Decizia civilă nr. 3539/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3539/R/2012
Ședința publică din data de 7 septembrie 2012
Instanța constituită din:
Președinte : D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
J.ecători : A. C.
V. M.- președintele Curții de A. C.
G. : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. I., L. I. A., L. A. I. și L. V. D. împotriva deciziei civile nr. 1. din 5 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), privind și pe reclamanții B. F. G. și B. N., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâților recurenți, avocat R. M. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții recurenți și reclamanții intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta pârâților recurenți face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 79 lei prin chitanța depusă la fila 32 din dosar și a timbrului judiciar în sumă de 3,3 lei.
Se constată că prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11 iulie 2012, pe care instanța o comunică la acest termen cu reprezentanta pârâților recurenți, reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor deciziei atacate ca fiind legale, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție se invocă excepția inadmisibilității recursului atât sub aspectul petitului principal cât și sub aspectul petitului subsidiar.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită respingerea excepției invocate prin întâmpinare întrucât așa cum rezultă din motivele de recurs s-au invocat chestiuni de nelegalitate precum nemotivarea hotărârii, apreciind că în speță nu subzistă această excepție, solicitând în consecință respingerea ei.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului, în principal casarea deciziei instanței de apel cu consecința trimiterii cauzei spre o nouă judecată în apel la Tribunalul Maramureș.În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului cu consecința respingerii acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată în sumă de
1500 lei.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă precizată înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții B. F. G. și B. N. și pe pârâții M. I., L. D. și L. I. A., solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța să se stabilească linia de hotar între imobilul proprietatea reclamanților înscris în C.f.1968 S. nr. top. 138/7 și 138/9 și imobilul proprietatea pârâților înscris în C.f. 1959 S. nr. top138, 1. și C.f. 2005 S. nr. top. 138/5/1,obligând pârâtul 1 să lase în proprietate reclamanților suprafața de 77 mp., iar pârâții L. suprafața de 72 mp, aceștia să fie obligați să ridice plasa de sârmă sau reclamanții să fie autorizați pe cheltuiala pârâților.
Prin sentința civilă nr. 9797 din data de 23 noiembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții B. F. G. și B. N., împotriva pârâților M. I., L. D. și L. I. A.
S-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților, înscris în C.f. 1968 S. nr. topo. 138/7, 138/9 și imobilul proprietatea pârâților, înscris în
C.f. 1959 S. nr. topo. 137, 1. și C.f. 2005 S. nr. topo. 138/5/1, pe aliniamentul materializat prin punctele 11-12-13 în planul de situație din anexa nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de ing. Ș. O., care face parte integrantă din sentință.
A fost obligat pârâtul M. I. să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamanților terenul în suprafață de 77 mp., înscris în C.f. 1968 S., parte din parcela cu nr. topo. 138/9, conform anexei nr. 2 la raportul de expertiză.
Au fost obligați pârâții L. I. A. și L. D. să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 72 mp., înscris în C.f.
1968 S., parte din parcela cu nr. topo. 138/9, conform anexei 1 la raportul de expertiză.
Au fost obligați pârâții să ridice gardul din plasă de sârmă amplasat pe aliniamentul 1-2-3 în planul de situație din anexa nr. 1 la raportul de expertiză, în caz contrar reclamanții fiind autorizați să ridice acest gard pe cheltuiala pârâților.
Au fost obligați pârâți să plătească reclamantei 2362 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt proprietari tabulari ai imobilului înscris în C.f. 1968 S. nr. top. 138/7 și 138/9, în natură teren în suprafață de 564 mp. P. L. D. și L. I.
A. sunt proprietarii tabulari ai imobilului înscris în C.f. 2005 S. nr. top. 138/5/1 în natură teren în suprafață de 1480 mp.
Proprietar tabular al imobilului înscris în C.f. 1959 S. nr. top. 137, 1. este
M. A. A. este decedată, moștenitorii ei fiind pârâtul M. I., în calitate de soț supraviețuitor, și pârâta L. D., în calitate de fiică.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul Ș. O. se reține că linia despărțitoare dintre proprietățile părților este cea cuprinsă în anexa 1 prin punctele 11-12-13 și nu pe aliniamentul unde s-a montat gardul actual din plasă de sârmă (f. 78, 79), că pârâții L. D. și A. folosesc din terenul reclamanților 72 mp. și pârâtul M. I. folosește din terenul reclamanților suprafața de 77 mp.
Potrivit dispozițiilor art. 584 C. civ. „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, cheltuielile de grănițuire se vor face pe jumătate";
Prin decizia civilă nr. 1. din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr.(...) s-a admis apelul declarat de apelanții M. I., L. I. A. și L. D., decedată la data de (...), procesul fiind continuat de moștenitorii L. A. I. și L. V. D. împotriva sentinței civile nr.9797 din data de 23 noiembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr.(...), pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
S-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților, înscris în C.F. nr. 1968 S., nr. topo. 138/7 și 138/9 și imobilul proprietatea pârâților, înscris în C.F. nr. 1959 S., nr. topo.137 și 1. și în C.F. nr. 2005 S., nr. topo. 138/5/1, pe aliniamentul punctelor 1-2 (linia de culoare roșie), evidențiate în planul de situație din anexa 1 la raportul de expertiză efectuat în comun de ing. Ș. O. și P. C. G., care face parte integrantă din hotărâre.
Au fost obligați apelanții-pârâți să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamanților-intimați terenul în suprafață de 148 mp, înscris în C.F. nr.
1968 S., parte din nr. topo. 138/9, cuprins între punctele 1-2-3-9-8-1, evidențiate înplanul de situație din anexa 1 la raportul de expertiză efectuat în comun de ing. Ș. O. și P. C. G.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1936 din data de 19 aprilie 2007, intimații B. N. și B. F. G. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în sat S., comuna R., județul M., înscris în C.F. nr. 1968 S., nr. topo. 138/7 în suprafață de 32 mp și nr. topo. 138/9 în suprafață de 532 mp, întabulându-și dreptul de proprietate în cartea funciară (filele 4,5,11 din dosarul nr. (...)).
Proprietara tabulară a imobilului situat în intravilanul localității S., nr.
264, comuna R., județul M., în natură casă de locuit și teren în suprafață de
2008 mp, înscrise în C.F. nr. 1959 S., nr. topo. 137 - în suprafață de 529 mp și
1. - în suprafață de 1479 mp, este numita M. A. A. a decedat la data de (...), moștenitorii săi fiind M. I., în calitate de soț supraviețuitor și L. D., în calitate de descendent de gradul I, astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar.
În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1430/1997, L. I. A. și L. D. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1480 mp, înscris în C.F. nr. 2005 S., nr. topo. 138/5/1.
A.anta L. D. a decedat pe parcursul procesului, la data de (...), moștenitorii acesteia fiind L. I. A., în calitate de soț supraviețuitor, L. A. I. și L. V. D., ambii în calitate de fii, astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar.
Proprietățile părților sunt limitrofe, iar apelanții-pârâți au edificat un gard din sârmă pe terenul proprietatea reclamanților-intimați, pe aliniamentul punctelor 1-2-3, evidențiate în planul de situație din anexa 1 la raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe de expert Ș. O.
În cadrul răspunsurilor la interogatoriul administrat, pârâții M. I. și L. D. au recunoscut edificarea gardului fără consimțământul reclamanților-intimați, care nu au fost prezenți la măsurarea terenurilor.
Prin lucrarea de expertiză comună efectuată în apel de expert Ș. O. și expert P. C. G., s-a stabilit că linia de hotar dintre proprietățile părților este pe aliniamentul punctelor 1-2, linia de culoare roșie, evidențiată în planul de situație din anexa 1 (filele 181-183).
Din terenul cu nr. topo. 138/9, înscris în C.F. nr. 1968 S., în suprafață de
532 mp, o suprafață de 148 mp, delimitată de punctele 1-2-3-9-8-1, este în folosința pârâților-apelanți, iar o suprafață de 7 mp, materializată în planul de situație din anexa nr. 1 la lucrarea de expertiză prin conturul delimitat de punctele 3-4-5-9-3, este situată în exteriorul incintei împrejmuite de reclamați.
Prin urmare, din terenul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentic, înscris în C.F. nr. 1968 S., intimații folosesc în întregime parcela cu nr. topo. 138/7 - în suprafață de 32 mp și 377 mp din parcela cu nr. topo. 138/9, o suprafață de 148 mp fiind în folosința apelanților.
Parcela cu nr. topo. 349 nu face obiectul prezentei cauze și nu constituie proprietatea niciuneia dintre părți.
Obiectul contractelor de vânzare-cumpărare în baza cărora părțile și-au întabulat dreptul de proprietate este precis determinat sub aspect de carte funciară, instanța nefiind sesizată cu vreun petit vizând rectificarea acestora.
De asemenea, nu s-a solicitat, în prezentul cadru procesual, rectificarea înscrierii în cartea funciară a titlului de proprietate nr. 4., eliberat la data de (...), de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M., în favoarea numiților C. V., C. A. și M. A.
Așa fiind, instanța a avut în vedere la stabilirea liniei de hotar titlurile de proprietate produse de părți și situația actuală de carte funciară.
În temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul declarat de către apelanții M. I., L. I. A. și L. D., decedată la data de (...), procesul fiind continuat de moștenitorii L. I. A., L. A. I. și L. V. D., a schimbat în parte sentința civilă nr.9797 din data de 23 noiembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr.(...) și a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților, înscris în C.F. nr. 1968 S., nr. topo. 138/7 și 138/9 și imobilul proprietatea pârâților, înscris în C.F. nr. 1959 S., nr. topo.137 și 1. și în C.F. nr.
2005 S., nr. topo. 138/5/1, pe aliniamentul punctelor 1-2 (linia de culoare roșie), evidențiate în planul de situație din anexa 1 la raportul de expertiză efectuat în comun de ing. Ș. O. și P. C. G., care face parte integrantă din hotărâre.
Instanța a obligat apelanții-pârâți să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamanților-intimați terenul în suprafață de 148 mp, înscris în C.F. nr.
1968 S., parte din nr. topo. 138/9, cuprins între punctele 1-2-3-9-8-1, evidențiate în planul de situație din anexa 1 la raportul de expertiză efectuat în comun de ing. Ș. O. și P. C. G.
Instanța a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Având în vedere cheltuielile de judecată dovedite de părți în apel, împrejurarea că pretențiile apelanților au fost apreciate întemeiate numai în parte
și că grănițuirea profită ambelor părți, instanța a compensat cheltuielile de judecată efectuate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții M. I., L. I. A., L. A. I. și L. V. D. solicitând în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la Tribunalul Maramureș, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, cu consecința respingerii acțiunii introductive.
În motivare s-a arătat că instanța de apel a încălcat principiul „tantum devolutum quantum apellatum"; fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 raportat la art. 295, coroborat cu art. 129 alin. 6 C.
Deși prin apelul declarat s-a solicitat admiterea în principiu a apelului, completarea probațiunii, exercitarea devoluției totale asupra hotărârii în sensul respingerii acțiunii, instanța de apel a schimbat în parte sentința stabilind linia de hotar dintre proprietățile părților.
Hotărârea a fost pronunțată de către instanța de apel cu încălcarea art. 261 alin. 1 C. coroborat cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind incident pct. 7 al art. 304 C. Nemotivarea hotărârii echivalează cu o necercetare în fond a pricinii, impunându-se conform alin. 5 al art. 312 C. casarea cu trimitere în vederea rejudecării.
Interpretarea dată de către instanța de judecată stării de fapt și dispozițiilor legale invocate de către recurent sunt total străine față de cererile formulate și probațiunea administrată în cauză, invocându-se în acest sens practică judiciară în materie.
Instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 129 și dispozițiile art. 261 alin.
5 C. prin neindicarea probelor pe care se bazează soluția adoptată, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Nu s-a făcut nici un moment trimitere la niciuna din criticile formulate de apelanți cu privire la concluziile rapoartelor de expertiză administrate în apel, respectiv raportul de expertiză întocmit inițial de expertul P. C. și completat ulterior și nici la criticile aduse lalucrarea comună a celor doi experți, făcându-se o analiză a conținutului rapoartelor de expertiză întocmite în cauză prin cererea de recurs.
În ceea ce privește solicitarea de modificare a deciziei, făcându-se o analiză a stării de fapt și a probelor administrate s-a arătat că rezultă că intimații folosesc o suprafață de 564 m.p. teren, exact suprafața cumpărată, neexistând un deficit de teren în proprietatea acestora.
În ceea ce privește acțiunea în grănițuire a fost invocată practică judiciară, invocându-se principiul conform căruia prin acțiunea în grănițuire se reconstituie vechiul hotar dintre cele două fonduri, instanța neconstituind un hotar între fondurile vecine.
În apărare, intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitatrespingerea recursului ca nefondat.
S-a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea recursului având în vedere că prin motivele de recurs se face referire la probele administrate în cauză fiind abordate aspecte legate de netemeinicia deciziei pronunțate de instanța de apel.
În ceea ce privește solicitarea de casare a deciziei și trimitere a cauzei spre rejudecare s-a arătat că aceasta este neîntemeiată.
În ceea ce privește încălcarea principiului tantum devolutum quantum apellatum s-a arătat că recurenții apelanți au solicitat instanței de apel o devoluțiune totală asupra sentinței, nepronunțarea soluției dorite de apelanți neînsemnând că nu s-a exercitat o devoluțiune totală.
Referitor la motivarea deciziei atacate s-a arătat că instanța de apel a analizat apărările recurenților pârâți, a analizat probele administrate în cauză, aplicând dispozițiile legale incidente. Motivarea hotărârii nu presupune obligația instanței de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, astfel cum rezultă și din jurisprudența CEDO.
Criticile recurenților privind neindicarea în considerentele deciziei atacate a criticilor formulate de apelanți cu privire la concluziile rapoartelor de expertiză se circumscriu unor aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate de către instanța de recurs potrivit art. 304 C.
Modificarea deciziei solicitată în subsidiar nu este motivată în drept, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C., fiind abordate numai aspecte legate de netemeinicia deciziei pronunțate de instanța de apel.
Făcându-se o analiză a probelor administrate în cauză, respectiv a lucrărilor de specialitate, a răspunsurilor la interogatorii s-a arătat că pârâții au edificat gardul fără autorizație de construire și fără consimțământul reclamanților intimați, fiind ocupată o suprafață de 148 m.p. din terenul acestora din urmă.
Analizând recursul declarat de pârâții M. I., L. I. A., L. A. I. și L. V. D.împotriva deciziei civile nr. 1. din 05 aprilie 2012 a T. M., Curtea reține următoarele:
1. Motivul de casare a deciziei invocat, întemeiat în drept pe prevederile art.304 pct.5 C. este neîntemeiat.
Astfel, pârâții apreciază că instanța de apel a încălcat la pronunțarea deciziei principiul „tantum devolutum quantum apellatum"; care rezultă din prevederile art.295 alin.1 C. A. deoarece, deși pârâții au solicitat prin cererea de apel admiterea în principiu a apelului, completarea probațiunii, „devoluția"; totală a sentinței în sensul respingerii acțiunii, instanța a admis apelul, schimbând sentința în sensul stabilirii liniei de hotar conform raportului de expertiză întocmit în dosar de către experții Ș. O. și P. C. G.
Pentru a ajunge la această concluzie pârâții interpretează greșit acest principiu care rezultă din prevederile art.295 alin.1 C., efectele acestuia constând în aceea că instanța de apel nu poate verifica și cenzura decât ceea ce se critică prin cererea de apel, restul problemelor tranșate prin sentința atacată intrând înputere de lucru judecat. Deși din punct de vedere teoretic principiul este tratat corect în cererea de recurs, pârâții îl aplică eronat la situația concretă din dosar
Din moment ce pârâții au solicitat instanței de apel să procedeze la o devoluțiune totală în ceea ce privește sentința pronunțată de judecătorie, instanța de apel a fost investită să verifice în întregime această hotărâre și să pronunțe soluția care se impune în cauză pe baza probelor administrate și a prevederilor legale aplicabile. Nu are nici o relevanță că soluția a fost alta decât cea avută în vedere de către pârâți, aplicarea acestui principiu neavând efecte asupra soluției care se pronunță în apel ci numai asupra limitelor în care instanța de apel se poate pronunța.
2. Al doilea motiv de casare a deciziei, prin care se invocă nemotivarea deciziei atacate, este întemeiat în drept pe prevederile art.261 alin.1 pct.1 C. coroborat cu art.6 din CEDO, respectiv art.304 pct.7 C. Nici acesta nu este întemeiat.
Se apreciază de către pârâți că nemotivarea hotărârii echivalează cu o necercetare a fondului pricinii, impunându-se casarea hotărârii, iar nu modificarea acesteia. Interpretarea dată de către instanța de apel stării de fapt și dispozițiilor legale sunt considerate a fi total străine față de cererile formulate și probațiunea administrată în cauză.
Ori, din cuprinsul deciziei civile nr.101/2012 a T. M., mai exact a considerentelor acesteia, rezultă că instanța a reținut starea de fapt pe baza probelor administrate, respectiv, înscrisurile depuse în probațiune de părți, răspunsurile la interogatoriile luate părților și rapoartele de expertiză întocmite pe parcursul judecării cauzei.
Deoarece între concluziile raportului de expertiză întocmit în dosarul judecătoriei de către expertul judiciar Ș. O. și cel întocmit inițial în dosarul de apel de către expertul judiciar P. C. G. au existat neconcordanțe, la solicitarea reclamanților s-a încuviințat de către instanța de apel efectuarea unei lucrări comune de către cei doi experți, lucrare efectuată și depusă la dosar. În această lucrare comună, intitulată „completare";, experții nu au mai reluat toate etapele corespunzătoare întocmirii unui raport de expertiză, etape urmate în momentul efectuării rapoartelor de expertiză întocmite anterior în cauză, analizând numai chestiunea asupra căreia concluzionaseră diferit, respectiv care este granița dintre terenurile aflate în proprietatea părților, granița fiind astfel stabilită de către ambii experți.
A. lucrare comună a fost avută în vedere de către instanță la pronunțarea soluției, în mod corect. Atâta timp cât la efectuarea lucrărilor individuale ambii experți au avut în vedere toate înscrisurile prezentate de părți referitor la dreptul lor de proprietate, inclusiv schițele de dezmembrare în baza cărora s-au înscris în C.F. imobile proprietatea părților se apreciază că la stabilirea graniței s-au avut în vedere criteriile care rezultă din prevederile art. 584 C.civ. astfel cum acestea au fost dezvoltate de practica și doctrina judiciară.
Coroborând probele administrate în cauză instanța de apel a stabilit granița dintre cele două fonduri limitrofe, nepunându-se problema nemotivării hotărârii. Omisiunea instanței de a răspunde separat fiecărui argument invocat de către parte nu poate fi apreciată ca o nemotivare a hotărârii atâta timp cât instanța a motivat soluția pronunțată.
Și în cazul acestui motiv de casare, pârâții fac o amplă dezvoltare a acestuia din punct de vedere teoretic fără a insista însă pe incidența sa în cazul concret dedus judecății.
3. Al treilea motiv de casare invocat constă în încălcarea prevederilor art.129 și art.261 alin.5 C.pr.civ, apreciindu-se că instanța de apel nu a indicatprobele pe care se bazează soluția adoptată și nici motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților, ceea ce ar echivala tot cu o nemotivare a hotărârii.
Referitor la probele pe care instanța de apel și-a întemeiat soluția, astfel cum s-a precizat mai sus, instanța a indicat probele avute în vedere la pronunțarea soluției, probe administrate la solicitarea părților, nepunându-se problema încălcării principiului aflării adevărului.
În ceea ce privește criticile formulate de pârâți la rapoartele de expertiză întocmite în cauză, instanța nu avea obligația de a răspunde la acestea în cuprinsul hotărârii, aceste aspecte fiind soluționate prin încheierile de ședință în care s-au pus în discuție și rezolvat, la momentele și în termenele procedurale instituite de C. de procedură civilă în acest sens.
Obiecțiunile formulate la completarea la raportul de expertiză întocmit de către cei doi experți judiciari în comun au fost puse în discuție și respinse motivat la termenul de judecată din (...), acest ultim raport de expertiză fiind apreciat valabil și corect întocmit.
Restul criticilor formulate, prin care se analizează conținutul expertizelor întocmite în cauză, contradictorialitatea concluziilor acestora și în consecință stabilirea greșită a stării de fapt de către instanța de apel nu mai pot fi analizate raportat la cele reținute mai sus, atâta timp cât nu s-au sesizat neregularități săvârșite în cursul judecării apelului în ceea ce privește administrarea probei cu expertiza. M. în care instanța de apel a apreciat probațiunea administrată este o chestiune care ține de temeinicia hotărârii atacate, temeinicie care nu poate fi discutată în recurs având în vedere conținutul alin.1 al art.304 C. care limitează motivele de recurs la cele prin care se pune în discuție legalitatea hotărârii pronunțate. Art.3041C., care ar permite cercetarea hotărârii atacate și din perspectiva temeiniciei, nu este incident în cauză. 4. Motivele de modificare a deciziei atacate se întemeiază pe probele administrate în cauză, invocându-se că în mod greșit au fost apreciate acestea, reclamanții ajungând să folosească prin modul de stabilire a graniței o suprafață suplimentară de teren de 133 m.p. în plus față de suprafața de teren cumpărată. Deși se invocă încălcarea principiului care guvernează judecarea acțiunii în grănițuire constând în aceea că trebuie reconstituit vechiul hotar dintre fondurile vecine iar nu constituit hotarul(invocându-se și practică judiciară în acest sens), de fapt pârâții contestă modul în care instanța de apel a stabilit care este granița dintre cele două fonduri pe baza probelor administrate, probe analizate pe larg în cuprinsul cererii de recurs, în această situație ceea ce se pune în discuție fiind temeinicia deciziei, temeinicie care, așa cum s-a precizat la punctul anterior, nu mai poate pusă în discuție în fața instanței de recurs având în vedere prevederile alin.1 al art.304 C. Având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 C. va respinge recursul declarat de pârâții M. I., L. I. A., L. A. I. și L. V. D. împotriva deciziei civile nr. 1. din 05 aprilie 2012 a T. M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca legală. În temeiul art.274 alin.1 C. instanța va obliga recurenții să plătească intimaților B. F. G. și B. N. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții M. I., L. I. A., L. A. I. și L. V. D. împotriva deciziei civile nr. 1. din 05 aprilie 2012 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților B. F. G. și B. N. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 07 septembrie 2012. PREȘEDINTE J.ECĂTORI D.-L. B. A. C. V. M. G. S.-D. G. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) J..apel: Ț. D., H. D. M. J..fond: P. G.
| ← Decizia civilă nr. 4139/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2484/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
