Decizia civilă nr. 4683/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 4683/R/2012
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
A.-A. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., împotriva deciziei civile nr. 4. din 18 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta V. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, din oficiu, invocă cele statuate prin decizia Î. C. de C. și Justiție nr. 2. pronunțată în recurs în interesul legii, conform căreia "În acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin.3 din L. nr.1., republicată, prin care se solicită obligarea S.ui Român să acorde despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, S. Român nu are calitate procesuală pasivă. Acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. nr. 2., îndreptate direct împotriva S.ui Român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 13 din această C., sunt inadmisibile";.
Având în vedere că prin memoriul de recurs, pârâtul-recurent a solicitat judecare cauzei în condițiile prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea pronunțării.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7. pronunțată în data de (...) în dosarul nr. (...) Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta V. I. în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin M. F.
P., pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.,21 lei, stabilită prin D. nr.2344/(...) emisă de C. C. pentru S.a D., sumă reprezentând despăgubiri pentru imobilele situate în C.-N., str. Câmpului nr.5, ap.2 și 3, jud. C., pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantei și a dobânzii legale aferente sumei de 1.,21 lei, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății integrale a despăgubirilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr.1355/(...) emisă de P. municipiului C.-N. a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului expropriat abuziv situat în C.-N., str. Câmpului nr.5, ap.2, formulată de reclamantă prin notificarea nr.80/(...), pe motiv că imobilul era demolat și s-a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului-construcție revendicat, având în vedere despăgubirile primite la expropriere suma de 50.374.660 ROL, în limita căreia urmau să se acorde măsurile reparatorii prin echivalent.
Prin sentința civilă nr.4.(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.5341/2005 a fost obligat P. mun. C.-N. sa emită o nouă dispoziție cuprinzând măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele nr.2 și nr.3 din C.-N., str. Câmpului, nr. 5, la valoarea de 230.000 RON, stabilită prin expertiza efectuată în cauză, fiind respinsă cererea privind măsurile reparatorii pentru terenul în suprafață de 190 mp; această soluție a fost menținută atât de instanța de apel prin decizia civilă 442/A/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.(...), cât și în recurs, prin decizia nr.4563/(...) a Î. C. de C. și Justiție, pronunțată în dosarul nr. (...). Ca urmare a pronunțării acestor hotărâri judecătorești, P. mun. C.-N. a emis dispoziția nr.752/(...) prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei pentru apartamentele nr.2 și nr.3 din imobilul situat în mun. C.-N., str. Câmpului nr.5, jud. C., la valoarea de
230.000 RON.
Prin decizia nr.2344/(...), emisă în temeiul art.1 alin.2, art.13 alin.1 și art.16 din T. VII din L. nr.2., C. C. pentru S.a D. a emis în favoarea reclamantei titlul de despăgubire pentru suma de 164.187, 21 RON, sumă rezultată în urma deducerii despăgubirilor în cuantum de 110.031 ROL încasate în anul 1989, actualizate cu indicele de inflație, respectiv suma de
65.812, 79 RON, din valoarea despăgubirilor consemnate în cuprinsul sentinței civile nr.4.(...) a T.ui C., rămasă definitivă și irevocabilă.
La data de (...), conform procedurii instituite de T. VII al L. nr.2. modificat prin O. nr.81/2007, reclamanta a solicitat Comisiei C. pentru S.a D., prin cererea înregistrată sub nr.05863/(...), convertirea titlului de despăgubire reprezentat de decizia nr.2344/(...) emisă de C. C. pentru S.a D. în titlu de plată și acordarea efectivă a sumei de 164.187, 21 RON atribuită prin decizia mai sus menționată.
Pentru a accelera procedura de acordare efectivă a despăgubirilor reclamanta a formulat și o acțiune în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de A. C. sub nr.(...). Prin sentința civilă nr.653/(...) pronunțată în dosarul nr.(...), Curtea de A. C. a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâta A. N. pentru Restituirea Proprietăților să emită în favoarea sa pentru suma de 164.187,21 lei titlu de plată și să efectueze plata, respingând celelalte petite.
Sentința în discuție a fost atacată cu recurs atât de reclamantă, cât și de A. N. pentru Restituirea Proprietăților. În ședința publică din (...) Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus sesizarea C.i Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin.2 lit. a) și c) din T. VII al L. nr. 2., iar în baza art. 29 alin. 5 din L. nr. 47/1992 a dispus suspendarea cauzei până când Curtea Constituțională se va pronunța cu privire la excepția invocată.
Examinând în prealabil problema inadmisibilității acțiunii reclamantei invocată de către pârât prin întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
Astfel, reclamantei i-a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă dreptul la despăgubiri pentru apartamentele nr.2 și 3 din C.-N., str. Câmpului nr.5, ce i-au fost preluate abuziv în timpul regimului comunist, situație în care se poate reține că aceasta deține în prezent un „bun"; în sensul art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la C. E. a D. O. până în prezent aceasta nu a primit aceste despăgubiri.
Cât privește procedura administrativă prevăzută de T. VII al L. nr.2., Curtea E. a D. O. a reținut în nenumărate hotărâri (Tudor c. R., Porțeanu c. R., Viașu c. R., Katz c. R., Faimblat c. R., Matache și alții c. R., M. Atanasiu și alții c. R.) ineficiența sistemului de restituire creat prin această lege specială, pe de o parte date fiind disfuncționalitățile F.ui ";P.";, iar pe de altă parte având în vedere întârzierile înregistrate în procedura de plată a despăgubirilor. În aceste condiții, Curtea a statuat că deși L. nr.1. și L. nr.2. deschid părților interesate accesul la o procedură administrativă și apoi, dacă este necesar, la o procedură de contencios, acest acces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în măsură să ajungă într-un termen rezonabil la plata unor despăgubiri în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă.
Prin urmare, în condițiile în care Curtea E. a D. O. a stabilit că procedura specială reglementată de T. VII din L. nr.2. nu este una coerentă și previzibilă și nu asigură plata despăgubirilor într-un termen rezonabil, reclamantei nu i se poate impune să recurgă la ea, cu excluderea posibilității sale de a apela la normele dreptului comun, întrucât în caz contrar s-ar ajunge la încălcarea garanțiilor oferite de art.13 din C., care impun statelor contractante să garanteze dreptul la un recurs efectiv în situația în care au fost încălcate drepturi ocrotite de C.
Ca atare, pentru considerentele expuse, instanța de fond a considerat admisibilă acțiunea reclamantei dedusă judecății în prezenta cauză.
Cât privește temeinicia acesteia, având în vedere că reclamanta deține în prezent o creanță certă împotriva S.ui Român, astfel cum a fost aceasta cuantificată prin decizia nr.2344/(...) emisă de C. C. pentru S.a D. prin care i-a fost emis titlul de despăgubire în condițiile T.ui VII din L. nr.2., creanță care nu a fost achitată până în prezent de către debitor și nici nu a fost stinsă printr-o altă modalitate din cele reglementate de dispozițiile C. civil în materie apare evident că aceasta a fost apreciată întemeiată.
Nici împrejurarea că reclamanta deține în prezent o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr.653/(...) pronunțată de Curtea de
A. C. în dosarul nr.(...) prin care s-a admis în parte acțiunea sa în sensul că a fost obligată pârâta A. N. pentru Restituirea Proprietăților să emită titlul de plată pentru suma de 1.,21 lei și să efectueze plata nu poate fi de natură săconducă la respingerea acțiunii sale promovate pe calea dreptului comun în vederea valorificării dreptului de creanță pe care în deține împotriva S.ui Român, întrucât această hotărâre judecătorească a fost obținută tot în cadrul procedurii speciale reglementată de T. VII din L. nr.2. și, prin urmare, chiar și în ipoteza confirmării acestei soluții de către instanța de recurs, executarea sa ar fi supusă în continuare procedurii speciale, care nu conferă nici o garanție privind respectarea unui termen rezonabil pentru încasarea efectivă a despăgubirilor; de altfel, sub acest aspect, instanța a reținut că prin art.3 din O. nr.62/2010 a fost suspendată emiterea titlurilor de plată pentru o perioadă de 2 ani, valorificarea titlurilor de despăgubire în toată această perioadă putându-se realiza doar prin obținerea de acțiuni la F. „..
În privința pretenției accesorii constând în acordarea dobânzii legale aferente creanței de 1.,21 lei pentru intervalul de timp cuprins între data introducerii cererii de chemare în judecată și data plătii efective a creanței, instanța a considerat-o ca fiind de asemenea întemeiată, fiind îndeplinite cerințele impuse de disp. art.1088 alin.1 și 2 C. civ.
Prin decizia civilă nr. 4. (...) a fost respins ca nefondat apelul declaratde S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr. 1.pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost menținută întotul.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut ca neîntemeiată critica privitoare la lipsa timbrajului achitat pentru pretențiile formulate, întrucât chiar dacă s-ar fi impus plata unei taxe de timbru, iar în fața instanței de fond aceasta nu ar fi fost achitată, instanței de control judiciar nu-i rămâne la dispoziție decât posibilitatea dării în debit a reclamantei, sancțiunea anulării nemaifiind incidentă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost soluționată.
Pe de altă parte, în cauză, sunt incidente dispozițiile art15 lit.r din L.
146/1997.
În cazul de față, cererea de chemare în judecată a fost formulată împotriva S.ui Român, având în vedere hotărârile judecătorești pronunțate ca urmare a notificării formulate de către reclamantă.
Reclamantei i s-a recunoscut îndreptățirea la despăgubiri materiale, care au fost cuantificate și care au fost cuprinse și în dispoziția 752/2008 emisă de P. municipiului C.
C. C. pentru S.a D. de pe lângă Guvernul României a emis D.
2344/2008 prin care s-a dispus emiterea titlului de despăgubiri în cuantum de 1., 21 lei.
Față de pasivitatea autorităților în realizarea obligațiilor decurgând din aceste acte emise de autorități publice investite în procesul de restituire a bunurilor confiscate de a realiza plata efectivă, reclamanta a acționat din nou în instanță, iar prin sentința civilă nr. 6. pronunțată de Curtea de apel C. în dosarul nr. (...), din nou, o entitate publică a fost obligată să întocmească actul necesar reprezentând titlul de plată și să efectueze efectiv plata. (Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului prin
D. nr. 4. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Până la momentul soluționării apelului, la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a plății și plecând de la această situație se poate aprecia că procedura administrativă urmată de către reclamantă nu este una efectivă,astfel încât bunul recunoscut reclamantei prin hotărâri judecătorești să fie efectiv realizat.
Plecând de la aceste considerente, calea urmată de reclamantă apare ca fiind admisibilă în realizarea pretențiilor sale, iar S. român are justificată calitatea procesuală prin reprezentantul său de drept comun Ministerul
Finanțelor Publice, acesta fiind cel care, este obligat în virtutea prerogativelor sale dar și a obligațiilor decurgând din adoptarea dar și aplicarea L. 1. să realizeze plata la care reclamanta este îndreptățită. Trimiterile la dispoziții legale care reglementează procedura administrativă și care recunoaște atribuții unor alte entități, nu poate fi primită în cauză raportat la situația concretă din cauza a reclamantei care nu își poate realiza dreptul său în condițiile unei funcționări deficitare a mecanismului legislativ propus.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. C., solicitând instanței admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, cu consecința respingerii acțiunii în principal ca inadmisibilă și în subsidiar, ca netemeinică.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că instanța a fost investită cu soluționarea unei acțiuni pe dreptul comun și în mod nelegal a analizat cererea de chemare în judecată fără a solicita reclamantei timbrarea cererii la valoarea pretențiilor solicitate, motiv pentru care se impunea anularea cererii ca netimbrată.
Al doilea motiv de recurs vizează inadmisibilitatea acțiunii. Pârâtul recurent arată că admițând acțiunea instanțele au permis ocolirea procedurii prevăzute de L. nr. 2., lege specială care prevede atât modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, plata acestora, precum și instituția competentă în acest sens.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că există o procedură specială de reparație reglementată de L. nr. 2., prin care reclamanta își poate valorifica pretențiile decurgând din dispoziția nr. 2344/(...).
În L. nr. 2. T. VII se stabilește procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, precum și organul administrativ al statului desemnat în acest scop, A. N. pentru restituirea Proprietăților a cărei atribuții sunt menționate în HG nr. 361/2005.
Recurentul apreciază că este inadmisibilă o acțiune întemeiată parțial pe legea specială și parțial pe dreptul comun, decurgând din faptul că reclamanta a ales procedura specială în faza administrativă a procesului de reparație, însă în faza judiciară abandonează legea specială, ocolind condițiile prevăzute de aceasta și sesizează instanța. Deși nu respectă dispozițiile L. nr. 2. pentru sesizarea instanței, reclamanta nu timbrează la valoare, raportându-se probabil la prevederile legii care o eludează.
Recurentul a învederat instanței că potrivit informării nr. 119/(...) a
Bursei de V. B., la data de (...) a început tranzacționarea acțiunilor emise de F. P., așa încât nu se poate invoca nefuncționalitatea F.ui P.. Problema imposibilității efectuării plății sumelor la care a fost obligat S. Român a fost tranșată de către C. E. a D. O. în cauza Atanasiu c/a R. și s- a stabilit că aceste măsuri trebuie puse în practică în termen de 18 luni de la data la care această hotărâre rămâne definitivă și privesc refacerealegislației care să conducă la reguli de procedură, care vor face sistemul de despăgubiri mai previzibil în aplicarea sa.
În mod greșit a fost admisă acțiunea în contradictoriu cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, deoarece potrivit legislației interne, în materia acordării despăgubirilor solicitate, calitate procesuală pasivă are A. N. pentru Restituirea Proprietății și nu S. Român, potrivit dispozițiilor art. 1 din HG nr. 361/2005 și art. 131și art. 141din T. VII al L. nr. 2..
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr. 1355/(...) emisă de P. municipiului C.-N. s-a stabilit dreptul reclamantei V. I. la despăgubiri, iar prin sentința civilă nr.
4.(...) a T.ui C. s-a emis o nouă dispoziție cuprinzând măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele 2 și 3 din C.-N., str. Câmpului nr. 5, iar P. mun. C.-N. a emis dispoziția nr. 752/(...), prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei pentru apartamentele 2 și 3 la valoarea de 230.000 Ron. C. C. pentru S.a D. a emis în favoarea reclamantei T. de despăgubire pentru suma de 164.187,21
Ron, după cum rezultă din decizia nr. 2344/2008.
Așadar, reclamanta a urmat procedura specială prevăzută de L. nr.1. și de L. nr. 2. pentru a putea beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială pentru imobilul abuziv expropriat.
Având în vedere că prezenta acțiune are ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 164.187.21 lei reprezentând despăgubiri pentru imobilul situat în C.-N., str. Câmpului nr. 5 și expropriat abuziv, curtea constată că acțiunea nu trebuia timbrată la valoare, fiind incidente dispozițiile art. 15 lit. r din L. nr. 146/1997, potrivit căreia cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente sunt scutite de taxă judiciară de timbru.
Prezenta acțiune este o cerere incidentă întrucât scopul declanșării acesteia este obținerea măsurilor reparatorii prevăzute de legile reparatorii în materia imobilelor preluate abuziv de S. R.
Așadar, primul motiv de recurs este nefondat.
Sentința prin care a fost admisă acțiunea a fost pronunțată de judecătorie la data de (...) și la acea dată, practica judiciară era neunitară în sensul că date fiind disfuncționalitățile F.ui P., unele instanțe judecătorești printre care și T. și Curtea de A. C. admiteau acțiunile formulate de reclamanți în temeiul art. 480 și art. 1 din Protocolul 1 adițional la C. și obligau pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor
Publice la plata despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv.
Alte instanțe respingeau ca inadmisibile aceste acțiuni, apreciind că reclamanții încearcă să eludeze dispozițiile legii speciale.
Pentru unificarea practicii judiciare în această materie Înalta Curte de
Casație și Justiție s-a pronunțat prin recurs în interesul legii și prin decizia nr. 27/(...) s-a stabilit că acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. nr. 2., îndreptate direct împotriva S.ui Român și întemeiate pe dispozițiile dreptului comun și aleart. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale sunt inadmisibile.
În considerentele deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că problema de drept ce face obiectul recursului în interesul legii, analiza posibilității de a cere despăgubiri în justiție pe calea dreptului comun, în alte condiții și în baza altor temeiuri de drept decât cele deschise de legea specială, primează analizei calității procesuale a statului ori a altei entități în astfel de acțiuni.
Dacă pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-
22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiții persoana îndreptățită beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri, nu se poate susține, fără a încălca principiul specialia generalibus derogant, că dreptul comun s-ar aplica cu prioritate sau în concurs cu legea specială.
În ceea ce privește concordanța dintre legea specială și C. europeană, se constată că jurisprudența C. lasă la latitudinea statelor semnatare ale C.i adoptarea măsurilor legislative pe care le găsesc de cuviință pentru restituirea proprietăților preluate de stat sau acordarea de despăgubiri.
Astfel, în C. Păduraru împotriva R. s-a reținut că art. 1 din Protocolul nr.
1 adițional la C. nu poate fi interpretat ca restrângând libertatea statelor contractante de a alege condițiile în care acceptă să restituie bunurile preluate înainte de ratificarea C.
Dacă C. nu impune statelor obligația de a restitui bunurile confiscate, odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie implementată cu o claritate și coerență rezonabile, pentru a se evita, pe cât posibil, insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții.
Incertitudinea - fie legislativă, administrativă, fie provenind din practicile aplicate de autorități - este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia poziția statului, care are datoria de a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a respecta asigurarea obligațiilor pozitive ce îi revin.
Or, în această materie statul a decis că restituirea în natură și acordarea măsurilor reparatorii au loc în condițiile impuse de nr. 1. și de nr. 2..
Prin nr. 2. au fost aduse o serie de modificări de substanță nr. 1., în special în ceea ce privește natura măsurilor reparatorii ce se cuvin persoanei îndreptățite și procedura de stabilire și acordare a acestora.
Astfel, potrivit art. I pct. 1 referitor la 1 alin. (2) din L. nr. 1., măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit acestei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
S.a cuantumului despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (6) și (7) din titlul VI I al L. nr. 2., se face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de C. C. de S. a D. care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acesta poate face obiectul de analiză al instanței de contencios administrativ doar după ce despăgubirile au fost stabilite prin decizie de C. C. de S. a D.
Cu privire la acest aspect trebuie subliniat că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă cu limitările acceptate de C. ale dreptului de acces la o instanță, aspect reamintit în hotărârea-pilot pronunțată în recenta C. M. Atanasiu și alții împotriva R. (paragraful 115).
Prin urmare, exigențele coerenței și certitudinii statuate de C. în jurisprudența sa în ceea ce privește adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv impun autorităților statale, inclusiv celor judiciare, să respecte regulile adoptate prin legi speciale pentru restituirea în natură sau aplicarea de măsuri reparatorii.
De fapt, cauza care a antrenat constatarea numeroaselor violări ale dreptului garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., anterior hotărârii-pilot pronunțate în C. M. Atanasiu și alții împotriva R., rezidă din faptul că statul român nu a pus la punct un mecanism apt să asigure despăgubirea persoanelor îndreptățite într-un termen rezonabil, deoarece C. nu a constatat că soluțiile legislative adoptate sunt inadecvate, ci doar faptul că F. "P.", instituit prin nr. 2., nu este funcțional.
Cu atât mai mult nu se poate vorbi de o încălcare a jurisprudenței C. după pronunțarea hotărârii-pilot în C. M. Atanasiu și alții împotriva R., din moment ce statul român a fost obligat, ca în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței europene, să ia măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 paragraful 1 din C. și art. 1 din Primul Protocol adițional la C., în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de față, conform principiilor consacrate de C.
Este important de subliniat că și în hotărârea-pilot C. a reamintit că "statului pârât trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare" și că "punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită, presupunând intervenția diverselor autorități interne"
Prin urmare, după adoptarea cauzei pilot Atanasiu vs. România nu se mai poate constata o violare a jurisprudenței C. statul urmând să ia măsurile legislative necesare.
O acțiune întemeiată pe dreptul comun și pe dispozițiile art.1 din
Protocolul I la C. este inadmisibilă, deoarece dispozițiile legii speciale în materia legilor reparatorii nu pot fi eludate.
Potrivit dispozițiilor art. 330 indice 7 C.Pr.Civ. dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial. D. 2. a fost publicată în monitorul oficial nr.
120 din 17 februarie 2012, fiind obligatorie la data soluționării prezentului recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.309 C.Pr.Civ. coroborat cu art.312 C.Pr.Civ. curtea va admite recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C.
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. împotriva deciziei civile nr. 4. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică și în consecință admite apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 7706/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr. (...) pe care o schimbă în senul că respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta V. I. în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. V. A.-T. N. A. A. C.
M.-L. T.
GREFIER
Red. A.T.N. dact. GC
3 ex/(...)
Jud. apel: C.A.C., D.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 554/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1837/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
