Decizia civilă nr. 4686/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D.ZIA CIVILĂ NR. 4686/R/2012
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
J.ECĂTORI:
A.-T. N.
A.-A. C.
G.:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. M.-D., precum și recursul declarat de pârâta U. V., împotriva deciziei civile nr. 1. din 7 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), privind și pe pârâta P. A., având ca obiect succesiune și partaj.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului-recurent P. M.-D., avocat Ș. T. și reprezentantul pârâtei- intimate P. A., avocat Ț. G., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul reclamantului P. M. este insuficient timbrat cu 235 lei taxă judiciară de timbru.
Recursul pârâtei U. V. este insuficient timbrat cu 500 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 13 noiembrie 2012, reprezentantul reclamantului-recurent P. M.-D., dl. avocat
Ș. T. a depus la dosar, prin fax, o cerere prin care solicită strigarea cauzei între orele 10.30 - 11.00, pentru a avea posibilitatea de a se prezenta la instanță, cerere la care de altfel instanța de judecată a dat curs.
Instanța pune în discuția reprezentanților părților cererea de suspendare a judecării prezentei cauze, în temeiul prevederilor art. 244 alin.
1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului J.
V. de Sus nr. (...), formulată de către reclamantul-recurent.
Reprezentantul reclamantului-recurent arată că înțelege să nu mai susțină această cerere de suspendare, și depune la dosar chitanțele prin care se atestă plata onorariului avocațial în sumă de 2000 lei și dovada achitării diferenței de 945 lei aferentă taxei judiciare de timbru pentru recurs și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Recursul declarat de reclamantul-recurent P. M.-D. precum și recursul declarat de pârâta U. V., sunt legal timbrate.
Reprezentantul pârâtei-intimate P. A. depune la dosar pentru justificarea cheltuielilor de judecată, chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în sumă de 1500 lei și două bonuri fiscale cu careînțelege să justifice cheltuielile de transport la instanță, pentru două termen de judecată, în valoare de câte 150 lei fiecare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentatul reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, în principal, modificarea hotărârii, fie în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței instanței de fond, fie modificarea în parte a deciziei în sensul menținerii deschise a succesiunii defunctului P. V. doar cu privire la cota de ½ parte din dreptul de proprietate asupra apartamentului din V. de Sus, str. 22 D., bl. T5, ap.
18, în valoare totală de 128.000 lei, restul cotei de ½ parte fiind proprietatea tabulară a pârâtei-intimate U. V. în condițiile art. 30 din Codul familiei; să se mențină calitatea e moștenitori ai defunctului cu privire la P. M.-D., în calitate de fiu cu o cotă de 3. parte din masa succesorală și P. A., soția supraviețuitoare și moștenitoare testamentară în cotă de 2. parte din masa succesorală; să se stabilească sulta pe care urmează să o achite pârâtei- intimate P. A., în sumă de 27.000 lei reprezentând contravaloarea cotei de 2. parte din cota de ½ parte a valorii apartamentului de 64.000 lei. În ipoteza în care instanța nu împărtășește cererea principală, și va constata că modificarea nu este posibilă, solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului, conform prevederilor art. 312 alin. 3, teza a II-a Cod procedură civilă. Apreciază că problema care se pune în speță este cea a comparării titlurilor. Instanța de fond în mod corect a făcut o comparare corectă a titlurilor de proprietate invocate de părți. Î. în cartea funciară a dreptului de proprietate pe numele defunctului P. V. și al pârâtei-recurente de azi U. V. are o valoare absolută în comparație cu dispozițiile sentinței prin care s-a dispus sistarea stării de codevălmășie. Î. acea sentință nu a fost pusă în executare, aceasta nu are putere de lucru judecat. Deși defunctul P. V. a rămas în continuare în apartament, acesta avea obligația de a achita o sultă reprezentând contribuția de 50% la dobândirea bunurilor comune pe perioada căsătoriei cu U. V. Hotărârea prin care s-a dispus sistarea stării de codevălmășie a rămas definitivă la 19 noiembrie
2007 și nu a fost pusă în executare în termenul general de 3 ani, astfel că nu poate produce efecte juridice. Mai mult, instanța de apel, la pronunțarea hotărârii nu a luat în considerare o serie de aspecte. Prin notele de ședință depuse de pârâta P. A., aflate la fila 85 din dosar, a solicitat introducerea în masa succesorală a cotei de ½ din apartament, pentru ca ulterior, probabil prin reprezentantul său, s-a corectat și s-a scris cu pixul mențiunea „a celeilalte";. Această precizare, se coroborează cu consemnările din încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2010, aflată la fila 72 (verso) potrivit cărora reprezentantul pârâtei P. A. solicită cota de 1/1 din cota de ½ parte din apartament, arătând totodată că masa succesorală după defunctul P. V. se compune din cota de ½ parte din apartament. Mai mult, la fondul cauzei, pentru cererea reconvențională, pârâta P. A. a fost obligată să timbreze la valoarea de ½ din valoarea estimată la acea dată a apartamentului. Toate aceste aspecte coroborate demonstrează clar intenția pârâtei P. A. de a solicita cota sa parte din cota de ½ a defunctului P. V. Raportat la toate cele anterior arătate, solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecatăreprezentând contravaloarea onorariului avocațial și a taxelor judiciare de timbru.
Reprezentantul pârâtei-intimate P. A. solicită respingerea ambelor recursuri formulate în cauză, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea onorariului avocațial și al transportului la instanță, conform dovezilor depuse la dosar. În opinia sa în speță nu se pune problema comparării titlurilor, ci se pune problema aplicării corecte a prevederilor art. 1200 - 1203 Cod civil. D. art. 1201 cod civil sunt clare în ceea ce privește condiția executării silite a unei sentințe civile pentru a avea autoritate sau putere de lucru judecat. Împlinirea termenului de prescripție extinctivă - ca sancțiune pentru creditorul ce a stat în pasivitate, nu poate lipsi o sentință civilă de puterea de lucru judecat așa cum este reglementă în acest articol. Prezumția că în speță sunt aplicabile prevederile art.30 din Codul familiei a fost răsturnată. În mod corect instanța de apel a inclus în masa succesorală întreg apartamentul. Așa cum rezultă din încheierea de ședință aflat la fila 108 din dosarul de fond, reprezentantul reclamantului a declarat că se opune la introducerea celeilalte cote de ½ parte din apartament în masa succesorală..
Reprezentantul reclamantului-recurent solicită admiterea recursului declarat de pârâta U. V.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 226/(...), pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr. (...) a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. V., în privința cererii principale, invocată de pârâta-reclamanta P. A., a fost admisă în principiu și în fond cererea principală formulată de reclamantul P. M.- D. în contradictoriu cu pârâta U. V. și pârâta-reclamantă P. A.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctului P. V., decedat la (...). S-a constatat că au calitate de moștenitori următorii:
- P. A., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ din masa succesorală;
- P. M. - D., în calitate de descendent de gradul I, cu o cotă de ¾ din masa succesorală.
S-a constatat că masa succesorală este compusă din:
- ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în str. 22 D. bloc
T 5 ap. 28 V. de Sus,
S-a constatat că restul de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului este bun propriu al pârâtei U. V. conform cu dispozițiile art. 30 c.fam.
A fost respinsă cererea principală precizata formulată împotriva pârâtei P. A., pentru constatarea nulității absolute a testamentului olograf datat (...) afirmativ redactat de defunctul P. V.
A fost respinsă cererea principală precizata formulată împotriva pârâtei P. A., pentru reducțiunea la cotitatea disponibilă a testamentului olograf datat (...) afirmativ redactat de defunctul P. V.,
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamanta P. A.,pentru constatarea că este legatara universala la averea defunctului P. V.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamanta P. A., pentru constatarea că succesiunea defunctului se compune din cota de 1/1 din apartamentul în litigiu.
S-a dispus ieșirea din indiviziunea succesorala și tabulară a părților, atribuind întreg imobilul reclamantului - pârât, obligându-l să plătească pârâtei - reclamante P. A. o sulta de 16.000 lei iar pârâtei U. V. o sultă de
64.000 lei în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a sentinței.
A fost admisă cererea principală precizata formulată de reclamantul P. M. - D. domiciliat în V. de Sus str. 22 D. bl. T 5 ap. 18, județul M. în contradictoriu cu pârâta U. V. domiciliată în V. de Sus str. Florilor nr. 19, județul M. și pârâta-reclamantă P. A. domiciliată în V. de Sus str. 22 D. bl. T 5 ap. 18, județul M. și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului, în cartea funciară nr. 8569 V. de Sus , nr. top
565/2, cu titlu de moștenire și partaj, în cota de 1/1 parte.
A fost obligată pârâta P. A. să plătească reclamantului - pârât P. M. -
D. suma de 117,25 lei cheltuieli de judecată , compensând restul cheltuielilor între părți.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de (...) a decedat numitul P. V. cu ultimul domiciliu in V. de S.
M. nu au solicitat deschiderea procedurii succesorale in fata notarului. Afirmativ, atât din susținerile reclamantului-parat cit si a pârâților, face parte din masa succesorala ramase de pe urma defunctului, un apartament situat in V. de Sus str. 22 D. bl. T 5 ap. 18 înscris in c.f. nr. 8569 V. de Sus nr. top 565/2 care a fost achiziționat de către aceasta din urma, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 9578/(...), împreuna cu prima sa soție U. V.
La data înregistrării acțiunii, situația juridica menținută și la momentul judecării în fața primei instanțe, asupra apartamentului in litigiu era următoarea: proprietari - parata U. V. si defunctul P. V. in cota de ½ parte fiecare.
Instanța nu a putut lua in considerare cererea paratei P. A. de a se constata ca apartamentul in întregul sau face parte din succesiune, in baza sentinței de partaj, pentru motivul ca sentința de partaj nu s-a executat silit, excepție invocată de reclamantul-pârât iar pârâta-reclamanta nu a probat situația contrara. Daca ar fi considerat ca sentința de partaj își produce efecte juridice, aceasta ar fi trebuit sa promoveze o acțiune in anularea înscrierii in cartea funciară, ori in situația de astăzi imobilul figurează cu un drept de proprietate a defunctului numai in cota de 1 /2 parte, instanța neputând retine o alta situație de fapt atâta timp cit înscrierea in cartea funciara nu a fost modificata. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a paratei U. V., aceasta fiind proprietara tabulara a imobilului in cota de 1/2, înscriere nemodificata până in prezent.
In ceea ce privește susținerea pârâtei - reclamante P. A. ca ea culege moștenirea in întregime in baza testamentului olograf, instanța nu a putut reține valabilitatea acestuia atâta timp cât partea adversă a contestatscriptura și semnătura acestuia, de către defunct si nici o parte nu a solicitat, până la capăt, verificarea acestuia.
În ceea ce privește valoarea de circulație a imobilului, având in vedere ca părțile nu au contestat valoarea de circulație indicata de expert, instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de expert tehnic Dorolti V. și anume valoarea de 128.000 lei.
In temeiul art. 673/10 alin. 4 C.p.c., instanța a atribuit reclamantului- pârât in deplina proprietate si posesie imobilul situat in V. de Sus str. 22 D. bl. T5 ap. 18, in valoare de 128.000 lei.
În temeiul art. 742 C.civ, instanța a obligat reclamantul-parat la plata către parata-reclamanta P. A. a sumei de 16.000 lei, cu titlu de sultă pentru egalizarea loturilor,iar paratei U. V. suma de 64.000 lei,cu același titlu, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. Totodată a fi admis si petitul privind înscrierea in cartea funciara a dreptului astfel dobândit in temeiul art. 20 din legea nr. 7/1996: „(1) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.(2) Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului; acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere; dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane. (3) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.";
P. instanță a respins cererea reconvențională a paratei - reclamante
P. A. in ceea ce privește constatarea ca aceasta este legatar universal, in baza testamentului olograf, lăsat de defunct cât si a petitului privind constatarea ca succesiunea după defunct se compune din întreg apartamentul.
Au fost respinse si cererea reclamantului - parat de constatarea nulității absolute a testamentului cit si petitul reducțiunii acestuia.
Prin decizia civilă nr. 1./(...) a T. M. a fost admis apelul declarat de către pârâta P. A., împotriva sentinței civile nr. 226/(...), pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr. (...), care a fost schimbată în parte în sensul că: a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată și completată, formulată de către reclamantul P. M. D., în contradictoriu cu pârâtele: U. V., și P. A., domiciliată în V. de Sus, și a fost admisă în parte cererea reconvențională precizată și completată, introdusă de către pârâta-reclamantă reconvențional P. A. și în consecință:
S-a cosntatat că masa succesorală rămasă după defunctul P. V., decedat la data de (...), este compusă din imobilul în natură apartament, situat în V. de Sus, str. 22 D. bl.T5 ap.18, înscris în CF 8569/18 V. de Sus, nr. topo. 565/2, compus din patru camere și dependințe, în valoare de
128.000 lei;
S-a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului P. V., decedat la data de (...): reclamantul P. M. D., în calitate de fiu, cu cota de 3.parte din masa succesorală și pârâta-reclamantă-reconvențional P. A., soție supraviețuitoare și moștenitoare testamentară, în cotă de 2. parte din masa succesorală.
S-a constatat că pârâta P. A. a fost instituită legatar universal prin testamentul olograf întocmit de către defunctul P. V. la data de (...).
A fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a testamentului olograf întocmit la data de (...).
S-a dispus reducțiunea testamentului olograf întocmit de către defunctul P. V. la data de (...), la cotitatea disponibilă specială de 1. din masa succesorală;
S-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul mai sus identificat astfel:
S-a atribuit în natură și în deplină proprietate și posesie reclamantului
P. M. D., imobilul apartament situat în V. de Sus, str. 22 D. bl.T5 ap.18, jud. M., înscris în CF 8569/18 V. de Sus, nr. topo.565/2, compus din patru camere și dependințe, în valoare de 128.000 lei;
A fost obligat reclamantul P. M. D. la plata către pârâta P. A. a sultei în valoare de 54.000 lei, corespunzătoare cotei sale de 2. parte din masa succesorală, în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei decizii.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului P. M. D. asupra apartamentului situat în V. de Sus str. 22 D. bl.T5 ap.18 înscris în CF 8569/18 V. de Sus, cu titlu de drept moștenire și partaj.
Au fost menținute dispozițiile sentinței civile nr. 226/(...) care nu contravin prezentei decizii.
A fost obligat intimatul P. M. D. la plata către apelanta P. A. a sumei de 1430 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Din ansamblul materialului probator administrat, a rezultat că defunctul P. V., decedat la data de (...), a avut două soții. P. soție a fost pârâta U. V., fostă P. V., împreună cu aceasta fiind înscris în CF 8569/18 V. de Sus sub B2,3, cei doi fiind la acea epocă proprietari tabulari codevălmași asupra apartamentului înscris în CF 8569/18 V. de Sus, nr. topo. 565/2, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 9578/(...)-fila 4 din dosarul primei instanțe.
În anul 1997, P. V. și P. V. actualmente U. au divorțat, divorțul fiind pronunțat prin sentința civilă nr. 1. a J. V. de Sus, rămasă irevocabilă.
Din prima căsătorie a defunctului P. V. cu U. V. a rezultat fiul acestora, intimatul-reclamant P. M. D.
P. V., tatăl intimatului-reclamant P. M. D. s-a recăsătorit cu P. A., la data de 26 august 1998-fila 15 din dosarul primei instanțe.
Defunctul P. V. a decedat la data de (...), conform certificatului de deces aflat la fila 6 din dosarul primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 1. mai 2003, pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr. 3., a fost sistată starea de codevălmășie matrimonială dintre P. V. și prima soție, U. V., fiindu-i atribuit pârâtului în acel dosar P. V. apartamentul în litigiu, situat în V. de Sus, str. 22 D. bl.T5 sc.E, et.III, ap.18, în valoare de 286.612.000 lei din care contribuție proprie areclamantei în acel dosar U. V. 72.800.000 lei iar a pârâtului P. V. de
188.417.000 lei-fila 29 din dosarul primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 1., confirmată sub acest aspect prin decizia civilă nr. 6., s-a reținut contribuția părinților defunctului P. V. de 63,75% iar a părinților pârâtei U. V. de 25,4%, precum și contribuția celor doi foști soți de 8,85%-filele 25-27.
Sistarea stării de codevălmășie matrimonială în sensul atribuirii apartamentului în litigiu lui P. V. a fost menținută prin decizia nr. 1. a C. de
A. C.
Sentința civilă nr. 1394/(...), definitivă prin decizia civilă nr.6. și irevocabilă prin decizia nr. 1., este o hotărâre judecătorească pronunțată în materia partajului și are efect declarativ, astfel că persoana căreia i-a revenit dreptul de proprietate exclusivă asupra bunului, în speță P. V., este prezumată proprietar chiar din momentul nașterii acestei stări.
În virtutea efectului declarativ al partajului, prevăzut de art. 786 Cod civil, dreptul de proprietate exclusivă asupra bunului se consideră născut în favoarea celui căruia i se atribuie bunul la partaj încă din momentul dobândirii.
Sentința civilă nr. 1. noiembrie 2003 a J. V. de Sus s-a impus cu putere de lucru judecat în cauză.
Cum, potrivit art. 1200 pct.4 cu referire la art. 1202 alin.2 Cod civil, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Așa fiind, instanța a apreciat ca fiind întemeiate criticile din motivele de apel vizând stabilirea masei succesorale după defunctul P. V.
Raportat la considerentele ce preced, instanța a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul P. V., decedat la data de (...), este compusă din întregul apartament și nu doar din cota de ½ parte așa cum eronat susține intimatul-reclamant.
M. legali ai defunctului P. V. sunt: fiul său P. M. D. și soția supraviețuitoare, apelanta P. A.
Din probele aflate la dosarul primei instanțe rezultă că intimatul P. M.
D. a continuat să locuiască în apartamentul în litigiu după înmormântare, de sărbătorile de P. și ulterior, în toate perioadele în care se afla în țară, a plătit impozitele și figurează cu domiciliul acolo.
Prin sentința civilă nr. 2. s-a respins acțiunea în evacuare intentată de
P. A. împotriva lui P. M. D.
La data de (...), defunctul P. V. a întocmit testamentul olograf prin care o instituie legatar universal pe soția sa, P. A.
Expertiza criminalistică a scrisului efectuată în apel de L. interjudețean de expertize criminalistice C. concluzionează stabilind cătestamentul olograf datat la data de (...), depus în original la fila 48 a fost scris, datat și semnat de către testatorul P. V.
Intimatul-reclamant a invocat dispozițiile art. 892 Cod civil, care prevăd prezentarea testamentului olograf (sau mistic) înainte de executare, la un birou notarial în a cărui rază teritorială s-a deschis moștenirea, pentru a constata prin proces-verbal deschiderea lui și starea în care s-a găsit, susținând în mod eronat nevalabilitatea testamentului olograf în absența urmării acestei proceduri.
În realitate, astfel cum se arată în mod unanim în doctrină, pentru nerespectarea acestei formalități, nu este prevăzută nicio sancțiune și deci testamentul își produce efectele și poate fi valorificat de exemplu prin justiție, chiar dacă nu a fost, în prealabil, înfățișat biroului notarial. De altfel, potrivit Legii nr. 36/1995, numai testamentul găsit la inventarierea bunurilor succesorale se vizează spre neschimbare și se păstrează în depozit la biroul notarului public, în doctrină considerându-se că, în lumina dispozițiilor noi din Legea nr. 36/1995, art. 892 Cod civil (1864) nu mai prezintă interes practic.
T.amentul defunctului P. V. este valabil. Acest testament o instituie legatar universal pe apelantă, încălcând rezerva succesorală a descendentului defunctului.
Corelarea dispozițiilor art. 939 Cod civil cu dispozițiile Legii nr.
319/1944 presupune următoarele operații: în toate cazurile în care defunctul a făcut liberalități, prima operațiune este stabilirea cotității disponibile ordinare și indirect a rezervei moștenitorilor rezervatari. În speță, rezerva soției supraviețuitoare este de 1/8 și se impută asupra întregii moșteniri („averea"; defunctului soț-art.1-2 din Legea nr. 319/1944) iar rezerva descendentului se calculează asupra restului moștenirii. În speță, rezerva descendentului este de ½ din moștenire, fiind un singur copil și se calculează asupra cotei de 7/8.
Soția din ultima căsătorie a defunctului este instituită legatar universal prin testamentul olograf din (...) și concurează cu copilul defunctului din prima căsătorie. Prin urmare, rezerva copilului va fi de 7. (1/2 din 7/8). Totalul rezervei va fi de 1/8+7. iar cotitatea disponibilă ordinară restul moștenirii, adică 7..
Potrivit dreptului comun, defunctul putea să dispună de cotitatea disponibilă ordinară, fie în favoarea copiilor, fie în favoarea soției supraviețuitoare sau a oricărei alte persoane, cu singura excepție a soțului din ultima căsătorie dacă acesta concurează cu un copil dintr-o căsătorie anterioară. Este cazul în speță-și aici se stabilește cotitatea disponibilă specială de care poate beneficia soția supraviețuitoare și care nu poate depăși partea copilului care a luat mai puțin, maximum ¼ din moștenire, conform art. 939 Cod civil. D., pe lângă rezerva sa de 1/8 din moștenire, soția supraviețuitoare mai poate beneficia de cotitatea disponibilă specială de maximum ¼ (total 3/8), bineînțeles, fără a aduce atingere rezervei succesorale a descendentului.
În speță există un singur copil din prima căsătorie a defunctului, cotitatea disponibilă ordinară este de 7., deci mai mare decât cotitatea disponibilă specială, de maximum ¼ (4/16) diferența între cele două cotități fiind de 3. din moștenire. Defunctul putea dispune de această diferență înfavoarea oricui, cu excepția soției din ultima căsătorie. Art. 939 Cod civil, spre deosebire de art. 841, limitează dreptul de dispoziție numai în favoarea soțului din ultima căsătorie a defunctului. Așa fiind, această parte din moștenire a fost atribuită potrivit regulilor moștenirii legale și anume ¼ soției supraviețuitoare și ¾ copilului (art. 1 din Legea nr.319/1944), în acest fel art. 939 este corelat cu Legea nr. 319/1944. Astfel, soția supraviețuitoare va primi o cotă legală de ¼ din 3. (diferența dintre cele două cotități disponibile) deci în total: 1/8 cu titlu de rezervă, ¼ cotitate disponibilă specială și 3/64 ca moștenitor legal, reprezentând un total de 2. din moștenire. Iar descendentul va mai primi o cotă legală de ¾ din diferența de
3., deci 9/64, care se adaugă rezervei succesorale de 7., rezultând un totale de 3. din moștenire.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul declarat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul P. M.-D. șipârâta U. V. l. Recursul reclamantului.
Reclamantul a solicitat modificarea în principal prin respingerea apelului declarat de pârâta P. A. și menținerea hotărârii primei instanțe, iar în subsidiar prin menținerea componenței masei succesorale după defunctul P. V. cu privire la cota de ½ parte din apartamentul situat în V. de Sus str.
22 D. bloc T5, apartamentul 18 și stabilirea sultei ce urmează a fi achitată pârâtei intimate P. A. la suma de 27.000 lei reprezentând contravaloarea cotei de 2. parte din cota de ½ parte a valorii apartamentului evaluat la
64.000 lei.
O altă solicitare a recurentului o constituie casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare T. M., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în opinia sa hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Cu privire la situația juridică a imobilului, recurentul a arătat că instanța de fond a procedat la compararea titlurilor de proprietate invocate de părți reprezentate de înscrierea în CF a dreptului de proprietate pe numele defunctului și al intimatei U. V., pe de o parte și sentința civilă nr.
3. a J. V. de Sus (nr. corect al sentinței fiind 1394/(...) n.r.).
În opinia recurentului forța juridică a extrasului CF este absolută, sentința de partaj din anul 2002 neavând valoare juridică.
În acest sens a reținut și instanța de fond statuând că hotărârea de partaj nu a fost executată.
Hotărârea a rămas definitivă la (...), nu a fost pusă în executare în termen de 3 ani, astfel încât nu are putere juridică.
În mod greșit a reținut instanța de apel că nu a existat un petit privind constatarea împrejurării că pârâta U. V. este proprietară tabulară asupra cotei de ½ parte din apartament, întrucât prin acțiunea introductivă s-a solicitat să se stabilească faptul că masa succesorală rămasă după defunctul P. V. se compune din cota de 1/2 parte din apartament, cealaltă cotă de ½ parte fiind proprietatea tabulară a pârâtei U. V.
O astfel de cerere în opinia recurentului nici nu era necesară, situația de carte funciară fiind clară sub aspectul proprietarilor.
Greșit s-a reținut de către instanța de apel că sentința civilă nr. 1. a J. V. de Sus a fost executată de bună voie, întrucât pe de o parte, P. V. nu a fost niciodată pus în posesie cu bunurile care i-au fost atribuite în urma partajului, iar pe de altă parte, nu a achitat sulta pârâtei U. A.
Este contestată de către recurent și afirmația conținută în considerentele deciziei pronunțată în apel în sensul că în cartea funciară este reflectată starea de codevălmășie matrimonială, U. V. nefiind trecută ca proprietară asupra cotei de ½ parte.
Recurentul arată că începând cu anul 2000 proprietari tabulari sunt
P. V. și P. V. - 1/1 parte în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.
9578/(...).
Nici reținerea conform căreia pârâta U. V. nu ar avea nici un drept de proprietate asupra apartamentului nu este corectă, în condițiile în care aceasta este proprietară asupra cotei de ½ parte.
Împrejurarea că pârâta U. V. a solicitat stabilirea dreptului său de proprietate asupra cotei de ½ parte din apartament, rezultă din conținutul acțiunii reconvenționale și din împrejurarea că pârâtei i s-a pus în vedere să achite taxă judiciară de timbru la valoarea cotei de ½ din apartament.
2. Recursul pârâtei U. V.
Prin calea de atac promovată, pârâta a solicitat modificarea în principal a deciziei, prin respingerea apelului declarat de pârâta P. A. și menținerea hotărârii primei instanțe, iar în subsidiar prin menținerea componenței masei succesorale după defunctul P. V. cu privire la cota de ½ parte din apartamentul situat în V. de Sus str. 22 D. bloc T5, apartamentul
18.
O altă solicitare a recurentei o constituie casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare T. M., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâta a arătat următoarele:
Compararea titlurilor astfel cum a fost făcută de către instanța de fond este corectă.
Î. în CF a dreptului de proprietate pe numele pârâtei și a defunctului său soț, P. V., are o valoare absolută în comparație cu dispozițiile sentinței civile nr. 1394/(...) pronunțată în dosar nr. 3. al J. V. de S.
Această hotărâre nu poate produce efecte juridice din moment ce nu a fost pusă în executare.
Defunctul P. V. a fost obligat să-i achite pârâtei cu titlu de sultă suma de 103.882.500 lei, însă această plată nu a avut loc niciodată.
Pârâta P. A. a fost de acord că masa succesorală se compune doar din cota de ½ parte din imobil.
Prin întâmpinarea formulată (f. 24-26), pârâta a solicitat respingerea ambelor recursuri cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor dejudecată, arătând în esență că sentința civilă nr. 1. a J. V. de Sus are efect declarativ de drepturi, apartamentul ce a făcut obiectul partajului a fost atribuit defunctului P. V., iar prin aceeași hotărâre, în patrimoniul pârâtei U. V. s-a născut un drept de creanță.
Împrejurarea că recurenta U. V. nu a primit sulta, nu înlătură caracterul declarativ al hotărârii menționate.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Elementul comun al ambelor recursuri îl constituie referirea la sentința civilă nr. 1394/(...) a J. V. de Sus, în opinia recurenților această hotărâre nefiind susceptibilă de a produce efecte, în sensul sistării codevălmășiei foștilor soți P. V. (defunctul) și P. V. (în prezent U. V., pârâtă) și dobândirii dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în V. de Sus, pe str. 22 D., bloc T5, apartamentul 18, de către defunct.
Verificând statuările diferite ale celor două instanțe asupra acestui aspect, curtea constată că opinia exprimată de tribunal este cea corectă.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1394/(...) a J. V. de Sus, pronunțată în dosar nr. 3., definitivă prin decizia civilă nr. 645/A/(...) a T. M. și irevocabilă în baza deciziei civile nr. 1035/R/(...) a C. de A. C., în mod irevocabil s-a dispus sistarea stării de codevălmășie dintre U. V. și P. V. prin atribuirea apartamentului 18, situat în V. de Sus, str. 22 D., bl. T5, către pârâtul P. V., acesta fiind obligat să-i plătească reclamantei sulta corespunzătoare cotei de contribuție a acesteia.
Potrivit extrasului CF nr.8569/18 individuală V. de Sus, asupra acestui apartament dețin drept de proprietate în cotă de 1/1 parte P. V. și P. V.
Reiese din cele arătate că prin hotărâre judecătorească irevocabilă, de partaj al bunurilor comune, apartamentul bun codevălmaș al celor doi foști soți a fost atribuit unuia dintre ei - defunctului P. V. - concomitent cu obligarea acestuia la achitarea unei sulte.
Este adevărat că sentința irevocabilă nu a fost operată în cartea funciară, situația reflectând și în prezent o stare de codevălmășie, iar fosta codevălmașă P. V., în prezent U., căreia nu i s-a atribuit apartamentul nu a încasat sulta.
Această stare de pasivitate a părților nu poate înlătura însă efectul declarativ al hotărârii de partaj, efect în virtutea căruia codevălmașul devenit proprietar exclusiv asupra bunului ce i-a fost atribuit în urma partajului, are această calitate, de proprietar, chiar de la momentul sistării indiviziunii și transformării sale în proprietate exclusivă.
Neintabularea dreptului de proprietate în cartea funciară de către P.
V., în favoarea sa, cu titlu de bun propriu nu îi înlătură calitatea de proprietar, intabularea având doar efect de opozabilitate.
Consecințele stării de pasivitate ale fostei codevălmașe P. V. se răsfrâng asupra dreptului de creanță pe care aceasta l-a dobândit în urma partajului, în conformitate cu prevederile legale în materia prescripției.
Existența unei hotărâri judecătorești irevocabile, de partaj, produce efecte asupra drepturilor reale dobândite în temeiul său, acestea neputând fi înlăturate urmare a neefectuării formelor de publicitate imobiliară sau neplății sultei.
În consecință, în mod corect instanța de apel a stabilit că această hotărâre își produce pe deplin efectele, în sensul că în masa succesorală rămasă după defunctul P. V. se include cota de 1/1 parte din apartamentul
18, situat în V. de Sus, str. 22 D., bl. T5.
Raportat la cele arătate, toate celelalte motive din recursul reclamantului P. M. D. sunt nefondate, urmând a fi respinse: greșita reținere a inexistenței unui petit privind constatarea împrejurării că pârâta U. V. este proprietară tabulară asupra cotei de ½ parte din apartament, existența sau inexistența unei astfel de cereri neprezentând relevanță, în condițiile în care nu era admisibilă. În urma atribuirii întregului bun prin hotărâre irevocabilă de partaj unuia dintre codevălmași, celălalt codevălmaș nu este îndreptățit să solicite constatarea dreptului său de proprietate asupra unei cote din bunul care a fost în proprietate codevălmașă.
Afirmația recurentului potrivit căreia în cartea funciară proprietari tabulari sunt P. V. și pârâta U. V. (fostă P.), în cotă de ½ parte este nefondată, potrivit celor anterior arătate și în prezent situația de carte funciară reflectând o stare de codevălmășie asupra apartamentului - P. V.
și P. V. 1/1 parte.
În consecință, toate motivele de recurs ce tind la modificarea deciziei pronunțate în apel sunt nefondate.
În ce privește solicitarea ambilor recurenți de casare a deciziei și trimitere a cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 312 alin. 2, 3, teza a II-a Cod proc.civ., aceasta nu a fost motivată de către niciunul din recurenți. Niciunul dintre ei nu a indicat motivele care ar atrage casarea deciziei pronunțate în apel, simpla afirmație că este necesară administrarea de probe noi nefiind suficientă pentru a susține această solicitare. Instanța de recurs, cu ocazia analizării legalității deciziei, nu a ajuns la concluzia că se impune suplimentarea probațiunii și casarea deciziei în acest scop, astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., ambele recursuri vor fi respinse.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., recurenții vor fi obligați să plătească intimatei P. A. suma de 1800 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport (f. 49-51).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D.DE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. M.-D. și cel declarat de pârâta U. V. împotriva deciziei civile nr. 1. din 7 iunie 2012 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatei P. A. suma de 4500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D.zia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE J.ECĂTORI G. M. C. V. A.-T. N. A. A. C. M. L.T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
J.. apel: D. Ț., D. M.Haidu
| ← Decizia civilă nr. 1446/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4313/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
