Decizia civilă nr. 341/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 341/R/2012
Ședința publică din 27 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentele S. M. și M. F., împotriva deciziei civile nr. 431 din (...) a T.ului C., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară ( Art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă petenta recurentă S. M. asistată de domnul avocat D. C., care arată că o reprezintă și pe petenta recurentă M. F., conform împuternicirii avocațiale de reprezentare, care se află la f. 6 din dosar, lipsă fiind petenta recurentă M. F. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de petentele S. M. și M. F., a fost formulat și motivat în termen legal și a fost legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și cu timbre judiciare în valoare de 0,30 lei (f. 5 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul petentelor recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului petente-lor recurente pentru susținerea recursului.
Reprezentantul petentelor recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a deciziei atacate și rejudecând, instanța să dispună admiterea apelului declarat de către petente în contra sentinței civile nr. 9987/(...) a Judecătoriei C.-N., dată în dosar nr. (...), în sensul admiterii plângerii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată, dată fiind procedura necontradictorie.
Curtea pune în discuția reprezentantului petentelor dacă reiterarea stării de fapt din motivele de recurs a fost făcută în scopul acurateței cauzei sau a fost invocată ca motive de netemeinicie, inadmisibile în recurs, în temeiul art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. în prezent abrogate.
Reprezentantul petentelor recurente arată că reiterarea stării de fapt din motivele de recurs a fost făcută în scopul acurateței cauzei.
De asemenea, reprezentantul petentelor recurente arată că prima critică are în vedere existența unor motivări contradictorii date de către primele două instanțe, motiv de recurs circumscris de art. 304 pct. 7
C.pr.civ., iar cea de a doua critică se referă la împrejurarea că instanța de apel nu a luat în considerare argumentele și elementele de probă ale părților și nu s-a preocupat de faptul că instanța de fond nu a aplicat regula de bază cuprinsă în alin. 1 al art. 60 din Ordinul nr. 633/2006, în cauză fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
De asemenea, reprezentantul petentelor recurente arată că în speță este vorba de o întabulare parțială, adică pentru suprafața de 1167 mp s-a deschis C. nr. 52102 A., cu corespondență de identificare topografică în C. nr. 82 și 485 A., iar în urma epuizării acestei prime etape, din lipsă de imobil, cele două coli funciare au fost sistate, așa cum rezultă din copiile acestor coli funciare depuse la dosar și dată fiind această situație, pentru înscrierea diferenței de 829 mp, care formează același lot cu suprafața de teren anterior arătată, greșit nu s-au respectat dispozițiile alin. 2 al art. 60 din Ordinul nr. 633/2006, astfel încât, apreciază că niciuna dintre instanțele de judecată care s-au pronunțat în prezenta cauză nu au înțeles să dea eficiență textului de lege invocat de către petente și în mod nejustificat au apreciat că nu există identificare topografică pentru suprafața de 829 mp, când acest teren se identifică cu același nr. topo consecutiv cu mărirea suprafeței la 1996 mp reconstituiți în temeiul Legii nr. 18/1991.
În concluzie, reprezentantul petentelor recurente solicită instanței de recurs să reformuleze poziția celorlalte două instanțe, în sensul admiterii plângerii și al întabulării celor două suprafețe de teren prin înscrierea în cartea funciară a întregii suprafețe de teren sub același nr. cadastral, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 9987 din data de (...) a Judecătoriei C.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins plângerea formulată de contestatoarele S. M. și M. F., împotriva încheierii de carte funciară nr.
57815/(...) a Oficiului de C. C. - B. De C. Și P. I. C.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin certificatul de moștenitor nr.19/(...) emis de BNP F. H. A. și prin convenția de partaj succesoral voluntar încheiată în fața aceluiași notar la data de (...), contestatoarele au dobândit în cote părți egale de câte ½ fiecare, dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1996 mp, tarla 40, parcelele 299 și 300 situat în intravilanul localității A. și înscris în T.P.nr.1603/2594/(...) emis în favoarea defunctului M. V..
Prin încheierea de CF nr.3.(...) a fost admisă cererea contestatoarelor și s-a dispus înscrierea în CF nr.52102 A., cu nr. cadastral 52102, a dreptului lor de proprietate asupra unei părți din suprafața de teren anterior menționată, adică asupra unei suprafețe de 1167 mp. A. suprafață asupra căreia s-a dispus întabularea a fost identificată inclusiv sub aspect topografic prin documentația cadastrală recepționată de O. la data de (...).
Prin cererea înregistrată sub nr.57815/(...), contestatoarele au solicitat întabularea și pentru diferența de teren de 829 mp (1996 mp minus 1167 mp) din cuprinsul TP.nr.1603/2594/(...), iar prin referatul din (...), O. C. le-a cerut completarea dosarului până la data de (...), cu identificarea în regim de carte funciară a diferenței de teren pentru care solicită întabularea.
Întrucât contestatoarele nu au mai completat dosarul în sensul anterior menționat, O. C. a respins cererea lor de înscriere a dreptului de proprietate asupra diferenței de teren de 829 mp.
Analizând încheierea de CF atacată prin prisma motivelor invocate de contestatoare, instanța reține că în zonele de aplicare a D.-lege nr. 1. pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, dacă în înscrisurile în temeiul cărora se cere înscrierea se indică imobilul prin noul număr cadastral, articolul 60, alin.1 din Ordinul ANCPI nr.633/2006 impune persoanei autorizate printr-un referat de completare a dosarului, efectuarea unei documentații cadastrale recepționată de către biroul teritorial, care să identifice imobilul corespunzător cu numărul topografic de parcelă din cartea funciară existentă.
Instanța a reținut însă că reclamantele nu au dovedit existența unei astfel de documentații cadastrale în ce privește diferența de teren de 829 mp care nu a fost identificată corespunzător cu numărul topografic de parcelă din cartea funciară existentă, așa cum rezultă din documentația de la dosar.
Contestatoarele au susținut în apărare că diferența de teren din litigiu ar fi fost deja identificată din punct de vedere cadastral și că ea ar avea același număr cadastral cu cel atribuit primei suprafețe supuse înscrierii, adică cea de 1167 mp, dar instanța a reținut că această diferență de teren de
829 mp aflată în litigiu, obiect al cererii de înscriere soluționată prin încheierea de CF atacată, nu a fost identificată din punct de vedere topografic, iar prin încheierea de CF atacată s-a reținut nu lipsa identificării cadastrale, ci lipsa identificării topografice conform art.60, alin.1 din Ordinul
633 al ANCPI, iar prin referatul de la filele 9-10 s-a cerut contestatoarelor tocmai această identificare topografică impusă prin textul anterior menționat.
Contestatoarele au mai invocat în apărare faptul că planul cadastral depus în dosarul de CF din discuție a fost întocmit în data de (...), deci după prima etapă de înscriere în cartea funciară a dreptului lor de proprietate, dar acest aspect nu prezintă nici o relevanță cât timp nu s-a făcut nici o identificare topografică pentru diferența de teren de 829 mp, așa cum s-a făcut pentru suprafața de 1167 mp în prima etapă, această suprafață de
1167 mp fiind identificată topografic sub nr.top 161/2, 162/2 în CF nr.82 A. și 161/3, 162/3 în CF nr.485 A..
Prin urmare, instanța a reținut că nu există documentație cadastrală pentru identificarea topografică conform art.60, alin.1 din Ordinul nr.633 al ANCPI, a diferenței de teren de 829 mp din cuprinsul TP.nr. 1603/ 2594/(...) asupra căruia contestatoarele au solicitat înscrierea dreptului lor de proprietate în cartea funciară, iar contestatoarele nu au completat la termen dosarul de carte funciară, în acest sens.
Este adevărat că potrivit aliniatului 2 din articolul 60, alin.1 din Ordinul nr.633 al ANCPI, dacă nu este posibilă identificarea imobilului potrivit alin. 1, se va putea recurge la înscrierea într-o carte funciară, în condițiile art. 59 din lege, dar nici în dosarul de carte funciară și nici în dosarul cauzei, contestatoarele nu au depus vreo dovadă că identificarea solicitată de O. C. prin intermediul referatului din (...) nu a fost posibilă.
Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept anterior dezvoltate, instanța apreciază că în mod corect a respins O. C. cererea de înscriere formulată de contestatoare, aceasta fiind deocamdată neîntemeiată în lipsa documentației cadastrale de identificare topografică a suprafeței de teren din litigiu și în consecință, a respins plângerea formulată de contestatoarele S. M. și M. F., împotriva încheierii de carte funciară nr.57815/(...) a OFICIULUI DE C. C. - B. DE C. ȘI P. I. C.
Având în vedere dispozițiile articolului 274 din codul de procedură civilă și principiul disponibilității în procesul civil, instanța a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 431 din data de (...) a T.ului C., pronunțată îndosarul nr. (...), s-a respins ca nefondat apelul declarat de petentele S. M. și M. F., împotriva sentinței civile nr. 9987/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., pe care a păstrat-o în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Prin încheierea de CF nr.57815/(...) emisă de O. C. a fost respinsă cererea petenților de întabulare a dreptului lor de proprietate asupra diferenței de 829 mp. dintr-o suprafață totală de 1.996 mp. teren, din care anterior, s-a întabulat, tot în favoarea lor în cartea funciară suprafața de
1167 mp., conform încheierii nr.3.(...).
M.ivul respingerii a fost acela că nu s-a depus documentația de identificare a diferenței de teren în regim de carte funciară, astfel cum impun dispozițiile art.60 din Ordinul nr.633/2006, iar în mod corect a reținut prima instanță că petentele nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de acest text legal.
Astfel, „conform art. 60 al.1 din Ordinul ANCPI nr.633/2006 „în zonele de aplicare a -lege nr. 1. pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, dacă în înscrisurile în temeiul cărora se cere înscrierea se indică imobilul prin noul număr cadastral, se va solicita persoanei autorizate printr-un referat de completare a dosarului efectuarea unei documentații cadastrale recepționată de către biroul teritorial, care să-l identifice corespunzător cu numărul topografic de parcelă din cartea funciară existentă.";
Așadar, textul citat prevede obligativitatea documentației cadastrale de identificare topografică a diferenței de 829 mp., solicitată a fi întabulată în favoarea petentelor.
Nu au putut fi reținute criticile apelantelor referitor la faptul că, în mod eronat, prima instanță ar reținut că nu s-a făcut dovada imposibilității identificării topografice a imobilului, întrucât acest aspect ar rezulta, implicit, din cuprinsul încheierii inițiale de întabulare, nr. 3. (...).
Conform art. 60 al.2 din Ordinul ANCPI nr.633/2006 "dacă nu este posibilă identificarea imobilului potrivit alin. 1, se va putea recurge la înscrierea într-o carte funciară, în condițiile art. 59 din lege" or, îndeplinirea ipotezei prevăzute de acest text legal trebuie susținută de probe certe și nu poate fi dedusă dintr-o documentație care a avut ca obiect o altă suprafață de teren.
Este real că apelantele au depus o nouă documentație, însă tribunalul apreciază că procedura privind plângerea împotriva încheierii de CF este o procedură specială, în baza căreia se analizează actele aflate în dosarul de carte funciară aferent încheierii atacate.
Pe de altă parte, petentele apelante au formulat o nouă cerere la O. C. înregistrată sub nr.111570/(...), ce urmează a fi soluționată printr-o încheiere care, la rândul ei, va putea fi suspusă controlului judiciar.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat și pe cale de consecință a menținut ca temeinică și legală sentința atacată.
Împotriva acestei decizii, petentele S. M. și M. F. au declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului petentelor, schimbarea sentinței primeiinstanțe, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, petentele arată că există motivări contradictorii date de instanța de fond și de cea de apel, în sensul că prima instanță a reținut că petentele nu au depus vreo dovadă că identificarea solicitată de O. C. a fost posibilă, iar tribunalul înlătură această dovadă depusă în apel la data de (...).
Instanța de apel a încălcat prevederile art. 292 alin. 1 teza II C.pr.civ. întrucât depunerea unor probe suplimentare este posibilă în faza apelului întrucât acesta are un caracter devolutiv. Procedând într-o asemenea manieră, deși tribunalul a îngăduit depunerea referatului, a uitat să analizeze această probă coroborat cu probele deja administrate.
I. de fond au omis să dea eficiență prevederilor art. 60 alin. 2 din
Ordinul nr. 633/2006 care este consacrat cu titlu de excepție. I. au ignorat faptul că pentru înscrierea diferenței de teren de 829 mp., petentele au depus declarații autentice și procesul-verbal de vecinătate și au ignorat faptul că dosarul în care s-a pronunțat încheierea de C. atacată nr.
57815/2010 are ca obiect mărirea de suprafață pe cale amiabilă de la 1.167 mp., la cea reală din titlul de proprietate, de 1.996 mp., conform art. 33 pct.
4 din Legea nr. 7/1996.
În mod nejustificat primele instanțe au apreciat că nu există identificare topografică pentru suprafața de 829 mp., când acest teren se identifică cu același nr.top., consecutiv cu mărirea suprafeței la 1.996 mp., reconstituiți în temeiul Legii nr. 18/1991, rectificarea putându-se dispune
și pe cale administrativă, caz în care declarațiile vecinilor și procesul-verbal de vecinătate suplinesc hotărârea judecătorească.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.pr.civ.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea reține următoarele:
Astfel, art.304 pct.7 C.pr.civ. prevede că, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
M.ivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar.
Verificând hotărârea instanței de apel din această perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5
C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a respins apelul declarat de petente, implicit cele care au dus la convingerea că prima instanță a calificat și a soluționat în mod temeinic și legal plângerea formulată de acestea.
Pe de altă parte, Curtea reține că atunci când se examinează o hotărâre, sub aspectul motivării ei, trebuie să se distingă între motivele de apel, mijloacele de apărare și argumentele invocate de părți, instanța având obligația de a analiza numai motivele de apel, mijloacele de apărare și, pronunțându-se asupra lor, să motiveze soluția dată, nu și argumentele pecare părțile le-au invocat în susținerea acestora, ceea ce în speță tribunalul a respectat pe deplin, astfel încât acest motiv de recurs, în opinia Curții, nu este întemeiat.
De altfel, motivul de recurs invocat de petente, art.304 pct.7 C.pr.civ. vizează existența unor motive contradictorii în cuprinsul deciziei atacate și nu existența unor motive contradictorii, în opinia petentelor, între sentința primei instanțe și decizia instanței de apel deoarece obiectul recursului îl constituie numai această din urmă hotărâre.
Este adevărat că potrivit art.292 alin.1 teza II C.pr.civ. permite instanței de apel încuviințarea și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri însă, contrar susținerii petentelor privitoare la faptul că tribunalul a omis să analizeze referatul depus la data de (...), instanța de apel s-a pronunțat în considerentele deciziei recurate asupra acestui înscris.
Astfel, Curtea reține că la data de (...), petentele au probat faptul că au înregistrat o nouă cerere la O. C. sub nr.111570/(...), la care au anexat documentația cerută de lege și referatul întocmit de exp. S. D. din care reiese că imobilul înscris în Titlul de proprietate nr.(...), tarla 40, parcela 300 și
299, cu suprafața totală de 1996 mp se identifică în regim de carte funciară veche cu imobilele înscrise sub nr. top.161/2, 162/2 înscris în CF nr.82 A. și nr.top. 161/3,162/3 înscris în CF nr.485 A., cu suprafața totală de 1167 mp (f.11-36 dosar apel).
Prin urmare, în mod corect tribunalul a statuat că în cadrul prezentei plângeri împotriva încheierii de carte funciară care reprezintă o procedură specială se analizează doar înscrisurile aflate în dosarul de carte funciară aferent încheierii atacate, în aceste limite realizându-se controlul judiciar.
Având în vedere că petentele au formulat o nouă cerere adresată O.
C., cerere la care au anexat înscrisuri noi și probe noi, aceasta urmează a fi soluționată printr-o încheiere de carte funciară care, la rândul ei, va putea fi suspusă controlului instanței de judecată.
În privința celui de-al doilea motiv de recurs reglementat de art.304 pct.9 C.pr.civ., referitor la aplicarea greșită a prevederilor art.60 alin.2 din Ordinul nr.633/2006, Curtea constată că acesta nu este întemeiat din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, prin cererea înregistrată sub nr.57815/(...) la O. C., petentele au solicitat întabularea și pentru diferența de teren de 829 mp (1996 mp minus 1167 mp) din cuprinsul Titlului de proprietate nr.1603/2594/(...).
Prin referatul din (...), O. C. a solicitat petentelor completarea dosarului până la data de (...), cu identificarea în regim de carte funciară a diferenței de teren pentru care solicită întabularea (f 9-10 dosar fond).
Întrucât petentele nu au completat dosarul în sensul anterior menționat, O. C. a respins cererea lor de înscriere a dreptului de proprietate asupra diferenței de teren de 829 mp prin încheierea nr.57815/(...) (f.7 dosar fond).
În motivarea plângerii împotriva încheierii mai sus arătate petentele au invocat prevederile art.20 alin.1, art.47 alin.1, art.50 și urm. din Legea nr.7/1996, precum și Ordinul nr.634/2006.
În expunerea motivelor de fapt ale plângerii petentele au susținut că diferența de teren de 829 mp ar fi fost deja identificată din punct de vedere cadastral și că ea ar avea același număr cadastral cu cel atribuit primei suprafețe supuse înscrierii, adică cea de 1167 mp, precum și faptul că planul cadastral depus în dosarul de CF inițial a fost întocmit în data de (...), deci după prima etapă de înscriere în cartea funciară a dreptului lor de proprietate pentru suprafața de 1167 mp, această suprafață de 1167 mpfiind identificată topografic sub nr.top 161/2, 162/2 în CF nr.82 A. și
161/3, 162/3 în CF nr.485 A..
Prin urmare, în mod legal instanța de apel a stabilit că în zonele de aplicare a D.-lege nr. 1. pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare este aplicabil art. 60 alin.1 din Ordinul ANCPI nr.633/2006 potrivit căruia „…dacă în înscrisurile în temeiul cărora se cere înscrierea se indică imobilul prin noul număr cadastral, se va solicita persoanei autorizate printr-un referat de completare a dosarului efectuarea unei documentații cadastrale recepționată de către biroul teritorial, care să-l identifice corespunzător cu numărul topografic de parcelă din cartea funciară existentă"; astfel că acest text legal impune persoanei autorizate printr-un referat de completare a dosarului, efectuarea unei documentații cadastrale recepționată de către biroul teritorial, care să identifice imobilul corespunzător cu numărul topografic de parcelă din cartea funciară existentă.
În speță, petentele nu au dovedit existența unei astfel de documentații cadastrale în ce privește diferența de teren de 829 mp care nu a fost identificată corespunzător cu numărul topografic de parcelă din cartea funciară existentă deși O. C. a solicitat petentelor tocmai această identificare topografică impusă prin textul anterior menționat.
Este adevărat că potrivit art. 60 alin.2 din Ordinul nr.633 al ANCPI,
„dacă nu este posibilă identificarea imobilului potrivit alin. 1, se va putea recurge la înscrierea într-o carte funciară, în condițiile art. 59 din lege";, dar nici în dosarul de carte funciară și nici în dosarul cauzei, contestatoarele nu au depus vreo dovadă că identificarea solicitată de O. C. prin intermediul referatului din (...) nu a fost posibilă.
Susținerea recurentelor referitoare la faptul că dosarul în care s-a pronunțat încheierea de C. atacată nr. 57815/2010 are ca obiect mărirea de suprafață pe cale amiabilă de la 1167 mp., la cea reală din titlul de proprietate, de 1996 mp. conform art. 33 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 a fost invocată pentru prima dată în calea de atac extraordinară a recursului și reprezintă o schimbare parțială a cauzei juridice, dar și a obiectului prezentei plângeri astfel încât intră sub incidența excepției inadmisibilității conform art.316 raportat la art.294 alin.1 C.pr.civ. potrivit căruia, în calea de atac nu se poate schimba cauza și obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7 și pct.9 C.pr.civ. astfel că în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de petentele S. M. și M. F. împotriva deciziei civile nr. 431 din 13 octombrie
2011 a T.ului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentele S. M. și M. F. împotriva deciziei civile nr. 431 din 13 octombrie 2011 a T.ului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
GREFIER, A.-A. M.
Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: M. G. Moț.
Jud.apel:M.Oncică-S.;D.-I. Tașcă.
| ← Decizia civilă nr. 521/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4951/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
