Decizia civilă nr. 580/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 580/R/2012
Ședința publică din data de 10 februarie 2012
Instanța constituită din: Președinte : V. M.- reședintele Curții de A. C
Judecători : D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
A. C. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții F. M. și F. M. precum și recursul declarat de pârâta N. S. împotriva deciziei civile nr. 5./(...),pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat W. M. cu împuternicire avocațială la dosar, având calitatea de reprezentantă și a reclamantei intimate și pârâta recurentă, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că reclamanții recurenți au depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 3 februarie 2012, întâmpinare la recursul formulat de pârâta recurentă.
Pârâta recurentă prin cererea depusă la dosar la data de 3 februarie 2012, face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și a timbrului judiciar aferent în sumă de 0,15 lei ( fila 14 din dosar ).
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de câte 4 lei pentru fiecare recurent și a timbrului judiciar în valoare de câte de 0,15 lei ( filele 17-18 din dosar ).
Instanța comunică cu pârâta recurentă un exemplar din întâmpinarea formulată de reclamanții recurenți.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de N. S., iar sub aspectul fondului menținerea sentinței civile nr. 1. a J. C.- N., cu cheltuieli de judecată în recurs.
Pârâta recurentă N. S., susține cererile din motivele de recurs, solicitând desființarea sentinței civile nr. 1. ca nelegală pronunțată de Judecătoria Cluj-
Napoca și a deciziei civile nr. 5., care admite numai în parte apelul declarat, omițându-se a se observa contradicțiile și falsurile existente.
Solicită respingerea acțiunii reclamanților, precizând că instanța nu a ținut cont că spațiul pretins de reclamanți este spațiu comun indiviz, unde este coproprietară.
Precizează că expertiza tehnică nu s-a făcut corect, nu s-au făcut măsurători la fața locului să se vadă că nu se poate construi o scară pe o lățime a curții de
2,5m, fără a împărți curtea în două obstrucționând folosința ei, expertul nestudiind dosarul.
Susține motivele arătate în scris prin motivele de recurs.
Cu privire la recursul reclamanților pune concluzii de respingere a acestuia, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamanților recurenți, cu privire la recursul pârâtei recurente, apreciază că acesta trebuie respins, întrucât aceasta solicită o reaprecierea a probelor.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin sentința civilă nr. 14847 din 03 octombrie 2011 a J. C.-N.,pronunțată în dosarul nr. (...), s-a dispus, după cum urmează:
S-a luat act de renunțarea reclamanților la cererea de obligare a pârâtei la a consimți prin declarație autentica, la executarea de către reclamanți a unui grilaj metalic.
S-a admis cererea formulată de reclamanții F. M. și F. M., în contradictoriu cu pârâta N. S., având ca obiect obligația de a face,
A fost obligată pârâta N. S. la a consimți, prin declarație autentica, la executarea prin construire, de către reclamanți a unei terase, a unei scări de acces în curtea interioară, în dreptul apartamentului nr. 3, din C.-N., str. P. R., nr. 3, jud. C., în acord cu proiectul întocmit de S. „. C. S. B., iar în caz contrar, prezenta hotărâre va ține loc de consimțământ dat prin declarație autentică, în vederea executării prin construire de către reclamanți, a unei terase, a unei scări de acces în curtea interioară și a unui grilaj metalic în dreptul apartamentului nr. 3, din C.-N., str. P. R., nr. 3 jud. C., în acord cu proiectul întocmit de S. „. C. S. B.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamanților suma de 5958,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Din extrasele de carte funciară depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanții sunt proprietari ai apartamentului nr. 3 situat în imobilul de la adresa C.-N., str. P. R., nr. 3, jud. C..
Pentru efectuarea lucrărilor avute în vedere reclamanții au apelat la firma
S. „. C. B. S., memoriul tehnic întocmit fiind depus la dosarul cauzei la filele 6-
10. În vederea efectuării acestor lucrări reclamanții au obținut certificatul de urbanism nr. 2577/(...) eliberat de P. M. C.-N.
Prin declarații autentice următorii vecini ai reclamanților au acceptat efectuarea lucrărilor avute în vedere de către reclamanți, H.-S. M.-S., proprietar al apartamentului nr. 5 din imobil, (declarație autentificata sub nr.
1769/2009), soții S.-M. C.-I. și S.-M. M.-L. (declarație autentificata sub nr.
1740/2009), proprietari ai apartamentului nr. 7 din același imobil, Chindris L. proprietar al apartamentului nr. 9, (declarație autentificata sub nr.
1761/2009), F. M.-C. proprietar al apartamentului nr. 4, (declarație autentificata sub nr. 1767/2009), Negrea Aurelia, proprietar al apartamentului nr. 6, (declarație autentificata sub nr. 1743/2009), Adamescu V., proprietar al apartamentului nr. 8, (declarație autentificata sub nr. 2240/2009).
Din probele depuse la dosarul cauzei rezultă că în cauză apărările pârâtei sunt neîntemeiate. Astfel, în privința accesului pârâtei la contoarele de gaz și de curent, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că accesul la contoare nu este restricționat deoarece în documentația pentru certificatul de urbanism nu se face referire la închiderea coridorului cu grilaj.
Referitor la accesul pârâtei la curtea comună, din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză rezultă că acesta nu este afectat întrucât vechea scară de acces va fi înlocuită cu o nouă scară de acces. Mai mult, după cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului pârâta are acces la curtea interioară a imobilului și pe o altă cale care presupune doar coborârea și urcarea câtorva trepte.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă în mod clar că lucrările pe care doresc reclamanții să le facă nu sunt de natură să afecteze dreptul de proprietate al pârâtei și posibilitatea acesteia de a utiliza curtea comună a imobilului. Concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză se coroborează cu observațiile instanței de judecată din cadrul cercetării la fața locului. Astfel, pârâta are altă posibilitate de acces către curtea interioară, deloc dificilă, dimpotrivă. Această cale de acces presupune doar coborârea și urcarea câtorva trepte.
În drept, instanța a constatat că, potrivit punctului 2.5.6 din anexa 1 la
L. nr. 5., pentru, documentația tehnică D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții trebuie să conțină acordul vecinilor, conform prevederilor legale in vigoare, exprimat in forma autentica, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau in imediata lor vecinătate - si numai daca sunt necesare masuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare in vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum si in cazul amplasării de construcții cu alta destinație decât cea a clădirilor învecinate.
În speță, instanța a apreciat că refuzul pârâtei de a-și da acordul pentru efectuarea lucrărilor propuse de reclamanți este abuziv, încălcând art. 57 din Constituție, întrucât după cum rezultă din probele depuse la dosarul cauzei nu există niciun motiv pentru pârâtă ca să refuze acest acord, motiv pentru care instanța a admis acțiunea reclamanților.
În temeiul art. 274 C., a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar, a onorariului avocațial și a onorariului de expert achitate de către aceștia. Instanța nu a obligat pârâta la plata contravalorii cheltuielilor de transport ale reclamanților, întrucât aceștia nu au depus la dosarul cauzei bonurile doveditoare ale achiziționării combustibilului necesar deplasării.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta N. S., admis în parteprin decizia civilă nr. 5. din 15 decembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarulnr. (...), cu consecința schimbării în parte a sentinței.
Prin urmare, a fost înlăturată din sentință dispoziția referitoare la obligația de a consimți la executarea unui grilaj metalic în dreptul apartamentului nr. 3, dispunându-se totodată obligarea pârâtei N. S. la a le plăti reclamanților F. M. și F. M. suma de 2.158,3 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a mai dispus obligarea apelantei la a le plăti intimaților reclamanți suma de 620 lei cheltuieli de judecată în apel.
M.ivând decizia, T. a arătat următoarele:
Cu privire la grilajul metalic, tribunalul a constatat că reclamanții au renunțat la judecată sub acest aspect.
Deși prima instanță a ținut cont de această renunțare, totuși, din eroare, figurează în dispozitiv ca fiind admisă solicitarea reclamanților cu privire la grilaj chiar dacă în privința acesteia se renunțase la judecată.
Prin urmare, sub acest aspect se impune schimbarea soluției.
Se mai impune schimbarea soluției și cu privire la cheltuielile de judecată acordate, tribunalul reținând că într-adevăr suma acordată la fond de 5958 lei este exagerată.
În raport cu munca prestată, în baza art. 276 al. ultim C.pr.civ, instanța de fond ar fi trebuit să reducă onorariul avocațial, perceperea unor cheltuieli de judecată în valoarea de 5958 lei fiind abuzivă.
Cu referire la celelalte motive de apel formulate, tribunalul le-a apreciat neîntemeiate, deoarece la fondul cauzei s-a efectuat un raport de expertiză prin care s-a stabilit că prin lucrările reclamanților nu se aduce atingere dreptului reclamantei de folosință a bunului indiviz sau accesul la propriul contor de electricitate.
III. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții F. M. și F. M.,solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului pârâtei N. S. și menținerii sentinței, precum și al obligării pârâtei la plata sumei de 1.736 lei, în loc de 620 lei, cheltuieli de judecată în apel, deoarece: a) P. instanță a luat act de renunțarea reclamanților la a pretinde acordul pârâtei pentru execuția grilajului metalic, astfel că din eroare s-a strecurat în dispozitivul sentinței referirea la obligarea pârâtei la a-i da consimțământul inclusiv pentru realizarea grilajului. Or, această eroare se poate corecta pe altă cale procedurală decât aceea a recursului. b) În mod nelegal a procedat instanța de apel la reducerea onorariului avocatului reclamanților, o analiză atentă relevând că suma de 5.958,3 leiacordată reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată se compune din onorariu al expertului, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Art. 276 C. a fost în mod greșit invocat în cauză, el fiind inaplicabil, instanța de apel având, probabil, intenția de a se referi la dispozițiile art. 274 alin. 3 C.
Este, însă, de considerat că nici aceste din urmă dispoziții legale nu își găseau aplicare, întrucât: ele privesc un drept, iar nu o obligație a judecătorului cauzei; în fața primei instanțe nu s-a pus problema reducerii onorariului avocatului reclamanților; nu a fost avută în vedere complexitatea activității desfășurată de avocatul reclamanților. T. să se țină seama și de faptul că onorariul a fost achitat în tranșe, la intervale mari, sperându-se că pârâta își va da acordul la admiterea acțiunii. c) Instanța de apel nu și-a motivat suficient decizia, astfel că nu poate fi cunoscut raționamentul juridic de care a uzat. d) Nu a fost motivată nici dispoziția potrivit căreia în apel li s-au acordat reclamanților intimați cheltuieli de judecată în sumă de 620 lei, nici de această dată neputând fi cunoscut raționamentul de care instanța s-a prevalat.
IV. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs și pârâta N. S., solicitând desființarea acestei decizii, precum și a sentinței, cu respingerea acțiunii reclamanților sub toate aspectele ei, deoarece:a) Nu este legal ca reclamanților să le fie atribuită în folosință exclusivă o parte din imobil destinată folosinței comune. I. nu au ținut seama de faptul că spațiul pretins de reclamanți este un spațiu comun asupra căruia și pârâta are calitatea de coproprietară, spațiu în care este amplasat și contorul electric al pârâtei. b) Expertiza tehnică judiciară este incorectă, nefiind efectuate măsurătorile la fața locului, astfel că nu s-a putut observa că nu se poate construi o scară pe o lățime a curții de 2,5 mp fără a împărți curtea în două, obstrucționând folosirea ei. Expertul judiciar a uzat de un alt plan de situație decât cel de la fila 40 al dosarului cauzei.
Nu s-a ținut seama nici de faptul că obținerea acordului de la proprietari acestora nu li s-a prezentat o documentație tehnică privitoare la modificările propuse și la însușirea de către părți din spațiul aflat în folosința comună. Mai mult, cei mai mulți dintre proprietari nu locuiesc în imobilul litigios, preferând a-și închiria apartamentele. c) În ce privește accesul pe o altă cale în curtea imobilului, trebuie avut în vedere că este necesară coborârea a două rânduri de scări cu opt trepte, iar la urcare, pe un spațiu foarte strâmt, o scară cu șapte trepte.
V. Reclamanții F. M. și F. M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului pârâtei (f. 15-16). Totodată, au învederat reclamanții că reaprecierea probelor în recurs este inadmisibilă, astfel că unele motive de recurs trebuie respinse pentru acest motiv.
VI. Cu privire la aceste recursuri, Curtea are în vedere următoarele:a) În legătură cu recursul pârâtei N. S.
Astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 304 și art. 3041C., atunci când recursul are ca obiect o hotărâre pronunțată în apel, motivele acestuia trebuie să corespundă acelora limitativ stabilite de art. 304 C. În caz contrar, recursul în integralitatea lui ori unele dintre motivele sale trebuie considerate inadmisibile, nemaiputând fi cercetate pe fond. În prezentul proces, obiectul recursului pârâtei este, în sensul celor de mai sus, reprezentat de o decizie pronunțată în apel de Tribunalul Cluj, astfel că el trebuie examinat prin raportare la dispozițiile imperative ale art. 304 C. În consecință, Curtea va analiza pe fondul lor doar acele motive care, în sensul acestui articol, pun în discuție aspecte de afirmată nelegalitate a hotărârii atacate, însă nu și pe acelea care, prin conținutul lor concret, nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele enumerate de art. 304 C. Curtea are, prin urmare, a observa, că în mod nefondat afirmă pârâta recurentă că menținerea hotărârilor pronunțate în primă instanță și apel ar însemna să le fie atribuită reclamanților folosința exclusivă a unui spațiu destinat folosinței comune. P. instanță, confirmat în apel, a stabilit în urma administrării probei cu expertiza că lucrările pe care pârâții doresc să le efectueze nu sunt de natură să afecteze nici dreptul de proprietate al pârâtei, nici posibilitatea acesteia de a utiliza curtea comună a imobilului, aceste aprecieri ale instanței sprijinindu-se inclusiv pe constatările personale făcute cu ocazia cercetării la fața locului. S-a conchis, de asemenea - iar astfel de statuări se aflau în puterea primei instanțe și a celei de recurs, ca instanțe de fond - că nu este afectat nici accesul pârâtei la contoarele de gaz și curent deoarece coridorul nu va fi închis cu grilaj, ceea ce înseamnă că accesul pârâtei nu va fi supus niciunei restricționări. Așa fiind, trebuie considerat că prima instanță și-a întemeiat sentința pe probe, neputând-se considera că nu a stăruit pentru justa soluționare a cauzei. În ce privește corespondența dintre planul de situație aflat la fila 40 din dosarul primei instanțe și acela anexat raportului de expertiză (f. 122 dosar judecătorie), Curtea observă că pârâta recurentă se mărginește la a afirma, în cuprinsul cererii de recurs, existența unor diferențe între acele planuri, fără a indica în mod limpede în ce constau eventualele neconcordanțe. Mai mult, Curtea, ca instanță de recurs ținută a examina această cale de atac în limitele art. 304 C., nu posedă dreptul de a face asemenea comparații, ele fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond, suverane în stabilirea stării de fapt. Este fără relevanță în cauză că proprietarii altor apartamente ale imobilului în litigiu nu locuiesc efectiv, preferând a-și închiria apartamentele, acestea fiind elemente de fapt fără influență asupra situației juridice de interes în prezentul proces. Privitor la accesul în curtea imobilului, acesta este posibil și rezonabil, neputându-se vorbi despre dificultăți cu adevărat serioase pe care le-ar genera coborârea sau urcarea treptelor. Față de cele ce preced, recursul pârâtei urmează a fi respins de pe temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.b) În legătură cu recursul declarat de reclamanți: Contrar celor afirmate de reclamanții recurenți, atâta vreme cât aceștia au renunțat, înaintea primei instanțe, la judecata capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la a consimți prin declarație autentică la executarea unui grilaj metalic, nu mai era îngăduit a se menționa în dispozitivul sentinței că pârâta este obligată în sensul acestui capăt de cerere. Prin renunțarea reclamanților la judecată și primirea ei de către instanță, aceasta s-a dezînvestit de soluționarea pe fond a capătului de cerere sus-arătat, astfel că referirile cuprinse în dispozitiv sunt nelegale. Nu s-ar putea considera că este vorba despre o simplă eroare materială susceptibilă de remediere în condițiile art. 281 C., câtă vreme contradicția este conținută în chiar dispozitivul sentinței și pune în discuție atât limitele între care prima instanță a fost învestită, cât și înțelegerea exactă a celor dispuse de J. ca urmare a admiterii acțiunii reclamanților. Curtea conchide, așadar, că primul motiv al recursului reclamanților este nefondat și trebuie respins, T. hotărând cu interpretarea și aplicarea corectă a legii. Este însă întemeiat în parte motivul de recurs privitor la diminuarea cheltuielilor de judecată cuvenite reclamanților aferent judecății în primă instanță, așa cum se va arăta în continuare. Din capul locului, Curtea reține că textul legal ce îngăduie reducerea chiar din oficiu a onorariului avocațial este reprezentat de art. 274 alin. 3 C., potrivit căruia judecătorii au dreptul de a mări sau micșora onorariile avocaților ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Aceste prevederi legale stabilesc, așadar, la nivel de principiu atât posibilitatea instanței de a mări sau micșora onorariul avocatului vreuneia dintre părțile cauzei, cât și criteriile esențiale în raport de care aprecierea poate fi făcută, respectiv valoarea pricinii ori munca îndeplinită în concret de către avocat. Astfel fiind, rezultă că referirea la prevederile art. 276 alin. ultim C., făcută de T., corespunde unei erori, aceasta în condițiile în care art. 276 C. se referă la alte aspecte decât reducerea onorariului avocațial, el fiind un articol care nici nu conține alineate. În ce privește conținutul cheltuielilor de judecată în primă instanță ce le- au fost ocazionate reclamanților și pe care J. le-a acceptat, acestea se compun din suma de 4.910 lei reprezentând onorariu avocațial, suma de 1.040 lei reprezentând onorariu plătit expertului tehnic judiciar și suma de 8,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 147, 151 dosar J.). Reclamanții au solicitat și cheltuieli de judecată în sumă de 324 lei, reprezentând cost al transportului la instanță, însă această solicitare a lor a fost respinsă ca nedovedită. În ce privește onorariul avocațial aferent judecății în primă instanță, Curtea are a observa că în raport cu activitatea desfășurată de către avocatul reclamanților, suma de 4.910 lei trebuie considerată excesivă, aceasta și încondițiile în care prezenta cauză nu este una evaluabilă în bani ori care să implice, fie și indirect, o componentă financiară semnificativă. Fără a nega importanța și complexitatea activității desfășurate de avocatul reclamanților corespunzător judecății în primă instanță, Curtea apreciază, deci, că suma de 4.910 lei este prea ridicată. În același timp, are a observa că suma la care instanța de apel s-a oprit, respectiv, 1.110 lei, este una prea redusă raportat la activitatea avocatului. Astfel, este de reținut că aferent judecății în primă instanță avocatul reclamanților a formulat cererea de chemare în judecată (f. 3), a fost prezent la ședințele de judecată (f. 37, 48, 84, 93, 102, 155), a formulat cerere scrisă în probațiune (f. 38) și a făcut propuneri scrise pentru stabilirea obiectivelor expertizei tehnice (f. 83). Față de toate acestea, Curtea apreciază că aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 C. este necesară, însă în sensul reducerii onorariului avocatului reclamanților de la suma de 4.910 lei la suma de 2.324 lei. Prin urmare, suma totală a cheltuielilor de judecată în primă instanță care li se cuvin reclamanților, pârâta fiind obligată a le plăti, este de 3.372,30 lei (adică 2.324 lei onorariu avocațial, 1.040 lei onorariu expert și 8,3 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar). În ce privește cheltuielile de judecată în apel, în mod corect a apreciat intimatul că suma de 620 lei este justă, fiind de avut în vedere, pe de o parte, că apelul pârâtei a fost admis în parte, ceea ce atrăgea acțiunea prevederilor art. 276 C. Critica reclamanților recurenți potrivit căreia instanța de apel nu și-a motivat decizia nu poate fi primită, căci deși nu se poate nega că motivarea este foarte concisă, îngăduind constatarea că unele dezvoltări erau oportune, motivare există totuși, sensul principal al raționamentului juridic de care T. a uzat fiind identificabil. Se va admite, deci, în parte recursul reclamanților, în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C. În baza art. 274 C., va fi obligată pârâta la a le plăti reclamanților suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial. Stabilind această sumă, Curtea are în vedere, că recursul pârâtei a fost respins, în vreme ce acela al reclamanților a fost admis în parte, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 276 C. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite în parte recursul declarat de reclamanții F. M. și F. M. împotriva deciziei civile nr. 5. din 15 decembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că obligă pârâta N. S. să plătească reclamanților suma de 3372,30 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Respinge ca nefondat recursul pârâtei N. S. Obligă pârâta recurentă N. S. să le plătească reclamanților suma de 800 (opt sute) lei, cheltuieli de judecată în recurs, parțiale. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. M. D.-L. B. A. C. GREFIER S.-D. G. Red.VM/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: B.G.Z. Jud.apel: C.V.Balint/M.T.
| ← Decizia civilă nr. 4552/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1405/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
