Decizia civilă nr. 36/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 36/RC/2012
Ședința publică din 19 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTORI: ANA I.
: A. C. GREFIER :C. B.
S-au luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea C. M. împotriva deciziei civile nr. 4756 din 18 noiembrie
2011, pronunțată de către Curtea de A. C., în dosarul nr. (...), privind și pe intimații B. D. și B. G. S.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta contestatoarei C. M., avocat din oficiu, Resteșan O. Marilena, care depune delegație pentru asistență judiciară din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta contestatoarei arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată conform referatului pe care îl depune la dosar.
C U R T E A,
Prin decizia civilă nr. 4756/(...) a Curții de A. C., pronunțată în
dosarul nr. (...) al Curții de A. C. , au fost respinse ca nefondate recursuriledeclarate de reclamanții B. D. și B. G. S. și de pârâta C. M. împotriva deciziei civile nr. 139/(...) a T. M., ce a fost menținută.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a constatat că este incidentă excepția inadmisibilității parțiale a acelor motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei recurate și prin care se expune istoricul relațiilor tensionate dintre părți, se reiterează starea de fapt a cauzei, cu trimitere la probe și prin care se tinde la reaprecierea acestora, întrucât aceste motive de recurs de netemeinicie se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C., în prezent abrogate.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ. prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fiinvocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea a constatat că excepția inadmisibilității motivelor de recurs de netemeinicie, din ambele recursuri, invocată din oficiu de către instanță, este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate. În privința recursului pârâtei C. M., este incidentă și excepția inadmisibilității parțiale, în privința acelor critic din memoriul de recurs prin care se critică direct sentința primei instanțe, excepție care urmează să fie admisă de către Curte în temeiul art. 282 alin. 1 C., coroborat cu art. 299 alin. 1 C. Interpretând cele două recursuri formulate în cauză prin prisma art. 306 alin. 3 C., curtea a constatat că ar fi posibilă încadrarea unora dintre motivele de recurs în textul art. 304 pct. 9 C., după cum urmează: Curtea a constatat că recursul pârâtei C. M. cuprinde un motiv de nelegalitate clar, respectiv, cel privitor la obligarea sa la cheltuieli de judecată în primă instanță, precum și un motiv de nelegalitate discutabil, cel prin care se arată că, de fapt, prin acțiunea pe care au formulat-o, reclamanții urmăreau o strămutare a liniei de mejdă. În ceea ce privește recursul reclamanților, curtea a constatat că, cu maximă indulgență, ar fi putea fi circumscris articolului 304 pct. 9 C., motivul de recurs prin care se susține că linia de mejdă stabilită prin decizia recurată nu respectă varianta D din decizia nr. 7. a T. M., putându-se aprecia că prin aceasta se invocă practic nerespectarea de către instanța de apel a autorității de lucru judecat de care se bucură decizia civilă nr. 7.. Cu privire la motivele de recurs, din ambele recursuri, prin care se critică modul în care a fost stabilită linia de mejdă, curtea a constatat că acestea sunt vădit nefondate, motivat pe următoarele considerente: Este adevărat că prin cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul J. D. sub nr. (...), reclamanții B. D. și B. G. S., în contradictoriu cu pârâta C. M., au solicitat instanței „stabilirea limitei de hotar (mejdă) și grănițuire";, dar nu mai puțin adevărat că ulterior, la termenul de judecată din data de (...) (f. 60 dosar fond), reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând instanței „să oblige pârâta să le permită îngrădirea terenului conform mejdei ce a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, iar în (...) au fost puși în posesie de executorul judecătoresc, mejda fiind respectată de către pârâtă până în anul 2005";. Prin urmare, reclamanții și-au modificat substanțial acțiunea, dintr-o acțiune în grănițuire, sau stabilire linie de mejdă sau de hotar, într-o acțiune având ca obiect o obligație de a face, respectiv, de obligare a pârâtei la a lepermite reclamanților îngrădirea proprietății lor pe linia de hotar stabilită prin decizia civilă nr. 7. a T. M.. Instanța de fond, cu respectare întrutotul a prevederilor art. 129 alin. final C., s-a pronunțat cu fidelitate asupra petitului cu care a fost învestită, respectiv, asupra solicitării reclamanților de obligare a pârâtei „să le permită să-și îngrădească proprietatea situată în localitatea S. la numărul administrativ 788, pe aliniamentele stabilite prin decizia civilă nr. 7. a T. M., rămasă definitivă, pe porțiunile pe care nu există gard";. S-a constatat, așadar, de către curte că în cauză instanța nu a fost legal învestită nici cu o acțiune în grănițuire, nici cu o acțiune de strămutare de hotare, ci o simplă acțiune având ca obiect o obligație de a face. Totodată, curtea a constatat că în cauză a fost respectată autoritatea de lucru judecat de care se bucură decizia civilă nr. 783/A/(...) a T. M., pronunțată în dosar nr. 768/1997 (f. 2-6 dosar fond) - decizie prin care părțile și-au partajat terenurile și s-a stabilit în concret ce teren revine fiecăruia, cu stabilirea delimitării concrete dintre aceste terenuri, conform variantei D din expertiza întocmită de ing. F. A. -, câtă vreme s-a dispus, ca urmare a admiterii acțiunii reclamanților B. D. și B. G. S., obligarea pârâtei C. M. la a le permite acestora să își îngrădească proprietatea exact pe aliniamentele stabilite prin decizia civilă nr. 7. a T. M.. Practic, prin criticile lor, recurenții, atât reclamanții, cât și pârâta, doresc să repună în discuție modalitatea de partajare și de delimitare a terenurilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv, prin decizia civilă nr. 783/A/(...), demers inadmisibil prin raportare la prevederile art. 1201 C.civ., rap. la art. 166 C. Drept urmare, curtea a respins ca nefondate aceste critici din ambele recursuri. În ceea ce privește motivul din recursul pârâtei C. M., prin care se critică obligarea sa la cheltuieli de judecată în primă instanță, curtea a constatat că acesta este, întrucât, față de soluția de admitere a acțiunii reclamanților, este evident că reclamanții au câștigat procesul, iar pârâta este căzută în pretenții față de aceștia, în sensul art. 274 alin. 1 C. Nu este de ignorat nici poziția procesuală manifestată constant, pe tot parcursul soluționării cauzei în prima instanță, ca de altfel și în apel și în recurs, de către pârâtă, care a manifestat o opoziție vehementă față de pretenția reclamanților, solicitând respingerea acțiunii acestora. Cheltuielile de judecată ocazionate reclamanților cu purtarea procesului în primă instanță sunt justificate prin chitanțele de plată a onorariului pentru expertiză, din care 501,7 RON achitați prin chitanța de plată nr. 2064374/1/(...), iar 1.545,62 RON achitați prin chitanța de plată nr. 2412338/1/(...), expertiză care era absolut necesară pentru justa soluționare a cauzei în primă instanță; de asemenea, reclamanții erau îndreptățiți la a benefica și de restituirea taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii de chemare în judecată, respectiv, 0,6 lei timbru judiciar și 19 lei taxa judiciară de timbru. S-a constatat, astfel, de către Curte, prin prisma art. 274 alin. 1 C., coroborat cu art. 275 C., și cu art. 1169 C.civ., că este nefondată susținerea pârâtei recurente privitoare la greșita sa obligare a cheltuielilor de judecată către reclamanți. Î mpotriva acestei decizii, a formulat c ontestație în anula re pârâta recurentă C. M.,reiterând, de fapt, motivele de recurs, în sensul că greșit s-a stabilit că pârâta nu a respectat linia despărțitoare dintre terenul proprietatea sa și cel proprietatea reclamanților, greșit s-a stabilit că pârâta ar fi modificat această linie despărțitoare, prima instanță a modificat din oficiu acțiunea reclamanților pentru a respinge excepția autorității de lucru judecat și, nici instanța de apel, nici instanța de recurs nu au analizat acest motiv invocat de pârâtă, greșit a fost obligată aceasta la plata cheltuielilor de judecată de către prima instanță, iar judecătorii instanțelor de control judiciar nu s-au aplecat asupra acestui motiv, fiind obligată inclusiv să plătească cheltuieli pentru martori ce nu au fost audiați, greșit s- a ținut seama de o expertiză ce nu era necesară, care a fost efectuată la cererea reclamanților și conform indicațiilor acestora, stabilind o linie despărțitoare între fonduri, așa cum au dorit aceștia, fără să se observe că acțiunea lor este o tentativă de strămutare a liniei despărțitoare fixată la punerea în posesie. Deși expertiza a dovedit că pe limita din partea de est există un gard construit de pârâtă, prima instanță admite acțiunea modificată a reclamanților și o obligă pe aceasta să-și îngrădească proprietatea pe porțiunea pe care nu există gard, pe aliniamentul indicat de pârâtă, nemodificat, deși reclamanții au solicitat să îngrădească pe aliniamentul indicat de ei. Hotărârea instanței este contrazisă chiar de către reclamanți, care, la rândul lor, au declarat recurs. Instanțele de control judiciar nu au analizat motivele invocate de pârâtă, impunându-se desființarea tuturor hotărârilor nelegale, pârâta fiind, în realitate nevinovată, ea permițându-le reclamanților să-și îngrădească proprietățile prin aliniamentele stabilite prin hotărârea de partaj, aliniamente nemodificate de pârâtă, linia de graniță fiind casa de locuit de la nr. 788, iar limita din partea de vest a fost indicată chiar de către reclamanți, însă expertul a indicat altă limită și instanța a acordat-o pe cea propusă de expert. Raportat la motivele invocate, temeiul juridic al căii de atac îl constituie dispozițiile art. 318 Cod proc. civ., fiind vorba de o hotărâre a instanței de recurs. Textul art. 318 Cod proc. civ., reglementează două motive distincte privind contestația în anulare, respectiv când dezlegarea este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul, a omis să cerceteze un motiv de modificare sau de casare. De o greșeală materială nu poate fi vorba, pentru că toate motivele invocate, dacă ar fi adevărate, ar constitui erori de judecată. În ceea ce privește nepronunțarea pe un motiv de recurs, așa cum rezultă din considerentele deciziei obiect al contestației în anulare, o parte din motive au fost considerate inadmisibile, pentru că nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod proc. civ., în recurs neputând fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care instanțele de fond au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate ori la o schimbare a stării de fapt. Așadar, motivele referitoare la interpretarea probelor și stabilirea stării de fapt nu au fost analizate pe fond, întrucât nu se încadrau în celeprevăzute de art. 304 Cod proc. civ., nefiind vorba, așadar, de o lipsă de analiză a acestor motive în sensul art. 318 Cod proc. civ. Dacă recursul pârâtei ar fi cuprins doar aceste motive, în temeiul art. 306 alin. 1 și 3 Cod proc. civ., acesta ar fi fost nul. În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate în recursul pârâtei, referitoare la scopul urmărit de reclamanți prin exercitarea acțiunii, respectiv o altă linie de hotar decât cea stabilită prin decizia civilă nr. 7. a T. M., instanța de recurs a constatat că s-ar putea încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., însă este nefondat, pentru că, deși acțiunea inițială a fost una în grănițuire, la termenul de judecată din (...), reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că solicită obligarea pârâtei să le permită să îngrădească terenul conform liniei de hotar stabilită prin hotărâre judecătorească pusă în executare în anul 1999 și respectată de pârâtă până în anul 2005, acțiunea fiind, așadar, una în executarea unei obligații de a face, prima instanță pronunțându-se asupra obiectului cu care a fost investită, cu respectarea principiului disponibilității procesului civil rezultând din dispozițiile art. 129 alin. ultim Cod proc. civ. Așadar, pe motivul referitor la modificarea din oficiu a acțiunii de către instanță, cu alte cuvinte cel referitor la încălcarea unui principiu al procesului civil, cel al disponibilității, instanța de recurs s-a pronunțat, nesubzistând motivul de contestație în anulare prev. de art. 318 Cod proc.civ. În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, curtea, în recurs, s-a pronunțat în sensul că linia de hotar s-a stabilit conform aliniamentului stabilit prin decizia civilă nr. 7. a T. M., iar recurenții, respectiv atât reclamanții, cât și pârâta, în realitate, doresc să modifice aceste limite și să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile, aceste critici fiind considerate nefondate. Iată, așadar, că instanța de recurs s-a pronunțat și cu privire la acest motiv. În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, instanța de recurs a arătat că pârâta a căzut în pretenții și a verificat și modul de stabilire a cheltuielilor de judecată, cu referire la chitanțele depuse la dosar, pronunțându-se, așadar, și cu privire la acest motiv. În concluzie, nu subzistă condițiile rezultând din disp. art. 318 Cod proc.civ., întrucât criticile formulate de contestatoare nu se referă la greșeli materiale, iar instanța de recurs s-a pronunțat asupra fiecărui motiv de recurs invocat atunci când a respins recursul pârâtei. Din toate aceste considerente, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată, urmând a se stabili onorariul avocațial din oficiu pentru avocatul contestatoarei, Resteșan O. Marilena în cuantum de 350 lei. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII, D E C I D E : Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea C. M. împotriva deciziei civile nr. 4756 din (...) a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Încuviințează onorariul avocațial din oficiu pentru avocatul contestatoarei, Resteșan O. Marilena, în cuantum de 350 lei. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. A. C. C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) Jud. recurs: I.D.C., A.A.Pop, C.M.Conț
| ← Decizia civilă nr. 99/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 54/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
