Decizia civilă nr. 33/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr.(...)*
D. C. NR.33/A/2012
Ședința publică din data de 16 martie 2012
Instanța constituită din :
Președinte: D.-L. B. icepreședinte al C. de A
Judecător : C.-M. CONȚ
Grefier : S.-D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții G. A. G. E., C. M. și B. C. E., împotriva sentinței civile nr. 1257/(...), pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta S. E. S., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților apelanți, avocat V. C., din cadrul Baroului I., cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta pârâtei intimate, avocat C. C., din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții apelanți personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este legal timbrat cu suma de 14022 lei, potrivit chitanței aflată la fila 30 din dosarul nr. (...)* al C. de A. I. și timbru judiciar în cuantum de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtei intimate solicită instanței să-i pună în vedere reprezentantului reclamanților apelanți să depună la dosar actul intitulat promisiune de vânzare-cumpărare, încheiat la biroul notarului public F. Dobre din B., act care este ulterior contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale încheiat între B. E., C. M. și B. C. E..
Reprezentantul reclamanților apelanți apreciază că nu are relevanță pentru speța de față acest act, clienții săi nefiind de acord să depună la dosar acest înscris.
Deliberând, instanța respinge cererea formulată de reprezentanta pârâtei intimate, apreciind că depunerea acestei promisiuni de vânzare la dosar nu este necesară și nu are relevanță în raport de limitele acestui proces.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile, ori de invocat alte excepții,
Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamanților apelanți susține concluziile depuse în scris la dosar prin care solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii în revendicare așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în fond și apel, susținând verbal, pe larg, motivele de apel expuse în memoriul de apel aflat la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar concluzii scrise (filele 46-
59 din dosar), pe care le susține, solicitând, în principal, respingerea apeluluiformulat de reclamanți ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, pronunțată de Tribunalul Iași, ca fiind legală și temeinică.
În subsidiar, solicită respingerea acțiunii ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității invocate de către pârâtă, cu evocarea fondului, în baza art. 297 alin.1, teza I, C.pr.civ, cu cheltuieli de judecată conform facturii depuse la dosar ( fila 51).
C U R T E A
Cerere a de che mare î n judec ată .
Prin cererea înregistrată sub nr. (...) la (...) pe rolul T. I. reclamanții G.
A. G. E., C. M. și B. C. E., în contradictoriu cu pârâta S. E. S., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și posesie, suprafața de 30.814,76 mp teren, situat în I., str. P. nr. 15, înscris în CF nr. 14264, având numerele cadastrale 5155/1-5 a Municipiului lași, astfel cum este descrisă în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3412/(...), suprafață în valoare de 2.393.034 RON.
Mo tive invoc ate în su sț inere a cerer ii de ch e mare în judec ată.
În motivarea în fapt a cererii introductive de instanță, reclamanții au arătat că în temeiul L. nr. 1., numitele E. C. M. I. și G. C. A. au solicitat și obținut reconstituirea unui drept de proprietate pentru suprafața de 38.520 mp teren intravilan situat în lași, str. P. nr. 15, pentru care li s-a eliberat titlul de proprietate nr. 185714/(...).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3412/(...), acestea au vândut suprafața de 30.814,76 mp către pârâta S. E. S., astfel cum rezultă din copia contractului de vânzare-cumpărare anexat.
Însă, terenul retrocedat în baza titlului de proprietate nr. 185714/(...), nu a fost niciodată proprietatea vânzătoarelor E. și G., acestea solicitând retrocedarea terenului în baza unor certificate de moștenitor, inducând în eroare C. J. I., cu privire la calitatea de proprietare asupra terenului retrocedat a autoarelor lor, C. Eva și C. M., pe care le-au succedat și care au înscris această suprafață de teren în C. R. în anul 1962.
În realitate, surorile C. Eva și C. M. erau simple detentore a suprafeței de 4,06 ha teren, care era proprietatea numitului B. G., iar acestea erau trecute în rolul agricol al anilor 1954 - 1962 ca și moștenitoare ale lui B. G. (deși acesta a trăit până în anul 1989, iar în anul 1962 s-au înscris în C. R. cu această suprafață de teren, după cum rezultă din copiile înscrisurilor pe care le depune alăturat).
Adevăratul proprietar al terenului în suprafață de 4,06 ha, situat în I., str. P. nr. 15, a fost numitul B. G., care a cumpărat cu actul autentificat de Tribunalul Iași sub nr. 3342/(...), această suprafață de teren de la mama soției sale, așa cum rezultă din copia actului de vânzare cumpărare anexat cererii de chemare în judecată.
B. G. nu a fost membru C. și nu a predat niciodată această suprafață de teren la S. și nici nu a fost preluată de stat prin vreunul din modurile prevăzute de legile de atunci, astfel că dreptul de proprietate nu a fost transmis niciodată din patrimoniul său către terțe persoane fizice sau juridice și nici către S.ul Român.
Prin moștenire legală dreptul de proprietate asupra terenului a trecut de la B. G. la soția supraviețuitoare și respectiv, la fiica sa, B. E., astfel cum rezultă din copia Certificatului de moștenitor nr. 61/(...).
Terenul a fost predat în C. de către cele două cumnate ale sale (C. Eva și C. M.), însă din punct de vedere al regimului dreptului de proprietate B. G. nu a pierdut niciodată calitatea de proprietar al acestui teren, el pierzând doar posesia acestei suprafețe de teren.
Arată reclamanții că, ulterior colectivizării, B. G. vinde cu actul autentificat sub 5748/(...), transmis sub nr. 419/(...), o suprafață de 1250 mp teren și construcția aflată pe această suprafață în baza Autorizației
236/1967, S.ul Român de atunci recunoscându-i calitatea de proprietar al terenului din str. P. nr.15 conform actului de proprietate din anul 1934, după cum rezultă din cuprinsul contractului pe care îl anexează.
B. G. a avut din prima căsătorie o fiică, pe nume B. E., care ulterior s- a căsătorit și a devenit B. E..
B. E. s-a adresat J. I. cu o cerere în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis în favoarea lui E. și G., care nu erau persoane îndreptățite la retrocedarea terenului și prin sentința civilă nr. 15072/(...), pronunțată de J. lași în dosarul (...) s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 185714/(...).
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs și dosarul a fost strămutat la Tribunalul Brașov, însă recursul a fost respins prin D. civilă nr.
1344/R/(...) și titlul de proprietate este anulat în mod irevocabil.
Potrivit art. 1 din Primul Protocol al C.i Drepturilor Omului adoptat la
(...), "Orice persoană fizică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, prin care pârâta pretinde că a devenit proprietara terenului, rezultă că a fost înscris în cartea funciară și privilegiul unui rest de preț, care trebuia plătit în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în dosarul
58/R/2006 aflat atunci pe rolul C. de A. B.
Pârâta nu a plătit nici avansul prevăzut în contract și nici restul de preț, astfel că la acest moment contractul de vânzare-cumpărare este de drept rezoluționat prin voința părților, instanța de judecată, având doar a constata că a operat pactul comisoriu.
Poz iț ia procesu al ă a pârâtei intimate S. E. S.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtă la dosar la termenul de judecată din (...) (f. 48-52 dosar fond vol. I), pârâta S. E. S. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, arătând, în esență, faptul că reclamanții nu au calitatea de moștenitori ai defunctului B. G. și, în plus, că terenul în litigiu nu face parte din masa succesorală rămasă de pe urma acestuia din urmă.
Pârâta a invocat, de asemenea, excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, întrucât terenul face obiectul L. nr. 1..
Ho tăr âre a pr ime i ins tanțe.
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 1257/(...), pronunț ată de T ribun alul Iaș i în dos ar nr. (...), s-a respins excepția inadmisibilității cererii.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta
S. E. S. S. M.
S-a respins cererea formulată de reclamanții G. A. G. E., C. M. și B. C. E., în contradictoriu cu pârâta S. E. S. S. M., ca fiind promovată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
S-a respins cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată. Au fost obligați reclamanții să plătească către B. Local pentru
Expertize Tehnice, Judiciare și Contabile I., în contul domnului expert ing.
C. C. suma de 100 lei diferență onorariu expert.
Cons ideren tele avu te în vedere de T . I. l a pronunț are a se n tințe i nr.
1257/2011.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
„Reclamanții C. M. și B. C. E. sunt cumpărătorii de drepturi succesorale ce i se cuveneau lui B. E. de pe urma tatălui său B. G., așa cum rezultă din copia contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, autentificat sub nr. 362/(...) iar G. A. G. E. este moștenitorul soției supraviețuitoare B. P. care a fost moștenită de către mama sa G. E. după cum rezultă din copiile certificatelor de moștenitor nr. 60/(...) și nr.
5/(...).
Excepția inadmisibilității a fost respinsă, acțiunea în revendicare fiind deschisă reclamanților în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului și art. 11, 21, 148 alin. 2 din Constituția României.
Instanța a constatat însă, că excepția lipsei calității procesuale active este întemeiată în cauză. Reclamanții au pretins că numitul B. G. a avut calitatea de proprietar asupra terenului în suprafață de 4,06 ha situat în I., str. P. nr. 15, potrivit actului autentificat sub nr. 3342/(...), și că acest teren nu a fost predat la C. și nici preluat de stat astfel încât nu ar fi pierdut niciodată calitatea de proprietar al imobilului în litigiu, ci doar posesia acestui teren.
T. a constatat însă că terenul în litigiu a fost înscris în CAP R. de surorile numitului B. G., respectiv C. Eva și C. M.
Relevant este că, la data de (...), B. G. a vândut cu actul nr. 5748/(...) o suprafață de 1250 mp teren în str. P. nr. 15 și construcția aflată pe această suprafață, în baza autorizației nr. 236/1967.
În cuprinsul contractului se face mențiunea că terenul este identificat cu vecinătățile și dimensiunile din planul de situație anexat, ce face parte integrantă din actul de vânzare-cumpărare. Ori analizând planul de situație anexă, instanța a constatat că la data încheierii actului, 1967, reclamantul
B. G. recunoaște implicit că vecinii suprafeței înstrăinate erau la N., Sud și
Est proprietatea C., iar la vest strada P.
Prin urmare, terenul în litigiu a intrat în patrimoniul C. iar pentru bunurile intrate în C. reclamanții nu-și pot legitima acțiunea în revendicare pe drepturile anterioare cooperativizării întrucât drepturile de proprietate privată existente anterior cooperativizării, au încetat prin faptul cooperativizării, iar desființarea acesteia nu a făcut să renască automat drepturile anterioare fără o confirmare în urma unei proceduri administrativ jurisdicționale.
Potrivit art. 8 din L. nr. 1., stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ce se găseau în patrimoniul C. se face în condițiile prevăzute de lege prin constituire sau reconstituire.
În consecință, în condițiile L. nr. 1. actul doveditor al dreptului de proprietate îl constituie titlul de proprietate eliberat ca urmare a procedurilor speciale.
Instanța a reținut că înscrisurile depuse la dosarul cauzei probează faptul că terenul revendicat face obiectul legii speciale reparatorii iar reclamanții nu au probat faptul că ar fi epuizat căile prevăzute de dispozițiile legale pentru a intra în posesia titlului de proprietate prevăzut de L. 1..
Astfel, se constată că defuncta B. E. a formulat, în temeiul L. nr. 1., cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului situat în lași, str. P. nr. 15, jud. I., înregistrată sub nr. 8777/(...) și cererea înregistrată sub nr. 29851/(...).
Prin O. prefectului nr. 562/(...) a fost respinsă cererea petentei B. E. "privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 38.520 mp teren situat în I., str. P. nr. 15".
În prezent pe rolul J. I. se află două procese privind terenul în litigiu, intentate în nume propriu în conformitate cu prevederile L. nr. 1. de către defuncta B. E., procese în cadrul cărora reclamanții G. A. G. E., C. M. și B. C. E. au intervenit în vederea obținerii unui titlu de proprietate ce ar urma să fie eliberat în temeiul L. nr. 1., respectiv dosarul nr. (...) având ca obiect "fond funciar, plângere Ordin Prefect" și dosarul nr. (...) având ca obiect "fond funciar, punere În posesie, eliberare titlu".
Referitor la susținerea reclamanților care au invocat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 15072/(...) a J. I. rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1344/(...) a T. B., T. a constatat că din cuprinsul considerentelor acestei decizii rezultă că urmare a constatării nulității absolute a titlului de proprietate nr. 185714/(...) (care a stat la baza contractului prin care pârâta își legitimează posesia) se impune în sarcina comisiilor intimate obligația de a analiza, după anularea titlului de proprietate ambele cereri formulate pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului În litigiu în prezenta cauză.
Prin anularea titlului de proprietate nr. 185714/(...) s-a revenit la situația anterioară emiterii titlului contestat, terenul aflându-se la dispoziția
C. M. de fond funciar.
Referitor la aplicabilitatea art. 6 alin. 1 din C. și a art. 1 din Protocolul nr. 1, tribunalul a reținut că, în jurisprudența sa, Curtea a statuat (cauza Balhous împotriva republicii Cehe) că există o diferență între simpla speranță de restituire oricât de rezonabilă ar fi și speranța legitimă, care trebuie să aibă o natură concretă, întemeiată pe o dispoziție legală sau o hotărâre judecătorească.
În plus, Curtea a statuat că speranța de a-și vedea recunoscută supraviețuirea unui fost drept de proprietate, care este de mult imposibil de exercitat efectiv, nu poate fi considerată un "bun", în sensul art. 1 din Protocolul 1 (cauza Jasiuniene c. Lituaniei).
Față de considerentele anterior expuse, T. a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a respins, în consecință, cererea formulată.
Cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată potrivit art. 274 C.pr.civ., a fost respinsă, nefiind dovedit prin înscrisurile depuse la dosar cuantumul cheltuielilor efectuate";.
Ses iz are a ins tanțe i d e apel.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at apel , în ter men leg al, recl amanț ii
G. A. G. E., C. M. ș i B. C. E. - apelul fiind înregistrat pe rolul C. de A. I. sub nr.
(...)-, solicitând, admiterea apelului, schimbarea soluției instanței de fond, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active și, pe fond, admiterea acțiunii în revendicare așa cum a fost formulată.
Motivele de apel.
În motivarea apelului apelanții au reprodus dispozitivul și parțial considerentele hotărârii primei instanțe, arătând că, prin sentința civilă nr.
1257/(...), instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active, ridicata de către pârâta S. E. S. si a respins acțiunea în revendicare pe care reclamanții au formulat-o ca fiind promovata de persoane lipsite de calitate procesuala activă; a stabilit instanța de fond ca apelanții nu pot formula o acțiune în revendicare fondata pe drepturi anterioare cooperativizării, întrucât aceste drepturi au încetat prin dreptul cooperativizării, iar desființarea acesteia nu a făcut sa renască automat drepturile anterioare fără o confirmare in urma unei proceduri administrativ jurisdicționale; a mai reținut instanța de fond ca autoarea reclamanților, B. E., a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate care insa a fost respinsa prin O. P. 562/(...); T. a mai stabilit ca actul doveditor al dreptului de proprietate îl constituie titlul de proprietate eliberat ca urmare a procedurilor speciale si ca potrivit art.8 din L. nr. 1., stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor ce se găseau în patrimoniul C. se face in condițiile prevăzute de lege prin constituire sau reconstituire.
S-a invocat de către apelanți nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a stabilit în mod greșit ca terenul intravilan situat în
I., str. P. nr.15, în suprafața de 4,06 ha, dobândit de B. G. prin actul de vânzare-cumpărare din anul 1934, a intrat în C. prin înscrierea acestuia de către surorile sale, C. Eva si C. M.
C. Eva si C. M. erau cumnatele lui B. G. si simple detentoare a suprafeței de 4,06 ha, teren cu care ele în nume propriu s-au înscris în C.
B. G. nu a fost niciodată membru CAP nu a predat teren la CAP, astfel ca acestuia sau moștenitorilor săi (B. E. si B. P.) nu le sunt aplicabile dispozițiile L. nr. 18/199l.
Moștenitoarele celor doua surori, C. Eva si C. M., respectiv numitele E. M. I. si G. A., au formulat cerere de restituire a dreptului de proprietate în condițiile L. nr. 1., pentru suprafața de teren, proprietatea lui B. G., adusa în CAP de către autoarele lor si prin procedura speciala prevăzuta de aceasta lege, acestora li s-a restituit suprafața de teren de 38520 mp teren situat în I., str. P. nr.15 și li s-a eliberat titlul de proprietate nr. 185714/(...).
Imediat ce au obținut titlul de proprietate, acestea au parcelat si divizat terenul, l-au înstrăinat către pârâta S. E. S., precum si către alte persoane fizice si juridice, terenul intrând astfel în circuitul civil.
Din punct de vedere al aplicării L. nr. 1., S.ul Român a retrocedat terenul către persoanele de la care l-a preluat, astfel ca prin aceasta procedura speciala terenul, fost proprietate cooperatistă, a redevenit proprietate privata si a intrat in circuitul civil.
Din aceasta perspectivă, s-a arătat ca nu mai este necesar ca moștenitorii lui B. G. sa parcurgă si ei aceasta procedura, aceștia exercitându-și dreptul de proprietar în conformitate cu dispozițiile art. 480
C., în baza actului translativ de proprietate din anul 1934, act transcris la
Tribunalul Iași si deci opozabil tuturor.
În mod greșit a stabilit instanța de fond ca prin anularea titlului de proprietate nr. 185714/(...), ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.
15072/(...), s-a revenit la situația anterioara si ca terenul ce a fost proprietatea lui E. M. Ana si G. A. a revenit la dispoziția C. M. de fond funciar I.
Prin anularea titlului de proprietate terenul nu a revenit la C. M. cum greșit a stabilit instanța de fond, întrucât, așa cum s-a dovedit cu înscrisurile de la dosar, acesta se afla în prezent în proprietatea unor terțe persoane si deci a rămas in circuitul civil.
Daca terenul ar fi revenit la dispoziția C. M. I., atunci pârâta S. E. S. nu mai avea calitate procesuala pasiva.
În mod greșit a stabilit instanța de fond ca reclamanții sau autoarea lor, B. E., ar trebui sa urmeze procedura speciala prevăzuta de L. nr. 1. pentru a dobândi un nou titlu de proprietate, ca urmare a faptului ca fosta proprietate privata a încetat ca urmare a cooperativizării, iar desființarea cooperativelor nu a făcut să renască automat drepturile anterioare.
Membrii cooperatori, prin înscrierea în CAP, au transmis dreptul lor de proprietate asupra terenurilor cu care s-au înscris în CAP către entitatea nou înființata si în acest mod dreptul anterior de proprietate privata s-a transformat in drept de proprietate cooperatista.
Evident ca pentru aceasta categorie de persoane, reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face decât cu procedura prevăzuta de L. nr. 1..
Au existat însă si persoane care nu s-au înscris în CAP si care au păstrat calitatea de proprietar individual, aceștia nu și-au pierdut dreptul de proprietate asupra terenurilor, chiar daca prin comasare sau schimburi forțate de amplasamente, au ajuns să posede alte suprafețe decât cele inițiale.
Reconfirmarea dreptului de proprietate se face în raport cu persoana care a fost membru CAP sau cu moștenitorii acesteia, și nu în raport cu suprafața de teren.
Dreptul de proprietate este privit si recunoscut în raport cu persoana titulara a dreptului de proprietate si nu in raport cu obiectul dreptului.
Din moment ce B. G., proprietarul terenului situat în I., str. P. 15, nu a predat teren la CAP, față de acesta nu se poate susține ca a încetat dreptul de proprietate asupra terenului său prin efectul cooperativizării si nici nu se poate susține că actul său de proprietate din anul 1934 nu mai este valabil.
Dovada faptului ca actul de proprietate a fost și este valabil o constituie și vânzarea din anul 1967, când B. G. a vândut cu autorizațiile prevăzute de legile S. C. o suprafața de teren, către persoane care nu erau membri CAP.
Daca întreaga suprafața de 4,06 ha a devenit proprietate cooperatista prin faptul cooperativizării, este evident ca autoritățile de atunci nu i-ar mai fi recunoscut calitatea de proprietar lui B. G. si vânzarea terenului ar fi făcut-o fostul CAP si nu proprietarul, B. G..
Este irelevant pentru cauza împrejurarea ca in schița anexa a contractului de vânzare-cumpărare, suprafața de teren vânduta era învecinata cu teren proprietate CAP.
Esențial este doar faptul ca prin cooperativizare B. G. nu și-a pierdut calitatea de proprietar al terenului, cum greșit a stabilit instanța de fond, și ca aceasta calitate de proprietar a fost recunoscuta de către autoritățile de atunci.
În ce privește constatarea instanței de fond, ca în prezent pe rolul J. I. se afla în curs de soluționare dosare pornite de către defuncta B. E. si continuate de către reclamanți, în calitate de dobânditori de drepturi, aceasta este adevărată, dar fără nicio relevanță juridica pentru acțiunea în revendicare.
Daca reclamanților nu li se recunoaște calitatea de proprietari în temeiul actului de proprietate din anul 1934, reclamanții sunt nevoiți acum să parcurgă o procedura speciala pentru a li se reconfirma un drept de proprietate si a li se elibera un nou titlul de proprietate în condițiile în care terenul este intravilan, și potrivit dispozițiilor legilor speciale, nu poate fi retrocedat altor persoane.
Dovada dreptului de proprietate in cadrul acestor proceduri speciale se face însă tot cu actul de proprietate din anul 1934 si numai în baza acestui act de proprietate a fost admisa si acțiunea în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pretinselor proprietare.
Numai ca terenul nu a revenit la C. M. I., cum greșit a raționat instanța de fond, ci a rămas in circuitul civil ca urmare a vânzărilor făcute cu acte autentice.
Aceste dispoziții speciale la care trimite instanța de judecata presupun acum introducerea unor noi acțiuni civile in vederea constatării nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, făcute în baza titlului de proprietate constatat nul absolut si numai după rămânerea irevocabila a acestor hotărâri, terenul ar reveni la dispoziția C. M. I.
Instanța de fond îi obliga practic să parcurgă aceste etape de judecata pentru a readuce de drept și de fapt terenul la dispoziția C. M. I., pentru ca apoi, aceasta să fie retrocedat reclamanților.
Toate aceste procese presupun costuri foarte mari, dar cel mai important lucru îl constituie faptul că, în aceste procese, reclamanții își justifică calitatea procesuala activa numai cu actul de proprietate din anul
1934, pe care acum instanța nu-l recunoaște.
Atât acțiunea în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis către persoanele care au înscris terenul în CAP, dar nu erau proprietarele acestui teren, cât și acțiunea privind anularea O.ui P. nr.
562/2007, prin care a fost respinsa cererea de retrocedare, cu motivarea ca terenul se afla in circuitul civil, fiind emis deja un drept de proprietate, au la baza actul de proprietate din anul 1934, prin care autorul reclamanților, B. G., a devenit proprietarul acestei suprafețe de teren.
Numai cu încălcarea si interpretarea greșita a art. 480 C., instanța de fond a stabilit ca acest înscris nu constituie dovada dreptului de proprietate.
Mai retine instanța de fond ca potrivit practicii CEDO, speranța de a vedea recunoscuta supraviețuirea unui drept de proprietate care este de mult imposibil de exercitat efectiv, nu poate fi considerat un "bun", în sensul C.i si Protocolului, astfel că, și din acest punct de vedere, s-ar impune parcurgerea procedurii speciale.
Argumentul este străin de natura cauzei, întrucât reclamanții nu exercită drepturile fostului proprietar față de statul comunist care a împiedicat exercitarea prerogativelor proprietar, ci față de terțe persoane care au cumpărat de la un neproprietar.
Nu se pot ignora doua aspecte particulare ale prezentei cauze si anume: faptul ca în anul 1967 autoritățile comuniste au recunoscut calitatea de proprietar în baza actului din anul 1934 si deci și-au exercitat efectiv dreptul de proprietar; faptul ca titlul de proprietate al pretinsului proprietar care a parcurs procedura impusa de legea speciala si a primit terenul reclamanților, a fost declarat nul absolut în baza contractului de vânzare-cumpărare din anul 1934.
Aceste doua acte si fapte juridice fundamentate pe același act de proprietate nu pot fi negate si ele constituie dovada ca nimeni nu le-a negatreclamanților dreptul de proprietate asupra bunului, și le conferă, totodată, speranța legitima că în temeiul Codului civil își pot dobândi proprietatea.
Probele dosarului fac dovada incontestabila ca terenul cumpărat de către pârâtă de la un neproprietar, face parte din proprietatea B. G. așa cum a fost identificata prin expertiza efectuata în cauza.
Poz iț ia procesu al ă a p âr âte i in timate în apel.
Pârâta intimată a solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosarul C. de
A. I., respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică, invocând, în esență, aceleași argumente de fapt și de drept care au fost invocate și în fața primei instanțe, subliniind împrejurarea că, încă din anul 1952, terenul a fost cooperativizat, intrând în patrimoniul C. R., nemaiaflându-se în proprietatea lui B. G. întrucât terenul a făcut obiectul L. nr. 1.; în conformitate cu prevederile art. 8 din această lege, are prevalență norma specială a L. fondului funciar, lege care a instituit o procedură specială de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel încât, nu se poate promova o acțiune în revendicare, câtă vreme, dovada existenței titlului constatator nu a fost obținută după intrarea în vigoare a L. nr. 1..
Nu s-a făcut de către instanța de fond o greșită aplicare a jurisprudenței C.. și nici a Protocolului 1 Adițional la C.
Sesizarea C. de A. C.
Pr in înche iere a c iv il ă nr. 3866/(...), pr onunț ată de În al ta Cur te de
C as aț ie ș i Jus tiț ie în dos ar nr. (...), s-a admis cererea de strămutareformulată de numiții B. C. E., C. M., G. A. G. E. și, în consecință, s-a dispus strămutarea dosarului nr. (...)* al C. de A. I., de la această instanță, la
Curtea de A. C.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul C. de A. C. sub nr. (...)*.
A.ul este nefondat.
C ircu ms tanțele de f ap t ale c auze i .
Reclamantele C. M. și B. C. E., au încheiat cu numita B. E., reprezentată prin mandatar S. Tit E., un contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, autentificat sub nr. 362/(...) (f. 10 dosar fond, vol. I), având ca obiect „. succesorale în legătură cu terenul intravilan în suprafață de 38520 mp, situat în I., str. P. nr. 15, județul I., pentru care B. E. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 8777/(...)";, în cuprinsul acestui contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, B. E. menționând faptul că este moștenitoarea tatălui său, B. G., conform certificatului de moștenitor nr. 61/(...), eliberat în dosar succesoral nr. 6. de B. V. B., care dobândise terenul prin cumpărare înainte de căsătoria cu doamna B. P., de la C. M. A., în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3342/(...) de Tribunalul Iași, Secția a III-a.
Prin actul de vânzare și cumpărare, încheiat la I. la (...), între vânzătoarea M. A. C. și cumpărătorul B. G., vânzătoarea M. A. C. a vândut cumpărătorului B. G. în mod irevocabil și fără a-și rezerva niciun drept pe seama sa, imobilul compus dintr-un teren de aproximativ 4 ha, parte loc de arătură și parte pomi fructiferi fără vie, împrejmuit cu gard de sârmă ghimpată și sârmă împletită, având pe dânsul o căsuță de zid pe temelie de piatră și cerdac, grajd și pivniță, imobil pe care vânzătoarea îl stăpânește „în baza jurnalului nr. 120/(...) al T. I. - Secția a III-a, prin care s-ar judeca definitiv asupra vânzătoarei via din Podgoria Copou, rămasă de pe urma defunctei M. Herneziu și scoasă în vânzare de către moștenitori pentru ieșire din indiviziune. Titlul de proprietate al defunctei M. Herneziu era actul autentificat la nr. 3. transcris la numărul 7. al T. I., pe care îl cumpărase dela M. C., aceasta la rândul său, avându-l dobândit de la A. N., așa cum se constată din actele de proprietate. I. se învecinează la răsărit cu instalația de TFF, la apus cu Via G., la nord cu drumul printre vii și la sud cu Via I. F. (f. 28 dosar fond vol. I).
Numita B. E., este fiica lui B. G. și B. M., fiind născută din căsătoria acestora, aspect confirmat de certificatul de naștere seria N.m. nr. 3., depus la fila 23 dosar fond, vol. I.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 61/(...), emis în dosar succesoral nr. 6. al B. B. V., de pe urma defunctului B. G., decedat la data de (...), au rămas ca moștenitori numita B. E., în calitate de fiică, asupra unei cote de ¾ părți din masa succesorală, și numita B. P., în calitate de soție supraviețuitoare, asupra unei cote de ¼ părți din masa succesorală, aceasta din urmă fiind, la rândul său, decedată la data de (...), masa succesorală după defunctul B. G. intrând „o valiză și o masă"; (f. 22 dosar fond, vol. I).
Având în vedere că B. E. a rezultat din căsătoria lui B. G. cu B. M., este de prezumat că B. P. a fost a doua soție a lui B. G., numita B. E. neavând vocație succesorală la succesiunea lui B. P.
Prin certificatul de moștenitor nr. 60/(...), emis în dosar succesoral nr.
6. al B. V. B., s-a stabilit masa succesorală după defuncta B. P., decedată la data de (...), constatându-se că unicul moștenitor al acesteia este numita G. E., în calitate de nepoată de soră predecedată, în masa succesorală după B. P. intrând o pendulă, un samovar și o masă de sufragerie (f. 24 dosar fond, vol. I).
Prin certificatul de moștenitor nr. 05/(...), emis în dosar succesoral nr.
2. al B. M. C. I., conexat cu dosar succesoral nr. 0. al aceluiași B., s-a stabilit masa succesorală după defuncții G. Almerindo, decedat la (...), moștenitorii acestuia fiind G. E., născută Baros, decedată la (...), în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de ¼ parte din masa succesorală, și G. A. G. E., în calitate de fiu, în cotă de ¾ părți din masa succesorală; s-a stabilit masa succesorală după defuncta G. E., născută Baros, unicul moștenitor acceptant al acesteia fiind G. A. G. E., în calitate de fiu.
Rezultă, așadar, din certificatele de moștenitor mai sus menționate, că
G. A. G. E., prin succesiuni succesive, are calitate de moștenitor al lui B. P.
Prin titlul de proprietate nr. 185714/(...) s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 3 ha 8520 mp teren, situat pe teritoriul municipiului I., în baza L. nr. 1., în favoarea numitelor E. C. M. I. și G. C. A., întreaga suprafață de teren fiind situată în intravilan, pe str. P. nr. 15 (f. 12,
13 dosar fond vol. I).
Prin încheierea de CF nr. 17039/(...), dată în dosar de CF nr. 1. al J.
I., B. de carte funciară, s-a dispus întabularea în CF nr. 14264 I., nr. cad.
5155/1-5 a titlului de proprietate nr. 185714/(...), în favoarea lui E. C. M. I.,
și G. C. A. (f. 14 dosar fond, vol. I).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3412/(...) de B. A. V. D. și I. M., vânzătoarele E. M. I. și G. A., prin reprezentant legal G. A., au vândut cumpărătoarei S. E. S., prin reprezentant legal Ștef Mihai A., suprafața totală de 30814,76 mp teren, situat în municipiul I., intravilan, str. P. nr. 15, în cuprinsul acestui contract de vânzare-cumpărare făcându- se mențiunea că titlul de proprietate nr. 185714/(...), prin care s-a reconstituit în favoarea vânzătoarelor dreptul de proprietate asupra acestui teren, în baza L. nr. 1., a fost confirmat prin sentința civilă nr. 14359/(...), rămasă definitivă și irevocabilă la data de (...), prin decizia C. de A. B., Secția C. nr. 4., dată în dosar nr. 509/R/2005, precizându-se, totodată, că lamomentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare pe rolul C. de A. B. se află dosarul nr. 58/R/2006 având ca obiect revizuire (f. 7-9, 11 dosar fond vol. I).
Prin încheierea de CF nr. 88408/(...), dată în dosar de CF nr. 8. al O. de C. și P. I. - B. de C. și P. I. I., s-a dispus întabularea pârâtei S. E. S. în CF nr. 1. I., nr. cad. 5155/1/1, nr. 5155/1/2 și nr. 5155/2/1, provenite din conversia pe hârtie a CF nr. 57634 I. (f. 248, 249-250 dosar fond, vol. II).
Prin sentința civilă nr. 15072/(...), pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B. E., în cotnradictoriu cu pârâții E. M. I., G. A. și C. J. I. de aplicare a L. nr. 1. și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.
185714/(...), pentru terenul în suprafață de 38520 mp, situat în I., str. P. nr.
15, pe motiv că pârâtele nu erau îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren (f. 15-17 dosar fond, vol. I).
Sentința mai sus menționată a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.
1344/R/(...) a T. B., pronunțată în dosar nr. (...) (f. 18-19 dosar fond, vol. I).
Din certificatul nr. 2236/(...), emis de T. P. al R. I., rezultă faptul că în perioada anilor 1934 - 1952, terenul din I., str. Podgoriei nr. 15 a constituit proprietatea lui B. G., fiind înscris pe numele acestuia (f. 54 primul dosar apel).
Potrivit Registrului Agricol aferent anilor 1952 - 1957 (f. 130-131 dosar fond), în Registrul Agricol figurau înscrise cu terenul litigios numitele
C. Eva și sora ei, C. M., fiicele lui C. M. A., aceasta din urmă fiind soacra lui
B. G., de la care, de altfel, B. G. a cumpărat imobilul în litigiu în anul 1934.
Din actele întocmite de C. de aplicare a L. fondului funciar rezultă că, cu tot acest teren, s-a înscris în C. numita C. Eva, prin cererea nr.
516/325/(...) (f. 178 dosar fond, vol. II), aceasta figurând, de altfel, înscrisă în Registrul Agricol al anilor 1959 - 1963 cu terenul litigios, fiind înscrisă în
Registrul Agricol în calitate de moștenitoare a lui B. G. (certificat nr.
2797/(...) emis de D. G. a A. S. - f. 177 dosar fond , vol. II), deși (s.n.) B. G. a decedat abia în anul 1989.
Prin cererea nr. 516/311/(...) numita C. M. s-a înscris în C. cu același teren, aspect confirmat de xerocopia acestei cereri, depusă la fila 179, dosar fond, vol. II.
Din certificatul nr. 99287/(...), emis de S. P. al O. R. I. - S. F., rezultă faptul că în anul 1967, numitul B. G. figurează în evidențele Secțiunii
Financiare a orașului I. cu un imobil constând din clădire și teren clădit și neclădit în suprafață de 1250 mp, situat în I., str. Podgoriei nr. 15 (f. 53 primul dosar apel).
Prin actul de vindere cumpărare încheiat la data de (...), și autentificat sub nr. 5748/(...) de N. de S. R. I., vânzătorul B. G., căsătorit cu B. P., vinde lui C. Ș. și P. M., în indiviziune, imobilul situat în I., str. Podgoriei nr. 15, compus din 1250 mp teren și o casă, o remiză, un grajd, formând toate un corp de construcție și un corp de clădire în ruină, imobilul având vecinătățile menționate în planul de situație anexat și care face parte integrantă din acest act de vindere cumpărare, respectiv, de jur împrejur, terenul învecinat constituind proprietatea C. (f. 55-58 primul dosar apel).
Din coroborarea acestor acte mai sus evocate rezultă cu evidență faptul că terenul litigios a fost cooperativizat, cu excepția suprafeței de 1250 mp teren aferentă construcțiilor din I., str. Podgoriei nr. 15, suprafață care, doar aceasta, a mai rămas în proprietatea lui B. G. în anul 1967 și pe care, prin actul de vindere cumpărare autentificat sub nr. 5748/(...), acesta a vândut-o lui C. Ș. și P. M.
Nu se neagă calitatea de proprietar al lui B. G. asupra suprafeței de 1250 mp teren, însă, recunoașterea calității acestuia de proprietar asupra acestei suprafețe de 1250 mp teren, coroborată cu faptul că la data încheierii actului de vindere cumpărare autentificat sub nr.
5748/(...), prin planul de situație parte integrantă din acest act de vindere, s-a menționat că tot restul terenului, jur împrejurul acestei parcele de 1250 mp, este proprietatea C., atestă neîndoielnic faptul că terenul din I., str. Podgoriei nr. 15 a fost cooperativizat, intrând în patrimoniul și proprietatea C., cu excepția acestui teren de 1250 mp.
Însăși moștenitoarea lui B. G., numita B. E., a cunoscut faptul că terenul a fost cooperativizat, dovada incontestabilă în acest sens constituind-o faptul că numita B. E. a formulat cerere în temeiul L. nr. 1. pentru terenul din Podgoria Copou nr. 15, respectiv, din str. Podgoriei nr. 15 (f. 15, 16 dosar fond, vol. II).
Prin adresa nr. 15680/(...), emisă de C. de aplicare a L. nr. 1. din cadrul Municipiului I., se atestă faptul că numita B. E., fiica lui B. G., a formulat cerere în temeiul L. nr. 1. pentru acest teren, înregistrată sub nr.
8777/(...) (f. 175 - 176 dosar fond, vol. II).
Este adevărat că nu B. G. este cel care a înscris terenul litigios în C., aspect confirmat de adresa nr. 3830/(...) emisă de P. C. R., județul I. (f. 26 dosar apel), dar nu este mai puțin adevărat, prin prisma celor atestate de înscrisurile mai sus menționate, că terenul litigios a fost cooperativizat și că, pe cale de consecință, face obiectul L. fondului funciar nr. 1..
Prin O. P. județului I. nr. 562/(...), a fost respinsă cererea nr.
29851/(...), formulată de B. E., pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 38.520 mp. teren din I., str. Podgoriei nr. 15, pe motiv că există deja emis un titlu de proprietate nr.
185714/(...) și că cererea lui B. E. a fost depusă tardiv față de dispozițiile art. 33 din L. nr. 1/2000, modificată și completată prin L. nr. 2. ( f. 98 - 99 dosar fond, vol. I).
Din expertiza întocmită de expert C. C. (f. 115, 221, dosar fond), rezultă faptul că terenul de 39180 mp., cu nr. cadastral 5155, se suprapune în întregime pe amplasamentul titlului de proprietate nr. 185714/(...).
Așa cum a reținut prima instanță, aspect necontestat, de altfel, de către părțile din prezentul litigiu, pe rolul J. I. se află dosarul nr. (...), având ca obiect „. funciar, plângere Ordin Prefect";, prin care a fost atacat O. nr.
562/(...), și dosarul nr. (...), având ca obiect „. funciar, punere în posesie, eliberare titlu";, litigii în care B. E. (și, implicit, reclamanții apelanți) urmărește valorificarea dreptului său de proprietate asupra terenului litigios în temeiul și în conformitate cu dispozițiile legii speciale în materie, L. fondului funciar nr. 1..
Scur te cons ider aț ii c u pr iv ire l a acț iune a î n revend ic are.
Potrivit art. 480 C., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Art. 480 C. constituie sediul legal al acțiunii în revendicare, acțiune care a fost unanim definită în doctrina de specialitate ca fiind acțiunea reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și, pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.
Cu alte cuvinte, așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, „. în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor, împotriva posesoruluineproprietar"; ( a se vedea în acest sens L. Pop, Drept civil - D. reale principale, Ed. S. Cordial S. C.-Napoca, 1993, pag. 215).
Acțiunea în revendicare prezintă următoarele caractere juridice: este o acțiune reală, petitorie și imprescriptibilă.
Este o acțiune reală, ceea ce înseamnă că poate fi introdusă împotriva oricărei persoane care încalcă dreptul de proprietate al reclamantului, întrucât, acțiunea în revendicare însoțește, apără, și se întemeiază direct și nemijlocit pe un drept real opozabil erga omnes, adică pe dreptul de proprietate.
Este o acțiune petitorie, ceea ce înseamnă că, într-un proces, prin această acțiune se pune în discuție însăși existența dreptului de proprietate al reclamantului.
Așa se explică faptul că reclamantul este îndatorat să facă dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului revendicat, obligația pârâtului, de a-i restitui reclamantului bunul revendicat, fiind doar o consecință firească a admiterii acțiunii în revendicare, adică, implicit a recunoașterii și confirmării existenței dreptului de proprietate al reclamantului.
Este o acțiune imprescriptibilă, întrucât, această acțiune nu se stinge, oricare ar fi durata de timp în care aceasta nu ar fi exercitată, o astfel de acțiune stingându-se doar odată cu stingerea însuși a dreptului de proprietate pe care îl însoțește și îl apără.
Datorită caracterului său real și petitoriu, acțiunea în revendicare poate fi introdusă doar de titularul dreptului de proprietate care, de principiu, trebuie să fie proprietarul unic și exclusiv al bunului revendicat, iar în situația în care, prin excepție, bunul revendicat se află în coproprietate, acțiunea poate fi promovată doar de către toți copărtașii.
Datorită acestui caracter real și petitoriu, reclamantul care uzează de acțiunea în revendicare trebuie să facă dovada incontestabilă a dreptului său de proprietate asupra bunului revendicat.
Este irelevant dacă pârâtul împotriva căruia se exercită acțiunea în revendicare are sau nu un titlu aparent asupra bunului respectiv, în condițiile în care finalitatea acțiunii în revendicare este, nu consolidarea titlului pârâtului asupra bunului revendicat, ci recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului, concomitent cu obligarea pârâtului la a-i restitui reclamantului posesia acelui bun.
Și aceasta pentru că, acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor, împotriva posesorului neproprietar.
Din această perspectivă, este irelevant faptul că pârâta S.C E. S. nu se mai poate, conform susținerilor apelanților, prevala de un titlul de proprietate valabil dobândit asupra imobilului litigios - având în vedere că titlul de proprietate al celor de la care S. E. S. a cumpărat terenul a fost anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă și că, în virtutea principiului resoluto jure dantis, resolvitur ius accippientis, ar putea fi, eventual, afectată și valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3412/(...), contract prin care S. E. S. a cumpărat acest teren -, câtă vreme, ceea ce interesează, în limitele judecării unei acțiuni în revendicare, prin prisma caracterului real și petitoriu al acesteia, este dovedirea de către reclamant a calității de proprietar asupra imobilului revendicat, respectiv, justificarea de către reclamant a posedării terenul revendicat de către pârâtul împrocesuat în litigiul de revendicare.
Cu alte cuvinte, ceea ce interesează în actualul cadru procesual, sub aspectul justificării calității procesuale pasive de către pârâtă, este dacăaceastă pârâtă posedă și folosește terenul revendicat de reclamanți, acest aspect fiind dovedit prin expertiza întocmită în fața primei instanțe de expert tehnic judiciar C. C. (f. 221 - 312 dosar fond).
Prin urmare, Curtea constată că este nefondată susținerea apelanților, conform căreia, pârâta nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Din punct de vedere al reclamantului, în cadrul acțiunii în revendicare, acesta trebuie să facă dovada certă, indubitabilă și incontestabilă a dreptului său de proprietate actual, valabil și legal asupra imobilului revendicat.
Inc idenț a în c auz ă a excepț ie i l ipse i c al ităț ii procesu al e ac tive a
recl amanț ilor.
Este știut faptul că existența calității procesuale active într-un litigiu pendinte presupune existența unei identități între calitatea de reclamant și calitatea de titular al dreptului subiectiv pretins, și pentru a cărui recunoaștere ori valorificare s-a promovat respectivul litigiu.
În speță, nu li se poate nega reclamanților calitatea de dobânditori valabili ai drepturilor succesorale, în baza contractului de vânzare- cumpărare de drepturi succesorale - vânzare permisă și îngăduită de art. 1399 - 1401 C. - , însă, trebuie subliniat faptul că în masa succesorală după
B. G. nu a intrat terenul litigios, ci doar do valiză și o masă, conform certificatului de moștenitor nr. 61/(...), aflat la fila 22 dosar fond.
B. G. nu avea cum să aibă în patrimoniul său la data decesului un drept de proprietate valabil asupra terenului litigios, în temeiul actului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1934 cu soacra sa, așa cum nefondat susțin apelanții, întrucât, terenul a fost cooperativizat, constituind, la data decesului lui B. G., proprietatea C. R..
B. G. nu avea cum să aibă în patrimoniul său la data decesului un drept de proprietate asupra terenului litigios, valabil constituit în condițiile L. fondului funciar nr. 1., întrucât, acesta a decedat anterior intrării în vigoare a acestei legi, la data de (...).
Pe cale de consecință, Curtea constată că în masa succesorală după B.
G. nu a intrat nici terenul litigios și nici dreptul de proprietate asupra acestui teren.
Prin urmare, este de discutat dacă nu cumva prin așa zisul contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, reclamanții C. M. și B. C. E. nu au cumpărat în realitate drepturi litigioase însă, natura juridică a acestui contract nu prezintă relevanță din perspectiva incidenței în cauză a prevederilor L. speciale ale fondului funciar nr. 1., cu referire strictă la dovedirea dreptului de proprietate în condițiile acestei legi.
Tot astfel, nu i se poate nega lui G. A. G. E. calitatea de moștenitor al lui G. E. care, la rândul său, a moștenit-o pe B. P., aceasta din urmă fiind, la rândul său, moștenitoare în cotă de ¼ a lui B. G., însă, din punct de vedere al caracterului real și petitoriu al acțiunii în revendicare, coroborat cu faptul că terenul revendicat a făcut obiectul L. nr. 1., pentru justificarea calității procesuale active în a promova o astfel de acțiune, reclamantul trebuia să facă dovada existenței în patrimoniul său a unui drept de proprietate asupra terenului litigios, reconstituit în temeiul și condițiile L. fondului funciar nr.
1..
În mod corect a reținut prima instanță că, urmare a anulării titlului de proprietate nr. 185714/(...), din punct de vedere al domeniului și condițiilor de aplicare a L. fondului funciar, terenul ce a făcut obiectul acestui titlu de proprietate revine la dispoziția C. M. de fond funciar, spre o atare concluzie convergând, pe de o parte, tocmai efectele care guvernează nulitatea unuiact juridic civil - unul din cele mai importante efecte ale nulității fiind repunerea în situația anterioară încheierii ori emiterii actului a cărui nulitate s-a constatat -, iar pe de altă parte, principiului retroactivității efectelor nulității, principiu care constă în regula conform căruia nulitatea nu produce efecte numai pentru viitor, ci și pentru trecut, efectele nulității mergând până în momentul încheierii ori emiterii actului a cărui nulitate s-a constatat.
Terțele persoane, care afirmativ au dobândit terenul de la titularele titlului de proprietate anulat, se vor găsi, eventual, în situația în care titlul prin care au dobândit respectivul teren să intre sub incidența principiului resoluto jure dantis, resolvitur ius accippientis, în timp ce, din punct de vedere juridic, terenul se reîntoarce efectiv la dispoziția C. M. I. de aplicare a L. fondului funciar nr. 1..
Nefondat apreciază apelanții că nu este necesar să urmeze procedura prevăzută de L. nr. 1. pentru legala și valabila dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului litigios în temeiul acestei legi, pe motiv că ei nu promovează acțiunea în revendicare împotriva S. Român, ci împotriva unor terțe persoane, având în vedere că, atâta timp cât terenul a făcut obiectul L. nr. 1., dovedirea calității de proprietar asupra acestui teren, din perspectiva reclamantului, într-o acțiune în revendicare, indiferent împotriva cui ar fi aceasta exercitată, trebuie făcută exclusiv în condițiile L. nr. 1..
Potrivit art. 8 alin. 1 din L. nr. 1., pentru terenurile care se găsesc în patrimoniul Cooperativelor Agricole de P., cum este și situația terenului litigios, stabilirea dreptului de proprietate privată se face doar în condițiile acestei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau prin constituirea acestui drept.
În urma constatării nulității titlului de proprietate în condițiile art. III din L. nr. 169/1997, potrivit art. III alin. 24din această lege, legiuitorul a consacrat o veritabilă excepție de la principiul nemo plus juris ad allium transferre potest, quam ipse habet, în favoarea terțului subdobânditor de bună-credință, și cu titlu oneros al unui drept de proprietate asupra unui teren agricol, în baza unui titlu de proprietate nul, acest text legal prevăzând că în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, supuse restituirii foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul, este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren. Din perspectiva art. III alin. 24din L. nr. 167/1997, susținerile apelanților, referitoare la modalitate în care pârâta a plătit sau nu a plătit prețul vânzării către titularele titlului de proprietate constatat nul, nu prezintă relevanță juridică pentru justa soluționare a acțiunii în revendicare. Jurisprudența a fost constantă în a statua în sensul că în cazul terenurilor care au făcut obiectul L. nr. 1., și pentru care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate după procedura prevăzută de această lege, dovada dreptului de proprietate, obiect al acțiunii în revendicare, se poate face exclusiv cu titlul de proprietate emis conform art. 116 din L. nr. 1. (a se vedea în acest sens C.S.J., Secția C., D. nr. 2970/(...)). Singurul titlu de proprietate cu valoare probatorie în acțiunea în revendicare a unui teren care a fost cooperativizat și care mai apoi a făcut obiectul L. fondului funciar, este titlul de proprietate emis în baza L. nr. 1.. Or, nici reclamanții apelanți și nici numita B. E., fiica lui B. G., nu sunt titularii unui astfel de titlu de proprietate emis în temeiul L. nr. 1., asupra terenului litigios, care să fundamenteze astfel calitatea acestora, de proprietari asupra imobilului revendicat prin acțiunea pendinte. Drept urmare, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut incidența în cauză a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților în promovarea acțiunii în revendicare, excepție fundamentată pe împrejurarea că aceștia nu pot face dovada, în condițiile legii speciale nr. 1., a dreptului de proprietate asupra imobilului litigios. Împrejurarea că reclamanții vor fi nevoiți să recurgă la alte litigii, pentru a putea dobândi valabil, în condițiile L. speciale nr. 1., dreptul de proprietate asupra acestui imobil, nu constituie un argument juridic suficient prin sine însuși, susceptibil de a fundamenta soluția de admitere a apelului reclamanților, așa cum nefondat apreciază apelanții. Nu poate fi reținută susținerea apelanților, în sensul că instanța de fond a încălcat prevederile art. 1 din Protocolul adițional 1 la C., câtă vreme, apelanții, neavând un drept de proprietate legal și valabil stabilit, asupra terenului litigios, în temeiul L. speciale nr. 1., aceștia nu se pot prevala de existența, în patrimoniul lor, a unui „bun";, în înțelesul art. 1 paragraf 1 din Protocolul Adițional 1 la C. Corect a reținut prima instanță, făcând trimitere la jurisprudența C., stabilită în Hotărârea pronunțată în Cauza Balhous contra Republicii Cehe, că există o diferență esențială între „simpla speranță"; de restituire, oricât de rezonabilă ar fi aceasta, și „speranța legitimă";, care trebuie să aibă o natură concretă, întemeiată pe o dispoziție legală sau pe o hotărâre judecătorească. Curtea a mai stabilit în jurisprudența sa (a se vedea în acest sens Hotărârea pronunțată în Cauza Jasiuniene contra Lituaniei), că speranța (reclamantului) de a-și vedea recunoscută supraviețuirea unui fost drept de proprietate, care de mult este imposibil de exercitat efectiv, nu poate fi considerată un „bun"; în sensul art. 1 din Protocolul 1. Drept urmare, Curtea constată că nu poate fi reținută în cauză încălcarea art. 1 din Protocolul 1, așa cum nefondat susțin apelanții. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 295, art. 296 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul apel, cu consecința păstrării în tot a sentinței apelate ca fiind legală și temeinică. Față de căderea sa în pretenții, în faza procesuală a apelului, în raport de intimata S. E. S., în temeiul art. 274 C.pr.civ., coroborat cu art. 1169 C., reclamanții apelanți vor fi obligați să-i plătească pârâtei intimate suma de 1.860 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 31/(...), având ca obiect asistare/reprezentare intimată (f. 16), sumă justificată prin factura fiscală nr. 102/(...) (f. 51) și prin bonul fiscal nr. 0002/01/30/(...) (f. 50). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții G. A. G. E., C. M. și B. C. E., împotriva sentinței civile numărul 1257 din (...) a T. I., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Obligă pe numiții apelanți să plătească intimatei S. E. S. suma de 1.860 lei, cheltuieli de judecată în apel. D. este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 16 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTOR D.-L. B. C.-M. CONȚ S.-D. G. GREFIER Red.CMC/dact.MS 6 ex./ (...) Jud.fond: C.P.
| ← Decizia civilă nr. 1846/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 124/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
