Decizia civilă nr. 3537/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3537/R/2012
Ședința publică din data de 7 septembrie 2012
Instanța constituită din:
Președinte : D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
Judecători : A. C.
V. M.- reședintele Curții de A. C
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE- D. C. împotriva sentinței civile nr. 274 din 22 martie
2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamanta
O. M., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată
O. M. și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent.
P.edura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul cuprinzând motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părților prezente cu privire la recursul formulat.
Reclamanta intimată O. M. solicită respingerea recursului și păstrarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Cluj.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate pronunțată de Tribunalul Cluj ca fiind temeinică și legală, critica adusă sentinței atacate fiind neîntemeiată întrucât se referă la daunele materiale.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin sentința civilă nr. 274 din 22 martie 2012 a T.ui C., pronunțată îndosarul nr. (...), s-a dispus după cum urmează:
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la petitele din acțiunea introductivă de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta O. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
În consecință :
S-a constatat caracterul politic al măsurilor administrative adoptate față de antecesorii reclamantei, C. M. și C. M.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei O. M. suma de 185.240 lei cu titlu de daune materiale.
A fost respinsă ca fiind prescrisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamantă împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri morale.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei O. M. suma de 2.410 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Antecesorul reclamantei, C. M., a fost arestat la data de (...), astfel cum rezultă din actele comunicate de C., menționându-se că a făcut parte din Partidul
Liberal Brătianu până la desființarea acestuia în anul 1947, după care s-a încadrat în Partidul Plugarilor din care a fost exclus, fiind mare chiabur.
S-a mai reținut că „nutrește idei antidemocratice, agită populația în adunări, are manifestări antidemocratice, urând de moarte orânduirea democrată, căutând să împiedice orice realizări";.
Mențiuni asemănătoare sunt cuprinse și în nota informativă din data de
(...). Ulterior arestării, la data de (...), C. M. a fost împușcat în hotarul comunei C. M., în locul numit „., de către lucrători ai fostei securități, aspect confirmat de depozițiile martorilor audiați de documentele comunicate de C., precum și de probatoriul administrat și de soluția finală pronunțată în dosarul nr.
342/P/1995 al P.ui M. de pe lângă T. M. T.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, a rezultat cu certitudine că antecesorul reclamantei, C. M., unul dintre membrii marcanți ai comunității din care făcea parte, s-a opus în mod explicit regimului totalitar instaurat la data de 06 martie 1945 în R.ia. Tocmai datorită poziției pe care o deținea în comuna C. M., al cărei primar a fost vreme îndelungată și fiind unul dintre cei mai înstăriți oameni ai comunei, C. M. avea o puternică influență și asupra altor membri ai comunității, ceea ce a constituit un motiv în plus pentru îndepărtarea sa, fiind considerat un real pericol pentru regimul comunist.
În acest context, este cert că măsura arestării si apoi a executării sale au fost adoptate din motive politice, întrucât regimul politic de la acea vreme urmărea exterminarea tuturor persoanelor care se opuneau regimului comunist.
Instanța a apreciat că atâta timp cât Legea nr. 221/2009 permite constatarea caracterului politic al unei condamnări sau măsuri administrative, cu atât mai mult un asemenea caracter politic trebuie recunoscut unor fapte care au avut ca efect curmarea vieții unei persoane care a avut curajul de a se împotrivi regimului totalitar instaurat la 06 martie 1945.
Prin prisma celor expuse, instanța a reținut ca fiind întemeiată solicitarea constatării caracterului politic al arestării și executării antecesorului reclamantei,
C. M., astfel încât a admis această cerere.
Instanța a apreciat ca întemeiată și solicitarea privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative a dislocării adoptată față de bunica reclamantei, C. M.
Aceasta a fost dislocată în comuna P., jud. Constanța, ca urmare a arestării
și executării, din motive politice, a soțului ei, C. M., aspect confirmat de înscrisurile comunicate de C., precum și de martorii audiați în cauză.
În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate, s-a constatat că dovada confiscării bunurilor numitului C. M. o constituie procesul-verbal din data de (...), întocmit de C. provizoriu al comunei C. M., din care rezultă căacestuia i s-a confiscat întreaga avere imobilă și mobilă,respectiv casa și anexele aferente, unelte agricole, atelaje, veselă, haine, mobilier, inventar viu.
Indicarea bunurilor a căror contravaloare a fost solicitată pe calea prezentei acțiuni, precum și valoarea estimativă a acestora este cuprinsă în precizarea depusă de reclamantă la data de (...).
Reclamanta a precizat la data de (...) că nu solicită despăgubiri pentru terenul confiscat întrucât acesta a făcut obiectul procedurilor de restituire în temeiul Legii nr.18/1991.
Bunurile imobile confiscate, a căror contravaloare a fost solicitată de reclamantă, au fost evaluate, prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert L. N. la suma de 158.000 lei, reținându-se valoarea de piață a acestora.
În cauză s-a administrat și proba cu expertiza tehnică de evaluare a bunurilor mobile, întocmită de expert R. I. D., prin care s-a stabilit valoarea actualizată a bunurilor mobile confiscate de la antecesorul reclamantei și solicitate de aceasta în echivalent, respectiv uneltele și utilajele agricole, atelaje, mobilier, obiecte casnice și cereale, la suma totală de 17.800 lei.
În plus, s-au solicitat despăgubiri și pentru inventarul viu confiscat, compus, astfel cum rezultă din procesul-verbal de confiscare din o pereche de boi, 3 porci, 12 oi, 12 găini,14 pui,8 rațe mari, 7 rațe mici (41 păsări).
La stabilirea valorii acestora s-a avut în vedere adresa nr. 4650/(...), emisă de P. comunei C. M., reținându-se valorile medii comunicate prin aceasta și o greutate medie de 100 kg/porc, rezultând o valoare totală de 9.440 lei.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, T. a apreciat că aceasta este întemeiată.
Ceea ce a generat prezentul litigiu a fost apariția Legii nr. 221/2009, prin care unor categorii de persoane, în care se încadrează și reclamanta , li s-a creat convingerea la nivel intelectiv, a posibilității obținerii unor despăgubiri pentru traumele suferite în perioada regimului comunist, or, ulterior, imposibilitatea acordării acestora a fost determinată de intervenția uneia dintre părțile în litigiu, respectiv pârâtul S. R., prin invocarea și ulterior admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea nr.
221/2009.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei, deoarece:a) Contrar celor statuate de tribunal, reclamanta nu are calitate procesuală activă, prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 recunoscând o asemenea calitate doar persoanelor care au făcut obiectul măsurilor administrative vizate de lege, iar nu și descendenților. b) Măsura reținerii și arestării dispusă în cadrul procesului împotriva lui C. M. constituie o măsură cu caracter penal, iar nu administrativă, sens în care a fost emisă și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din (...) față de numitul S. V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. penal. c) Probele administrate în cauză nu fac dovada că măsura dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu luată împotriva Martei C., bunica reclamantei, are drept cauză săvârșirea unei fapte prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999. Mai mult, nefiind luată o măsură administrativă împotriva lui C. M., nu se putea reține nici că măsura luată împotriva Martei C. constituie o consecință a condamnării politice suferite de soțul ei. d) În ce privește daunele materiale acordate, sentința este nelegală, ea cuprinzând și motive contradictorii.
Inexistența vreunei măsuri administrative sau a unei condamnări cu caracter politic făcea inadmisibilă cererea reclamantei de acordare a daunelor materiale. Nu s-a făcut nici dovada confiscării bunurilor în raport de care au fost acordate daunele materiale ca efect al măsurilor administrative pentru care instanța a constatat caracterul politic.
Lipsa calității procesuale active a reclamantei rezultă și din faptul că extrasele de carte funciară aflate la dosar atestă că imobilele pentru care au fost acordate despăgubiri materiale erau proprietatea străbunicilor reclamantei, deci a unor rude de gradul I. e) Reclamanta nu a făcut dovada că bunurile pentru care instanța a acordat despăgubiri materiale nu i-au fost restituite ori că nu i-au fost acordate despăgubiri în echivalent, conform Legii nr. 10/2001, pentru acestea. f) Doar bunurile imobile, iar nu și cele mobile, nu pot face obiectul Legii nr.
221/2009. g) Valoarea stabilită de expert este exagerată, nefiind utilizată metoda comparației directe.
În drept, au fost indicare dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ.
I. Reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare.
IV. Cu privire la acest recurs, C. are în vedere următoarele:
Astfel cum bine a statuat prima instanță, C. M., bunicul reclamantei, a fost arestat în data de 08 august 1949 (f. 55 dosar T.), sub motivul că posedă armă militară și muniție, fiindu-i imputat și faptul că „… nutrește idei antidemocratice, fiind contra realizărilor guvernului din cauză că este chiabur, agită populația la adunări și are manifestări antidemocratice, urând de moarte orânduirea democratică de stat";.
Această caracterizare a lui C. M., este cuprinsă în fișa personală întocmită de S. S. P. - județul T., fiind întrutotul lămuritoare cu privire la motivele arestării lui C. M., urmată de uciderea acestuia prin împușcare fără ca în prealabil să fi fost judecat și eventual condamnat.
În sensul celor afirmate de T., toate celelalte probe administrate în cauză, inclusiv declarațiile martorilor C. P. și H. R. (f. 90, 91), confirmă caracterul politic al arestării și executării prin împușcare a lui C. M., după cum, de asemenea, confirmă și caracterul politic al măsurii luate împotriva Martei C. (soția lui C. M.), respectiv dislocarea sa din comuna C. M., județul C. (fost T.), și stabilirea domiciliului forțat în localitatea P., județul Constanța, ca o consecință a arestării și executării prin împușcare a soțului ei.
Starea de fapt stabilită de T. este pe deplin corectă, ea fiind susținută de probele aflate la dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, să solicite instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, prevederile art. 1 alin. 3 din lege aplicându-se în mod corespunzător.
Se observă, așadar, că legiuitorul nu a înțeles să limiteze sfera măsurilor administrative cu caracter politic la acelea întemeiate pe actele normative enumerate la art. 3 din lege, conferind acest caracter oricărei alte măsuri administrative cu caracter politic, dacă acestea au fost luate de autoritățile statale pentru sau în legătură cu săvârșirea unor fapte de împotrivire față de regimul totalitar instaurat la data de 06 martie 1945.
Sintagma „măsuri administrative"; folosită de legiuitor în cuprinsul prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 nu trebuie înțeleasă în mod restrictiv, respectiv ca vizând exclusiv măsuri non-penale, ci, dimpotrivă, mai larg, astfel încât scopul avut în vedere de lege - acela de a permite constatareacaracterului politic și al altor măsuri luate de regimul totalitar comunist împotriva celor care i s-au împotrivit - să poată fi, cu adevărat și integral, atins.
Dintr-o asemenea perspectivă - una susținută de întreaga economie a Legii nr. 221/2009, fiind confirmată atât de interpretarea sistematică a legii, cât și de cea teleologică - măsura arestării lui C. M. intră în categoria măsurilor administrative cu caracter politic la care se referă art. 4 alin. 2.
Din aceleași rațiuni, acest caracter îl are și măsura dislocării Martei C. din localitatea C. M. și stabilirea domiciliului obligatoriu în localitatea P., județul
Constanța, hotărârea primei instanțe fiind, sub acest aspect, legală și temeinică.
Recurentul greșește atunci când afirmă că reclamanta este lipsită de calitate procesuală activă în prezentul proces sub motivul că măsurile luate de regimul comunist i-au vizat bunicii, iar nu pe ea însăși, C. observând că prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009 îi evocă, sub aspectul dreptului de a solicita despăgubiri, nu doar pe aceia în contra cărora s-au luat măsuri represive, ci și pe soțul supraviețuitor și descendenții de până la gradul al II-lea inclusiv.
Or, dacă aceștia au dreptul de a solicita despăgubiri ca urmare a condamnărilor sau a măsurilor administrative cu caracter politic luate împotriva lor, cu atât mai mult trebuie considerat că posedă și dreptul de a solicita, în prealabil, constatarea caracterului politic al unor asemenea condamnări sau măsuri. De altfel, referindu-se la condamnările penale cu caracter politic, art. 4 alin. 1 teza finală din lege afirmă că după decesul persoanei, cererea de constatare poate fi introdusă de orice persoană fizică sau juridică interesată ori de parchet, din oficiu, astfel că, prin analogie, situația nu poate fi alta în cazul cererilor în constatarea caracterului politic al măsurilor administrative.
Neîntemeiată este și susținerea potrivit căreia din extrasele de carte funciară ar rezulta că proprietari ai imobilelor cu privire la care reclamanta a cerut despăgubiri erau străbunicii reclamantei (deci rude de gradul III, iar nu de gradul II, cum legea pretinde), căci din examinarea acestor extrase (f. 113-117 dosar T.), rezultă că se aflau înscriși ca proprietari tabulari, din anul 1937, C. Mihail și soția M. (născută Urdă), adică bunicii, iar nu străbunicii reclamantei.
Tot fără temei este și afirmația recurentului potrivit căreia nu s-a făcut dovada confiscării bunurilor pentru care prima instanță a acordat despăgubiri, procesul-verbal încheiat la data de 11 august 1949 de C. provizoriu al comunei C. M. (f. 59 dosar T.) evidențiind în mod detaliat, pe categorii, bunurile mobile și imobile care au făcut obiectul preluării de către stat („… am procedat la preluarea întregii averi mobile și imobile proprietatea numitului C. M. L. K. …";).
În ce privește susținerea potrivit căreia reclamanta nu a făcut dovada că bunurile pentru care instanța a acordat despăgubiri nu i-au fost restituite ori că nu i-au fost acordate măsuri reparatorii în echivalent potrivit altor legi, constată C. că nu reclamanta avea de făcut o asemenea dovadă. Dimpotrivă, pârâtul recurent era ținut a dovedi că au fost eventual restituite unele bunuri ori că au fost acordate despăgubiri în temeiul altor legi de reparație, fiind de principiu că sarcina probei îi aparține celui care afirmă.
Eronat susține recurentul și că despăgubirile materiale la care se referă art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 au în vedere doar bunurile imobile, iar nu și pe cele mobile, legea nedistingând între aceste categorii de bunuri, ci preferând să evoce, generic, „acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate …";. Or, unde legea nu distinge, nici interpretul ei nu o poate face, astfel că referirea la bunuri, fără alte distincții ori nuanțări pe care legiuitorul să le fi afirmat, face clară concluzia ce trebuie trasă în marginea acestor dispoziții legale.
În fine, nici critica privitoare la greșita evaluare, prin expertiza efectuată de prima instanță, a imobilelor, nu poate fi socotită întemeiată, lectura raportului de expertiză trimițând cu claritate la concluzia că valoarea construcțiilor a fost determinată tocmai prin metoda comparațiilor, adică prin metoda cu privire la care recurentul pretinde că nu ar fi fost utilizată. Este, sub acest aspect, edificatoare afirmația expertului (f. 144 dosar T.) potrivit căreia „… apreciez că valoarea construcțiilor este valoarea obținută prin metoda comparațiilor directe …
";, după cum edificatoare sunt și celelalte aserțiuni făcute în cuprinsul raportului de expertiză.
Față de cele ce preced, recursul apare ca vădit nefondat și trebuie respins, neputându-se reține incidența prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. ori alte motive de nelegalitate sau netemeinicie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 274 din 22 martie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D.-L. B. A. C. V. M.
S.-D. G.
GREFIER
Red.VM/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: M.O.-S.
| ← Decizia civilă nr. 409/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2720/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
