261 pct. 5 C.pr.civ. atâta timp cât probele sunt prezentate trunchiat, în considerentele deciziei civile nr. 2. neregăsindu-se motivele de fapt și de drept pentru care proba cu înscrisurile de care s-a prevalat reclamantul a fost înlăturată. O atare manieră de a soluționa cauza echivalează cu o nemotivare a hotărârii, încălcându-se dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat de art. 6 din CEDO. O altă neregularitate săvârșită de instanța de apel constă în respingerea cererii reclamantului de reevaluare a îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu având în vedere dispozițiile art. 292 alin. 1 C.pr.civ., ajungându-se astfel la judecarea cauzei fără a se intra în cercetarea fondului. Cererea de reevaluare a îmbunătățirilor a fost formulată la momentul la care interesul în formularea ei a devenit actual, respectiv la momentul la care s-a stabilit că pârâtul are un drept de creanță. Un alt motiv de nelegalitate al deciziilor recurate, din perspectiva pct. 9 al art. 304 C.pr.civ. este acela că instanța de apel a stabilit dreptul de creanță în favoarea pârâtului la suma de 26.797,6 euro, contrar prevederilor art. 3 din Regulamentul nr. (...) emis de BNR care stipulează că încasările și plățile ce au loc pe teritoriul de plăți al R. vor fi efectuate numai în moneda națională, leul. Prin expertiza întocmită la data de (...) s-a stabilit valoarea în lei a extinderii și a garajului, aceasta trebuind a fi avută în vedere de către instanță, altfel rezultând o diferență de 2.285,18 euro acordată nejustificat pârâtului raportat la cursul de schimb, ceea ce reprezintă o îmbogățire fără justă cauză. În ceea ce privește valoarea de piață a imobilului în litigiu, expertul numit în cauză a calculat-o prin includerea TVA deși la momentul la care imobilul a fost construit nu exista reglementată TVA, iar litigiul s-a purtat între persoane fizice neplătitoare de T. I. de apel s-a pronunțat nelegal și sub aspectul sistării stării de indiviziune asupra motocicletei prin obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantului a sumei de 500 lei, în condițiile în care prin decizia civilă nr. 2. s-a dispus admiterea în principiu și în parte a apelului, admițându-se în parte cererea reconvențională și stabilindu-se dreptul de creanță constând în extindere casă și garaj, respectiv dispunându-se vânzarea prin bună învoială a imobilului. Celelalte dispoziții ale sentinței, deci implicit sistarea indiviziunii asupra motocicletei, au fost menținute. D. civilă nr. 2. este în contradicție cu cele menționate anterior, pârâtul fiind obligat să achite reclamantului suma de 145,5 lei în loc de 500 lei cât s-a dispus inițial. D. civilă nr. 2. a fost apreciată ca nelegală și sub aspectul cuantumului în care au fost acordate cheltuieli de judecată cu titlu de taxă de timbru în favoarea apelantului în raport cu sumele achitate de acesta și pretențiile admise prin decizie. În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri, respectiv planșe foto privind imobilul în litigiu. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ. La data de (...) reclamantul a depus la dosar note de ședință, note care vor fi avute în vedere la pronunțarea hotărârii, în limitele în care prin acestea nu se invocă motive noi de recurs. VII.Pârâtul S. V. a formulat întâmpinare la recursul declarat de cătrereclamant, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, cucheltuieli de judecată. În motivare s-a arătat că hotărârea recurată este temeinică și legală, nefiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și ale art. 312 alin. 61C.pr.civ. care să atragă nelegalitatea hotărârii invocate de recurent. Motivele de recurs invocate vizează aspecte de netemeinicie, excepția inadmisibilității acestora decurgând din prevederile art. 304 C.pr.civ., în urma abrogării pct. 10 și 11 ale acestuia. Critica formulată referitor la înscrisurile depuse în probațiune de pârât este neîntemeiată. Făcându-se un istoric în ceea ce privește încuviințarea și administrarea acestei probe de către judecătorie, respectiv tribunal s-a arătat că în mod corect instanța de apel a concluzionat că evidențele lunare ținute de pârât, necontestate de către reclamant, reprezintă probe valabile și care pot fi avute în vedere la pronunțarea soluției. În ceea ce privește dreptul de creanță stabilit în favoarea pârâtului s-a arătat că acesta a fost stabilit pe baza tuturor probelor administrate în cauză, înscrisuri și declarații de martori. Se apreciază a fi respectate și prevederile art. 261 pct. 5 C.pr.civ., decizia civilă nr. 2. a T. C. fiind clară, punctuală și evidențiind exact starea de fapt și de drept conturată din probele dosarului. Problema reevaluării îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu a fost tratată corect de către instanța de apel. R., deși trebuia să fie la fel de interesat ca și pârâtul în stabilirea valorii actuale de circulație a imobilului în care erau cuprinse și extinderea și îmbunătățirile, s-a opus la data de (...) solicitării de a se efectua un supliment la raportul de expertiză având acest obiectiv. Nici în anul 2011 reclamantul nu a solicitat instanței această probă, nefiind interesat de acest aspect, aceeași poziție procesuală fiind menținută până la data de (...) când se solicită această reevaluare respinsă de către instanță ca tardiv formulată raportat la termenul prevăzut de art. 292 alin. 1 C.pr.civ. Deși dreptul de creanță a fost constatat la data de (...), soluția fiind menținută prin decizia civilă nr. 3627/(...) a Curții de A. C., reclamantul nu a solicitat reevaluarea la nici un termen de judecată, nemanifestând nici un interes în acest sens până la momentul indicat anterior. Se apreciază a fi neîntemeiată și critica referitoare la stabilirea cuantumului dreptului de creanță în euro, dreptul de creanță fiind stabilit în baza raportului de expertiză despre care s-a discutat mai sus. Nu se pune problema unei îmbogățiri fără justă cauză, susținerile recurentului fiind contrazise chiar de prețul de vânzare la licitație a imobilului în litigiu, respectiv 110.000 euro. Nu există nici un text de lege care să oblige instanța să stabilească un drept de creanță în lei, dimpotrivă instanța de judecată este ținută să judece în limitele investirii sale prin cererile părților. Referitor la bunul mobil, respectiv motocicleta, în mod corect s-a apreciat că suma care trebuie achitată reclamantului este de 125 lei, motocicleta fiind nefuncțională, degradată și predată la fier vechi pentru suma de 250 lei. VIII.Analizând recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva deciziilor civile nr. 290 din (...) și 267/(...) ale T. C. pronunțate în dosar nr. (...),în limita motivelor de nelegalitate invocate și încadrate la pct.7 și 9 ale art.304 C.pr.civ., Curtea reține următoarele: 1.Prima critică formulată, prin care se invocă încălcarea prevederilor art. 1182 și art. 1185 Cod civil de către instanța de apel este întemeiată. A., se constată că într-adevăr instanța de apel a luat în considerare, apreciind valabil ca probă, setul de înscrisuri sub semnătură privată reprezentând notițe ale pârâtului și socoteli ale acestuia referitoare la momentul edificării construcției în litigiu, în perioada 1971-1972. Este real că aceste înscrisuri redactate de către pârât nu au dobândit niciodată dată certă până la momentul la care au fost depuse la dosar, raportat la prevederile art. 1182 Cod civil neputând fi deci opuse unui terț. Totodată, atâta timp cât reclamantul nu a acceptat aceste probe propuse de către pârât, în temeiul art. 1185 Cod civil acestea nu puteau fi avute în vedere de către instanța de apel la pronunțarea deciziei civile nr. 2., fiind vorba despre hârtii domestice care nu pot face credință în favoarea celui care le-a scris. Încălcarea acestor texte de lege de către instanța de apel nu produce însă consecințe juridice atâta timp cât starea de fapt în cauză referitoare la persoana care a edificat extinderea la construcția inițială a fost practic stabilită independent de aceste înscrisuri, în decizia civilă nr. 2. a T. C. reținându-se că din probațiunea testimonială administrată în cauză, coroborat cu mențiunile din copia cărții de muncă a pârâtului a rezultat că extinderea construcției și garajul au fost făcute de și pentru familia pârâtului. E. lunare ținute de către pârât au fost analizate distinct și ulterior concluzionării în sensul arătat, menționându-se că se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. 2.Încălcarea prevederilor art. 1191 Cod civil, de asemenea invocată în recurs nu este o critică întemeiată. În primul rând se constată că în fața instanței de fond, în vederea stabilirii persoanelor care au suportat cheltuielile cu lucrările de extindere a construcției inițiale, reprezentata reclamantului S. I. a fost cea care a propus administrarea probei testimoniale, aceeași probă fiind solicitată ulterior și de către reprezentanta pârâtului S. V. (încheierea ședinței publice din (...)). Rezultă deci că și în cazul în care conform prevederilor art. 1191 Cod civil( alin.1 și 2) proba testimonială nu ar fi fost admisibilă raportat la valoarea extinderii construcției, atâta timp cât părțile au înțeles să deroge de la această regulă, proba a devenit admisibilă în condițiile alin.3 al art.1191 C.civ. În speță, nu se pune însă problema încălcării prevederilor art. 1191 Cod civil indiferent de poziția părților, ceea ce s-a înțeles a se proba fiind o stare de fapt, stare de fapt care poate fi probată prin orice mijloc de probă. Se mai invocă din perspectiva probațiunii, încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.pr.civ., susținându-se că nu rezultă din cuprinsul deciziei civile nr. 2. a T. C. motivele de fapt și de drept pentru care proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamant a fost înlăturată, aspect care echivalează cu o nemotivare a hotărârii, și deci cu încălcarea art. 6 CEDO. Din cuprinsul considerentelor deciziei civile nr. 2. a T. C. rezultă că instanța de apel nu a menționat în mod expres înscrisurile invocate de către reclamant, din care ar rezulta că defunctul S. I. a fost și cel care a făcut extinderile la construcție. A. timp cât instanța de fond a constatat că atât construcția cât și extinderea la aceasta au fost edificate de către defunctul S. I., conform înscrisurilor depuse la dosar de către reclamant, ceea ce a avut de făcut instanța de apel având în vedere criticile formulate de pârât prin cererea de apel, a fost de a stabili cine a edificat în realitate extinderea la construcție. I. de apel,pe baza probelor administrate în fața primei instanțe, cât și a celor administrate în fața sa, probe analizate pe larg în considerentele deciziei, a statuat că pârâtul a edificat aceste extinderi, iar nu defunctul S. I., schimbând astfel concluzia primei instanțe care a fost în sensul că toți membrii familiei S. I. senior, S. I. junior și S. V. au participat la extinderea construcției inițiale. Rezultă deci că instanța de apel a concluzionat în sensul că prin probele administrate în cauză s-a reușit să se facă dovada că deși scriptic defunctul S. I. figurează ca proprietar al tuturor imobilelor în litigiu, în realitate extinderea la construcția veche a fost făcută de către pârâtul S. V., chiar dacă instanța de apel a omis să se refere în mod expres la înscrisurile invocate de către reclamant în probațiune. 3.În ceea ce privește respingerea cererii reclamantului de reevaluare a îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu, având în vedere momentul la care a fost formulată această cerere, (...), termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra apelului, se apreciază de către Curte că aceasta a fost respinsă în mod corect de către instanța de apel raportat la prevederile art. 292 alin. 1 C.pr.civ., această cerere nefiind formulată de către reclamant anterior. Nu au nicio relevanță din această perspectivă susținerile reclamantului în sensul că cererea a devenit actuală la momentul la care s-a stabilit dreptul de creanță al pârâtului, cererile în probațiune nefiind formulate în funcție de soluția care va fi pronunțată, ci în funcție de obiectul acțiunii sau în cazul analizat, obiectul cererii de apel. 4.Se apreciază a fi întemeiat motivul de recurs prin care se invocă nelegala stabilire de către instanța de apel a dreptului de creanță în euro. Chiar dacă ar fi admisibilă stabilirea dreptului de creanță în altă monedă decât cea națională, instanța de apel nu avea nici o justificare pentru a stabili suma reprezentând contravaloarea extinderii construcției și a garajului în euro. În expertiza tehnică judiciară întocmită în anul 2008 de către expertul judiciar D. S. V. s-a stabilit valoarea de circulație a extinderii construcției și a garajului atât în lei cât și în euro. A. timp cât de la data întocmirii expertizei tehnice judiciare și până la pronunțarea deciziei civile nr. 2. a T. C. valoarea de circulație a construcțiilor a suferit o scădere importantă, de notorietate, instanța de apel nu a procedat corect stabilind dreptul de creanță al pârâtului în euro. O eventuală actualizare a sumei, dacă va fi cazul, va putea fi făcută în procedura executării silite conform prevederilor art. 3712C.pr.civ., aceste prevederi legale fiind suficiente pentru a asigura neprejudicierea creditorului acestei sume de bani. Referitor însă la modul de stabilire a valorii de piață a imobilului în litigiu prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de către expertul judiciar D. S. V. se apreciază de către Curte că aceasta nu poate fi contestată pe calea recursului, reclamantul fiind îndrituit să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară în acest sens. Conform scriptului de la fila 138 din dosarul J. C.-N., reclamantul a formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză, obiecțiuni care s-au referit însă la alte aspecte din cuprinsul expertizei. 5.Neîntemeiată este și critica referitoare la sistarea stării de indiviziune asupra motocicletei, respectiv valoarea avută în vedere pentru aceasta. Prin decizia civilă nr. 2. Tribunalul Cluj nu a avut în vedere și această problemă a valorii motocicletei, deși a făcut obiectul apelului declarat de către pârât, în considerentele deciziei menționându-se în mod expres că ceea ce s-a analizat a fost numai modalitatea de partajare și problema dreptului de creanță referitor la imobil. A., chiar dacă în dispozitiv s-a inserat că sunt menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței, ceea ce ar putea induce concluzia că s-a menținut inclusiv modul de soluționare al problemei bunului mobil, în realitate dincoroborarea dispozitivului și a considerentelor deciziei civile nr. 2. rezultă că problema bunului mobil, respectiv a valorii acestuia, a fost avută în vedere numai în momentul pronunțării deciziei civile nr. 2.. D. civilă nr. 2. nu este deci în contradicție cu decizia civilă nr. 2., ambele pronunțate în dosarul nr. (...) al T. C. 6.Critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată cu titlu de taxă de timbru stabilit de către instanța de apel în favoarea pârâtului apelant va fi analizată în limitele în care a fost dezvoltată prin cererea de recurs, neputând fi avute în vedere susținerile din notele scrise depuse la dosar cu depășirea termenului prevăzut de art. 303 alin. 1 C.pr.civ. Din cuprinsul deciziei civile nr. 2. a T. C. rezultă că instanța de apel a făcut aplicarea art. 276 C.pr.civ. obligând reclamantul intimat să achite pârâtului apelant o parte din cuantumul taxelor judiciare de timbru achitate de către acesta în apel, proporțional cu pretențiile admise, compensând cheltuielile de judecată în primă instanță. Rezultă deci că taxele judiciare de timbru achitate de către pârât în apel nu au fost acordate integral ci proporțional cu pretențiile admise, în mod corect făcându-se aplicarea art. 276 C.pr.civ. de către instanța de apel. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. va admite în parte recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva deciziilor civile nr. 290 din (...) și 267/(...) ale T. C., ambele pronunțate în dosarul nr. (...), pe care le va modifica în sensul că se va constata dreptul de creanță al pârâtului S. V. în cuantum de 101.010,79 lei reprezentând extindere casă și garaj. Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziilor. În temeiul art. 274 alin. 1 coroborat cu art. 276 C.pr.civ., ținând cont de măsura în care a fost admis recursul, instanța va obliga reclamantul la plata în favoarea pârâtului S. V. a sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată în recurs, parțiale, reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite în parte recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva deciziilor civile nr. 290 din (...) și 267/(...) ale T. C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care le modifică în sensul că se constată dreptul de creanță al pârâtului S. V. în cuantum de 101.010,79 lei reprezentând extindere casă și garaj. Menține restul dispozițiilor deciziilor. Obligă reclamantul la plata în favoarea pârâtului S. V. a sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată în recurs parțiale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi, (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, D.-L. B. A. C. V. M. Grefier, S.-D. G. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.apel: A. F. D., O. C. T. Jud.fond: O.-R. G.
| ← Decizia civilă nr. 328/27, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3308/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
