Decizia civilă nr. 87/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 87/A/2012
Ședința din data de 21 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTOR: M. C. V. GREFIER : A. B.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de
PROCUROR: AURELIA SLABU
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâtul M. T. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 176 din 24 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr. 2797 al T.ui C., privind și pe reclamantul intimat C. G. având ca obiect expropriere.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 septembrie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C.
Prin sentința civilă nr. 176 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâtul M. T. având ca obiect despăgubiri expropriere, și în consecință a fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului despăgubiri în sumă de 216.714 lei după cum urmează: 1) suma de 107.560 lei, echivalentul a 25.440 euro, reprezentând diferența de valoare dintre imobilul construcție situat în mun. T., str. C. F. și terenul în suprafață de
400 mp. atribuit reclamantului și 2) suma de 109.154 lei, echivalentul a 25.256 euro, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantului.
Totodată a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 4.140 lei.
A fost respinsă acțiunea față de C. local al municipiului T. și I. P. municipiului T., ca fiind înaintată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul C. G. a dobândit dreptul de proprietate cu privire la construcția situată în mun. T., str.
C. F. în baza Contractului de vânzare-cumpărare din data de (...), încheiat cu Întreprinderea Comercială de S. pentru Mărfuri Alimentare și Alimentație P.ă T. (f. 6 dosar judecătorie). Ulterior, a fost eliberată de către P. municipiului T. A. pentru executare de lucrări nr. 206 din 6 noiembrie 1991 (f. 7) pentru lucrarea reconstrucție punct alimentație publică constând în: hol, salon servire, sală preparare, două magazii, oficiu, terasă cu bar și grup sanitar, birou.
Prin Decizia civilă nr. 92/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C.,
Secția civilă (f. 73-75), s-a admis excepția necompetenței materiale a primei instanțe și s-a admis apelul declarat de reclamantul C. G. împotriva Sentințeicivile nr. 1241 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei T., care a fost anulată și s-a reținut cauza în primă instanță la Tribunalul Cluj, Secția civilă, spre judecare.
În considerentele deciziei instanța a statuat în sensul că imobilul clădire și terasă în suprafață de 558 mp., situat în T., str. C. F. (mal drept A.) a format obiectul unei exproprieri pentru cauză de utilitate publică, părțile implicate respectiv reclamantul cât și pârâtul M. T., fiind de acord cu modalitatea de transfer a dreptului de proprietate asupra spațiului proprietatea reclamantului, acesta fiind în cele din urmă demolat, însă nu există un consens în ceea ce privește cuantumul și natura despăgubirii.
A reținut de asemenea instanța că reclamantul nu a atacat hotărârea C.ui local care avea ca și obiect schimbul de terenuri, ca modalitate de despăgubire, dar un asemenea act nu putea îmbrăca forma actului de autoritate, fiind necesară existența unui acord expres al ambelor părți, evident și al reclamantului, consfințit printr-un eventual veritabil contract de schimb.
Din această perspectivă a lipsei acordului de voință a părților în privința cuantumului sau naturii despăgubirii, T. a apreciat că sunt incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 33/1994, conform cărora „Cei interesați pot conveni atât asupra modalității de transfer al dreptului de proprietate, cât și asupra cuantumului și naturii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale privind condițiile de fond, de formă și de publicitate, fără a se declanșa procedura de expropriere prevăzută în prezenta lege. În cazul în care acordul de voință al părților privește numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate, dar nu și cuantumul sau natura despăgubirii, instanțele judecătorești vor lua act de înțelegerea părților și vor stabili numai cuantumul sau natura despăgubirii, potrivit cap. 4 din prezenta lege";.
Decizia examinată a rămas irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a recursului.
Față de calificarea cererii de chemare în judecată, așa cum rezultă din cele ce preced, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către comisia formată din experții B. G., L. A. N. și M. S. (f. 43-74). În cuprinsul raportului de expertiză se arată că amplasamentul construcției demolate este situat în intravilanul localității T., pe strada C. F., în zona imediat vecină a digului de protecție a râului A.. Spațiul comercial - Crâșmă - a fost o construcție pusă în funcțiune conform declarațiilor părților în anul 1991, având structura din zidărie de blocuri din beton și cărămidă, pe fundații continue din beton, acoperit parțial tip șarpantă și învelitoare din tablă, și parțial tip terasă din fâșii de beton precomprimat izolat hidrofug cu membrana tip pluvitech, compusă din: bar, separeu, sală servire, spațiu centrală termică, două grupuri sanitare, depozit marfă, aria desfășurată fiind de 98 mp., iar aria utilă de 77 mp. E. au stabilit valoarea construcției descrise la data expertizării ca fiind 110.000 lei, echivalentul a 26.000 euro (curs 4,3219 lei/euro).
În ceea ce privește terenul oferit în schimb reclamantului de către expropriator, s-a stabilit că parcela are o suprafață de 400 mp. și este situată în extravilanul municipiului T., într-o zonă cu teren neproductiv, aflată pe malul stâng al râului A., în apropierea cartierului de locuințe O. Z. în care se află terenul este inundabilă (zonă de revărsare a A. în caz de inundații pentru a proteja cartierele de locuințe, nu există dig de apărare decât pe malul drept). Au mai constatat experții că în apropiere nu există dintre utilități decât energie electrică la aproximativ 30 m. În același timp, situația juridică a terenului nu este reglementată deoarece dezmembrarea parcelei oferite în schimb nu a fost operată în cartea funciară, fiind operată însă o altă parcelare a terenului, astfel încât numărul topografic inițial a suferit modificări.
Concluzia experților a fost în sensul că terenul este neconstruibil și fără importanță agricolă. Singurul avantaj pentru construcții al terenului este apropierea de cartierul de blocuri de locuințe de peste A., cu condiția întocmirii unui plan urbanistic, introducerea terenului în intravilan, asigurarea împotriva inundațiilor, amenajarea unui drum de legătură și asigurarea cu utilități.
Valoarea de circulație a terenului la data expertizării a fost stabilită la suma de 2.440 lei, echivalentul a 560 euro.
În conformitate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33 din 27 mai
1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane";. Potrivit alin. 2 al textului legal citat, „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de părți";.
În speță, având în vedere modalitatea în care s-a realizat exproprierea, respectiv în varianta atribuirii unui imobil în schimb, prima componentă a prejudiciului, așa cum este reglementată prin art. 26 alin. 1 din actul normativ menționat, constă în diferența de valoare dintre cele două imobile: construcția expropriată și terenul atribuit în schimb, rezultând astfel suma de 107.560 lei, echivalentul a 25.440 euro la data întocmirii raportului de expertiză.
Referitor la a doua componentă a prejudiciului, instanța a reținut că reclamantul a solicitat stabilirea prejudiciului constând în lipsa de folosință a imobilului construcție începând cu data de (...). S-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 42.000 lei (echivalentul a 10.000 euro), reprezentând folos de tras conform contractului de închiriere începând cu data de (...) și până în prezent, plus suma de 3500 lei începând cu data înregistrării acțiunii și până la data achitării integrale a prejudiciului.
În dovedirea acestui capăt de cerere reclamantul a depus la dosarul cauzei copia Contractului de închiriere încheiat între S. Gicon S., reprezentat prin reclamant și S. R&M&D S. având ca obiect închiriere spațiului bar și terasă situat în T., str. C. F. (f. 11-13), pe o durată de 1 an, începând cu data de (...). Chiria lunară a fost stabilită la suma de 3.500 lei. Ulterior, părțile au încheiat un Act adițional la contractul examinat (f. 14) din care rezultă că părțile au convenit sistarea chiriei, având în vedere lucrările inițiate de primăria T. care impun demolarea construcției proprietatea reclamantului.
T. a reținut de asemenea că prin raportul de expertiză întocmit s-a stabilit în cadrul metodelor de evaluare venitul lunar care s-ar fi putut realiza din chirie, respectiv suma de 616 euro/lună, având în vedere o valoare de 8 euro/mp. Față de împrejurarea că reclamantul nu a solicitat administrarea altor probe pentru a dovedi valoarea despăgubirii solicitate cu titlu de lipsă folosință, instanța a determinat despăgubirea în funcție de concluziile raportului de expertiză, rezultând pentru perioada de 41 luni - 30 septembrie 2008 - (...), respectiv suma de 25.256 euro, echivalentul a 109.154 lei.
Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâtul M. T. reprezentat prin P., având ca obiect despăgubiri expropriere, și în consecință, a obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului despăgubiri în sumă de 216.714 lei după cum urmează: 1) suma de 107.560 lei, echivalentul a 25.440 euro, reprezentând diferența de valoare dintre imobilul construcție situat în mun. T., str. C. F. și terenul în suprafață de 400 mp.atribuit reclamantului și 2) suma de 109.154 lei, echivalentul a 25.256 euro, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantului.
În baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., a fost obligat pârâtul M. T. reprezentat prin P. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.140 lei, reprezentând onorarii experți (f. 32-33, 36-38, 78-81).
Față de C. local al municipiului T. și I. P. municipiului T., a respins acțiunea, ca fiind înaintată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, pentru motivele avute în vedere la admiterea excepției.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul M. T. prin P. prin care sesolicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond nu a ținut cont că reclamantul nu a atacat H.C.L. nr. (...), care privea schimbul de imobile între părți. D. a luat forma unui schimb de imobile iar nu a unei exproprieri.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 33/1994 reclamantul avea posibilitatea sî formuleze întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării prin care i se aduce la cunoștință schimbul de imobile dar în situația în care reclamantul nu a atacat în justiție hotărârea C.ui local rezultă că prin măsura adoptată de către autoritățile locale s-a realizat justa și echitabila despăgubire.
Instanța de fond nu a ținut cont că schimbul de imobile prevăzut în H.C.L. nr. (...) s-a realizat pentru a permite edificarea unei construcții de utilitate publică și anume un pod peste râul A., detaliile și datele tehnice impunând ca amplasament zona pe care era edificată construcția reclamantului. În aceste condiții pentru a se realiza proiectul investițional era necesară demolarea construcției, astfel că s-a procedat la această acțiune concomitent cu demersurile pentru despăgubirea proprietarului.
În concluzie, procedura schimbului de imobile a avut valoarea unei despăgubiri juste, astfel că solicitarea reclamantului este absolut neîntemeiată.
Solicită respingerea acordării de despăgubiri de 206.000 lei și plata dobânzii până la plata integrală, deoarece transmiterea imobilelor s-a făcut fără plata având în vedere raportul de evaluare întocmit de către expertul evaluator Dumitru Iosif, care a concluzionat faptul că valoarea clădirii cu destinația spațiu de alimentație publică este echivalentă cu valoarea terenului transmis în proprietatea reclamantului.
De asemenea solicită respingerea sumei de 42.000 lei reprezentând lipsa folosului de tras conform contractului de închiriere, deoarece perioada contractului de închiriere a fost una determinată, respectiv până la (...) iar prelungirea duratei se putea face numai prin act adițional, însă părțile au decis de comun acord sistarea chiriei.
Intimatul C. G. prin întâmpinare (f. 10-11) a solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea reține considerentele ce urmează:
A.antul a arătat că instanța de fond nu a ținut cont că reclamantul nu a atacat H.C.L. nr. (...), care privea schimbul de imobile între părți. D. a luat forma unui schimb de imobile iar nu a unei exproprieri.
Acest motiv de apel este nefondat deoarece reclamantul nu trebuia să atace hotărârea C.ui local atâta timp cât, în condițiile art. 4 din Legea nr. 33/1994, conform cărora „Cei interesați pot conveni atât asupra modalității de transfer al dreptului de proprietate, cât și asupra cuantumului și naturii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale privind condițiile de fond, de formă și de publicitate, fără a se declanșa procedura de expropriere prevăzută în prezenta lege. În cazul în care acordul de voință al părților privește numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate, dar nu și cuantumul sau natura despăgubirii, instanțele judecătorești vor lua act de înțelegerea părților și vorstabili numai cuantumul sau natura despăgubirii, potrivit cap. 4 din prezenta lege";.
Această chestiune, a acordului părților cu privire la schimbul de imobile, nu a fost contestată de către nici una dintre părți, prin urmare nu exista nici un interes se a ataca respectiva hotărâre a C.ui local.
Ceea ce s-a contestat a fost dacă părțile au fost de acord sau nu cu privire la cuantumul despăgubirii.
Acest aspect este nelămurit dar chiar apelanta recunoaște că schimbul de imobile prevăzut în H.C.L. nr. (...) s-a realizat pentru a permite edificarea unei construcții de utilitate publică.
Or, atât timp cât este vorba de o construcție de utilitate publică este vorba de expropriere, chiar dacă nu a fost realizată întrutotul conform cu procedurile legale, dar această nerespectare a legii este un argument pentru obligarea pârâtului la respectarea legalității iar nu pentru ignorarea acesteia. Fiind deci vorba de o expropriere, aceasta se poate realiza doar după o dreaptă și prealabilă despăgubire, care, potrivit art. 4 din Legea nr. 33/1994 anterior arătat, se realizează în condițiile capitolului 4, anume art. 21-29.
Nu se poate afirma că despăgubirea a luat forma unui schimb de imobile iar nu a unei exproprieri, cât timp mai sus am stabilit că a fost vorba de o expropriere iar aceasta trebuie să se facă cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, iar potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, care reglementează modul de stabilire a despăgubirii, acesta se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Cât timp părțile au căzut de acord cu privire la modalitatea de transfer al dreptului de proprietate dar nu au căzut de acord cu privire la cuantumul sau natura despăgubirii, această despăgubire se stabilește potrivit cap. 4 din lege, capitol care conține art. 21-29, prin urmare art. 14 din Legea nr. 33/1994, invocat de apelant nu este aplicabil în speță, iar acest motiv de apel ce invocă aplicare acestui articol din lege este nefondat.
Dacă reclamantul nu a atacat în justiție hotărârea C.ui local rezultă doar că prin părțile au căzut de acord cu privire la modalitatea transferului dreptului de proprietate, cu toate că acea hotărâre a C.ui local este un act unilateral iar nu un acord de voințe, care nu se știe dacă poate produce efecte în ca privește intabularea în cartea funciară, dar asta nu înseamnă că s-a realizat justa și echitabila despăgubire, cât timp din expertiza efectuată la fond rezultă o diferență mare de valoare între cele două imobile.
În ce privește raportul de evaluare întocmit de către expertul evaluator
Dumitru Iosif, care ar fi concluzionat faptul că valoarea clădirii cu destinația spațiu de alimentație publică este echivalentă cu valoarea terenului transmis în proprietatea reclamantului, C. constată că și acest motiv de apel este nefondat deoarece din expertiza efectuată în cauză de comisia de 3 experți, conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, rezultă că valoarea construcției expropriate, la data expertizării, era 110.000 lei, echivalentul a 26.000 euro iar valoarea de circulație a terenului la data expertizării a fost stabilită la suma de 2.440 lei, echivalentul a
560 euro, prin urmare diferența de valoare dintre cele două imobile, construcția expropriată și terenul atribuit în schimb, este în sumă de 107.560 lei, echivalentul a 25.440 euro la data întocmirii raportului de expertiză.
În ce privește motivul de apel privind plata sumei de 42.000 lei reprezentând lipsa folosului de tras conform contractului de închiriere, apelantul arată că trebuia respinsă deoarece perioada contractului de închiriere a fost una determinată, respectiv până la (...) iar prelungirea duratei se putea face numai prin act adițional, însă părțile au decis de comun acord sistarea chiriei.
C. constată că și acest motiv de apel este nefondat deoarece chiar dacă părțile au decis sistarea chiriei acesta nu înseamnă că reclamantul nu a suferit un prejudiciu constând tocmai în neîncasarea acesteia, iar sistarea s-a făcut tocmai având în vedere iminența demolării, iar reclamantul nu mai avea posibilitatea de a încasa chirie și nici nu primise dreapta și prealabila despăgubire. Deci cât timp art. 26 din Legea nr. 33/1994, dispune ca pentru stabilirea despăgubirii, acesta se compune și din prejudiciul cauzat proprietarului, rezultă că acest prejudiciu trebuie stabilit și achitat.
În temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă cât și al art. 282 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de pârâtul M. T. prin P. împotriva sentinței civile numărul 176 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul numărul (...) pe care o va menține.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, și art. 1169 cod civil în forma de la data introducerii acțiunii, cererea intimatului C. G. de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în apel va fi respinsă ca nedovedită, chiar dacă pârâtul se află în culpă procesuală, având în vedere că nu s-a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul M. T. prin P. împotriva sentinței civile numărul 176 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul numărul (...) pe care o menține.
Respinge cererea intimatului C. G. de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
I. D. C. M. C. V.
A. B.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 4 ex., la data de (...)
Judecător fond - L. E. - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 4959/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
