Decizia civilă nr. 3311/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 3311/R/2012

Ședința publică din 29 iunie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.-D. C.

JUDECĂTORI: A.-A. P.

C.-M. CONȚ

GREFIER : A.-A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. C.-N., PRIN P., împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T.ului C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. M. S., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului intimat, doamna avocat G.-B. A., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat C. V., conform împuternicirii avocațiale de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind reprezentantul reclamantului recurent și pârâtul intimat personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamantul M. C.-N., prin P., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtului intimat și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 6 din dosar), reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă în condițiile art. 242 alin. 2 C. și, de asemenea, constată că la data de (...), reclamantul recurent a înregistrat la dosar un înscris, prin care arată că depune la dosar timbrajul aferent recursului, la care a anexat chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar mobil pentru recurs în valoare de 0,15 lei.

Curtea constată că recursul este legal timbrat.

De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâtul intimat, prin intermediul doamnei avocat C. V., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului formulat de recurent și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, la care a anexat împuternicirea avocațială nr. CJ/025947/B/(...), care atestă împrejura-rea că pârâtul intimat a împuternicit-o pe doamna avocat C. V. pentru redactarea întâmpinării și a cererilor, precum și pentru a-l reprezenta în dosarul nr. (...) al

Curții de A. C.

Curtea constată că întâmpinarea pârâtului intimat nu a fost depusă la dosar conform prevederilor art. 308 alin. 2 C., respectiv cu 5 zile înaintea termenului de judecată, sancțiunea fiind neluarea ei în seamă, cu excepția motivelor de ordine publică, dacă acestea au fost invocate prin întâmpinare.

Reprezentanta pârâtului intimat arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtului intimat asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.

Reprezentanta pârâtului intimat arată că potrivit art. 21 alin. 2 din L. nr.

215/2001 în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, iar art. 32 alin. 1 din L. nr. 5. prevede că organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației și b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.

Totodată, reprezentanta pârâtului intimat arată că potrivit prevederilor legale anterior arătate, în speță, singura persoană îndreptățită pentru a formula cererea de chemare în judecată este P. mun. C.-N.

În concluzie, reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursu- lui și obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezen-tând onorariu de avocat în cuantum 1.000 lei, conform chitanței a cărui copie certificată o depune la dosar.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 14.721 din 28 septembrie 2011 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. C.-N., invocată de instanță din oficiu și s-a respins ca fiindformulată de o persoană fără calitate procesuală activă cererea formulată de reclamantul M. C.-N., în contradictoriu cu pârâtul S. M. S.

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. C.-N., prin P., instanța de fond a reținut că potrivit art.32 din

L. nr.5. privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s- au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a). încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b). desființarea construcțiilor realizate nelegal.

Calitatea procesuală activă semnifică identitatea în persoana reclamantului a subiectului active al raportului juridic dedus judecății. În prezenta cauză, legea prevede în mod expres persoana care are calitate procesuală activă pentru a solicita instanței încadrarea lucrărilor de construcții în prevederile autorizației de construire, iar acesta este organul care a aplicat sancțiunea.

Cercetând mențiunile procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a constatat că sancțiunea a fost aplicată de primarul M. C.-N., iar aceasta în acord cu prevederile art.27 alin.5 din același act normativ.

Prin urmare, această persoană are calitatea procesuală activă de a se adresa instanței și de a solicita cele arătate în cererea de chemare în judecată, și nicidecum M. C.-N., prin primar.

Astfel, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. C.-N. și, în consecința, a respins cererea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, fără a cerceta și celelalte aspecte ce

țin de formularea cererii de intervenție în interes propriu (admiterea în principiu) sau de fondul cauzei.

Prin decizia civilă nr. 1. din data de (...) a T.ului C. pronunțată în dosarul nr.

(...), s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul M. C.-N. împotrivasentinței civile nr. 14.721/28 septembrie 2011 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...) , pe care a păstrat-o în întregime.

A.antul a fost obligat să plătească intimatului S. M. S. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Analizând apelul declarat de reclamantul M. C.-N., prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, în baza art.296 Cod procedură civilă, tribunalul l-a respins pentru următoarele considerente:

Prima critică formulată de apelant vizează în esență faptul că acțiunea a fost introdusă de către M., reprezentată prin P., în baza atribuțiilor conferite de

L. nr.215/2001, și anume art.62 care îi conferă dreptul de a reprezenta în instanță unitatea administrativ-teritorială.

Este real că potrivit art.21 din legea menționată, unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină

și patrimoniu propriu și că în justiție sunt reprezentate de primar sau de președintele consiliului județean însă, aceasta constituie regula, norma generală.

Atunci când există reglementări speciale care prevăd că au aptitudine de a sta în justiție alte entități, este evident că în asemenea situații se aplică acestea în virtutea principiului specialia generalibus derogant.

O asemenea situație este cea reglementată de art.32 din L. nr.5. privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, care prevede în mod expres că organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației.

Drept urmare, este lipsit de relevanță faptul că M. C.-N. reprezentat prin P. desemnează nu numai structura funcțională, ci însuși aparatul de specialitate ce include P. care, în activitatea curentă și în îndeplinirea atribuțiilor a stat în proces la prima instanță., neputându-se pune egalitate din perspectiva textului special de lege între municipiu, reclamantul din prezenta cauză și primar, care a acționat nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al municipiului.

Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv aplicarea Legii nr.

5., tribunalul a apreciat că în lumina textului de lege la care s-a făcut referire anterior, primarul este organul care aplică așa cum de altfel rezultă din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat în cauză, atât amenda contravențională, cât și măsurile complementare de oprire imediată a lucrărilor și intrarea în legalitate, în conformitate cu prevederile art.27 alin. 5 din legea arătată, și nicidecum organele de control care efectuează verificarea la fața locului.

Față de cele ce preced, tribunalul a concluzionat că nu există identitate între persoana reclamantului și cel îndreptățit din perspectiva legii speciale a promova o asemenea acțiune, motiv pentru care a menținut soluția judecătoriei ca fiind temeinică și legală.

În baza art.274 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, tribunalul l-a obligat pe reclamant să plătească intimatului S. M. S. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial (fila 14 dosar fond).

Împotriva acestei decizii, reclamantul M. C.-N. prin P. a declarat recurs, întermen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, în principal, casarea sentinței civile nr. 14721/(...) a Judecătoria Cluj-Napoca, dosar nr. (...), iar însubsidiar, modificarea acestei hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că soluția instanței de fond de respingere a acțiunii este nelegală. Cererea de chemare în judecată a fost redactată de M. C.-N. reprezentat prin P., unitatea administrativ-teritorială fiind titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din L. nr. 5..

Acțiunea civilă a fost introdusă de M. C.-N. reprezentat de P. în baza art. 21 și art. 62 din L. nr. 215/2001. Potrivit acestor dispoziții legale, M. C.-N. reprezentat prin P. desemnează nu numai structura funcțională, ci însuși aparatul de specialitate ce include „primarul"; care, în activitatea curentă și în îndeplinirea atribuțiilor, a stat în proces la prima instanță.

Din analiza coroborată a art. 25, art. 26, art. 27, art. 28, art. 32 și art. 33 din L. nr. 5. se desprinde concluzia evidentă a lipsei de consecvență a legii, făcându-se referire când la „. de control";, când la „. abilitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor județene și al primăriilor";, când la „. administrației publice competente";. Interpretarea teleologică relevă faptul că intenția legiuitorului este aceea de a proteja interesul unităților administrativ teritoriale și implicit interesul general al statului, de a oferi cetățenilor un climat de siguranță, nu doar prin instituirea unor norme severe în domeniul construcțiilor, dar și prin asigurarea respectării acestora. P., în nume propriu, nu poate justifica un astfel de interes, decât acționând în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale.

Pârâta a operat, probabil, o interpretare gramaticală a unei norme de trimitere (art. 32 alin. 1 din L. nr. 5.) nu a unei dispoziții exprese.

Din interpretarea art. 32 alin. 1 reiese că, în domeniul construcțiilor sancțiunea contravențională va fi reprezentată întotdeauna din amendă contravențională și măsuri complementare (oprirea executării lucrărilor sau luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației).

Dacă primarul este cel îndreptățit să stabilească cuantumul amenzii contravenționale, măsurile complementare rămân la aprecierea organelor de control care efectuând verificarea la fața locului și având studii de specialitate, dețin competența de a analiza, de la caz la caz, justețea uneia sau alteia dintre măsuri.

Sancțiunea prevăzută de art. 32 din L. nr. 5. vizează strict măsurile complementare dispuse de către organele de control abilitate, iar expresia

„organul care a aplicat sancțiunea"; nu se poate referi decât la acesta și nu la primar.

Prin urmare, M., reprezentat prin P., are calitatea procesual activă în cadrul acțiunilor prevăzute de L. nr. 5..

Sentința atacată este criticabilă și în ceea ce privește cheltuielile de judecată stabilite în sarcina reclamantului întrucât instanța de fond a procedat în mod nelegal, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 C.

Prima instanță a încuviințat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantumul solicitat de către petentă, fără a-și îndeplini rolul activ de a verifica justificarea acestuia raportat la culpa procesuală precum și la gradul de dificultate al cauzei.

Pârâtul intimat S. M. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată (f.13-16).

În susținerea poziției procesuale, pârâtul intimat a învederat instanței că în mod corect instanțele de fond au admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât prevederile art. 32 din L. nr. 5. cuprind oreglementare specială care prevede că organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, respectiv această calitate revine P.ui mun. C.-N.

Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Astfel, Curtea constată că reclamantul recurent a declarat calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr.1./(...) a T.ului C. însă în cuprinsul memoriului de recurs aceasta formulează critici exclusiv cu privire la sentința civilă nr.14721/(...) pronunțată de J. C. N. . împrejurare este apreciată de Curte ca fiind o eroare materială de redactare a cererii de recurs întrucât cererea reprezintă o copie identică cu motivele de nelegalitate inserate în cererea de apel de către reclamantul apelant, prin folosirea de către redactorul cererii a tehnicii

„copy-paste"; oferite de programul informatic Microsoft Office Word.

În ipoteza în care Curtea nu ar fi apreciat în sensul mai sus arătat, în mod evident recursul reclamantului ar fi fost inadmisibil prin prisma dispozițiilor art.299 raportat la art.282 alin.1 C. din interpretarea cărora rezultă că obiect al recursului pot fi doar hotărârile date fără drept de apel reglementate de art.282¹

C., cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională ori, în speță, sentința primei instanțe a fost supusă căii de atac a apelului astfel încât toate motivele de recurs prin care se critică direct hotărârea instanței de fond, fără referire la decizia instanței de apel, ar fi intrat sub incidența excepției inadmisibilității întrucât aceasta nu poate forma obiectul recursului.

De asemenea, deși cererea de recurs nu menționează care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul potrivit art.302^{1alin.1 lit.c C., din lecturarea lor Curtea constată în conformitate cu dispozițiile art.306 alin.3}

C. că acestea se încadrează în prevederile art.304 pct.9 C.

Critica formulată de pârâtul recurent privitoare la faptul că acțiunea a fost introdusă de către M. C. N., reprezentat prin P., în baza atribuțiilor reglementate de art.21 și art.62 din L. nr.215/2001, care îi conferă dreptul de a reprezenta în instanță unitatea administrativ-teritorială, în opinia Curții nu este întemeiată pentru argumentele ce urmează a fi expuse.

Potrivit art.21 alin.1 și alin. 2 din L. nr.215/2001, în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, (...), „ Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.

În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean";.

Art. 62 alin.1 din același act normativ, prevede că „P. reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";.

Este real că potrivit art.21 din legea menționată, unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu și că în justiție sunt reprezentate de primar sau de președintele consiliului județean însă, aceasta constituie regula, norma generală.

Atunci când există reglementări speciale care prevăd că au aptitudine de a sta în justiție alte entități, în mod evident, fără echivoc, Curtea apreciază că în asemenea situații se aplică aceste dispoziții speciale în virtutea principiului de interpretare specialia generalibus derogant. Cu alte cuvinte, fiind derogatorie de la norma generală, rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în fața unui caz ce intră sub incidența prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar față de norma generală, chiar și atunci când norma specială este mai veche decât norma generală.

Drept urmare, este lipsit de relevanță faptul că M. C.-N. reprezentat prin P. desemnează nu numai structura funcțională, ci însuși aparatul de specialitate ce include P. care, în activitatea curentă și în îndeplinirea atribuțiilor a stat în proces la prima instanță., neputându-se pune egalitate din perspectiva textului special de lege, între municipiu, reclamantul din prezenta cauză și primar, care a acționat nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al municipiului.

De altfel, reclamantul recurent se află într-o confuzie cu privire la două instituții de drept procesual civil și anume, calitatea procesuală activă, care reprezintă o condiție esențială de exercițiu a acțiunii civile și reprezentarea judiciară a persoanei juridice, care nu participă în procesul civil personal, ci prin intermediul persoanei anume desemnată de lege.

În privința motivului de recurs prin care se critică aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 5., Curtea reține că din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.152/(...) reiese că pârâtului S. M. S. i s-a aplicat, de către P. M. C. N., sancțiunea amenzii contravenționale în valoare de 4500 lei, pentru fapta prevăzută de art.26 alin.1 lit.b din L. nr.5. și, totodată, s-a dispus oprirea imediată imediată a lucrărilor și intrarea în legalitate, în termen de 180 zile (f.6 dosar fond).

În conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din L. nr. 5., republicată și actualizată ca urmare a ultimelor modificări ce i-au fost aduse prin L. nr. 4., în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a

aplicat sancțiun ea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; desființarea construcțiilor realizate nelegal.

Alin. 2 al aceluiași art. 32 prevede ca în cazul în care instanța va admite cererea formulată de organul care a aplicat sancțiunea, va stabili și termenele limită de executare a măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației sau de desființare a construcțiilor realizate nelegal.

Art. 32 alin. 3 din aceeași lege stipulează faptul că în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. 2, se vor aduce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.

Potrivit art. 28 din L. nr. 5. republicată, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fărăautorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției.

Art. 27 din aceeași lege stabilește cine anume are în competență urmărirea respectării disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții, respectiv, cui îi revine competența de aplicare a sancțiunii în cazul în care se constată săvârșirea unei contravenții în domeniu:

„(1) Președinții consiliilor județene, primarii si organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale si județene au obligația sa urmărească respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor in construcții in cadrul unităților lor administrativ-teritoriale si, in funcție de încălcarea prevederilor legale, sa aplice sancțiuni sau sa se adreseze instanțelor judecătorești si organelor de urmărire penala, după caz.

(2) Arhitectul-sef al județului si personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții pe teritoriul administrativ al județului, precum si respectarea disciplinei in urbanism si amenajarea teritoriului legata de procesul de autorizare a construcțiilor.

(3) Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)-l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului B., orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului B., potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.

(4) Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) și j) se constată și se sancționează de către organele de control ale Inspectoratului de S. în C.

(5) Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, in vederea aplicării sancțiunii, sefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului B. in a cărui raza s-a săvârșit contravenția";.

Din dispozițiile art. 32 alin. 1 și 3, coroborat cu art. 28 alin. 1 și 26 din L. nr. 5. republicată, rezultă neîndoielnic că primarul este organul abilitat de lege să aplice sancțiunea, să sesizeze instanța pentru luarea măsurilor prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. a și b, respectiv, să aducă la îndeplinire măsurile dispuse de instanță în condițiile alin. 2 și 3 ale art. 32 din același act normativ.

Prin urmare, singurul căruia legiuitorul i-a conferit competența de a aplica sancțiunea, de a sesiza instanța în condițiile art. 32 alin. 1 din L. nr. 5. republicată, și de a pune în executare măsurile dispuse de instanță este exclusiv organul care a aplicat sancțiunea, în speță, P. municipiului C.-N.

Pe cale de consecință, având în vedere că P. municipiului C.-N. a aplicat amenda contravențională, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din L. nr.

5. republicată și a aplicat măsura complementară, în baza art. 32 alin. 3, 28 alin. 1 și 27 din același act normativ, P. municipiului C.-N. era singurul care avea competența de a sesiza instanța de judecată în vederea dispunerii obligării pârâtului la încadrarea lucrărilor de construcții în prevederile autorizației de construire și deci, doar P. municipiului C.-N. justifica în cauză calitatea procesuală activă pentru promovarea cererii introductive de instanță.

Constatându-se că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către M. C.-N., deci de către o persoană care nu justifică o calitate procesuală activă în acest sens, prin prisma textelor legale mai sus invocate, Curteaconstată că acțiunea reclamantului M. C.-N. în mol legal a fost respinsă de prima instanță ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar tribunalul în mod legal a soluționat apelul reclamantului.

Critica pârâtului recurent privitoare la aplicarea greșită a prevederilor legale în baza cărora acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în opinia Curții, nu este fondată.

Astfel, potrivit art. 274 alin. 1 C., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

În considerarea textului de lege evocat mai sus, cheltuielile de judecată efectuate de părți vor fi suportate în final de partea care cade în pretenții, adică de acea parte care a pierdut procesul, obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală a părții.

Având în vedere că tribunalul a respins apelul reclamantului, acesta în mod evident este partea aflată în culpă procesuală motiv pentru care în mod legal, cu aplicarea corectă a prevederilor art.298 coroborat cu art.274 alin. 1 C., instanța de apel a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial în sumă de 1000 lei care a fost dovedit prin anexarea chitanței la f.14 din dosarul de apel.

Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Prin urmare, în mod justificat și cu respectarea dispozițiilor legale mai sus arătate, tribunalul a apelantul reclamant la plata acestor cheltuieli de judecată.

Pentru aceste considerente Curtea constată că în speță nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. C.-N. prin P. împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T.ului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține, pe care o menține ca fiind legală.

În conformitate cu dispozițiile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 C., Curtea va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatului S. M. S. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.19 din dosar.

PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. C.-N. prin P. împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T.ului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului S. M. S. suma de

1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ

GREFIER, A.-A. M.

Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: I. T..

Jud.apel: O. R.Ghișoiu;O. C.Tatu.

← Decizia civilă nr. 4/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 2936/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Decizia civilă nr. 3311/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3311/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă