Decizia civilă nr. 4359/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 4359/R/2012
Ședința publică din 19 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. G. : A.-A. M.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror D. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. M., împotriva sentinței civile nr. 1081 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. N., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C., domnul procuror D. S., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclaman-tul intimat personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. M., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care, C. constată că prin memoriul de recurs (f. 5 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ. astfel încât apreciază că prezenta cauză poate fi luată la prima strigare.
De asemenea, C. constată că la data de (...) a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost formulată și expediată prin poștă de reclamantul intimat și prin care acesta solicită respingerea recursului declarat de pârât, precum și judecarea cauzei în lipsa lui de la dezbateri întrucât din cauza stării de sănătate nu se poate deplasa la instanță.
Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
C., după deliberare, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 316 C.pr.civ. invocă excepția lipsei de interes a pârâtului în a mai critica hotărârea primei instanțe sub aspectul acordării daunelor morale întrucât acest petit a fost respins de către instanța de fond, iar în ceea ce privește acordarea daunelor materiale, pârâtul recurent a solicitat doar respingerea acestui petit fără să arate motivele de nelegalitate care ar justifica neacordarea daunelor materiale, iar sub acest aspect, C. constată incidența în cauză a excepției nulității recursului, excepție pe care o invocă în temeiul prevederilor art. 3021lit. c C.pr.civ., art. 303 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ. și art. 306 alin.1 C.pr.civ. C. acordă cuvântul reprezentantului P.ui de pe lângă C. de A. C. asupra celor două excepții invocate din oficiu de către instanță. Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea celor două excepții invocate din oficiu de către C. C. reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 1081 din data de (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. N., în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și, în consecință, s-a constatat caracterul politic al condamnării suferite de numitul M. G., prin sentința penală 535 din 29 iulie 1950 pronunțată de T. M. C. în dosarul nr. 685/1950. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului echivalentul în lei a sumei de 4.404,50 euro și suma de 25.027,5 ron (reprezentând 1/2 parte din contravaloarea bunurilor imobile confiscate). S-au respins celelalte pretenții cu privire la daune materiale și morale. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului 650 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 535 din 27 iulie 1950 pronunțată de T. M. C. - secția I-a, tatăl reclamantului, numitul M. G. a fost condamnat la doi ani închisoare corecțională și confiscarea averii pentru delictul de omisiunea denunțării unei organizații politice paramilitare, prevăzută și pedepsită de art. 209 pct. III Cod penal. Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din L. nr. 2.: „Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. (2) Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în: a) art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare; Din textele de lege mai sus redate reiese că, prin L. nr. 2. se urmărește a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale. În speță, infracțiunea prevăzută de art. 209 pct. III Cod penal pentru care a fost condamnat reclamantul se regăsește printre cele enumerate în art. 1 alin. 2 din L. nr. 2.. Bunurile ce i-au fost confiscate sunt cele enumerate în procesul verbal nr. 3/1951, încheiat de C. P. al comunei C. S., respectiv ½ parte din imobilul înscris în CF 3306 C. S. situat pe strada L. nr. 25 pe o întindere de 1028 stânjeni cu edificatele de pe teren compuse din 4 camere, bucătărie, 3 camere alimente, antreu și pivniță. Anexele gospodărești un grajd, șură în stare salbă, 2 cotețe de porci, o fântână. Conform expertizei întocmite de expertul P. P. valoarea totală a terenului este de 8.818 euro, teren care este înscris în CF 4225 cu număr topo 1102/4/a șicu o suprafață de 1100 mp, fiind întabulat pe O. P. în baza L. 18/1991. Terenul este situat în zona centrală , în intravilanul localității C. S. Conform lucrării și completării întocmite de expertul Ț. M. valoarea actualizată a construcțiilor ce au fost confiscate, fără TVA, este de 50.055 lei. Reținându-se că obiectul confiscării l-a reprezentat doar cota de ½ parte din întregul imobil (teren și construcții) rezultă suma de 25.027,5 lei plus echivalentul a 4.404,50 euro, sume la care a fost obligat pârâtul, potrivit art. 5 alin.1 lit.b din L. 2.. Inițial, reclamantul în baza dispozițiilor L. 10/2001 a solicitat despăgubiri pentru același imobil, ulterior a renunțat la această procedură, preferând să solicite despăgubiri conform dispozițiilor art.5 alin.1 din L. 2.. Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului la daune morale potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 lit.a din L. 2.. Cu privire la daunele morale solicitate, în Monitorul Oficial nr. 761/(...) a fost publicată D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie 1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale. În considerentele deciziei se reține că: „C. observă că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă-există reglementări paralele și anume, pe de o parte, D.-Lege nr. 1., republicat, și Ordonanța de U. a G. nr. 2., aprobată cu modificările și completările ulterioare, iar, de pe altă parte, L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. De asemenea, potrivit prevederilor art. 3 alin.(1) din L. nr. 24/2000, republicată, „Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către G., iar art. 6 alin. (1)- „Conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative"; prevede că reglementările cuprinse în actul normativ „trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la R. este parte";. Or, C. constată că reglementarea criticată nu respectă aceste reguli de tehnică legislativă, bazându-se doar pe afirmația din Expunerea de motive a L. nr. 2., în sensul că „pot exista situații în care măsurile reparatorii cu caracter pecuniar prevăzute de către D.-lege nr. 1. să nu fie suficiente în raport cu suferința deosebită."; Așa cum a arătat C., aceste despăgubiri sunt menite a produce satisfacția morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcărilor drepturilor omului, comise în perioada comunistă, iar nu a compensa în bani suferința persoanelor persecutate. Prin urmare, reglementarea criticată nu a fost temeinic fundamentată. Totodată, texul de lege criticat, astfel cum este redactat, fiind prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice. A., lipsa de claritate și previzibilitatea dispozițiilor art. 5 alin.(1) lit. a) referitoare la acordarea despăgubirilor din L. nr.2. a condus la aplicarea incorectă a acestora, instanțele de judecată acordând despăgubiri în valoare de până la 600.000 euro, ceea ce reprezintă o aplicare excesivă și nerezonabilă. Chiar dacă prin art. 1 pct. 2 din Ordonanța de urgență a G. nr. 6. s-au introdus niște criterii minime de acordare a despăgubirilor, și anume durata pedepsei privative de libertate, perioada timp scursă de la condamnare și consecințele negative produse în plan fizic, psihic și social, precum și măsurile reparatorii deja acordate în temeiul D.ui-lege nr. 1. și Ordonanței de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare. C. constată că acestea sunt insuficiente pentru a putea caracteriza norma legală ca fiind clară și imprevizibilă. Principiul legalității presupune, de asemenea, existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, astfel cu reiese și din jurisprudența constantă a Curții Europene a D. O. (H. din 5 ianuarie 2000 în Cauza Beyeler contra Italiei, H. din 23 noiembrie 2000 în Cauza Ex-Regele Greciei și alții contra Greciei, H. din 8 iulie 2008 în cauza Fener Rum Patrikligi contra Turciei). C. observă că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite ale instanțelor de judecată, ceea ce ar putea conduce la constatări ale violării drepturilor omului de către C. E. a D. O. A. problemă a legislației incoerente și ineficiente a României în materia restituirilor a fost menționată și de C. E. a D. O. prin H. din 9 decembrie 2008, în Cauza Viașu împotriva României. Cu acel prilej, C. a constatat că L. nr. 1/2000 a suferit atât de multe modificări ca număr și conținut, încât precizia și previzibilitatea cerute de noțiunea de „. au fost grav atinse. Ținând cont de toate aceste considerente, C. constată că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din L. fundamentală. Având în vedere că dispozițiile art. 5 alin. 1 indice 1 din L. nr. 2., introduse prin art. 1 pct. 2 din Ordonanța de urgență a G. nr. 6., fac trimitere în mod expres la prevederile alin. (1) din același articol. C. constantă că trimiterile la lit. a) a alin.(1) al art. 5 din lege rămân fără obiect, prin declararea art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. ca fiind neconstituțional."; Reținându-se că, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii de la data publicării, precum și faptul că în termenul de 45 de zile prevăzut de textul de lege mai sus amintit a expirat în 31 decembrie 2010, dată la care și-au încetat efectele juridice și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a ale L. nr. 2., articol care reglementa daunele morale. Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând recursul în interesul legii prin D. nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunțată în dosarul 14/2011 a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și- au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art.1 alin.2 și art5 alin.1 lit.b din L. 2., s-a admis acțiunea reclamantului, s-a constatat caracterul politic al condamnării suferite de tatăl său prin sentința penală 535/29 iulie 1950, iar pârâtul a foste obligat la despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea a ½ parte din imobilul confiscat. Celelalte pretenții au fost respinse ca nefondate. Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea expertizei 650 lei. Împotriva acestei sentințe pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D. a J. M., a declarat recurs, în termen legal, solicitândinstanței admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii privind constatarea caracterului politic a acordării echivalentului față de bunurile confiscate și a cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, pârâtul a arătat că infracțiunea pentru care a fost condamnat antecesorul reclamantului nu poate fi înțeleasă ca o afectare arespectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului din rațiuni politice, deoarece în aceea perioadă Constituția garanta libertatea conștiinței, dar în același timp, prevedea și obligativitatea stagiului militar. Infracțiunile cu caracter politic reprezintă acțiuni împotriva sistemului totalitar care au ca scop răsturnarea regimului comunist. În continuare se învederează instanței de recurs faptul că prin D. nr. 1358/(...), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. sunt neconstituționale, astfel încât instanța de fond în mod corect a reținut că aceste prevederi legale sunt fără obiect. Față de dispozițiile dreptului comun, dreptul la acțiunea în despăgubiri pentru răspunderea civilă delictuală s-a prescris cu mult înainte de data înregistrării cererii de chemare în judecată potrivit art. 1 și art. 3 din D. nr. 167/1958. Recurentul arată că D. M. este o instituție publică și nu are prevăzute fonduri pentru acordarea cheltuielilor de judecată. Reclamantul intimat M. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat (f.7). În susținerea poziției procesuale reclamantul intimat a arătat că din sentința penală de condamnare, din fișa personală de la securitate și biletele de eliberare din Penitenciarele Poarta A.ă și Onești rezultă în mod clar faptul că tatăl său a fost condamnat politic la 2 ani închisoare corecțională și confiscarea averii pentru delictul de omisiune a denunțării a unei organizații politice paramilitare și uneltire contra ordinii sociale, astfel încât recursul este introdus cu rea-credință. În ședința publică din (...), C. din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 316 C.pr.civ. a invocat excepția lipsei de interes a pârâtului referitoare la critica hotărârii primei instanțe sub aspectul acordării daunelor morale întrucât acest petit a fost respins de către instanța de fond, iar în ceea ce privește acordarea daunelor materiale, pârâtul recurent a solicitat doar respingerea acestui petit fără să arate motivele de nelegalitate care ar justifica neacordarea daunelor materiale, iar sub acest aspect, C. constată incidența în cauză a excepției nulității recursului, excepție pe care o invocă în temeiul prevederilor art. 3021alin.1 lit. c C.pr.civ., art. 303 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ. și art. 306 alin.1 C.pr.civ. Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ., C. se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor nemotivării în termen legal a cererii de recurs, în ceea ce privește acordarea daunelor materiale și asupra excepției lipsei de interes a pârâtului referitoare la critica hotărârii primei instanțe sub aspectul acordării daunelor morale, excepții care fac de prisos cercetarea în fond a recursului. A., art. 301 C.pr.civ. statuează că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Potrivit art. 3021alin. 1 C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Art. 303 alin. 1 și alin. 3 prevede că, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. T. pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicare hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Conform art. 306 alin. 1 C.pr.civ. statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, respectiv a motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs, care însă este obligată să le păună în dezbaterea părților. În speță, sentința civilă nr. 1081/(...) a T.ui M. a fost comunicată pârâtului la data de 19 iunie 2012 așa cum rezultă din dovada de primire și procesul- verbal de predare, anexat la f.138 din dosarul de fond. Pârâtul a înregistrat cererea de recurs la Tribunalul Maramureș la data de 03 iulie 2012, astfel încât cererea a fost depusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, însă C. constată că cererea nu cuprinde motivele de recurs și nici dezvoltarea lor în sensul art. 3021alin. 1 lit. c C.pr.civ., întrucât pârâtul s-a limitat doar să solicite modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii cererii de acordare a echivalentului bunurilor confiscate. În opinia Curții, simpla mențiune privind modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii cererii de acordare a echivalentului bunurilor confiscate, fără a indica în concret motivele de recurs și dezvoltarea acestora în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare în fapt și în drept a recursului. Pe de altă parte, C. constată că prima instanță, prin sentința recurată, a respins pretențiile reclamantului având ca obiect acordarea daunelor morale astfel încât pârâtul recurent nu justifică niciun interes legitim, personal și actual în susținerea criticilor privitoare la modul de soluționare a acestui petit. Pentru aceste considerente și având în vedere că în speță nu este incident nici un motiv de ordine publică din cele reglementate de art. 306 alin. 2 C.pr.civ., C., în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 3021alin. 1 lit. c și art. 303 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ., va admite excepția nemotivării recursului în termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentinței criticate și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 306 alin. 1 C.pr.civ., va constata nulitatea recursului declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D. A J. M., împotriva sentinței civile nr. 1081 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține, ca fiind legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D. A J. M., împotriva sentinței civile nr. 1081 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. G., A.-A. M. Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./2 ex. J.fond: G. G. P..
| ← Decizia civilă nr. 5108/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1739/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
