Decizia civilă nr. 574/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 574/R/2012
Ședința publică din data de 10 februarie 2012
Instanța constituită din:
Președinte : V. M.- reședintele Curții de A. C
Judecători : D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
A. C.
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. M. împotriva sentinței civile nr. 950/A/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C., având ca obiect D. în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat L. M. cu împuternicire avocațială de substituire a domnului avocat L. R. la dosar și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâtul intimat a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 9 februarie 2012, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu înțelege să susțină primul motiv de recurs, rămânând ca recursul să fie susținut prin raportare la cel de-al doilea motiv de recurs, solicitând ca la pronunțarea hotărârii instanța să țină seama de aceste precizări.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului în parte și pe cale de consecință respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., solicită respingerea ca nefondat a recursului, acțiunea fiind întemeiată pe prevederile L. nr.2., corect fiind admisă excepția prescripției dreptului la acțiune.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. (...), reclamantul R. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând: să se constate caracterul politic al condamnării penale suferite de R. M., antecesorului reclamantului; să fie obligat pârâtul S. R. la a-i plăti reclamantului suma de
200.000 Euro (echivalent în lei la data efectuării plății) cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit; cu cheltuieli de judecată.
II. Prin sentința civilă nr. 950 din 17 noiembrie 2011 Tribunalul Cluj adispus, cu privire la acțiunea reclamantului, după cum urmează:
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge capătul de cerere din acțiunea formulată de reclamantul R. M., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 200.000 euro, dreptul la acțiune fiind prescris.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R. M., împotriva pârâtului S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Totodată, s-a constatat caracterul politic al măsurii internării într-o colonie de muncă suferită de antecesorul reclamantului, R. M., dispusă prin decizia M. nr. 5. în perioada (...) - (...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Prin acțiunea inițială reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic pe care a suferit-o antecesorul său și și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2..
Prin decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C. și s-a constatat că prevederile art.5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. nr. e cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada
6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
NK "http://bd- cjca/../../user/Sintact%202.0/cache/Legislatie/temp/00068397.htm"
|Constituție, dispozițiile din legile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții
Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În consecință, instanța a constatat că, în condițiile în care de la data publicării deciziei menționate au trecut 45 de zile, fără să intervină nici o modificare a dispozițiilor art. 5 alin.1 lit. a din L. nr.2., aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice.
Prin precizarea de acțiune, reclamantul a arătat că înțelege să invoce dispozițiile art.998, 999 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, „termenul prescripției este de 3 ani";, iar conform dispozițiilor art. 8 alin. 1, „prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începesa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea";.
În speță, instanța a considerat că dreptul la acțiune al antecesorului reclamantului pentru obligarea statului la plata daunelor morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a unei măsuri cu caracter politic s-a născut (doar teoretic, având în vedere aspectele care urmează să fie analizate) la data încetării măsurii, deoarece în acel moment acesta cunoștea toate elementele esențiale pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Cu toate acestea, fiind evident că o acțiune a antecesorului reclamantului și ulterior a acestuia ar fi fost lipsită de succes în timpul regimului comunist și ar fi condus în mod cert la represalii din partea autorităților comuniste, instanța a considerat că dreptul efectiv la acțiune s- a născut abia în momentul schimbării regimului comunist, respectiv la data de 1 ianuarie 1990, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de C. și
Justiție (de ex. decizia nr. 3769/2007, pronunțată în dosarul nr. (...), Secția civilă și de proprietate intelectuală).
Totodată, la data de (...) a intrat în vigoare Decretul-Lege nr. 118/1990 prin care au fost acordate o serie de drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 și prin care a fost recunoscut implicit caracterul abuziv și ilicit al măsurilor luate de autoritățile comuniste față de opozanții regimului, astfel încât reclamantul ar fi avut posibilitatea să solicite acordarea de daune morale pentru măsura politică suferită, dacă aprecia că drepturile acordate prin acest act normativ sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului suferit de acesta.
Instanța nu a putut lua în considerare ca moment de început al termenului de prescripție data intrării în vigoare a L. nr. 2., întrucât caracterul ilicit, prejudiciul, precum persoana care răspunde au fost cunoscute și puteau fi invocate încă din anul 1990, așa cum s-a reținut mai sus.
În consecință, instanța a apreciat că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 era împlinit la data promovării prezentei acțiuni, motiv pentru care a admis excepția și a respins cererea reclamantului, dreptul la acțiune fiind prescris.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii luate împotriva antecesorului reclamantului, din actele comunicate de C. reiese că R. M. a fost urmărit de organele represive ale regimului comunist, fiind considerat „chiabur"; și „dușman al regimului";, iar în perioada (...) - (...) a fost internat într-o colonie de muncă, în baza deciziei M. nr. 5..
III. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. M., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, deoarece:a) Reclamantul nu a fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2011, prima instanță apreciind în mod greșit că procedura de cutare a fost legal învestită. Reclamantul a depus pentru acest termen o cerere de amânare pentru lipsă de apărare și nu a fost prezent în instanță, neavând nici termen în cunoștință.
B) În mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, câtă vreme termenul de prescripție a început a curge la data de când L. nr. 2. a intrat în vigoare, doar la acest moment fiind recunoscutesuferințele foștilor condamnați politici; sunt, prin urmare, aplicabile prevederile art. 2 din această lege.
În drept, au fost indicate prevederile art. 3041și art. 312 C.pr.civ.
IV. Pârâtul S. R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului a nefondat (f. 9).
V. În ședința de judecată de astăzi reprezentantul recurentului aînvederat că recurentul nu mai susține motivul de recurs privitor la nelegala sa citare pentru termenul de judecată în primă instanță din data de 11 noiembrie 2011, urmând ca recursul să fie analizat doar prin raportare la cel de-al doilea motiv al său.
V. Cu privire la recursul precizat conform celor de mai sus, C. are învedere următoarele:
În ce privește respingerea de către prima instanță a capătului de cerere prin care, întemeiat pe prevederile art. 998 C.civ., ca norme comune în materia răspunderii civile delictuale, reclamantul a solicitat obligarea S.ui R. la plata de despăgubiri pentru daunele morale suferite de antecesorul său, prezenta instanță apreciază că prima instanță a statuat în mod corect că această pretenție a fost dedusă judecății cu depășirea termenului de prescripție extinctivă.
Într-adevăr, prima instanță a apreciat corect că fiind un capăt de cerere formulat în condițiile dreptului comun, termenul de prescripție era cel general, respectiv de 3 ani, și începea a curge de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea, astfel cum stabilește art. 8 alin. 1 coroborat cu art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Or, dacă în timpul regimului comunist reclamantul nu s-ar fi putut îndrepta împotriva S.ui cu o astfel de pretenție, aceasta neputând ajunge, în circumstanțele epocii, să fie examinată pe fondul ei de către o instanță judecătorească independentă și imparțială, imediat după căderea comunismului reclamantul putea însă promova o asemenea acțiune.
În plan juridic, trebuie avut în vedere că încă din anul 1990 a fost adoptat și a intrat în vigoare Decretul-lege nr. 118/1990 (publicat în Monitorul Oficial nr. 50 din 09 aprilie 1990) privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 06 martie 1945, acesta fiind un act normativ care a recunoscut în mod limpede natura de persecuție politică a închisorii dispuse pentru infracțiuni politice ori a altor măsuri administrative cu caracter politic adoptate în scop represiv de statul comunist.
Așa fiind, formularea unei cereri în despăgubiri potrivit dreptului comun era posibilă încă de la data intrării în vigoare a Decretului-lege nr.
118/1990, căci de la acest moment reclamantul putea dobândi certitudinea juridică a faptului că S. R., sub regimul democratic instituit după 22 decembrie 1989, recunoaște persecuțiile de natură politică din timpul regimului comunist.
Se impune, așadar, respingerea recursului ca nefondat, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. C.pr.civ., neputându-se considera că abia de la intrarea în vigoare a L. nr. 2. a început să curgă termenul de prescripție căruia pretențiile bănești ale reclamantului îi sunt supuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R. M. împotriva sentinței civile nr. 950 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. M. D.-L. B. A. C.
GREFIER S.-D. G.
Red.VM/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: D.I.T.
| ← Sentința civilă nr. 5/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1441/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
