Sentința civilă nr. 9/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR.9/F/2012
Ședința Camerei de C. din 8 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. GREFIER : C. B.
Pe rol fiind soluționarea conflictului de competență ivit între Tribunalul Sălaj și J. Ș. S. privind pe reclamantul B. C. și intimații O. DE C. ȘI P. I. S. și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
Prezenta se judecă în Camera de C., fără citarea părților.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3787 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis excepția de necompetență materială a T. S., invocată din oficiu.
A fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâții O. DE C. ȘI P. I. S. și S. ROMÂN
PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru obligația de a face, în favoarea Judecătoriei Ș.-S.
S-a dispus trimiterea cauzei instanței competente.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată la tribunalul S. în data de 2 mai 2011, reclamantul B. C. a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâtul O. de C. și P. I. să fie obligat la refacerea hărții topografice pentru numărul topografic 1036/3/b/2/b din localitatea Ș.-S.
Reclamantul a formulat și un petit subsidiar, arătând că, în măsura în care cererea principală nu va putea fi admisă din rațiuni de ordin tehnic, solicită obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata echivalentului în lei a sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune morale și daune materiale.
În drept, acțiunea nu a fost motivată.
În vederea soluționării cauzei și implicit a acestei excepții peremtorii de fond, instanța, în temeiul art. 159 ind.1 alin.4 și-a verificat din oficiu competența de soluționare a cauzei ocazie cu care a invocat excepția de necompetență materială a T. S.
Excepția de procedură invocată din oficiu are prioritate la soluționare, conform art. 137 alin 1 C.Proc.Civ., și a fost admisă din următoarele considerente:
Reclamantul nu a atacat în justiție un act administrativ pretins nelegal și vătămător, ci a solicitat, în principal, obligarea pârâtei de rândul 1 la executarea unei obligații de a face.
Art.1 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.544/2004 cu modificările și completările ulterioare statuează că „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contenciosadministrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public";.
Semnificația noțiunii de ". administrativ"; rezultă din conținutul art.2 lit.c) din aceeași lege organică, potrivit căruia actul administrative este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legii și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios-administrativ";.
Din întreaga economie a dispozițiilor cuprinse în Legea nr.554/2004 rezultă că poate forma obiectul acțiunilor în contencios administrativ numai actul administrativ, iar în cadrul judecării acțiunii îndreptate împotriva actului administrativ instanța este competentă să se pronunțe și asupra operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului suspus judecății. Operațiunile administrative sau actele premergătoare actului administrativ nu produc efecte juridice prin ele însele, ci sunt emise în vederea pregătirii emiterii unui act administrativ propriu-zis, fiind denumite și forme procedurale prealabile actului administrativ.
Mai mult, în analizarea pretinsului "refuz justificat"; instanța de judecată urmează să clarifice natura dreptului recunoscut de lege.
Se încadrează în prevederile Legii nr.554/2004 acțiunile care decurg din refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind un drept ce intră în conținutul unui raport de drept public, administrativ, nu și al unui raport juridic civil.
Un refuz de rezolvare a unei cereri, supus cenzurii instanței de contencios administrativ, presupune că, între petiționar și autoritatea publică căreia i se adresează cererea să existe un raport de drept administrativ, iar cererea să se refere la drepturile și obligațiile care să facă parte din obiectul unui asemenea raport juridic, ceea ce nu este cazul în speță.
De altfel, o situație similară este și aceea în care se constată că o carte funciară a fost distrusă, pierdută ori a devenit nefolosibilă.
Soluția oferită de legiuitor a fost cuprinsă în art. 52 din legea nr.
7/1996, încheierea de soluționare a cererii , emisă de registratorul de la biroul teritorial putând fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare.
Conform art. 52 alin. final corob. cu art. 50, competența de soluționare a plângerii împotriva acestei încheieri aparține judecătoriei.
Cu privire la petitul subsidiar, chiar dacă s-ar aprecia că nu se impune aplicarea art. 17 C.Proc.Civ., instanța constată că valoarea solicitată cu titlu de despăgubiri este inferioară sumei de 500.000 lei, motiv pentru care competența de soluționare, aparține tot judecătoriei, în temeiul art. 1 pct.1 corob. cu art. 2 pct. 1 lit b C.Proc.Civ..
În baza acestor considerente, văzând și dispozițiile art. 158
C.Proc.Civ., instanța a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâții O. de C. și P. I. S. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru obligația de a face, înfavoarea Judecătoriei Ș.-S. și a dispus trimiterea cauzei instanței competente.
Prin sentința civilă nr. 762 din (...) pronunțată de J. Ș.-S. s-a admisexcepția de necompetență materială invocată de către reprezentantulreclamantului B. C.
A fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de cătrereclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâții O. DE C. ȘI P. I. S., S. ROMAN -
PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B., în favoarea T. S.
S-a suspendat orice procedură și s-a înaintat dosarul instanței îndrept să hotărască asupra conflictului de competență, Curtea de A. C.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.3787 din 10 iunie 2011 Tribunalul Sălaj a declinat competența materială în favoarea Judecătoriei S. S., unde cauza a fost înregistrată sub nr.991/309/(...).
În fața Judecătoriei Ș. S., reprezentantul petentului a invocat din nou excepția de necompetență materială a judecătoriei.
Cu privire la excepția invocată, instanța a apreciat că litigiul nu este exceptat de la controlul de legalitate pe calea contenciosului administrativ.
Astfel, potrivit prevederilor L. 7/1996, care stipulează că Agenția Națională de C. și P. I. este o instituție publică cu personalitate juridică, unică autoritate în domeniu, aflată în subordinea ministerului A. și I. iar Oficiile de C. și publicitate I. sunt oficii teritoriale înființate la nivelul fiecărui județ, ca unități cu personalitate juridică în subordinea A.N.C.P.I.
La art. 4 din Ordinul Ministrului A. și I. nr. 1033/(...) pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a A.N.C.P.I. se stabilește că Agenția Națională funcționează la nivelul administrației publice centrale iar potrivit art. 67 lit. z) una dintre atribuțiile Direcției de publicitate imobiliară și cadastru este cea de soluționare a petițiilor și sesizărilor cu privire la activitatea de publicitate imobiliară.
În același timp, art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ dispune că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său de către o autoritate publică prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ, competente pentru recunoașterea dreptului pretins.
În cazul de față, este îndeplinită cerința vătămării printr-un act administrativ unilateral deoarece se asimilează acestuia, potrivit art. 2 alin.
2 din Legea 554/2004 și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept.
În consecință, instanța a apreciat că litigiul de față nu este exceptat de la controlul de legalitate pe calea contenciosului administrativ, Legea
7/1996 reglementând o procedură specială de atacare, în instanță la judecătorie, doar a încheierilor date de registrator în baza art. 50-52, motiv pentru care in baza art. 158 alin.3 si art.159 alin.2 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția de necompetență materială și și-a declinat competența la Tribunalul Sălaj.
S-a suspendat procedura și s-a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului de competență, Curtea de A. C.
Curtea de A. C. sesizată cu soluționarea conflictului de competență ivitîntre J. Ș.-S. și Tribunalul Sălaj, instanțe care se află ambele în raza decompetență a acestei curți de apel, reține următoarele:
Obiectul principal al acțiunii înregistrate inițial pe rolul T. S. constă în obligarea pârâtului O. de C. și P. I. S. la refacerea hărții topografice pentru nr. top. 1036/3/b/2/b a localității Ș. S.
Reclamantul a solicitat inițial acest lucru pârâtului prin cererea înregistrată sub nr.1459/(...) la O. de C. și P. I. S., răspunsul la această solicitare rezultând din adresa nr.2147/(...).
Acest răspuns este apreciat de către reclamant ca fiind un refuz nejustificat de rezolvare a cererii formulate, fiind deci incidente prevederile Legii nr.554/2004.
Raportat la obiectul petitului principal al acțiunii formulate se apreciază de către Curte că a fost stabilită în mod corect competența de soluționare a pricinii de către Tribunalul Sălaj, raționamentul avut în vedere de către această instanță fiind cel corect.
Astfel, în primul rând, prin acțiunea formulată reclamantul nu a atacat în justiție un act administrativ în sensul art.2 din Legea nr.554/2004 ci a investit instanța cu o acțiune având ca obiect atacarea răspunsului comunicat de către pârât prin care s-a respins practic solicitarea reclamantului privind refacerea hărții topografice.
Deși nu este reglementată expres în Legea nr.7/1996 sau în celelalte acte normative în materie de cadastru și publicitate imobiliară( Ordinul nr.633/2006, Ordinul nr.634/2006, ambele emise de Ministerul Administrației și Internelor, H. nr.1210/2004), această situație poate fi asimilată cu cea reglementată de art.52 din Legea nr.7/1996 coroborat cu dispozițiile din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară
Acest text de lege prevede următoarele:
(1) În cazul în care o carte funciară urmează a fi întocmită ori completată prin înscrierea unui imobil care nu a fost cuprins în nici o altă carte funciară, precum și în cazul în care o carte funciară a fost distrusă, pierdută
ori a devenit nefolosibilă, în tot sau în p arte, din diferite cauze, întocmirea, completarea și reconstituirea, după caz, se face de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu acordul celor interesați, pe baza unei încheieri. În acest scop se folosesc toate înscrisurile și documentațiile tehnice existente, privitoare la imobilele în cauză, precum și situația dreptului de proprietate.
(2) Încheierea poate fi atacată, după caz, în condițiile art. 50 alin. (2).
Aceasta având în vedere și prevederile art.19 alin.1 lit.A din lege care stipulează în mod expres că partea I a cărții funciare, referitoare la
descrierea imobilelor trebuie să cuprindă și planul imobilului, cu
vecinătățile, descrierea imobilului și inventarul de coordinate al amplasamentului, pentru fiecare imobil în parte, constituind anexa la partea I, întocmită conform regulamentului aprobat prin ordin al directoruluigeneral al Agenției Naționale.
Se apreciază deci că cererea formulată de către reclamant, având ca obiect ". hărții topografice"; pentru un imobil individualizat topografic, trebuie să urmeze aceeași procedură cu cea menționată mai sus, având în vedere că acest document poate fi considerat ca făcând parte din cuprinsul cărții funciare, competența de soluționare în primă instanță revenind deci raportat la art.50 din Legea nr.7/1996, judecătoriei.
Referitor la petitul formulat în subsidiar, indiferent de caracterul acestuia, se constată că în mod corect Tribunalul Sălaj a apreciat că în temeiul art.1 alin.1 coroborat cu art.2 pct.1 lit.b competența de soluționare în ceea ce îl privește revine tot judecătoriei.
Concluzionând, este deci vorba despre un litigiu care revine spre competentă soluționare judecătoriei, în cauza dedusă judecății Judecătoriei Ș. S., în temeiul art.22 alin.5 C.pr.civ. Curtea rezolvând în acest sens conflictul de competență cu soluționarea căruia a fost legal investită conform alin.2 al art.22 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul B. C. cu domiciliul în Z., str.S. B., nr.25, bl.P+8, sc.A, ap.17, jud.S. în contradictoriu cu pârâții O. DE C. ȘI P. I. S. cu sediul în Z., str.C. C., nr.31/A, jud.S. și S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B., str.A., nr.17, sector 5, în favoarea Judecătoriei Ș.-S.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi,(...).
PREȘEDINTE, GREFIER, A. C. C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
5 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 3308/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 92/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
