Decizia civilă nr. 3517/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR.3517/R/2012
Ședința din 6 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
J.ECĂTOR: ANA I.
J.ECĂTOR: A. C.
G.: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul D. A. împotriva deciziei civile nr. 298 din 11 aprilie 2012 a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații T. L., D. V., D. I., D. G., D. I., D. I., D. R., D. R., D. G. și D. I., având ca obiect succesiune- contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul D. A., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 3 septembrie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimatei D. V., întâmpinare prin care arată că este de acord cu admiterea recursului.
Recurentul depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, aferent recursului.,
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului având în vedere că recursul a fost formulat împotriva unei hotărârii pronunțate în calea de atac a recursului.
Recurentul solicită respingerea excepției, admiterea recursului și în consecință dezbaterea succesiunii după mamă prin excluderea persoanelor care nu au vocație succesorală.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2. din (...), pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr. (...) a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorii D. A., T. L., D. I., D. G., D. I., D. I., D. V., D. R., D. R., împotriva intimaților D. G. și D. I.
Au fost obligați contestatorii să plătească intimatei D. I., suma de 50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că prin contestația în anulare formulată și depusă inițial la Curtea de A. C., făcând obiectul dosarului nr. (...), contestatorii au solicitat ca în baza art. 317, alin. 2, art. 318 și 320 C. pr. civ., să se dispună desființarea Sentinței civile nr. 2506/(...) a J.ecătoriei V. de Sus, pe motiv că, au recuzat în scris pe judecător, hotărârea este dată din rea credință, ură personală și abuzuri, nu s-a dat curs cererii lor, sentința fiind dată cu încălcarea competenței și a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității în temeiul art. 105 C. pr. civ.
Curtea de A. C., prin încheierea civilă nr. 6., a declinat competența în soluționarea contestației în anulare, în favoarea J.ecătoriei V. de S.
Instanța de fond a mai reținut că s-a pus în discuție contestatorului D. A. să precizeze clar contestația, acesta a depus mai multe așa zise completări, princare a arătat că prin sentința civilă atacată, greșit instanța a aplicat legea, făcând mențiunea că după defuncta D. I., el este moștenitor de drept și nu intimații D. I. și D. G..
J. a constatat că nu sunt întrunite motivele prev. de art. 317 C. pr. civ., respectiv procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina, a fost corect îndeplinită, iar hotărârea a fost dată fără încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. De asemenea, s-a reținut că în recursul ce a format obiectul dosarului nr. (...) a T. M., contestatorul din cauza de față nu a invocat motivele de mai sus, astfel încât a respins contestația în anulare.
Prin decizia civilă nr. 2. din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarnr. (...) s-au respins recursurile declarate de recurenții D. V., D. A. și T. L. împotrivasentinței civile nr. 2386 din (...) și a încheierii din (...), pronunțate de J. V. de Sus îndosarul nr. (...).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Într-o jurisprudență constantă (de exemplu cauza Raicu c. României),
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care reclamă, între altele, ca soluția dată definitiv în orice litigiu să nu mai fie apelabilă.
În virtutea acestui principiu, niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre în acest sens.
Instituirea prin lege a căilor de atac extraordinare de atac nu reprezintă o încălcare a acestui principiu, câtă vreme ele pot fi exercitare pentru motivele expres prevăzute de lege, în termene și circumstanțe strict determinate. Este însă esențial ca motivele invocate prin calea extraordinară de atac (în speță, contestația în anulare) să se circumscrie celor prevăzute prin dispozițiile art. 317
Cod procedură civilă, având în vedere că obiectul cererii contestatorilor vizează sentința civilă nr. 2506 din (...) pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr. (...), deci nu o hotărâre a instanței de recurs.
Formal contestatorii au indicat în cuprinsul cererii depuse la Curtea de A.
C. în data de (...) dispozițiile art. 317 alin. 2 și art. 318, art. 320 Cod procedură civilă.
Prevederile art. 320 Cod procedură civilă instituie norme de procedură privind soluționarea contestației în anulare, sediul motivelor pentru care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac fiind dispozițiile art. 317-318 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, ultimul text normativ menționat vizează doar hotărârile instanțelor de recurs or, în speță, obiectul contestației îl reprezintă o hotărâre de primă instanță.
În ce privește primul motiv de contestație în anulare, dintre cele prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă, în mod corect a reținut judecătoria că procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, a fost corect îndeplinită.
Contestatorii aveau termen în cunoștință iar în ședința de dezbateri din data de (...) în dosarul nr.(...) s-au prezentat D. A., T. L., D. G., D. I., ceilalți pârâți fiind citați ori având termen în cunoștință.
De asemenea, al doilea motiv de contestație în anulare este nefondat. Sentința civilă nr. 2506 din (...) a fost pronunțată urmare a reinvestirii instanței de fond prin decizia civilă nr. 4. din (...), cu îndrumarea de a se pronunța asupra fondului cauzei. Prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2506 din (...), contestatorii nu au invocat critici relative la necompetență (ca de altfel nici lalipsa de procedură), astfel încât nu sunt legitimați să o facă nici prin contestația în anulare, în acord cu dispozițiile art. 317 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, sentința civilă recurată este legală și temeinică.
În ceea ce privește încheierea Camerei de consiliu din data de (...), T. a reținut că aceasta a fost pronunțată în soluționarea unei cereri a petenților de îndreptare a erorii materiale și lămurire de dispozitiv, în sensul de a fi";scoși din proces copiii din altă căsătorie că n-au vocație procesuală"; și „îndreptarea hotărârilor date cu încălcarea dreptului la moștenire";. Aceste critici nu vizează erori materiale, în sensul prevăzut de art. 281 Cod procedură civilă, nici lămuriri necesare, conform dispozițiilor art. 281 indice 1 Cod procedură civilă, ci au ca scop o rejudecare a cauzei conform pretențiilor recurenților, astfel încât în mod corect a fost respinsă cererea petenților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul D. A. solicitând cadezbaterea succesiunii după mamă, respectiv D. I., să fie făcută conform dispozițiilor legale și în baza probelor administrate în cauză. Se impune a fi excluși de la moștenire numiții D. G. și soția D. I. care nu au vocație succesorală, D. I. decedând la data de (...), aceștia fiind născuți ulterior în anul 1954, respectiv 1956.
Intimatele D. V. și T. L. au depus la dosar întâmpinări prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea recursului declarat de către contestatorul D. A..
La prima zi de înfățișare Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilitățiirecursului declarat de către contestatorul D. A. împotriva deciziei civile nr. 2. a T. M., rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Prin decizia civilă nr. 298/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. s-au respins recursurile declarate de către contestatorii D. V., D. A. și T. L. împotriva sentinței civile nr. 2386/(...) și a încheierii din 0(...), ambele pronunțate de J. V. de Sus în dosarul nr. (...) având ca obiect contestație în anulare.
Conform art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ. hotărârea pronunțată de
Tribunalul Maramureș este irevocabilă, fiind o hotărâre dată în recurs. În consecință împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată din nou calea de atac a recursului.
În consecință, în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ. Curtea va admite excepția invocată, respingând ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul D. A. împotriva deciziei civile nr. 2. aprilie 2012 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul D. A. împotriva deciziei civile nr. 2. aprilie 2012 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, J.ECĂTOR, J.ECĂTOR,
A. A. C. ANA I. A. C.
G., C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
J..recurs: Stamate-Tămășan A., Țiplea D., Waltner D.
J..fond: G. Mariș
| ← Decizia civilă nr. 92/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1831/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
