Decizia civilă nr. 845/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 845/R/2012
Ședința publică din 24 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. I., împotriva sentinței civile nr. 930 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent personal și reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul P. I. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că prin memoriul de recurs (f. 3 din dosar), reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.
De asemenea, constată că la data de (...), pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului formulat de reclamant.
C. comunică un exemplar din această întâmpinare cu reclamantul recurent.
Reclamantul recurent arată că are angajat avocat, respectiv pe doamna avocat F. S. și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se da reprezentantei sale posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantei reclamantului recurent posibilitatea de a se prezenta la dezbateri, precum și pentru a se da reclamantului recurent posibilitatea de a lectura întâmpinarea pârâtului intimat.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, asistat de doamna avocat F. S., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 4 din dosar, precum și reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Reprezentanta reclamantului recurent și reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
C., din oficiu, invocă excepția inadmisibilității schimbării parțiale a cauzei juridice a acțiunii în recurs, prin invocarea pentru prima dată în calea de atac a recursului, a unor temeiuri juridice noi, care nu au fostinvocate în fața primei instanțe, respectiv, art. 14 din Convenția E.peană a Drepturilor Omului, Protocolul 12 din C., art. 20 alin. 2 din Constituția R.iei, excepție întemeiată pe art. 316 C. raportat la art. 294 alin.
1 C..
Totodată, C., din oficiu, în temeiul art. 294 alin. 1 C., coroborat cu art. 316 C., invocă excepția inadmisibilității acelui motiv de recurs, prin care se arată că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra petitului privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu pentru antecesorul reclamantului în perioada (...) - (...), în com. C., jud. Vâlcea, având în vedere că în fața primei instanței nu a fost solicitat în mod expres un asemenea petit, solicitându-se doar despăgubiri ca urmare a stabilirii domiciliului obligatoriu.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului recurent pentru susținerea recursului și reprezentantei P. de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul declarat de reclamant, cu mențiunea ca acestea să se refere și la excepțiile invocate din oficiu de către instanță.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea ambelor excepții invocate din oficiu de către instanță.
Cu privire la prima excepție invocată din oficiu de către instanță, reprezentanta reclamantului recurent arată că a invocat aceste temeiuri juridice noi ca apărări față de motivarea primei instanțe, pentru că practic s- a generat un tratament discriminatoriu părții pe care o reprezintă, față de alți cetățeni care au uzat deja de prevederile L. nr. 2., având în vedere că întreaga L. nr. 2., cu excepția art. 5, este încă în vigoare și produce efecte juridice.
În ceea ce privește cea de a doua excepție invocată din oficiu de către instanță, reprezentanta reclamantului recurent arată că solicită respingerea acesteia, deoarece atâta vreme cât a probat cererea de constatare a caracterului politic al condamnării antecesorului reclamantului și a stabilirii domiciliului obligatoriu al acestuia în perioada (...) - (...), în com. C., jud. Vâlcea și a motivat acest aspect, consideră că a formulat un petit privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu și, totodată, arată că în speță este vorba de două măsuri administrative cu caracter politic, respectiv de măsura administrativă a condamnării antecesorului reclamantului și de măsura administrativă a stabilirii domiciliului obligatoriu al acestuia în perioada (...)
- (...), în com. C., jud. Vâlcea.
Pe fondul cauzei, reprezentanta reclamantului recurent arată că acele dispoziții legale din Convenția E.peană a Drepturilor Omului și din
Protocolul adițional la C. au fost invocate în apărarea părții pe care o reprezintă și a arătat că este vorba de un tratament discriminatoriu generat reclamantului recurent față de persoanele care au beneficiat de prevederile L. nr. 2. și, de asemenea, arată că prin probațiunea administrată în fața instanței de fond a probat caracterul politic al arestării antecesorului reclamantului în perioada (...) - (...).
În concluzie, reprezentanta reclamantului recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar în consecință modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a cererii introductive și obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1000 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii în recurs, având în vedere că în fața primei instanțe acțiunea a fost întemeiată doar pe L. nr. 2. și pe art. 998 - 999 C.
Cu privire la a doua excepție invocată din oficiu de către instanță, reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C., arată că nu este vorba de o condamnare a antecesorului reclamantului, ci de o măsură politică a arestării acestuia în baza L. nr. 183/1949, dar în rejudecare, antecesorul reclamantului a fost achitat, iar instanța de fond a admis caracterul politic al arestării antecesorului reclamantului în perioada (...) - (...), însă al doilea petit s-a referit la daune morale pentru condamnarea antecesorului reclamantului și pentru stabilirea domiciliului obligatoriu al acestuia, iar instanța de fond nu a fost investită cu un petit de constatare a caracterului politic al măsurii administrative privind stabilirea domiciliului obligatoriu al antecesorului reclamantului.
Reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C. arată că în data de (...), tatăl reclamantului era arestat, motiv pentru care, nu se putea ca în același timp să fie arestat și să i se stabilească domiciliul obligatoriu în com. C., jud. Vâlcea, astfel încât, apreciază că probabil era vorba de familia antecesorului reclamantului, atunci când s-a luat măsura administrativă privind stabilirea domiciliului obligatoriu în perioada (...) - (...), în com. C., jud. Vâlcea, dar aceste aspecte sunt nelămurite de către instanța de fond, pentru că instanța de fond nu a fost învestită cu un petit având ca obiect constatarea caracterului politic al acestei măsuri.
În concluzie, reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant.
În replică, reprezentanta reclamantului recurent apreciază că, chiar dacă este vorba de o arestare și nu de o condamnare a antecesorului reclamantului, în dreptul românesc nu a găsit o astfel de argumentare precum cea făcută azi de reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C. și, totodată, arată că antecesorul reclamantului din pușcărie a declarat recurs și nici până în ziua de azi nu i s-au dat drepturile cuvenite pentru prejudiciul suferit.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 930/(...), pronunțată de T ribun alul Clu j în dos arnr. (...), s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la petitul de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. I., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, s-a constatat caracterul politic al măsurii arestării luată față de antecesorul reclamantului, în perioada (...)-(...).
S-a respins ca fiind prescrisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul P. I. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri morale.
S-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
„Reclamantul P. I. este fiul lui P. N., astfel cum atestă actele de stare civilă existente la dosar (f.7).
Prin Sentința penală nr.2718/(...) a T. Județului Argeș, tatăl reclamantului, P. N., a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare corecțională și 10.000 lei amendă în temeiul art.2 lit.a din D. nr.183/1949, iar ulterior, prin D. penală nr.2485/1950 a C. București Secția a II-a penală, ca urmare a admiterii recursului antecesorul reclamantului a fost achitat.
Din cuprinsul acestei din urmă decizii rezultă că în perioada (...)-(...) P. N. a fost arestat.
Potrivit art.1 alin.1 și 2 din L. nr.2. constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute la lit. a-j.
Potrivit art.3 din L. nr.2. constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe din actele normative de la lit-a-f. În aliniatul 2 al art.4 se prevede că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
Din cuprinsul considerentelor Deciziei penale nr.2485/1950 rezultă că antecesorul reclamantului a fost arestat pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prev. de art. 2 lit. a din D. 183/1949 . Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 lit. f) condamnările dispuse în temeiul art. 2 lit. a din D. 183/1949 sunt considerate de drept condamnări cu caracter politic. În aceste condiții, tribunalul apreciază că perioada în care reclamantul a fost reținut și arestat (...)-(...) reprezintă o măsură administrativă cu caracter politic. Instanța apreciază că și arestul poate fi asimilat măsurilor administrative, atâta timp cât art.3 nu cuprinde în mod limitativ toate măsurile administrative, iar în lipsa unei hotărâri de condamnare, lipsirea de libertate nu poate fi considerată condamnare în înțelesul art.1.
Raportat la aceste considerente, instanța a apreciat ca întemeiată cererea reclamantului privind constatarea caracterului politic al măsurii arestării luată față de antecesorul său, în perioada (...)-(...), cerere care va fi admisă.
Din adeverința nr.675/1996 emisă de C. local Boișoara rezultă că în anul 1950 antecesorul reclamantului și familia sa au fost evacuați și mutați cu domiciliu forțat în comuna C., jud. Vâlcea.
Instanța a reținut că reclamantul a solicitat acordarea de daune morale atât pentru prejudiciul moral cauzat ca urmare a arestării tatălui său, cat și pentru cel cauzat de stabilirea domiciliului obligatoriu adoptată față de acesta, invocând în drept dispozițiile art.998,999 C. precum și cele ale L. nr.2..
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, tribunalul apreciază că potrivit art.3 din D. nr.1. acțiunile patrimoniale sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani.
Totodată, potrivit art. 8 din D. nr. 1., prescripția dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită începe să curgă dela data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât și pe cel care este obligat la repararea lui.
Reclamantul a cunoscut elementele impuse de textul legal examinat pentru promovarea acțiunii. Chiar dacă o asemenea acțiune ar fi fost lipsită de succes în timpul regimului comunist, instanța apreciază că dreptul la acțiune a devenit efectiv începând cu data de 1 ianuarie 1990, odată cu schimbarea regimului comunist, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție (de ex. decizia nr.3769/2007, pronunțată în dosarul nr.(...), Secția civilă și de proprietate intelectuală).
De altfel, prin adoptarea D. L. nr.118/1990 și intrarea acestuia în vigoare la 9 aprilie 1990, s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-au acordat și o îndemnizație lunară pentru fiecare an de detenție precum alte drepturi .
Nu poate fi luat în considerare ca moment de început al termenului de prescripție data intrării în vigoare a L. nr.2., întrucât caracterul ilicit, prejudiciul, precum persoana care răspunde au fost cunoscute și puteau fi invocate încă din anul 1990, așa cum s-a reținut anterior.
În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a cursului prescripției, tribunalul apreciază că termenul de 3 ani de când reclamantul cunoștea sau trebuia să cunoască prejudiciul și putea acționa în cunoștință, expirase la data promovării prezentei acțiuni.
Raportat la aceste considerente, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, cu consecința respingerii ca prescrise acțiunii având ca obiect daune morale.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate, reclamantul nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel încât instanța a respins cererea sub acest aspect.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at rec urs, în ter men leg al, recl aman tu l
P. I., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentințeirecurate, în sensul admiterii în întregime a cererii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra petitului având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative de stabilire de domiciliului obligatoriu în perioada (...)
- (...), în comuna C., județul Vâlcea, deși, în petitul cererii, reclamantul a arătat că, față de sine și familia sa a fost luată această măsură administrativă, așa cum rezultă din adeverința nr. 673/(...).
În această manieră, arată recurentul, instanța de fond a lăsat practic neanalizată una dintre solicitările care făceau obiectul cererii introductive, soluție care este în totală contradicție cu dispozițiile art. 129 alin. 6, art. 261 pct. 3 și 5 C., împrejurări care atrag incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
În mod greșit a fost respins ca prescris petitul având ca obiect plata despăgubirilor morale în temeiul art. 998 - 999 C., câtă vreme, termenul de prescripție începe să curgă de la data intrării în vigoare a legii speciale nr. 2., având în vedere că acțiunea introductivă a fost înregistrată sub imperiul acestei legi speciale.
O altă interpretare ar presupune aplicarea unui tratament discriminatoriu, în funcție de momentul la care instanța de judecată a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă, încălcându-se astfel prevederileart. 14 din Convenția E.peană a Drepturilor Omului și ale Protocolului
12 la C.
În speță au fost întrunite toate cerințele pentru angajarea răspunderii delictuale a S.ui R., astfel încât, se impune repararea prejudiciului cauzat reclamantului.
În cauză se aplică principiul tempus regit actum, respectiv, reclamantul a formulat acțiunea întemeiată pe dispozițiile legale în vigoare la acel moment, iar pe de altă parte, premisa formulării cererii introductive o constituie apariția unei legi speciale care, cu excepția art. 5 alin. 1 lit. a, este în vigoare și își produce în continuare efectele, astfel încât, în cauză este incident principiul specialia generalibus derogant.
Recurentul a mai invocat în susținerea recursului său și dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția R.iei.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, p âr âtul in timat S . R. prin
M in is terul F in anțelor Publ ice, pr in D. G. a F. P. C.,a solicitat respingerearecursului, cu motivarea că petitul pentru daune morale întemeiat pe art. 998 C., este prescris extinctiv, prin raportare la art. 3 și art. 8 alin. 1 din D.- lege nr. 1., reclamantul putând promova acțiunea imediat după data de 1 ianuarie 1990.
Recursul este nefondat.
Cu privire la mo tivul de recurs ref eritor l a o mis iune a pr ime i ins tanțe de a
se pronunț a asupr a pe titulu i av ând c a ob iec t cons tatare a c ar ac terulu i pol itic al
măs ur ii ad min is tr ative de stab il ire a do mic il iulu i obl ig ator iu în per io ad a (...) -
(...) în co mun a C., jud ețul V âl cea.
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul a învestit instanța T. C. cu următoarele petite:
- să se constate caracterul politic al condamnării antecesorului reclamantului prin sentința penală nr. 2718/(...), pronunțată în dosar nr.
3609/1950 de către Tribunalul Argeș;
- să se dispună obligarea pârâtului la acordarea în favoarea reclamantului a sumei de 50.000 E., în echivalent în lei la cursul E. practicat de B. la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării cu caracter politic a antecesorului său și a luării măsurii administrative cu caracter politic de stabilire de domiciliu obligatoriu în perioada (...) - (...) în comuna C., județul Vâlcea;
- să fie obligat pârâtul la cheltuieli de judecată în caz de opunere.
Prin urmare, prin cererea introductivă de instanță reclamantul nu a învestit Tribunalul Cluj cu un petit prin care să solicite expres să se constate caracterul politic al măsurii administrative de stabilire de domiciliu obligatoriu în perioada (...) - (...) în comuna C., județul Vâlcea.
Este irelevant faptul că reclamantul a solicitat despăgubiri morale și pentru așa-zisa măsură administrativă cu caracter politic de stabilire de domiciliu obligatoriu în perioada (...) - (...) în comuna C., județul Vâlcea, câtă vreme, nu a învestit în mod legal și procedural instanța cu un petit prin care să solicite instanței să constate caracterul politic al acestei așa-zise măsuri administrative, prin prisma art. 3 și art. 4 din L. nr. 2..
Este știut faptul că, în toate situațiile, în conformitate cu art. 129 alin. final C., judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecății.
Prin urmare, pentru ca instanța să fi constatat caracterul politic al acestei măsuri administrative, ar fi fost necesar, prin prisma art. 129 alin. final C., să fi fost învestită procedural cu un petit având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative de stabilire de domiciliu obligatoriu în perioada (...) - (...) în comuna C., județul Vâlcea.
În absența unei învestiri exprese în acest sens, nu se poate imputa instanței de fond omisiunea pronunțării asupra unui petit cu care nu a fost legal învestită.
Drept urmare, C. constată că nu se poate reține, așa cum nefondat susține recurentul, încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 129 alin. 6 C., și art. 261 pct. 3 și 5 C.
Pe de altă parte, prin prisma art. 316 C. rap. la art. 294 alin. 1 C., invocarea pentru prima dată, prin memoriul de recurs, a unei solicitări exprese de constatare a caracterului politic al măsurii administrative de stabilire de domiciliu obligatoriu în perioada (...) - (...) în comuna C., județul Vâlcea, echivalează cu formularea unei cereri noi în recurs, cerere care nu a fost procedural formulată în fața primei instanțe, și care intră astfel sub incidența excepției inadmisibilității, întemeiată pe art. 294 alin. 1 C., coroborat cu art. 316 C.
Pe cale de consecință, C. urmează să admită excepția inadmisibilității invocată din oficiu la termenul de judecată din data de (...).
Cu pr iv ire l a mo tivul de recurs pr in c are se invoc ă tratamentul
d iscr imin ator iu ș i în c ălc are a d ispoz iț iilor ar t. 14 d in Conve nț ia E.pe an ă a
Drep tur ilor O mulu i, a Pro tocolulu i 12 l a C. ș i a ar t. 20 al in. 2 d in Cons tituț i a
R.iei.
La termenul de judecată din data de (...) C., din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității schimbării parțiale a cauzei juridice a acțiunii în recurs, prin invocarea pentru prima dată în recurs a tratamentului discriminatoriu, a dispozițiilor art. 14 din Convenția E.peană a Drepturilor Omului, a Protocolului 12 la C. și a art. 20 alin. 2 din Constituția R.iei, excepție care urmează să fie admisă, în temeiul art. 294 alin. 1 C., rap. la art. 316 C., motivat pe faptul că nicăieri în fața primei instanțe, reclamantul nu s-a prevalat de aceste dispoziții legale și nici de principiul nediscriminării, acțiunea sa fiind întemeiată exclusiv pe dispozițiile L. nr. 2. și ale art. 998 -
999 C.
Cu pr iv ire l a mo tivu l de recurs pr in c ar e se invoc ă greș ita reț inere a
excepț ie i prescr ipț ie i drep tulu i l a acț iune î n te me iul ar t. 998 - 999 C.
Înainte de a se putea analiza pe fondul cauzei pretențiile deduse judecății de către reclamant, respectiv înainte de a se analiza dacă în cauză sunt sau nu întrunite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 998 - 999 C., este imperios necesar să se verifice dacă, prin raportare la temeiul de drept pe care reclamantul și-a fundamentat cererea introductivă de instanță, prezenta acțiune a fost sau nu promovată în termenul legal de prescripție extinctivă reglementat de D. nr. 1..
Reclamantul, prin cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul
T. C. la data de (...), a investit Tribunalul Cluj cu un petit în răspundere civilă delictuală, întemeiat din punct de vedere juridic pe prevederile art. 998
-999 C. civ., având ca obiect acordarea de daune morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării cu caracter politic a antecesorului reclamantului, respectiv, ca urmare a luării unei măsuri administrative afirmativ cu caracter politic, de stabilire a domiciliului obligatoriu.
Este adevărat că obiectul cererii introductive de instanță l-a constituit acordarea unor daune morale în sumă de 50.000 E., dar nu este mai puțin adevărat că acordarea acestor daune morale a fost solicitată cu titlul de reparare a prejudiciului ce a fost cauzat prin condamnarea cu caracter politic a antecesorului reclamantului, respectiv, ca urmare a luării unei măsuri administrative afirmativ cu caracter politic, de stabilire a domiciliuluiobligatoriu, în temeiul răspunderii civile delictuale fundamentate pe prevederile art. 998-999 C. civ., S. R. fiind ținut, în opinia reclamantului, să repare prejudiciile cauzate cetățenilor săi de organele represive ale regimului comunist.
Fiind întemeiată din punct de vedere juridic exclusiv pe răspunderea civilă delictuală, reglementată de dispozițiile art. 998-999 C. civ., acțiunea trebuia formulată în termenul de prescripție extinctivă prevăzut de art. 8 alin. 1 rap. la art. 3 alin. 1 teza I din D. nr. 1..
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din D. nr. 1.,
„prescr ipț ia drep tulu i l a acț iune în rep ar are a p agube i pr ic in u ite pr in f ap ta
il ic ită, începe s ă cur g ă de l a d ata c ând p ăgub itul a cunoscu t s au trebu ia s ă
cuno asc ă, atât p agu b a c ât ș i pe cel c are r ăspunde de e a";.
Întrucât actul normativ mai sus menționat nu reglementează vreun termen special de prescripție extinctivă în acest caz, este evident că termenul de prescripție este cel general, de 3 ani, reglementat de art. 3 alin. 1 teza I din D. nr. 1..
Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din D. nr. 1., reclamantul ar fi trebuit să promoveze acțiunea pentru daune morale, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998 - 999
C. civ., în termen de 3 ani, termen care ar fi început să curgă de la momentul la care reclamantul a cunoscut, sau ar fi trebuit să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Raportat la starea de fapt reținută de instanța de fond, este de subliniat faptul că reclamantul a cunoscut atât paguba, cât și pe cel răspunzător de pagubă - S. R. prin organele sale represive din perioada anterioară anului 1989 - cel mai târziu la data de (...), când regimul comunist din R.ia a fost răsturnat.
Dată fiind realitatea politică anterioară anului 1989, este evident că reclamantul nu putea, până la data de (...), să recurgă la niciun demers judiciar în scopul reparării pagubei cauzată de statul comunist.
Se pune, așadar, firesc întrebarea, care era momentul la care reclamantul ar fi putut să promoveze o acțiune în justiție pentru repararea pagubei, pagubă care în niciun caz nu poate fi negată, ori să recurgă la vreun alt demers legal în acest sens.
C. apreciază că după data de (...) reclamantul era liber să se adreseze oricând unei instanțe de judecată pentru a pretinde reparații pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat atât antecesorului său, cât și familiei sale, mai ales că, la data de (...), în Monitorul Oficial al R.iei nr. 50/(...), a fost publicat D.-L. nr. 118/(...), privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de (...).
Este adevărat că acest act normativ nu conținea nici o prevedere care să stipuleze expres că astfel de persoane, persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de (...), se pot adresa instanțelor de judecată cu acțiuni prin care să solicite repararea efectivă, materială, pecuniară, a daunelor fizice și morale ce le-au fost cauzate în perioada de dinaintea anului 1989, dar nu este mai puțin adevărat că acest decret reprezenta un punct de pornire în a recunoaște faptul că în perioada cuprinsă între (...) - (...), în R.ia au existat persoane persecutate pe motive politice și că unor astfel de persoane trebuie să le se recunoască anumite drepturi recunoașterea ca vechime în muncă și luarea în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în munca, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motivepolitice: a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice; a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; a fost internată în spitale de psihiatrie;) a avut stabilit domiciliu obligatoriu; a fost strămutată într-o alta localitate; acordarea unei indemnizații lunare de câte 200 lei, indiferent dacă sunt sau nu pensionate, pentru fiecare an de detenție, internare, domiciliu obligatoriu sau cât au fost strămutate; dreptul de a beneficia, în mod gratuit, de asistenta medicală și medicamente în unitățile sanitare de stat etc.
C. constată, așadar, că în speță termenul de prescripție extinctivă a început să curgă de la data intrării în vigoare a D.-lege nr. 118/1990, respectiv, la data de (...).
Prin urmare, prin prisma considerentelor mai sus expuse, C. constată că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție extinctivă, în cazul prezentei acțiuni, termen reglementat de art. 8 alin. 1 rap. la art. 3 alin. 1 teza I din D. nr. 1., este data intrării în vigoare a D.-lege nr. 118/1990, respectiv (...).
Or, cererea introductivă de instanță a fost promovată de către reclamant la data de (...), cu depășirea evidentă a termenului de prescripție extinctivă prevăzut de art. art. 8 alin. 1 rap. la art. 3 alin. 1 teza I din D. nr.
1..
Nu poate fi primită argumentația reclamantului, în sensul că termenul de prescripție ar începe să curgă de la data intrării în vigoare a L. nr. 2., câtă vreme, termenul prevăzut de această lege este aplicabil exclusiv acțiunilor întemeiate doar pe prevederile acestei legi, nu și pe prevederile de drept comun ale art. 998 - 999 C.
L. nr. 2. - privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 -, evident nu se aplică în cauză, în ceea ce privește termenul de prescripție, pentru simplul motiv că reclamantul nu și-a întemeiat petitul având ca obiect daune morale pe dispozițiile aceste legi - demers imposibil de realizat, având în vedere că la data promovării cererii introductive de instanță textul art. 5 alin. 1 lit. a din această lege fusese deja declarat neconstituțional prin D. nr. 1. a C. C.
Pe cale de consecință, în temeiul tuturor argumentelor expuse anterior, C. constată că dreptul la acțiunea în despăgubiri morale în temeiul art. 998 - 999 C., este prescris extinctiv.
Raportat la această împrejurare, a reținerii excepției prescripției dreptului la acțiune, C. constată că nu se mai impune analizarea acelor critici din motivele de recurs ale reclamantului, referitoare la fondul cauzei deduse judecății, respectiv, la întrunirea în cauză a condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale.
Principiul specialia generalibus derogant și tempus regit actum, respectiv, prioritatea de aplicare a L. speciale nr. 2. în raport de dispozițiile de drept comun ale art. 998 - 999 C., ar fi fost aplicabile doar în situația în care reclamantul și-ar fi întemeiat petitul având ca obiect daune morale pe prevederile L. nr. 2. și doar dacă nu ar fi intervenit D. C. Constituționale nr.
1. - prin care textul art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. a fost declarat neconstituțional -, respectiv, D. în interesul legii nr. 12/(...), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 14/2011.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C., C. urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
Pârâtul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. I., împotriva sentinței civile nr. 930 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
GREFIER A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...)
J.fond: M. O.-S.
| ← Decizia civilă nr. 123/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4711/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
