Decizia civilă nr. 3662/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3662/R/2012
Ședința publică din data de 19 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
A.-A. P.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții V. R. și V. ANA, împotriva deciziei civile nr. 2. din 2 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta B. L., precum și pe pârâții O. A., S. V. și O. A. JR., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentanta reclamantei-intimate B. L., avocat B. A., lipsă fiind restul părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei-intimate B. L., avocat B. A., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul nu este timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data 30 august
2012, reclamanta-intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Se constată de asemenea că deși recurenții au fost legal citați, așa cum rezulta din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 16 și 17, cu mențiunea timbrării recursului, până la termenul de azi aceștia nu s-au conformat dispoziției instanței.
Raportat la această situație, Curtea, după deliberare, din oficiu, în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 20 alin. 3 din Legea nr.
146/1997 și art. 35 alin. 5 din OMJ nr. 760/C/1999, invocă excepția de netimbrare și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentanta reclamantei-intimate solicită admiterea excepției invocate de instanță și în consecință anularea recursului ca netimbrat, iar pe fondul cauzei obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 722 din data de (...) a J. D., pronunțată în dosarul nr. (...), s-au respins excepțiile autorității de lucru judecat, prescripției dreptului material la acțiune, excepția inadmisibilității și a lipsei de interes invocate de pârâții V. R. și V. A.
S-a admis excepția lipsei capacității de folosință pentru pârâții O. A. și S. V.
S-a admis în parte acțiunea introdusă de reclamanta B. L. împotriva pârâților V. G., decedat la (...), V. R. și V. Ana; s-a admis în parte acțiunea reconvențională și în consecință, s-a rectificat ramura de folosință pentru imobilul înscris în C.F. 18734 D., nr. top. 716/2/3/2 grădină, în suprafață de
1300 m.p. în grădină în suprafață de 1139 m.p. conform Raportului de expertiză întocmit de expert P. M. la (...), care face parte integrantă din prezenta sentință.
S-a constatat că V. G. și V. M. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de 20 ani asupra imobilului înscris în C.F. nr. 18734 D., nr. top.
716/2/3/2 grădină în suprafață de 1139 m.p., a suplimentat masa succesorală după defuncta V. M. decedată la (...) cu cota de ½ parte din imobilul imobilului înscris în C.F. nr. 18734 D., nr. top. 716/2/3/2 grădină în suprafață de 1139 m.p..
S-a dispus suplimentarea Certificatului de moștenitor nr. 3..
S-a constatat că reclamanta în calitate de moștenitoare legală a defunctei
V. M. a dobândit cota de 3. parte din imobilul imobilului înscris în C.F. nr.
18734 D., nr. top. 716/2/3/2 grădină în suprafață de 1139 m.p.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la (...) între pârâți având ca obiect imobilului înscris în C.F. nr. 18734 D., nr. top. 716/2/3/2 grădină în suprafață de 1139 m.p..
S-a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului înscris în C.F. nr. 18734 D., nr. top. 716/2/3/2 grădină în suprafață de 1139 m.p. în favoarea pârâților V. R. și V. A.
La rămânerea definitivă a sentinței, s-a încuviințat înscrierea în C.F.
Pârâții V. R. și V. Ana au fost obligați în solidar să-i plătească reclamantei
30325 lei sultă, precum și suma de 600 lei cheltuieli de judecată, compensându- se celelalte cheltuieli de judecată între părți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu figurează înscris în C.F. 18734 D. nr. top. 716/2/3/2 grădină de 1300 m.p. și are ca proprietar tabular pe pârâții V. R. și V. Ana ca bun comun în cota de 1/1 parte prin cumpărare în baza actului nr. 16/2005 și a Încheierii
1339/2005.
Aceste parcele de teren au fost evaluate la 47892 euro.
Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară a fost identificat în teren imobilul și s-a constatat că suprafața reală a acestui teren obținută în urma măsurătorilor este de 1139 m.p., astfel că se impune rectificarea întinderii suprafeței imobilului de la 1300 m.p la 1139 m.p.
Prin S. civilă nr. 1. a J. D., s-a constatat că reclamanții V. R. și V. Ana sunt coproprietari în indiviziune cu pârâții B. L. asupra imobilului înscris în C.F.
675 D. cu nr. top. 717/2/1 Casă, curte și grădină în suprafață de 373 m.p. situată în D. str. Călugăreni, nr. 14, a fost atribuit în întregime imobilul reclamanților V. R. și V. Ana fiind obligați să achite sulta corespunzătoare.
Prin S. civilă nr. 3. a J. D., s-a constatat că V. G. a dobândit prin uzucapiune de 30 ani dreptul de proprietate pentru imobilul înscris în C.F. 1710
D. cu nr. top. 716/2/3/2 grădină pentru care s-a rectificat întinderea suprafeței la 1300 m.p., s-a dispus înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate în favoarea lui V. G. pentru acest imobil prin uzucapiune, s-a constatat că prin actul sub semnătură privată încheiat la (...) V. G. s-a obligat să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea lui V. R. și V. Ana, a fost obligat acesta să încheie act autentic iar în caz contrar s-a dispus ca sentința să țină loc de act apt pentru întabulare.
Potrivit Certificatului de moștenitor nr. 3. emis de N. public Sighiartău M. masa succesorală după defuncta V. M. decedată la (...) se compune din cota de ½ parte din imobilul situat în D., str. Călugăreni, nr. 14, înscris în C.F. 675, nr.top.717/2/1 având calitatea de moștenitori V. G. soț supraviețuitor, V. R., fiu și
B. L. fiică.
Potrivit art. 137 Cod proc. civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Excepția autorității de lucru judecat urmează a fi respinsă deoarece nu există identitate între părțile din prezentul proces și părțile din procesul care a fost soluționat prin S. civilă nr. 3. a J. D., cauzele nu au același obiect și au temeiuri de drept diferite.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anularea contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la (...) între pârâți, s-a constatat că reclamanta și-a precizat acest capăt de cerere și a solicitat constatarea nulității absolute a acestui act sub semnătură privată. În consecință, nu sunt incidente disp. art. 1 din Decretul Lege 167/1958, acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, fiind imprescriptibil. În consecință, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Cu privire la excepția inadmisibilității excepțiilor pentru petitele 3 și 4 din acțiune, se va constata că reclamanta a solicitat suplimentarea masei succesorale după defuncta V. M. cu imobilul în litigiu, astfel că, această excepție a fost respinsă, deoarece nu mai subzistă motivele pentru care a fost invocată.
Potrivit art. 7 alin.1 din Decretul 31/1954 capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.
Având în vedere că pârâții O. A. și S. V. sunt decedați, conform susținerilor părților, s-a constatat că aceștia nu au capacitate de folosință și, în consecință s- a admis excepția lipsei capacității de folosință a acestora.
Se va constata că reclamanții au interesul să solicite constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat la (...) pentru imobilul din litigiu, deoarece imobilul a fost proprietatea antecesorilor reclamantei, fiind bun comun, dobândit în timpul căsătoriei acestora.
Așa fiind, s-a respins excepția lipsei de interes invocată prin acțiunea reconvențională.
Din extrasul C.F. nr. 1710 D., rezultă că numărul topografic 716/2/3/2 grădină intravilan, în baza Sentinței civile nr. 1. a J. D. și a documentației tehnice existente la acest dosar, a fost proprietatea antecesorilor reclamantei, fiind folosită de părinții reclamantei și a pârâtului V. R. V. M. a folosit acest imobil până la deces, deces care a survenit la (...) iar V. G. a folosit imobilul până la data la care l-a înstrăinat în favoarea pârâților V. R. și V. A.
De altfel, S. civilă nr. 3. a J. D. constată că V. G. a folosit grădina în litigiu, continuu și neîntrerupt până la data pronunțării sentinței, peste 30 de ani.
Având în vedere că dreptul de folosință asupra imobilului în litigiu a fost exercitat de către V. G. în timp ce era căsătorit cu V. M. și aceasta a posedat imobilul pașnic, public, sub nume de proprietar, timp de 20 ani, se va constata că se impune în temeiul art. 28 alin.1 din Decretul Lege 115/1938 admiterea acțiunii și constatarea că antecesoarea reclamantei respectiv V. M. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de 20 ani asupra imobilului teren înscris în C.F. 18734 D. nr. top. 716/2/3/2, grădină intravilan, cu titlu de bun comun.
Prin urmare, la data decesului ((...)) V. M. avea în patrimoniu dreptul de proprietate pentru cota de ½ parte din imobilul din litigiu.
La (...), prin act sub semnătură privată, pârâtul V. G. s-a obligat să transmită dreptul de proprietate în favoarea pârâților V. R. Și V. Ana pentru imobilul din litigiu, în aceste condiții a fost pronunțată S. civilă nr. 3. a J. D. P. prin act sub semnătură privată și-a exercitat dreptul de dispoziție și asupra coteide 3. parte din imobil care constituie dreptul de proprietate al reclamantei, în calitate de moștenitor legal al defunctei V. M..
La (...) pârâții V. R. și V. Ana prin oferta adresată reclamantei recunosc că acesteia ii revine cota de 3. parte din imobilul înscris în C.F. 18734 D., nr. top.
716/2/3/2 teren în suprafață de 1133 m.p., în calitate de moștenitoare a defunctei V. M.. În consecință, pentru suprafața de 212,43 m.p. pârâții i-au propus reclamantei să accepte oferta de a fi despăgubită cu suma de 1600 E. R. nu a acceptat această ofertă.
Reaua credință a pârâților atunci când au încheiat actul sub semnătură privată din data de (...) rezultă și din faptul că în prezent au recunoscut că reclamanta are un drept de proprietate asupra imobilului din litigiu în calitate de moștenitoare a defunctei V. A. Actul de înstrăinare încheiat în condițiile în care ambele părți au fost de rea credință este considerat nul absolut în temeiul art. 966 Cod civil.
Prin decizia civilă nr. 2. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-aadmis în parte apelul declarat de pârâții V. R. și V. ANA împotriva sentinței civile nr. 722 din (...) pronunțată în dos. (...) al J. D. pe care a schimbat-o în parte în sensul că au fost obligați în solidar apelanții pârâți V. R. și V. Ana să plătească reclamantei suma de 28.891,8 lei cu titlu de sultă, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Apelanții au fost obligați să plătească exp. M. A. suma de 1200 lei diferență onorariu, iar intimata B. L. a fost obligată să plătească apelanților suma de 1700 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că principalele critici formulate de către apelanți vizează împrejurarea că instanța nu a procedat la partajarea în natură a imobilului și stabilirea de loturi ,corespunzătoare cotelor părți de proprietate, deși această variantă era posibilă și a fost solicitată în cadrul cererii reconvenționale, iar pe de altă parte, valoarea terenului astfel cum a fost stabilită, nu reflectă valoarea reală de circulație a acestuia la momentul pronunțării hotărârii.
S-a mai susținut că în modalitatea aleasă de instanță, reclamanta va beneficia atât de cota sa de proprietate de 3. din imobilul în litigiu, recunoscută prin hotărârea judecătorească atacată, cat și de sulta la care apelanții au fost obligați,ceea ce este nelegal.
T. a reținut că în cadrul procesului de partaj, cea mai importantă modalitate de partajare, cu valoare de principiu, o constituie partajul în natură,conform art. 673 5al.2 C.pr.civ., astfel încât, instanța trebuia să acorde prioritate, în măsura în care este posibil, partajării în natură a bunurilor, care este calea ce asigură deplina egalitate în drepturi a foștilor copărtași. Atribuirea întregului bun unuia dintre coindivizari este admisibilă numai în măsura în care împărțirea în natură nu e posibilă pentru că imobilul nu este comod partajabil sau atunci când, prin formarea de loturi, s-ar ajunge prin îmbucătățirea lui peste măsură, conform art. 741 alin. 2 Cod civil, la imposibilitatea realizării destinației sale economice . În speță, s-a constatat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale anterior menționate, față probatoriul administrat, întrucât raportat la cota sa de proprietate, reclamantei i-ar fi revenit suprafața de 214 mp. din imobilul în litigiu, în suprafață totală de 1139 mp. Ori, o astfel de variantă ar fi condus, pe de o parte, la îmbucățirea excesivă a imobilului, iar pe de altă parte, la micșorarea valorii economice a unui astfel de lot. În acest sens, s-a reținut că imobilul este situat în intravilanul municipiului D., având destinația de teren pentru construcții, însă, raportat la prevederile generale legale deurbanism, valorificarea lui potrivit destinației sale ar fi greu realizabilă sau oricum, la o valoare mult inferioară decât în varianta aleasă de instanță. Nu au putut fi primite nici susținerile apelanților referitoare la faptul că, în temeiul sentinței atacate, intimata beneficiază atât de sulta stabilită corespunzătoare cotei sale, cat și de această cotă în natură. Este real că s-a constatat nulitatea absolută parțială a convenției de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din (...) având ca obiect imobilul litigios cu privire la cota de 3. parte din acesta, constatându-se îndreptățirea reclamantei B. L. asupra acestei cote, însă, urmare a sistării de indiviziune, a fost atribută apelanților cota de proprietate ce îi revenea intimatei, desigur cu obligarea lor la sultă către aceasta. Ca atare, sunt fără suport și susținerile în sensul că intimata și-ar putea înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate asupra cotei de 3. din imobil, cată vreme aceeași hotărâre dispune că această cotă a revenit, urmare a partajului, apelanților. T. a apreciat însă ca fiind întemeiate criticile apelanților în legătură cu valoarea imobilului care trebuie avută în vedere la pronunțarea sistării de indiviziune. În cadrul partajului judiciar, asigurarea respectării drepturilor indivize ale copărtașilor impune, între altele, stabilirea valorii corecte a bunurilor ce formează obiectul partajului. Egalitatea în drepturi a părților și echitatea partajului nu poate fi realizată decât în condițiile stabilirii valorii de circulație a bunurilor indivize la data efectuării împărțirii, sens în care urmează a fi luată în considerare valoarea bunului de la data judecății Astfel, diminuarea valorii de piață a bunului, ca și sporul de valoare al acestuia - care nu sunt rezultatul activității vreunuia dintre coproprietari - se impută asupra drepturilor tuturor copartajanților sau, dimpotrivă, le profită tuturor, iar nu unuia singur dintre ei. Cu alte cuvinte, pentru a se asigura deplina echitate în efectuarea partajului unui imobil, respectiv pentru a asigura un deplin echilibru între cota transmisă și contravaloarea acesteia, evaluarea trebuie să fie făcută la valoarea de circulație din momentul partajului. Ca atare, având în vedere că valoarea luată în calcul de prima instanță a stabilită în anul 2008, cu mult înainte de pronunțarea hotărârii, fiind de notorietate că în prezent, valoarea de piață a imobilelor a scăzut semnificativ, în apel s-a încuviințat cererea formulată de apelanți privind efectuarea unei noi expertize de evaluare a imobilului. Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert M. A., a rezultat că valoarea de piață a terenului este actualmente de 154.090 lei, astfel încât valoarea corespunzătoare cotei de proprietate a intimatei este de 28.891,8 lei. Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul a admis în parte apelul declarat de pârâții V. R. și V. Ana împotriva sentinței civile nr. 722 din (...) pronunțată în dos. (...) al J. D. pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat în solidar apelanții pârâți V. R. și V. Ana să plătească reclamantei suma de 28.891,8 lei cu titlu de sultă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate. În temeiul art.170 C.pr.ci.v, art. 201, art.213 al.2 C.pr.civ., apelanții au fost obligați să plătească exp. M. A. suma de 1200 lei diferență onorariu neachitată, în condițiile în care proba a fost solicitată de aceștia. Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ., intimata B. L. a fost obligată să plătească apelanților suma de 1700 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu expert. Împotriva acestei decizii, pârâții V. R. și V. ANA au declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale în totalitate și sistarea de indiviziune prinformarea de loturi în natură potrivit expertizei tehnice-judiciare efectuată de exp. P. M. la instanța de fond, cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele. În motivarea recursului, pârâții au arătat că hotărârea este nelegală cel puțin din punctul de vedere al modalității sistării de indiviziune, fără să țină seama de faptul că pârâții, din cauza situației financiare precare nu au plătit onorariul expertului în totalitate și onorariul avocatului. D. acestui fapt, pârâții sunt împiedicați să achite orice fel de sultă, astfel încât chiar dacă decizia rămâne irevocabilă, intimata nu își va putea executa hotărârea obținută. Din expertizele efectuate rezultă că terenul supus partajului poate fi vândut în întregime proprietarului care a cumpărat construcțiile, astfel încât fiecare din copartajanți ar putea să-și încaseze suma cuvenită lotului său. Deși atribuirea în natură a loturilor nou formate ar putea cea mai echitabilă dintre soluții, pârâții se află în imposibilitatea achitării sultei datorită situației lor financiare. În opinia pârâților recurenți, cea mai echitabilă soluție rămâne totuși partajarea în natură, fără obligarea vreuneia dintre părți la plata sultei. În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. R. intimată B. L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată (f.9-12). În susținerea poziției procesuale, reclamanta a învederat instanței că motivarea cererii de recurs se referă doar la chestiuni care țin de fondul cauzei și la nemulțumirile lor exprimate în fața instanței de apel, împrejurări care nu se circumscriu nici unui motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în materia partajului reglementate de art. 6731și urm. C.pr.civ., astfel încât nu s-a putut dispune obiectiv partajarea imobilului în natură. Pentru termenul de judecată din (...), Curtea a dispus citarea recurenților cu mențiunea de a timbra recursul cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 433,37 lei și un timbru judiciar în valoare de 5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat. Având în vedere că pârâții recurenți nu și-a îndeplinit obligația procesuală stabilită de Curte, în ședința publică din (...) instanța a invocat din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului declarat de pârâți. În conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției nelegalei timbrări a recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a recursului. Astfel, potrivit art. 20 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. Art. 9 din O.G. nr. 32/1995 stabilește că, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru. Având în vedere că pârâții recurenți au fost legal citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 433,37 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, aferente recursului declarat și nu au înțeles să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, ținând seama de faptul că pârâțiirecurenți nu și-au îndeplinit această obligație procesuală, Curtea, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. va admite excepția nelegalei timbrări a recursului și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 20 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâții V. R. și V. ANA împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. În temeiul art. 316 raportat la art. 274 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va obliga pe recurenții, aflați în culpă procesuală, să plătească intimatei B. L. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.18 din dosar. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâții V. R. și V. ANA împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatei B. L. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M.-C. V. A.-T. N. A.-A. P. Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: Mînzat C. I.. Jud.apel: M.O.Sanislav; D.I.Tașcă. M.-L. T. GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 3257/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1846/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
