Decizia civilă nr. 576/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 576/R/2012
Ședința publică din data de 10 februarie 2012
Instanța constituită din:
Președinte : V. M.- președintele C. de A. C.
Judecători :D.-L. B.- vicepreședinte al C. de A. C.
A.- A. POP Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul O. P. O. ROMÂN B. împotriva deciziei civile nr. 5. noiembrie 2010, pronunțată de T. în dosarul nr.(...)*, privind și pe reclamanta B. R. U. CU R. G.-C. B., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtului recurent, avocat Dan G. cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul reclamantei intimate, avocat L. M. cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că reclamanta intimată a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 7 februarie 2011, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, formulat de O. P. O. R.n B. împotriva deciziei civile nr. 5. pronunțată în dosar nr. (...)*, în principal ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității iar în subsidiar ca nefondat.
Reclamanta intimată a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat, față de cele statuate de Î.C.C.J. prin decizia nr. X..
Reprezentantul pârâtului recurent arată că excepția invocată nu este aplicabilă, solicitând respingerea ei.
Față de excepția inadmisibilității recursului invocată de reclamanta intimată, instanța, după deliberare, o respinge ca neîntemeiată în raport de cele stabilite prin decizia în interesul legii nr. X..
Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar un înscris privind decizia nr.577 din 9 februarie 2011, pronunțată în recurs de Secția C. a Î. C. de C. și Justiție, având ca obiect evacuare ( fila 15 din dosar ), un exemplar din acest înscris fiind comunicat cu reprezentantul reclamantei intimate.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent susține în tot recursul așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, susținând motivele expuse pe larg prin întâmpinare.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă precizată înregistrată pe rolul J. H. în data de (...), sub nr. (...), reclamanta B. R. U. CU R. G.-C. B., cu sediul în com. Sâncraiu, sat B., str. P., nr. 13, jud. C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul O. P. O. ROMÂN B., cu sediul în com. Sâncraiu, sat B., str. P., nr.
99, jud. C., ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nevalabilitatea adresei O.ui P. O. Român din B., aprobarea Consiliului Eparhial O. Român C., nr. 4608/1950.
Prin sentința civilă nr. 129/(...), pronunțată în dosar nr. (...), Judecătoria
Huedin a respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta B. R. U.
CU R. G.-C. B., în contradictoriu cu pârâtul O. P. O. ROMÂN B.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cererea precizată cu care reclamanta a investit instanța are ca obiect constatarea nevalabilității adresei O.ui P. O. Român din B., aprobarea
Consiliului Eparhial O. Român C., nr. 4608/1950, ca act de intabulare în cartea funciară, raportat la dispozițiile art. 17 din D.-L. nr. 115/1938. Însă, din întregul cuprins al cererii de chemare în judecată, precizării acesteia și concluziilor scrise depuse la dosar, se desprinde scopul promovării de către reclamantă a cererii de chemare în judecată, respectiv contestarea a însuși dreptului de proprietate cu care pârâtul este intabulat în CF și revenirea la situația anterioară de carte funciară, respectiv înscrierii dreptului de proprietate în favoarea O.ui Cantorial G.-Catolic B., al cărei continuator este reclamanta, așa cum rezultă din adeverința nr. 1758/(...) emisă de E. R. U. cu R., G.-C. de C.-G. (f. 4).
Din copiile in extenso ale CF 151 B. (f. 5-8), CF 44 B. (f. 12-15), CF 60
B. (f. 16-18), rezultă că pârâtul este intabulat cu nr. 499/(...) în baza adresei O.ui P. O. Român din B., aprobarea Consiliului Eparhial O. Român
C., nr. 4508/1950 asupra imobilelor care au aparținut O.ui P. G.-Catolic din
B.
Din înscrisurile comunicate instanței de M. C., A., C. și M. - A. V., F. și C. (f. 47-50) rezultă condițiile istorice în care s-a făcut trecerea credincioșilor greco-catolici din raza comunei B. la cultul ortodox și administrarea patrimoniului parohiei precum și textele legale în vigoare la acea dată prin care s-a procedat la acest transfer, respectiv art. 1 din D. nr. 3. și art. 37 din D. nr. 177/1948.
D. nr. 3. a reglementat procedura de revenire a comunităților locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român și de transfer a averii aparținând acestora. Această procedură a fost reglementată și prin art. 37 din D. nr. 177/1948.
Prin D.-L. nr. 1. a fost recunoscută oficial B. R. U. cu R. (greco- catolică), ca urmare a abrogării D. nr. 3. prin D.-L. nr. 9..
În acest context, potrivit art. 2 din D.-L. nr. 1. bunurile preluate de către stat prin efectul nr. 3., aflate în prezent în patrimoniul statului, cu excepția moșiilor, se restituie, în starea lor actuală, Bisericii Române U. cu R. (greco-catolică). În vederea identificării, inventarierii și predării acestor bunuri se instituie o comisie formată din reprezentanți ai statului și ai Bisericii Române U. cu R. (greco-catolica), numiți prin hotărâre a guvernului.
Potrivit art. 3 din același act normativ situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Române U. cu R.
(greco-catolică) și au fost preluate de B. O. R. se va stabili de către o comisiemixtă, formată din reprezentanți clericali ai celor doua culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri.
Așadar, prin actul normativ amintit s-a stabilit procedura de restituire a bunurilor preluate prin efectul D.-L. nr. 1., astfel că nu se poate dispune, prin simpla constatare a nevalabilității adresei la care face referire reclamanta asupra însuși dreptului de proprietate asupra bunurilor ce aparțin cultelor religioase. Pe de altă parte, intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului nu s-a efectuat în baza unei simple adrese, ci în baza dispozițiilor legale în vigoare la acea dată.
În consecință, față de toate considerentele de fapt și de drept expuse instanța a respins cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta B. R. U. CU R. G.-C. B.
Prin D. civilă nr. 5. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.
(...) s-a respins excepția necompetenței materiale a J. H. și s-a respins canefondat apelul declarat de reclamanta B. R. U. CU R. G.-C. B. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al J. H., care a fost păstrată în întregime.
Referitor la excepția necompetenței materiale a J. H., T. a considerat că dispozițiile art. 3 din D. L. nr. 1., modificat prin L. nr. 1. nu sunt incidente în cauză, în primul rând deoarece acțiunea formulată de reclamantă nu are ca obiect revendicarea de la pârâtă a imobilelor înscrise în CF 151, 60 și 44 B., ci doar constatarea nevalabilității unei adrese, ca act de intabulare în cartea funciară, astfel încât nu se poate considera că în cauză se derulează procedura menționată mai sus, privind reglementarea situației juridice a imobilelor, prin convocarea comisiei mixte și apoi apelarea la acțiunea în justiție.
În al doilea rând, tribunalul a constatat că procedura menționată mai sus este aplicabilă doar în ceea ce privește lăcașurile de cult și casele parohiale, iar în speță imobilele pentru care se solicită constatarea nevalabilității adresei, ca act de intabulare în cartea funciară, sunt terenuri, doar asupra terenului cu nr. topo. 117/2 fiind înscrisă o construcție, însă având destinația de casă din lemn.
În consecință, tribunalul a considerat că prima instanță a fost competentă să soluționeze acțiunea reclamantei, având ca obiect constatarea nevalabilității unui act, în conformitate cu dispozițiile art. 1 pct. 1
C.proc.civ., și a respins excepția invocată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. R. U. CU R.
G.-C. B. solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre competentă soluționare T.ui C.
Prin decizia civilă nr.1. martie 2011, Curtea de apel C. a admis recursulreclamantei, a casat decizia T.ui C. și a trimis cauza la aceeasi instanță, sprerejudecarea apelului.
Referitor la obiectul acțiunii precizate formulate de către reclamant s-a apreciat că este vorba despre o acțiune în revendicare a lăcașului de cult și a terenului aferent, chiar dacă acest lucru nu rezultă cu certitudine din modul defectuos în care a fost formulată acțiunea. Instanța de fond a arătat că numai printr-o astfel de acțiune se poate lămuri situația juridică a lăcașurilor de cult, scopul acțiunii promovate fiind acesta, cu toate acestea soluționând cererea având în vedere obiectul indicat defectuos de către reclamant, fără a pune în discuție în mod explicit acest aspect sesizat. De altfel, în fața instanței de apel este indicat în mod expres de către reprezentantul reclamantei că este vorba despre o acțiune în revendicare alăcașului de cult și a terenului aferent. O interpretare a obiectului acțiunii în sensul celei făcute de către instanțele de fond ar fi de natură a încălca dreptul părților la un proces echitabil, drept care încorporează obligația de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil, reclamanta fiind nevoită să promoveze o nouă acțiune având ca obiect revendicare având în vedere că aceasta este de fapt intenția sa reală încă de la momentul promovării prezentei acțiuni.
În ceea ce privește existența lăcașului de cult se constată că deși se invocă de către recurentă că s-a făcut dovada prin înscrisurile depuse că este vorba despre o acțiune în revendicare a unui lăcaș de cult, fiind deci vorba despre o acțiune care conform art. 3 din D.-L. nr. 1. este de competența tribunalului în primă instanță, aceste afirmații nu au fost dovedite. În consecință, acest aspect urmează a fi lămurit de către instanța de apel în rejudecare, excepția invocată putând fi corect soluționată numai după stabilirea corectă a stării de fapt pe baza probelor administrate conform indicațiilor de mai sus.
În rejudecare, prin decizia civilă nr.. 5./(...), Tribunalul Cluj admiteapelul declarat de reclamanta B. R. U. CU R. G. C. B. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) în dosar nr. 352/2009 al J. H. , pe care o anulează și reține cauza spre judecare în primă instanță .
Pentru a hotărâ astfel, tribunalul a reținut că urmare a recursului declarat de reclamantă, Curtea de A. C. a admis recursul acesteia, a casat ș ia trimis cauza spre rejudecare apelului la Tribunalul Cluj.
Avand in vedere indrumarul deciziei de casare , tribunalul a dispus efectuarea in cauza a unei expertize tehnice judiciare pentru a se identifica imobilul inscris in CF 151 B. si sa se determina daca asupra imobilului inscris in CF 151 B. este edificat un lacas de cult sau un imobil cu alta destinatie.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza efectuata in cauza de ing. A. G. , constructia casa de lemn de sub nr. top. 117/2 , in prezent nu mai exista .
De asemenea , se mai retine ca terenul pe care se afla edificat lacasul de cult , B. din B. , situat din punct de vedere administrativ in loc B., nr. 30, se identifica nu numai pe parcela cu nr. topo 117/2 ci si pe parcela cu nr. top. 117/1 si o parte din parcela 115/,116/2, asa cum rezulta si din plansele anexa la raportul de expertiza (f27 ).
Din raspunsul la adresele efectuate catre Consiliul Local al Comunei Sancrai rezulta ca in satul B. exista o singura biserica iar cladirea Caminului Cultural din satul B. este data in folosinta gratuita pe durata determinata pentru B. R. unita cu R. G.-catolica B. (f- 50).
Conform deciziei de casare , al carui caracter obligatoriu se impune , raportat la dispozitiile art.315 C.pr. civ, obiectul prezentei actiuni a fost calificat ca fiind revendicare , astfel incat se impune a fi analizata cu prioritate exceptia necompetentei materiale a primei instante in solutionarea actiunii.
Referitor la excepția necompetenței materiale a J. H., tribunalul reține că potrivit art.3 din D. L. nr.1., modificat prin L. nr.1., „. juridica a lacasurilor de cult si a caselor parohiale care au apartinut Bisericii R.ne U. cu R. (greco-catolica) si au fost preluate de B. O. R. se va stabili de catre o comisie mixta ….Comisia va fi constituita din cate trei reprezentanti ai fiecarui cult. Daca la termenul stabilit pentru convocarea comisiei aceasta nu se intruneste sau daca nu se ajunge la nici un rezultat in cadrul comisiei ori decizia nemultumeste una dintre parti, partea interesata are deschisa calea actiunii injustitie, potrivit dreptului comun. S. acestor actiuni este de competenta tribunalelor";.
Avand in vedere concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza precum si raspunsul la adrese mai sus indicat , potrivit carora imobilul edificat pe terenul inscris in CF 151 B., are destinatia de lacas de cult , care se identifica in parte pe parcela cu nr. topo 117/2 , tribunalul apreciaza ca dispozițiile legale mai sus enuntate sunt incidente în cauză , si ca atare se constata ca prima instanta nu era competenta sa solutioneze actiunea formulata .
In consecință, tribunalul, stabilind că este intemeiată excepția necompetenței materiale a primei instanțe , in temeiul dispozitiilor art.297 al 2 C.pr. civ., a dispus anularea Sentinței civile nr. 1. din (...) pronunțată în dosar nr. 352/2009 al J. H. și a reținut cauza spre judecare în primă instanță, dispunand, totodata, și repartizarea aleatorie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul O. P. O. Român B.,solicitând modificarea, în sensul respingerii în tot a apelului declarat de către reclamanta B. R. U. cu R. G.-catolică B., întrucât:
1. În sensul motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 4 C., Tribunalul Cluj a comis un exces de putere prin faptul că a acordat deciziei de casare o forță juridică mai mare decât unor texte legale în vigoare, respectiv art. 294 1C., conform căruia în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi. Or, numai printr-un exces de putere solicitările reclamantei în fața primei instanțe pot fi calificate drept o acțiune în revendicare. 2. În sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C., hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind inadmisibilă o modificare a cererii de chemare în judecată direct în apel. Reclamanta nu putea să încalce normele de procedură civilă și să modifice direct în apel cererea de chemare în judecată, transformând acțiunea sa din acțiunea în constatarea nevalabilității unei adrese în acțiune în constatarea imobiliară. Mai mult decât atât, deși s-a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată direct în apel, tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la această excepție. Intimata și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea înregistrată în data de (...) (pag. 11), solicitând, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat. Se invocă excepția inadmisibilității prezentului recurs în raport cu cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. X., pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii și obligatorie pentru instanțe. În ceea ce privește motivele de recurs ce au fost formulate, se apreciază că incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 4 C. este exclusă, față de considerentele deciziei de casare nr. 1. al C. de A. C. De altfel, ansamblul criticilor recurentei, legate de fondul cauzei, sunt neîntemeiate și lipsite de orice suport, în absența unei hotărâri judecătorești prin care să se fi soluționat acțiunea în fond. Recursul pârâtului este nefondat. Referitor la excepția inadmisibilității prezentului recurs, invocată în apărare de intimată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât D. nr. X., pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în S. U., nu se aplică în cauză. Conform acestei decizii, în aplicarea dispozițiilor art. 299 alin. 1 rap. la art. 297 alin. 2 teza finală din C., recursul declarat împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de apel, prin care s-a anulat în totsau în parte procedura urmată, precum și hotărârea apelată, cu reținerea cauzei spre rejudecare, cu excepția cazului în care instanța de apel a constatat propria sa competență, este inadmisibil. Prin urmare, în ipoteza în care instanța de apel pronunță soluția admiterii apelului anulării hotărârii atacate și reținerii cauzei spre rejudecare în primă instanță, constatând că îi revenea competența soluționării cauzei, în calitate de instanță de fond, recursul declarat împotriva acestei hotărâri judecătorești, pronunțată de către instanța de apel, este admisibil, cu referire exclusivă la respectarea normelor de competență. Or, chiar această ipoteză se verifică în speță, Tribunalul Cluj, ca instanță de control judiciar, constatând că îi revenea competența soluționării cauzei, în calitate de instanță de fond, în raport cu cele statuate irevocabil prin decizia de casare nr. 1. a C. de A. C. Recurentul invocă în drept cazul de recurs reglementat prin art. 304 pct. 4 C., însă motivele de fapt circumscrise acestuia nu justifică incidența normei procedurale evocate. Potrivit art. 304 alin. 1pct. 4 C., casarea unei hotărâri se poate cere în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Se consideră că acest motiv de recurs semnifică „un exces de putere";, care constă în încălcarea de către judecător a principiului separației puterilor în stat și imixtiunea lor în atribuțiile puterii executive sau legislative. Au fost identificate și evocate, în literatura juridică de specialitate și în jurisprudență forme de manifestare a excesului de putere, în sensul prevederilor art. 304 pct. 4 C., și anume: instanța săvârșește un act care intră în atribuțiile puterii legislative sau a celei executive; instanța consfințește, cu valoare legală, texte abrogate; instanța aplică o lege adoptată, înaintea intrării ei în vigoare; instanța se pronunță prin dispoziții generale; instanța contestă puterea legală a unor texte; și altele asemenea. În prezenta cauză, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ea formulată și precizată ulterior, în fața primei instanțe (dosar nr. (...) al J. H.), reclamanta a solicitat constatarea nevalabilității unei adrese a O.ui P. O. din Băișoara, care a justificat ulterior întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei. Din cuprinsul motivelor cererii de chemare în judecată, a precizării acesteia și a concluziilor scrise depuse la dosar rezultă însă că scopul exercitării prezentei acțiuni civile în justiție este acela al revenirii la situația de carte funciară anterioară acestei înscrieri viciate, cu consecința restabilirii situației juridice a dreptului de proprietate, în favoarea O.ui Cantorial G.- catolic Băișorul, al cărui continuator este reclamanta; ceea ce se contestă, așadar, este însuși titlul de proprietate prevalat de pârâtă, cu privire la imobilul aflat în posesia acestuia. Exercitându-și rolul activ, consacrat procedural prin art. 129 C., prima instanță a calificat juridic acțiunea reclamantei, analizând pretențiile acesteia în contextul mai larg al motivelor care susțin capetele de cerere formulate. Or, calificarea juridică a acțiunii cu soluționarea căreia este învestită rămâne dreptul și obligația legală a instanței de judecată. Procedând astfel, o instanță nu își depășește atribuțiile puterii judecătorești și nu săvârșește un exces de putere, dimpotrivă identifică cadrul legal în care acțiunea urmează a fi soluționată, lămurind în prealabil care sunt pretențiile concrete ale părților. În același sens, prin D. nr. 1000/R/(...), instanța de recurs statuează cu privire la natura acțiunii civile în justiție exercitată de reclamant,apreciind că este o acțiune în revendicarea lăcașului de cult și a terenului aferent, acesta fiind scopul prezentului demers judiciar. În consecință, raportat la calificarea juridică pe care dat-o acțiunii, instanța de recurs a apreciat și cu privire la legalitatea deciziei pronunțate în apel, tribunalul judecând cu nesocotirea normelor imperative de competență materială. Or, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 C., deciziile de casare ale instanței de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, sub două aspecte: sub aspectul dezlegărilor date problemelor de drept în acel litigiu și sub aspectul necesității administrării anumitor probe. Ignorarea îndrumărilor instanței de recurs și a statuărilor în drept prin decizia de casare determină soluția casării hotărârii, pronunțată de către instanța de trimitere, pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 315 C. Respectând, așadar, dispozițiile deciziei de casare cu privire la calificarea juridică dată acțiunii și determinat de aceasta cu privire la competența de soluționare în primă instanță, tribunalul a admis apelul și anulând hotărârea J. H., a reținut cauza spre judecare în primă instanță. Contrar celor afirmate de recurent, nu au fost încălcate dispozițiile art. 294 alin.1 C., întrucât nu s-a procedat la o schimbare a obiectului cererii de chemare în judecată în apel, instanța de casare calificând juridic acțiunea reclamantei în raport cu ceea ce această parte a pretins prin cererea de chemare în judecată, formulată și precizată ulterior. Nu se verifică niciunul dintre motivele de recurs susținute, așa încât, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C., recursul se va respinge ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârât, O. P. O. ROMÂN B. împotriva deciziei civile nr. 5. din 9 noiembrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. M. D.-L. B. A.-A. POP S.-D. G. GREFIER Red. DB/dact. MS 2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 1739/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 765/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
