Decizia civilă nr. 833/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 833/R/2012
Ședința 23 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții M. N. și M. M. împotriva deciziei civile nr. 498 din 8 noiembrie 2011 a T.ului Cluj, pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații P. G., P. A. și M. D., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pârâtul intimat P. G., asistat de avocat W. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 17 februarie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților intimați P. G. și P. A., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
La data de 21 februarie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților recurenți M. N. și M. M., chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 42 lei și 1,05 lei timbru judiciar și o cerere de amânare a cauzei, după data de 23 martie 2012, dată la care se judecă cererea de strămutare. T., au depus la dosar un certificat emis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care se menționează că petenții M.u N. și M.u M. au formulat cerere de strămutare, fiind fixat termen de judecată pentru data de 23 martie 2012.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită respingerea cererii de amânare a cauzei, arătând că recurenții au formulat și în apel o cerere de strămutare care a fost respinsă, apreciind că este doar o încercare de a tergiversa această cauză.
Curtea în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei, formulată de reclamanții recurenți, având în vedere că nu s-a făcut dovada suspendării prezentei cauze în temeiul art. 40 alin. 2 C.proc. civ.
Reprezentanta pârâților intimați depune la dosar dovada că au comunicat cu recurenții întâmpinare depusă la dosar. T., depune la dosar sentința penală nr. 938/2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al J. D. și dovada achitării cheltuielilor de judecată
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține în totalitate, cu obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. 2696/219/(...) la J. D., reclamanții
M. N. și M. M. i-au chemat în judecată pe pârâții P. G., P. A. și M. D., solicitând instanței să constate nulitatea absolută, pentru cauză ilicită, a unor acte emise de P. mun. D. în favoarea pârâtului P. G., respectiv a adresei nr. 31529/1632/(...), a adresei nr. 27112-II-(...), a adresei nr.
27352-II-(...), a adresei nr. 20681/1133/(...), a adeverințelor de atestare a existenței construcției nr. 24712/(...) și nr. 21663/(...).
Ulterior, la data de (...), au formulat o cerere de întregire a cererii inițiale, solicitând să se constate nulitatea absolută, fundamentată pe aceeași cauză ilicită, a adeverinței nr. 1843/59/(...) emisă de M. D. - D. T. -
S. T., în favoarea aceluiași pârât.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 571/(...) a J. D., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de reclamanții M. N. și M. M. împotriva pârâților P. G. și P. A., M. D., reclamanții fiind obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată de 3720 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Starea de fapt
Potrivit adresei nr. 31529/1632/(...), emisă de P. M. D., D. T., S. T., se comunică pârâtului P. G., cu privire la imobilul situat în D., str. R. M., nr.
12, județul Cluj, cumpărat de acesta în baza contractului 3133 din data de
(...), că în cota parte de 72% se include și podul casei inclusiv porțiunea deasupra gangului de intrare în curtea imobilului.
In adresa nr. 27112-II-din (...), emisă de P. M. D., s-au consemnat următoarele: "…am constatat că vecinul dumneavoastră M. N. ocupă în totalitate podul gangului care este parte indiviză comună…";.
Aceleași mențiuni au fost cuprinse și în adresa nr. 27352-II-din (...), emisă de P. M. D. și comunicată P. M. D.
Prin adresa nr. 20681/1133 din data de 0(...), emisă de P. M. D., D. T.,
S. T., s-a comunicat pârâtului P. G. componența imobilului situat in D., str. R. M., nr. 12, județul Cluj, indicându-se că imobilul este compus din 4 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu, pivniță (boxă), terasă retrasă din gabarit (terasa-47,42 mp., gang -18,40mp.).
Potrivit adeverinței de atestare a existentei construcției nr. 24712 din
(...), eliberată de P. M. D., in ramura de folosință a imobilului situat in D., str. R. M., nr. 12, județul Cluj figurează și "gang";, proprietari fiind reclamanții în cotă de 2. parte și pârâtii, în cotă de 7. parte.
Potrivit adeverinței de atestare a existentei construcției nr. 21663 din
(...), eliberata de P. M. D., apartamentul nr. I, situat in D., str. R. M., nr. 12, județul Cluj, este compus și din "terasă și gang cu 7. parte din părțile indivize comune înscrise în CF colectivă nr.9991";.
Potrivit adeverinței nr. 1843/59/(...) emisă de M. D. - D. T. - S. T., se adeverește că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3.(...) s-a vândut numitului P. G., apartamentul I din str. R. M. nr. 12, compus din 4 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu, pivniță, terasă și gang cu 72% parte din părțile indivize comune cuprinse în C.F. colectiv nr. 9991";.
Pârâții au dobândit apartamentul I din str. R. M. nr. 12 la care se face referire în adresele mai sus menționate, prin contractul de vânzare- cumpărare nr. 3. (...), încheiat cu Regia A. L. D., conform schiței de plan ce face parte integrantă din contract, în baza contractului de închiriere nr.598/2407/(...), locuința fiind compusă, conform mențiunilor din contract, din 4 camere, cu o suprafață utilă de 121,15 mp., precum si cota indiviză de
72%. Potrivit fișei tehnice si de calcul aferenta locuinței, raportat la cota parte indiviză de 72%, pârâții dețin o suprafață de 18,40 mp. de gang acces, precum și o suprafață de 47,42 mp. de terasă retrasă din gabarit.
Susținerile reclamanților, potrivit cărora mențiunile din cuprinsul adreselor a căror nulitate se solicită a fi constatată nu sunt reale, sunt neîntemeiate, emitentul acestora, P. M. D., eliberând adresele menționate în baza documentelor care au stat la baza vânzării-cumpărării, documente care se găsesc în arhiva acestei instituții, fiind preluate de la fosta R. A. L. D.
Contrar susținerilor reclamanților, sentința civilă nr.745/2010, pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr.(...) si decizia civilă nr.1287/R/2010, prin care a fost soluționat recursul declarat împotriva sentinței menționate, au stabilit că podul si gangul ca loc de trecere fac parte din cotele părți indivize comune ale clădirii, chiar dacă nu sunt evidențiate expres în actele de vânzare cumpărare, luând în considerare regula aplicabilă părților comune ale unui condominiu, potrivit prev. Legii nr.114/1996, si nu adresele si adeverințele emise de P. M. D., ce fac obiectul prezentului dosar.
T. nemenționarea de către P. M. D., în cuprinsul adeveritelor, a documentelor care au stat la baza emiterii acestora, nu atrage sancțiunea nulității, conform susținerilor reclamanților, în condițiile in care, așa cum s- a arătat mai sus, lipsește dovada vreunei vătămări în drepturi a reclamanților.
Ca urmare, constatând că în speță nu subzistă nici unul din cazurile de nulitate absolută a actelor emise de P. M. D., menționate în acțiune, instanța a dispus respingerea acesteia, ca fiind neîntemeiată.
Apelul
Prin decizia civilă nr.498/(...) a T.ului Cluj, reclamanților a fost respins ca nefondat, apelanții fiind obligați să le plătească intimaților P. G. și P. A., suma de 2480 lei, cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele acestei decizii, se reține că motivarea instanței primei instanțe, într-adevăr, este condensată, însă reușește să surprindă și să răspundă global tuturor motivelor invocate în susținerea cererilor.
Modalitatea emiterii adeverințelor de către autoritățile publice centrale sau locale este reglementată de OG 3..
Se impune, în principiu, calificarea naturii juridice a acestor înscrisuri și, în funcție de aceasta, analiza dacă se impune verificarea elementelor acestor acte prin prisma condițiilor de valabilitate a oricărui act juridic.
Verificând disp. Legii nr. 554/2004, instanța a apreciat că actele afirmat nelegale, emise de o autoritate publică, nu sunt acte administrative în sensul art. 2 din lege.
Totuși, aceste acte fiind emise de o autoritate publică, sunt acte juridice a căror legalitate poate fi cercetată de către instanțele de drept comun în virtutea principiului accesului liber la justiție.
Este de principiu că, în virtutea plenitudinii de competență a instanțelor judecătorești, acestea judecă toate procesele privind raporturile juridice civile pentru care legea nu stabilește o altă competență. De aici, rezultă că, pentru a se putea adresa justiției, persoanele trebuie să invoce încălcarea unor drepturi sau interese legitime care le-ar fi fost încălcate.
În ipoteza în care se încheie un act juridic prin care se vatămă drepturile sau interesele legitime ale reclamantului, aceasta are deschis accesul la justiție pentru a solicita anularea actului juridic respectiv, în măsura în care face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege.
Instanța a reținut că o astfel de soluție este în consens și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului elaborată în aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, potrivit căreia acest articol garantează, în mod implicit, si dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanța.
Legalitatea acestor acte nu poate fi verificată, însă, având în vedere condițiile de valabilitate a unui act juridic civil, așa cum are în vedere Codul civil, din perspectiva art. 948 și următoarele, mai exact a verificării existenței unei cauze ilicite, întrucât aceste acte nu sunt acte juridice de drept comun.
Potrivit art. 1 din OG nr. 33/2002 modificată, autoritățile publice centrale si locale eliberează certificate si adeverințe numai în cazurile în care situațiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deținute de acestea";, legalitatea acestor acte trebuie verificată prin raportare la realitatea celor consemnate în adeverințe sau certificate din raporturile juridice inițiale și pe baza cărora se emite aceste adeverințe sau certificate. Reclamanții fac referiri și critică legalitatea dispozițiilor prin raportare la încheierea unor contracte de închiriere și ulterior de vânzare cumpărare de către pârâți cu P. municipiului D. Atât timp cât, însă, realitatea acestor contracte sau încheierea lor valabilă nu este pusă în discuție, așa cum afirmă și intimații, nu există niciun interes în formularea acestei cereri. Argumentele grupate în punctul 2 al motivelor de apel încearcă o justificare a cererii formulate tocmai prin raportarea la aceste acte juridice, fără ca ele să fie în mod efectiv supuse controlului printr-o cerere de chemare în judecată. Pe de altă parte, prin procese purtate între părți anterior, aspectele legate de starea de coproprietate au fost tranșate, între cele două părți hotărându-se irevocabil sistarea indiviziunii asupra întregului imobil cu toate elementele sale. Faptul că, prin D. nr. 3., s-a admis apelul formulat de apelanți și s-a anulat încheierea prin care s-a dispus evidențierea gangului în cartea funciară nu are relevanță, atâta timp cât, prin această hotărâre, s-au avut în vedere doar aspecte formale legate de cererea de înregistrare în cartea funciară. Argumentele cuprinse în punctul a 3-lea nu au putut fi primite, întrucât toate subpunctele nu sunt de natură să justifice existența vreunui vătămări în dreptul reclamantului, așa cum a reținut și instanța de fond. Apelanții ar fi trebuit să justifice vătămarea prin consecințele păgubitoare produse asupra drepturilor și intereselor lor legitime, eventual, acestea putând fi puse în discuție în timpul litigiilor dintre părți în cazul în care s-ar fi apreciat că ele au o relevanță determinantă în soluționarea acelor litigii. Faptul că au fost formulate zeci de plângeri penale nu justifică aprecierea existenței vreunei vătămări în anularea acestor adeverințe. Argumentele prevăzute în cuprinsul nr. 4, și anume că datele cuprinse în aceste adeverințe nu au niciun suport probator, sunt neîntemeiate. Argumentele că aceste adeverințe sunt nelegal emise rezultând chiar din adeverința nr. 1. emisă de aceeași instituție nu pot fi primite, deoarece, în cuprinsul adeverințelor în care se face referire și la terasă și gang, se are în vedere imobilul în ansamblul său, plecând de la cota indiviză deținută. Faptul că, în contractul de încheiere încheiat în 1982, nu apare că ar fi fost închiriat și gangul și podul de deasupra gangului sau că, în contractul de vânzare cumpărare, nu se au în vedere, la componența imobiluluiînstrăinat, aceste așa zise spații nu sunt de natură să atragă nulitatea convenției, de vreme ce, ca și părți indivize ale imobilului, acestea nu pot fi contestate, iar părților li se stabilește cota indiviză concret determinată. Faptul că dreptul de proprietate asupra podului de deasupra gangului nu este înscris în cartea funciară nu are relevanță atât timp cât existența acestuia nu este pusă în discuție. Afirmația că nelegalitatea adeverinței nr. (...)1 rezultă prin raportare la adeverința 1. nu a putut fi primită, întrucât cele două adeverințe au un izvor diferit, una certifică o situație derivând din contractul de vânzare cumpărare, alta din contractul de închiriere încheiat de familia P. cu P. mun. D. Argumentele cuprinse la punctul 5 nu au putut fi primite atâta timp cât cotele părți indivize sunt concret determinate, iar raportările la suprafața gangului aferente fiecărui apartament sunt aspecte matematice decurgând din aplicarea procentului deținut din cota părți indivize comune. Nici critica menționată la ultimul punct privitoare la depășirea competenței nu este întemeiată, autoritatea publică locală având competența clar determinată de OG nr. 3. de a emite acte și adeverințe în baza documentației care se află în posesia sa. Recursul Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanții, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele. În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că hotărârea este nemotivată, pentru că instanța de apel nu face decât să reia considerentele formulate de pârâții intimați în întâmpinare, concluzionând că nulitatea pentru cauză ilicită nu este aplicabilă în cazul actelor obiect al prezentei cauze, în condițiile în care orice act poate fi lovit de nulitate absolută, legalitatea actelor fiind contestată raportat la cuprinsul acestora, pe motiv că datele pe care le conțin nu corespund realității, aceste acte fiind folosite de pârâți în alte procese în care în favoarea lor s-au pronunțat hotărâri judecătorești. Hotărârea instanței de apel nu este motivată în drept, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod proc. civ., nefiind cunoscute motivele pentru care instanța a respins apelul. Motivarea instanței se rezumă de fapt la motivarea lipsei interesului reclamanților în promovarea acțiunii, fără ca, însă, apelul să fie respins ca lipsit de interes, acesta fiind respins pe fond. Pârâții P. au exercitat 10 acțiuni civile împotriva reclamanților, pe care le-au pierdut, cu toate acestea, în cele din urmă, au câștigat intabulându-și dreptul de proprietate asupra unor părți din imobil pe care nu le-au cumpărat niciodată și afectând folosința normală a părților indivize comune de către reclamanți, văduvindu-i de folosința podului și a gangului, care s-au aflat în posesia lor de peste 40 de ani, vătămarea drepturilor lor fiind clară. Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, neluând în considerare alte hotărâri irevocabile referitoare la radierea din cartea funciară a gangului imobilului, reținând că aceasta a avut în vedere doar aspecte formale, când, în realitate, aceasta dovedește încă o dată că pârâții au încercat pe cale frauduloasă să-și rezolve problemele. Instanța de apel mai reia un considerent din întâmpinarea pârâților, referitor la faptul că gangul este parte indiviză comună, conform sentințeicivile nr. (...) a J. D., sentință a cărei existență reclamanții nu o contestă, dorind doar să evidențieze faptul că această porțiune nu a fost inclusă vreodată în contractul de închiriere încheiat cu pârâții, iar apoi în contractul de vânzare-cumpărare întemeiat pe acesta, nefiind înscris în cartea funciară. Dacă ar fi fost de bună credință, pârâții ar fi clarificat mai întâi situația de carte funciară. Instanța de apel a ignorat faptul că în baza actelor a căror nulitate se cere au fost intabulate fraudulos spații și teren pe care pârâții persoane fizice nu le-au cumpărat. Instanța de apel greșit a considerat că reclamanții nu au făcut o dovadă a unei vătămări, în condițiile în care actele atacate încalcă legea, iar primăria recunoaște indirect ilegalitatea lor, ele fiind folosite în alte procese de către pârâți, fiind emise cu scopul clar de a-i favoriza pe pârâții P. Întâmpinarea din recurs Pârâții P. G. și P. A., prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât recurenții niciodată nu au circumscris și concretizat cauza ilicită pentru care actele obiect al acțiunii ar fi fost nule, neexistând o reală critică la adresa deciziei din apel, necorespunzând realității aspectul prezentat de recurenți în sensul că hotărârile judecătorești anterioare ar fi fost pronunțate pe baza acestor acte, împrejurare ce se poate ușor verifica din lecturarea considerentelor acestora. Instanța de apel motivează corect că reclamanții nu au interes să discute legalitatea adeverințelor și a unor certificate de atestare, pentru că acestea nu au fost folosite ca probe în hotărârea de partaj de exemplu, cu privire la podul de deasupra gangului folosindu-se proba prin expertiza judiciară, indiferent de vreo expertiză sau de vreo înscriere sau lipsa ei în cartea funciară. Instanța de apel a motivat soluția pronunțată în detaliu, preocupându-se de fiecare punct al apelului, iar apelul a fost respins pe fond, însă arătându-se și împrejurarea că reclamanții nu au un interes în exercitarea acțiunii. Deși aceștia arată că actele respective au fost folosite pentru a se obține hotărâri judecătorești favorabile pârâților, acesta fiind interesul reclamanților în a cere anularea lor, această susținere nu s-a verificat, hotărârile judecătorești respective având la bază cu totul alte probe. Faptul că pierzând niște procese reclamanții au fost văduviți de folosința podului gangului, nu înseamnă că au suferit vreo vătămare a unor drepturi. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ., ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează afi expuse. Astfel, instanța de apel nu a făcut o greșită aplicare a normelor de drept substanțial, atunci când a motivat faptul că actele a căror nulitate se cere nu pot avea ca și cauză de ineficacitate cauza ilicită, nefiind vorba de un act juridic în sensul Codului civil, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 948 și urm. din acest act normativ, acesta fiind și motivul pentru care instanța de apel afectează un spațiu larg calificării naturii juridice a actelor obiect al acțiunii. Faptul că un act juridic poate fi lovit de nulitate absolută nu înseamnă că acest motiv de nulitate nu trebuie indicat și dovedit, instanța de apel nesusținând că actele obiect al acțiunii nu ar putea fi lovite de cauze deineficacitate, ci doar că, în cazul lor, nu poate exista motivul de ineficacitate constând în cauza ilicită. Instanța de apel respinge apelul pe fond, întrucât reține lipsa de interes cu privire la acțiune și nu cu privire la apel. I. excepția lipsei de interes în exercitarea acțiunii, respinge, de fapt, apelul. În cuprinsul considerentelor, instanța de apel nu spune că reclamanții nu ar avea interes să exercite un apel, câtă vreme aceștia au pierdut procesul în fața primei instanțe, ci reține că aceștia nu au un interes în promovarea acțiunii, pentru că, în realitate, ceea ce contestă este, de fapt, încheierea unor contracte în baza acestora, contracte a căror valabilitate, însă, nu este pusă în discuție. Oricum, instanța de apel a motivat de ce își însușește soluția primei instanțe și pe fond. Faptul că nu a fost indicat un temei de drept pentru respingerea apelului nu este real, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei pronunțată în apel, arătat mai sus, oricum, acesta nefiind un motiv de nulitate a hotărârii. Instanța de apel nu a făcut o greșită aplicare a legii, atunci când a reținut că admiterea plângerii împotriva încheierii de carte funciară nu are relevanță, câtă vreme s-a făcut în baza unor considerente formale, întrucât spațiile indivize comune există indiferent de înscrierea sau lipsa înscrierii acestora în cartea funciară, iar faptul că părțile din imobil de care sunt interesați reclamanții sunt părți indivize comune a fost constatat prin hotărâri judecătorești irevocabile și nu prin actele a căror anulare se cere în prezenta cauză, hotărâri ce nu s-au fundamentat pe aceste acte, nici măcar în recurs reclamanții neindicând care anume hotărâre ar fi avut în vedere vreunul dintre actele a căror nulitate o solicită. În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., nesubzistând motivele de recurs invocate de reclamanți, întrucât decizia pronunțată în apel a fost motivată, iar instanța de apel nu a făcut o greșită aplicare, nici a normelor de drept substanțial, nici a celor de drept procesual, recursul reclamanților va fi respins ca nefondat. Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 316 raportat la art. 298 și 274 alin. 1 Cod proc.civ., recurenții vor fi obligați să le plătească intimaților P. G. și P. A. suma de 2480 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor de la filele 23 și 24. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. N. și M. M. împotriva deciziei civile nr. 498 din 0(...) a T.ului Cluj, pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Obligă recurenții să le plătească intimaților P. G. și P. A. suma de 2480 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: F. S. Bolchiș, D. Tatu
| ← Decizia civilă nr. 566/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2716/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
