Decizia civilă nr. 3312/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 3312/R/2012
Ședința publică din 29 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C. JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 277 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. I., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului pârâtului recurent și reclamantului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamantul intimat.
C. constată că prin memoriul de recurs (f. 3 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, C. constată că la data de (...), reclamantul intimat, prin intermediul doamnei avocat N. V., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care se solicită respingerea recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C. împotriva sentinței civile nr. 277/(...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, la care a fost anexată împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că reclamantul intimat a împuternicit-o pe doamna avocat N. V. pentru redactarea întâmpinării și pentru a-l reprezenta în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., precum și o copie certificată de pe extrasul de carte funciară nr. 156 V..
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C. și respingerea acțiunii formulată de reclamantul M. I., având în vedere că suntem în prezența unei condamnări cu caracter politic, iar problema care se pune în cauză este confiscarea averii de la antecesorul reclamantului, însă în speță a avut loc doar confiscarea unei arme de vânătoare, iar dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2. se referă la confiscarea bunurilor ca urmare a hotărârii de condamnare pentru o infracțiune cu caracter politic.
De asemenea, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că în cauză nu s-a făcut dovada confiscării bunurilor ca urmare a hotărârii de condamnare pentru o infracțiune cu caracter politic.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă nr. 277/(...), pronun ț ată de T ribun al ul Cluj în dosar nr(...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. I. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și, in consecință, a fost respinsă cererea având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării aplicate antecesorului reclamantului M. T.
S-a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 22.500 lei despăgubiri materiale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
„M. T., fiul lui V. și M., s-a născut la data de 19 februarie 1899 în localitatea B. și a decedat la data de 26 martie 1954 (fila 5 dosar).
M. T. a fost bunicul patern al reclamantului, după cum rezultă din certificatul de naștere al tatălui reclamantului, depus la fila 7 dosar și cartea de identitate a reclamantului depusă la fila 11.
Prin sentința penală nr. 1261/1952 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 652/1952 , M. T. a fost condamnat la 7 luni închisoare corecțională pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 14 lit. a din Decretul 63/1950 ( f. 86-87 dosar).
Din adresa emisă de Penitenciarul Poarta Albă, aflată la fila 32 dosar, rezultă că M. T. a executat pedeapsa in Penitenciarul Poarta Albă până la data de
(...), iar ulterior in C. G..
Din declarațiile martorilor N. E. și N. I. aflate la filele 42 și 43 dosar, a rezultat că în momentul arestării , M. T. avea un gater și o moară de apă, bunuri pe care nu le utiliza numai pentru nevoile familiei, ci presta și servicii contra cost locuitorilor din zonă.
Prin acțiunea formulată, reclamantul, descendent de gradul II al condamnatului M. T., a solicitat constatarea caracterului politic al măsurii condamnării, precum și a măsurilor administrative constând din distrugerea gaterului și a morii.
Infracțiunea pentru care a fost condamnat M. T. este prevăzută în art. 1 alin 2 lit. h) din L. 2. și constituie de drept o condamnare cu caracter politic.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din L. 2., toate efectele hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic prevăzute la art. 1 sunt înlăturate de drept. A. hotărâri nu pot fi invocate împotriva persoanelor care au făcut obiectul lor, iar potrivit dispozițiilor art. 4 alin 1 din același act normativ, (1) Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.
Din interpretarea coroborată a celor dispoziții legale citate mai sus, instanța concluzionează că acțiunea in constatarea caracterului politic poate avea ca obiect numai alte infracțiuni decât cele prevăzute de legiuitor ca având de drept caracter politic, condamnări ale căror efecte sunt înlăturate de drept, fără a fi necesară constarea pe cale judiciară a acestui caracter.
T. apreciază de asemenea că măsura confiscării și a distrugerii gaterului, a căror realitate a fost probată prin declarațiile martorilor, nu este o măsură administrativă distinctă, independentă de condamnarea suferită, ci este accesorie acelei condamnări, câtă vreme a fost dispusă in momentul arestării, pentru condamnarea suferită , fiind lipsit de relevanță din perspectiva condamnatului, că această măsură a fost dispusă nelegal, fără a fi prevăzută în hotărârea de condamnare.
Fiind accesorie condamnării politice de drept, tribunalul apreciază că nu se impune constatarea separată a caracterului politic al confiscării și distrugerii gaterului și morii.
Din considerentele arătate, instanța urmează să respingă cererea reclamantului având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii condamnării .
Cât privește cererea reclamantului având ca obiect plata daunelor morale de 50.000 euro pentru fiecare an de detenție executat de antecesorul său, sumă de 200.000 euro, o apreciem neîntemeiată, având in vedere că prin D. nr. 1. pronunțată de C. C., dispozițiile art. 5 alin 1 lit. a) din L. 2., ce constituie temeiul acestei cereri, au fost declarate neconstituționale, caracter care înlătură orice efecte ale acestora.
Dacă temeiul daunelor morale îl constituie prevederile art. 998-999 Cod civil, dreptul la acțiune al reclamantului este prescris, căci la data formulării acțiunii era depășit termenul de 3 ani prevăzut de art. 1, 3 și 8 din Decretul nr.
167/1958, calculat de la momentul la care la care reclamantul a cunoscut prejudiciul, iar prin căderea regimului comunist și instaurarea regimului democrat în 22 Decembrie 1989 , a încetat orice violență care l-a împiedicat pe reclamant să formuleze acțiunea.
Cererea pentru daunele materiale reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate este parțial întemeiată.
Prin precizarea de acțiune depusă la fila 46 dosar, reclamantul a solicitat despăgubiri in sumă de 410.000 lei, din care 20.000 lei valoarea de înlocuire a gaterului, 10.000 lei, valoarea de înlocuire a morii, 380.000 lei, venitul nerealizat aferent activității de prelucrare a lemnului și morărit în perioada 1952-1972.
Așa cum am arătat, măsura distrugerii și a confiscării gaterului și a morii antecesorului reclamantului a fost dovedită prin declarațiile martorilor N. I. și N. M.
Ofertele de vânzare a unor produse de genul celor confiscate de la antecesorul reclamantului, afișate pe site-uri de publicitate, indică prețuri la gatere prețuri cu mult mai mari decât suma de 20.000 lei pretinsă de reclamant,însă in privința morii de apă cu pietre, ofertele de vânzare pentru o moară asemănătoare se situează în jurul sumei de 2500 lei. Ofertele de vânzare au fost culese de instanță de pe site-ul { H. "http://w.w.w.aaz/vânzări" | }.
Astfel, apreciem că întinderea prejudiciului material la repararea căruia este îndreptățit reclamantul în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b) din L. 2. este de 22.500 din care 20.000 lei valoarea gaterului și 2500 lei valoarea morii de apă cu pietre.
Pretenția reclamantului la suma de 380.0000 lei venit nerealizat este neîntemeiată, întrucât art. 5 alin 1 lit. b) prevăd îndreptățirea doar la contravaloarea bunurilor confiscate, nu și la contravaloarea venitului nerealizat de pe urma acelor bunuri.
Prin prisma considerentelor de mai sus, tribunalul va admite în parte acțiunea reclamantului potrivit dispozitivului.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, astfel încât, văzând principiul disponibilității, acestea nu vor fi acordate";.
Împ o tr iv a aces te i sen tințe a decl ar at recur s, în ter men leg al, p âr âtul S. R. pr in
M in is terul F in anțelor Publ ice, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului. În motivarea recursului, a fost reprodus dispozitivul hotărârii primei instanțe, arătându-se că, prin sentința atacata cu prezentul recurs, s-a admis in parte acțiunea formulata de reclamantul M. I. împotriva paratului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, in sensul ca, s-a respins cererea paratului având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării aplicate bunicului reclamantului M. T., s-a respins cererea având ca obiect obligarea paratului la plata daunelor morale, dar, cu toate acestea, a fost obligat paratul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice sa plătească reclamantului sume de 22.500 lei cu titlu de despăgubiri materiale. Pentru a dispune in sensul obligării paratului la plata sumei de 22.500 lei cu titlu de despăgubiri materiale, instanța de fond, in esența retine si motivează că: Prin sentința penala nr. 1261/1952, M. T., antecesorul reclamantului, a fost condamnat la 7 luni închisoare din adresa P.ui P. A., ar rezulta ca defunctul M. T., ar fi executat pedeapsa in penitenciarul P. A. pana la data de (...), iar ulterior, in C. G.; faptul ca, din declarația martorilor N. E. si N. I., ar rezulta ca in momentul arestării, M. T., avea un gater si o moara de apa, bunuri pe care nu le utiliza numai pentru nevoile familiei ci, presta si servicii contra cost locuitorilor din zona. In baza situației de fapt mai sus reținute, instanța de fond, apreciază ca, fiind accesorie condamnării politice de drept, nu se impune constatarea separata a caracterului politic al confiscării si distrugerii gaterului si morii. Hotărârea instanței de fond este nefondată, pentru următoarele considerente: Cu toate ca, prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei la termenul din data de (...), pârâtul a susținut ca nu i-au fost comunicate înscrisuri in probațiune administrate de reclamant, din care sa rezulte ca antecesorul acestuia a fost deținut politic si astfel, prin care reclamantul sa-si dovedească calitatea de persoana îndreptățita in condițiile L. nr. 2., solicitând să-i fie comunicate, totuși, pana la data pronunțării hotărârii, nu s-a realizat acest act procedural, motiv pentru care instanța de recurs trebuie să verifice această împrejurare. Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale incidente, prin raportare la modul in care reclamantul a dovedit susținerile sale cu privire la existenta si confiscarea celor doua bunuri a căror contravaloare a solicitat-o, în speța, fiindvorba, în opinia recurentului, atât despre o apreciere greșita a stării de fapt, cât și despre o interpretare eronata a dispozițiilor legale incidente. Astfel, pentru ca pretențiile reclamantului sa se circumscrie cerințelor art. 5 lit. b) din L. nr. 2., trebuia ca, prin hotărârea de condamnare sa se prevadă ca, "gaterul si moara" din speța, a căror contravaloare se solicita, au fost confiscate, împrejurarea despre care instanța de fond nu pomenește, așa cum nu se fac investigații la autorități, din care sa rezulte ca aceste bunuri au fost deținute vreodată de către antecesorul reclamantului. Faptul de a lua de bune declarațiile celor doi martori care-si amintesc împrejurări de acum 60 de ani (rezulta ca la data confiscării trebuia sa aibă in jur de 18 ani cel puțin) fara sa existe un început de dovada scrisa (emisa de către o autoritate care avea in evidențe bunurile în cauză) atât in ceea ce privește faptul ca bunicul reclamantului a fost vreodată proprietarul bunurilor in discuție, dar si ca a fost deposedat ca urmare a hotărârii de condamnare (si nu in baza altor legi care vizau întreaga țara și nu numai pe condamnații politic), fapt pe care recurentul nu știe dacă instanța l-a verificat), înseamnă a pronunța o hotărâre nelegala, bazata pe baza unor probe neutile si neconcludente, atâta vreme cât, in hotărârea de condamnare, nu se precizează si despre confiscare. Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, r ecl aman tul in timat M. I.a solicitatrespingerea recursului formulat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legala si temeinica. În legătură cu primul motiv de recurs, și anume necomunicarea cu recurent a înscrisurilor in probațiune administrate de reclamant din care sa rezulte că antecesorul reclamantului M. T. a fost deținut politic precum si dovada calității de persoana îndreptățita, sunt de precizat următoarele: Paratului recurent i-au fost comunicate toate înscrisurile depuse de reclamant in probațiune atât cu ocazia depunerii cererii de chemare în judecată, cat si cele anexate precizării de acțiune, înscrisuri pe baza cărora, instanța de fond, in mod corect a reținut ca reclamantul este descendent de gradul II al condamnatului M. T., îndeplinind astfel cerința prevăzuta de dispozițiile L. nr. 2. referitoare la calitatea procesuala activa de a formula o astfel de acțiune. Așa cum s-a arătat in acțiunea introductiva si, mai apoi, in fata instanței de judecata, reclamantul nu a fost în posesia hotărârii de condamnare a bunicului său, M. T., si a făcut dovada demersurilor efectuate de reclamant la diferite instituiții pentru a obține aceasta hotărâre judecătoreasca. Astfel ca, instanța de judecata a procedat in conformitate cu dispozițiile art. 4 alin.3 din L. nr. 2., în sensul ca a luat masuri pentru obținerea hotărârii de condamnare. Astfel, in urma adreselor efectuate de instanța, la dosarul cauzei s-a transmis sentința penala nr. 1261/1952 pronunțata de Tribunalul Cluj in dosarul nr.652/1952 prin care M. T. a fost condamnat la 7 luni închisoare corecționala pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.14 lit. a din Decretul 63/1950. Totodată, din adresele comunicate de P. P. A. rezulta ca M. T. a executat pedeapsa in P. P. A. pana la data de (...), iar ulterior in colonia G.. Recurentul a fost legal citat pentru fiecare termen de judecata in fata primei instanțe si i s-au comunicat toate actele in probațiune depuse la dosarul cauzei de reclamant, însă, în ceea ce privește înscrisurile obținute, instanța, în urma demersurilor efectuate de aceasta, putea aprecia că, în măsura în care nu existat o cerere din partea paratului de a i se comunica aceste acte, instanța nu era obligata sa i le comunice. Pe de alta parte, în virtutea principiului exercitării cu buna-credința a drepturilor procesuale, recurentul era dator a lua act de înscrisurile obținute de instanța de la dosarul cauzei. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, care vizează probațiunea administrata în dovedirea existenței și a confiscării celor doua bunuri a căror contravaloare a solicitat-o reclamantul, si anume, gaterul si moara, se impun a fi făcute următoarele precizări: Așa cum rezulta din completarea si precizarea de acțiune, reclamantul a solicitat daune materiale pentru distrugerea gaterului și a morii deținute de M. T. la data condamnării lui si nicidecum pentru confiscarea acestora. In mod corect a reținut instanța de fond ca aceasta distrugere nu este o măsura administrativa distincta, independenta de condamnarea suferita, ci este accesorie acelei condamnări, atâta vreme cat a fost dispusa si pusa in executare in momentul arestării, ca urmare a condamnării suferite, fiind lipsit de relevanta, ca aceasta măsura a fost dispusa nelegal, fara a fi prevăzuta in hotărârea de condamnare. Atât împrejurarea ca M. T. deținea la data la care a fost arestat moara si gater in localitatea G. de Jos, cât si împrejurarea ca moara si gaterul au fost distruse de persoanele care au venit sa-l aresteze pe M. T., au fost dovedite prin declarațiile martorilor N. I. si N. M. În plus, reclamantul a depus în probațiune extras de carte funciara nr.156 V. (cu precizarea ca V. este fosta denumire a actualei comune B., care are in componență teritoriul fostului sat G. de Jos) din care rezulta ca M. T. al S. era proprietarul de sub B 46 a unei suprafețe de 4 iugăre și 653 stânjeni constând în fînaț si gater încă din anul 1934. Apreciază reclamantul ca acest înscris face dovada faptului ca M. T. era proprietarul gaterului la data arestării. Coroborând aceasta proba cu proba testimonială, administrată în fața primei instanțe, reclamantul apreciază că a făcut dovada, atât a deținerii, cât si a distrugerii gaterului si a morii și în consecința este îndreptățit la contravaloarea acestora in cuantumul stabilit de instanța de fond. Pentru a înțelege mai bine motivul pentru care nu a obținut mai multe date oficiale cu privire la bunurile pe care M. T. le deținea in anul 1952, când a fost arestat, reclamantul intimat învederează următoarele: Pe teritoriul fostului sat G. de Jos s-a construit, în anul 1972, lacul de acumulare de la B. - F., acest sat fiind efectiv desființat in întregime, ca și unitate administrativ-teritorială, cu această ocazie. Distrugerea gaterului si a morii s-a efectuat foarte ușor, în sensul că gaterului i-a fost luata pânza, iar morii i-a fost sparta piatra de moara, iar apei care punea în funcțiune moara si gaterul i-a fost schimbat cursul pentru a se asigura cei care le-au distrus ca proprietarul nu le va mai putea folosi niciodată. In ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale acordate de prima instanța, deși acesta este mult sub prețul real de înlocuire a bunurilor distruse, l- a apreciat ca îndestulător atâta vreme cât reclamantul nu a înțeles sa atace hotărârea primei instanțe sub acest aspect. Pentru cele mai sus expuse reclamantul solicită instanței de recurs sa aprecieze motivele de recurs ca neîntemeiate, sa respingă recursul si sa mențină hotărârea atacata ca legala si temeinica. Recursul este fondat. Cerere a de che mare î n judec ată . Prin cererea introductivă de instanță înregistrată la data de (...) pe rolul T. C., reclamantul M. I. a solicitat instanței: să constate, în baza prevederilor art. 1 alin. 3 din L. nr. 2., caracterul politic al condamnării antecesorului său, M. V. T., pentru săvârșirea infracțiunii privind vânzarea și portul armelor de foc, și care a fost acuzat și de nesupunere și nerespectare a regimului comunist; să oblige pârâtul la plata sumei de 50.000 Euro cu titlu de despăgubiri morale, în baza art. 5 alin. 1 lit. a pct. 3 din L. nr. 2.; să oblige pârâtul, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. bdin L. nr. 2. la acordarea de despăgubiri materiale reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate sau distruse constând în moară de apă și ferăstrău mecanic (gater) pentru fasonarea materialului lemnos, confiscate sau distruse; cu cheltuieli de judecată. Ulterior, la data de (...), reclamantul a depus la dosarul cauzei o completare și precizare de acțiune, prin care a solicitat instanței: să constate caracterul politic al măsurilor administrative constând în distrugerea gaterului și a morii proprietatea bunicului său, M. V. T., ca urmare a condamnării acestuia în anul 1952, prin hotărârea penală nr. 1261/1952 a T. C., pentru infracțiunea prevăzută de L. nr. 1. pentru portul și vânzarea armelor de foc; să oblige pârâtul la plata sumei de 410.000 lei reprezentând daune materiale cauzate prin distrugerea gaterului și a morii, în temeiul art. 5 alin. 1 din L. nr. 2., din care, 20.000 lei reprezentând valoarea de înlocuire a gaterului, 10.000 lei reprezentând valoarea de înlocuire a morii, iar 380.000 lei reprezentând venitul nerealizat aferent activității de prelucrare a lemnului și a activității de morărit pentru perioada 1952 - 1972, an în care localitatea G. de Jos a fost acoperită de apă din lacul de acumulare de la B. - F., fiind acoperite cu aceeași ocazie și gaterul și moara antecesorului reclamantului (f. 46-47 dosar fond). C ircu ms tanțele de f ap t ale c auze i . Din adeverința nr. 1272/(...) emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Poarta Albă, rezultă faptul că numitul M. T., fiul lui V. și Ana, născut în luna februarie a anului 1899, în localitatea B., județul C., a fost încarcerat la acest penitenciar, având de executat o pedeapsă de 7 luni pentru comiterea infracțiunii de deținere arme, conform mandatului de executare nr. 2., emis în baza Hotărârii nr. 1261/1952, emisă de Tribunalul Cluj, până la data de (...), când a fost transferat la C. G. (f. 32 dosar fond). Aceeași împrejurare este confirmată și de adeverința nr. 62005/(...), emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Poarta Albă (f. 36 dosar fond), precum și de extrasul din Registrul Opis din anul 1952 a P.ui P. albă (f. 73, 80 dosar fond). Prin sentința penală nr. 1261/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția Penală, în dosar penal nr. 652/1952, s-a dispus condamnarea inculpatului M. T., fiul lui V. și Ana, născut în 1899 în comuna B., sat G., la pedeapsa de 7 luni închisoare corecțională, pentru săvârșirea delictului prev. și ped. de art. 7 lit. a din Decretul nr. 163/1950; totodată, s-a dispus confiscarea, în favoarea statului, a armei corp delict (f. 86-87 dosar fond). Probațiunea testimonială administrată în fața primei instanțe, respectiv, martorii N. E. și N. I., a relevat faptul că, deși martorii nu l-au cunoscut personal pe M. T., totuși au auzit - martora N. E. a auzit din vecini despre acesta, iar martorul N. I., când avea vârsta de 4 ani, a aflat din discuțiile purtate cu bunica sa - că M. T. a avut un gater și o moară, moară care nu mai există pentru că întreaga localitate G. este sub ape, deasupra acesteia fiind amenajat lacul F. (f. 43-44 dosar fond). Din discuțiile auzite în familie, martorul N. I. a aflat că atât moara, cât și gaterul au fost distruse, probabil, apreciază martorul, înainte de construirea lacului, deoarece, din câte ține minte din copilăria sa, nu mai era în picioare nicio clădire pe locul unde se spune că a fost moara. D ispoz iț iile leg ale apl ic ab ile în speț ă . Potrivit art. 1 alin. 1 și art. 1 alin. 2 lit. h din L. nr. 2., constituie de drept condamnare cu caracter politic, condamnarea pronunțată pentru faptele prevăzute în Decretul nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 54/(...). Art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2. prevede că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acestuia până la gradul al doilea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a L. nr. 2., obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i- au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri în echivalent în condițiile L. nr. 10/2001 sau ale L. nr. 247/2005. Tot L. nr. 2. definește ce anume se înțelege prin măsură administrativă cu caracter politic, precizând în art. 3: „Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative: a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958; b) Hotărârea C. de M. nr. 2., C. de M. nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea C. de M. nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea C. de M. nr. 3., C. de M. nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea C. de M. nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea C. de M. nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea C. de M. nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea C. de M. nr. 1.108 din 2 august 1960; c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității P.orului; d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M.ui Afacerilor Interne; e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M.ui Afacerilor Interne; f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M.ui Securității S.ui";. Însă, ca și în cazul cererilor având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării, și în situația cererilor având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative, instanța de judecată este abilitată, prin chiar dispozițiile L. nr. 2., să se pronunțe doar cu privire la alte măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3, întrucât, măsurile menționate în textul art. 3 sunt prezumate ca având caracter politic chiar de către legiuitor, nemaifiind necesară o a doua constatare în acest sens din partea instanței de judecată. Astfel, art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. prevede că: „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător";. Cu privire la motivul de recurs referitor la necons tatare a de c ătre ins tanț a de f ond a c ar ac terulu i pol itic al măsur ilor d ispuse cu pr iv ire l a an tecesorul reclamantului intimat. Condamnarea antecesorului reclamantului intimat pentru săvârșirea delictului prevăzut de art. 7 lit. a din Decretul nr. 163/1950 constituie de drept condamnare cu caracter politic, prin prisma art. 1 alin. 1, art. 1 alin. 2 lit. h din L. nr. 2., astfel încât, nu se mai impunea o reiterare a acestei constatări în dispozitivul hotărârii primei instanțe. Dacă în dispozitivul sentinței fondului s-ar fi constatat caracterul politic al acestei condamnări, instanța nu ar fi făcut altceva decât să reproducă textul art. 1 alin. 2 lit. h din L. nr. 2., reproducere inutilă față de dispoziția expresă a L.. În ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a constata caracterul politic al măsurii administrative de distrugere a gaterului și a morii, C. constată că criticile recurentului cu privire la această omisiune sunt pe deplin fondate, în condițiile în care nu se puteau acorda despăgubiri materiale, în temeiul L. nr. 2., pentru bunuri distruse, decât în condițiile în care bunurile respective ar fi fost confiscate prin hotărârea penală de condamnare, sau ca efect al măsurii administrative cu caracter politic, în acest sens dispunând prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2.. Or, eventuala distrugere a morii și a gaterului nu constituie o măsură administrativă cu caracter politic dintre cele menționate în art. 3 alin. 1 lit. a - f din L. nr. 2., respectiv, dintre cele despre care face vorbire art. 4 din aceiași lege. De altfel, chiar reclamantul a recunoscut, atât pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță, prin completarea și precizarea de acțiune depusă la fila 46 dosar fond, cât și prin întâmpinarea depusă la recursul pârâtului, că solicită contravaloarea gaterului și a morii distruse cu ocazia amenajării, în anul 1972, a lacului de acumulare F. - B., iar nu contravaloarea gaterului și a morii confiscate. Câtă vreme, chiar reclamantul recunoaște că aceste bunuri au fost distruse cu ocazia amenajării, în anul 1972 a lacului de acumulare F. - B., este evident că nici gaterul și nici moara nu se circumscriu noțiunii de bunuri confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative cu caracter politic. Drept urmare, în privința solicitării reclamantului, de acordare a despăgubirilor materiale pentru bunurile distruse, nu sunt incidente prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2.. Susținerea martorului N. I., în sensul că moara a fost distrusă în copilăria sa, este contrazisă chiar de către reclamant, care susține că i se cuvin despăgubiri materiale pentru venitul nerealizat, aferent activității gaterului și a morii, până în anul 1972, când a fost creat lacul de acumulare de la B. - F., iar localitatea G. de Jos a fost acoperită de apa lacului, susținere care acreditează, evident, ideea că moara și gaterul au existat până în anul 1972, și au fost distruse cu ocazia realizării lacului de acumulare. Bunurile distruse cu ocazia amenajării lacului de acumulare F. - B. nu se circumscriu noțiuni de bunuri confiscate prin hotărârea penală de condamnare sau ca efect al măsurii administrative cu caracter politic, despre care face vorbire art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., astfel încât, pentru aceste bunuri distruse, reclamantul nu este îndreptățit la despăgubiri materiale în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din această lege. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 3041, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., C. va admite recursul pârâtului, conform dispozitivului prezentei decizii. Recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată. PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. C., împotriva sentinței civile numărul 277 din (...) a T. C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că, respinge în întregime petitul având ca obiect obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor materiale. Înlătură din sentință dispozițiile referitoare la: admiterea în parte a acțiunii reclamantului; obligarea pârâtului la plata sumei de 22.500 lei despăgubiri materiale. Menține dispozițiile din sentință referitoare la : respingerea cererii având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării lui M. T., antecesorul reclamantului; respingerea cererii având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ A.-A. M. GREFIER Red.CMC/dact.MS 3 ex./(...) J.fond: C.V.B.
| ← Decizia civilă nr. 29/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1736/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
