Decizia civilă nr. 38/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 38/A/2012
Ședința publică din data de 21 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTOR:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanta P. G. C. B., împotriva sentinței civile nr. 4925 din 29 septembrie
2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...)0, privind și pe pârâta
P. O. B., având ca obiect revendicare imobiliară.
Se constată că la data de 16 martie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta - apelantă a depus la dosar concluzii scrise și acte anexă.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
14 martie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra apelului pentru data de 21 martie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. nr. 4925 din 29 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamanta P. G. C. B. împotriva pârâtei P. O. B., pentru constatarea nulității titlului în baza căruia s-a operat exproprierea în favoarea parohiei ortodoxe în CF nr. 28 B., rectificarea CF 28 B. de sub nr. top 70 reprezentând casă, curte și grădină în suprafață de 6942 mp, în privința încheierii de intabulare nr. 28 din 8 martie 1967 ce s-a operat în baza raportului oficios menționat mai sus, în baza D. nr. 177 din 4 august 1948 și a D. nr. 358 din 2 decembrie 1948 și pe cale de consecință s-a dispus dispună revenirea la situația anterioară a intabulării în favoarea parohiei Creco-Catolice B., succesoarea în drepturi a Cantoratului a Fundației Cantorale greco- catolice.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că starea de fapt dedusă judecății, în sensul că imobilul din litigiu pe care se află și biserica, lăcaș de cult aparținând credincioșilor din localitatea B., a fost intabulat inițial în favoarea reclamantei, B. greco-catolică și apoi, în baza D. nr. 177 din 4 august 1948 și a D. nr. 358 din 2 decembrie 1948, în favoarea pârâtei B. O., prin rectificarea numelui, este reală și necontesatată. Problema de drept adusă în discuție este aceea dacă în prezent, poate avea loc revenirea la situația anterioară din CF, la nivelul anului 1948, pe temeiul dispozițiilor art.34 pct.1-3 din D. - lege nr. 115/1938, ca urmare a abrogării celor două decrete mai sus amintite și considerate abuzive cu privire la cultul greco-catolic din România.
Înscrierea în C.F. 28 B. de sub nr. top. 70, a imobilului reprezentând casă, curte și gradină în suprafață de 6942 mp, în baza încheierii nr. 28 din
8 martie 1967, prin care s-a rectificat numele P. greco-catolice în acela de P. ortodoxă română, s-a realizat ca urmare a punerii in aplicare a D. nr. 358/2 decembrie 1948, prin care a fost constatată revenirea comunităților locale - parohii - ale cultului greco catolic, la cultul ortodox din România, încetând să mai existe organizațiile centrale și statutare ale acestui cult -( art. 1 din decret).
Din punct de vedere patrimonial, s-a făcut tot timpul distincție între bunurile necesare serviciului religios (res sacra) și mijloacele necesare întreținerii clerului (res ecclesiastica) cuprinzând „numeroase proprietăți imobiliare cu toate accesoriile lor"; (Autor colectiv - Istoria dreptului românesc - Vol II/1 - Ed. Academiei R.S.R. - Buc. 1984, pag. 214), iar atunci când statul a intervenit în acest domeniu, prin măsuri de expropriere mai mult sau mai puțin abuzive, le-a vizat doar pe acestea din urmă, nu și lăcașurile de cult, care aparțineau enoriașilor.
Cu privire la bunurile sacre ce au aparținut bisericii greco-catolice aceste nu au fost naționalizate, expropriate, confiscate sau preluate de stat în orice mod, ci dimpotrivă au rămas în proprietatea și posesia parohiilor, care au devenit ortodoxe, prin desființarea „. legis"; a cultului greco-catolic și trecerea credincioșilor la cultul ortodox. Prin urmare nu a avut loc un transfer de proprietate de la un cult la alt cult, ci mai degrabă o „convertire"; forțată a credincioșilor de la un cult la altul. A., înscrierea în C.F. nr. 28 B., a transferului dreptului de proprietate pentru imobilele de sub sub nr. top.
70, în favoarea P. Ortodoxe B., s-a realizat prin efectul legii, ca urmare a punerii in aplicare a D. nr. 358/2 decembrie 1948 prin care a fost constatată revenirea comunităților locale -parohii - ale cultului greco catolic la cultul ortodox, încetând sa mai existe organizațiile centrale și statutare ale acestui cult - art. 1 din decret.
F. de conținutul dispozițiilor cuprinse la art. 1 și 2 din D. nr.
358/1948 de stabilire a situației de drept a fostului cult greco-catolic, rezultă că transferul dreptului de proprietate a averii fostelor parohii greco catolice către stat și respectiv cultul ortodox român, nu a urmat procedura prev. de art. 37 din D. nr. 177/1948, câtă vreme art. 1 din Decret nr.
358/1948 constată o revenire a întregii comunități locale ale acestui cult la cultul ortodox român și nici cea prev.de art. 17 din D.L. nr.115/1938, înscrierea fiind operată în temeiul unui act normativ de autoritate. L. reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate, în condițiile art.645 C.civ., indiferent de faptul că ea este sau poate fi considerată la un moment dat și într-o anumită conjunctură istorică și politică ca fiind abuzivă, astfel că instanța nu poate să reținută nevalabilitatea titlului în temeiul căruia s-a rectificat numele P. greco-catolice în acela de P. ortodoxă română. Dealtfel, nu este de competența funcțională a instanțelor de judecată să constate caracterul abuziv al actelor normative adoptate de regimul comunist, înainte de anul 1., înlăturarea unor astfel de abuzuri, fiind atributul exclusiv al puterii legiuitoare, instituită prin noua C. democratică, din anul 1991 și revizuită în anul 2003.
Privită din această perspectivă, operațiunea din CF, efectuată în anul
1967 privind „rectificarea numelui bisericii"; din „greco-catolică"; în „ortodoxă"; apare ca o măsură justificată, mai ales că nu este vorba despre o dobândire de drept a proprietății lăcașului de cult, din partea S.ui, în temeiul legii saude un transfer al proprietății de la B. greco-catolică la B. ortodoxă( operațiune care se face prin întabulare) ci este vorba pur și simplu despre schimbarea situației juridice și religioase a cultului greco-catolic din P. B., prin transformarea lui în cult ortodox.
Abrogarea, în 1989, a D. nr. 358/1948 și recunoașterea cultului greco-catolic prin D.-L. nr. 1., nu poate duce la concluzia, că „de jure"; bunurile in litigiu nu au ieșit niciodată din proprietatea reclamantei, ca structură religioasă, că a fost și a rămas singura proprietară tabulară, conform art. 17 din D.-L. nr. 115/1938 (in acest sens s-a pronuntat și ÎCCJ prin deciziile nr. (...)/(...)).
Faptul că D.. nr. 358/1948 a fost abrogat prin adoptarea D. L. nr. 9 din 31 decembrie 1989 nu justifică rectificarea tabulară nici în temeiul art.34 pct.3 din D.-L. nr.115/1938, deoarece actul normativ de abrogare nu retroactivează, și ca urmare a abrogării prin lege nu s-a procedat la restabilirea situației anterioare, fiind ulterior prevăzute proceduri speciale de reconstituire sau retrocedare a bunurilor ce au aparținut fostelor biserici greco- catolice.
Astfel, prin D.-L. nr.1. a fost recunoscută oficial B. R. Unită cu Roma, ocazie cu care s-au legiferat în mod distinct și cele două situații, avute în vedere de D. nr.358/1948, cu ocazia desființării cultului greco-catolic.
Cu privire la bunurilor preluate de S. prin efectul D. nr.358/1948 și aflate în patrimoniul S.ui, respectiv bunurile ce au aparținut organizațiilor centrale și statutare ale acestui cult (mitropolie, episcopie, congregațiuni, mănăstiri, fundații, asociații, ș.a. -adică cele enumerate în art.1 din Decret nr.358/1948 și care nu interesează în cazul de față), a fost emisă Hotărârea nr.466/(...) publicată în M. Of. nr.227/(...) cuprinzând 80 de poziții pentru inventarierea bunurilor proprietatea S.ui, ce au reprezentat fosta proprietate a Bisericii Române Unite cu Roma și predarea acestora către aceeași biserică.
În ce privește lăcașurile de cult și casele parohiale care au aparținut
Bisericii Române Unite cu Roma preluate de B. O. R., reglementarea lor este cuprinsă în art.3 din Decret nr. 1. astfel cum a fost modificat prin O. nr.6. și L. nr.182/2005. Situația juridică pentru această categorie de imobile se stabilește de o comisie formată din reprezentanți clericali a celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri și în cazul în care nu se ajunge la nici un rezultat, ori decizia luată de comisie nemulțumește una din părți, potrivit modificărilor aduse prin O. nr.6., partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție, potrivit dreptului comun. T. de lege enunțat, confirmă că în aplicarea D. nr.358/1948, averea fostelor parohii greco catolice a rămas în continuare la comunitatea locală, respectiv la cultul ortodox român, dar ca urmare a recunoașterii Bisericii Române Unite cu Roma și a respectării dreptului la confesiune, se precizează în mod espres că situația juridică a lăcașelor de cult și a caselor parohiale se stabilește ținând seama de acordul celor două culte dar și de dorința credincioșilor.
Uzând de dispozițiile legale nou introduse în anul 2004, B. greco- catolică a pornit în justiție mai multe acțiuni „de drept comun"; împotriva
Bisericii ortodoxe ( revendicare, constatare drept de proprietate, rectificare în C.F., anularea întabulării, etc.) pe diferite temeiuri juridice, altele decât cele prevăzute de legea specială mai sus amintită, care au însă aceeași finalitate, contrară legii și anume retrocedarea lăcașurilor de cult și a caselorparohiale, pe cale judiciară, către reprezentanții clericali ai Bisericii greco- catolice, prin repunerea de fapt și de drept, în situația anterioară anului
1948, fără a se ține cont de faptul că în prezent nu mai există credincioși greco-catolici în parohiile respective, există într-un număr restrâns sau foarte mic iar credincioșii ortodocși nu și-au manifestat dorința de a reveni la cultul greco-catolic, deși aveau această posibilitate încă din anul 1989, odată cu adoptarea D.-L. nr. 9/1989.
Referirea legiuitorului din art. 3 alin 2 și 3 din D. L. nr. 1., astfel cum a fost modificat prin O. nr.6. și L. nr.182/2005 la faptul că partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție potrivit „dreptului comun";, nu dă naștere posibilității exercitării acțiunii în revendicare, fundamentată pe dispozițiile dreptului comun, respectiv ale art. 480-481 cod civil și cu atât mai puțin a altor acțiuni subsidiare (bunurile în discuție neaflându-se în circuitul civil) ci doar posibilității renunțării la procedura în fața comisiei mixte și deschiderea unei proceduri judiciare, procedură care însă, nu poate fi fundamentată juridic și nu se poate desfășura decât în cadrul legislativ actual reglementat de L. nr. 4. (care a înlocuit D.-L. nr. 177/1948), privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, și care constituie „dreptul comun"; în materie de culte.
Prin urmare, în speță, admiterea acțiunii în rectificare de carte funciară întemeiată în principal pe disp. art. 34 pct. 1 din D. - L. 115/1938, ca urmare a abrogării D. nr.358/1948, nu poate fi primită de instanță întrucât pe de o parte s-ar încălca norma constituțională de neretroactivitate a legii civile și de nerespectare a unei proceduri speciale cuprinse în art 3 din D.L. 1. a cărei constituționalitate a fost stabilită prin D. nr.23/1994 a C. C.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta P. G. C. - B., solicitând schimbarea sentinței atacate, în senul admiterii cererii cum a fost modificată și precizată, cu cheltuieli de judecată în fond și în apel.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că soluția instanței de fond este nelegală, deoarece dispozițiile decretului nr. 177/1948 au încălcat prevederile C.i din acea vreme.
S. trebuia să garanteze respectarea drepturilor omului, implicit libertatea credinței și să asigure cadrul potrivit pentru exercitarea liberă a acesteia.
Reglementând modalitatea de trecere a credincioșilor de la o religie la alta și implicit a lăcașurilor de cult, statul și-a încălcat obligația tacită de neutralitate și obligația de a încălca dreptul de proprietate.
În regim de carte funciară, în Transilvania, în cartea funciară este înscrisă biserica, deoarece aceasta are personalitate juridică și nu se poate afirma că lăcașul de cult aparține comunității, întrucât acesta se află în patrimoniul bisericii ca persoană juridică.
S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 3 din D. - lege nr. 1., în cazul în care reprezentanții celor două biserici nu reușesc să rezolve amiabil problema lăcașurilor de cult, partea interesată se poate adresa instanței printr-o acțiune de drept comun, prin care să își revendice bunul. Dreptul de proprietate garantat de art. 41 din C. poate și trebuie să fie ocrotit de justiție, iar litigiile patrimoniale care privesc proprietatea sunt de competența instanțelor judecătorești, astfel că interpretarea potrivit căreia litigiile cu privire la lăcașurile de cult sunt de competența comisiilor mixte,contravine art. 21 corelat cu art. 41 din C., cât și cu art. 6 Paragraful 1, art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, se invocă practica judiciară a unor instanțe prin care s-au admis acțiunile bisericii greco-catolice împotriva bisericii ortodoxe, constatându-se în aceste hotărâri nerespectarea dispozițiilor D. nr.
177/1948 și a D. - lege nr. 115/1938. În acest sens, s-a invocat litigiul dintre B. R. Unită cu Roma C.-G. și B. O. G., având ca obiect revendicarea Bisericii Schimbarea la F. G. și se redau considerentele hotărârilor de fond și în căile de atac.
Apoi s-a invocat o altă hotărâre prin care a fost admisă acțiunea civilă formulată de E. G.-C. a M. împotriva pârâtei E. O. a M. și a fost obligată pârâta să-i lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul biserică și teren aferent, precum și obiectele de cult care i-au aparținut reclamantei până la (...). Și în cazul acestei hotărâri invocate ca și practică judiciară, apelanta a expus considerentele sentinței, precum și a hotărârilor pronunțate în căile de atac.
A fost invocată o altă hotărâre judecătorească (fără să se indice număr de sentință și dosar), prin care s-a admis acțiunea P. R. Unită cu
Roma Chiuiești împotriva pârâtei P. ortodoxă R. Chiuiești și s-a anulat încheierea de intabulare, s-a reînscris dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, iar pârâta a fost obligată să predea reclamantei proprietatea imobilului. Au fost descrise considerentele hotărârii instanței de fond, precum și considerentele deciziilor luate în căile de atac și opinia separată a unui judecător în calea de atac.
Prin întâmpinare, intimata P. O. - B. a solicitat respingerea apelului canefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
Prin concluzii scrise, reclamanta P. G. C. - B. a apreciat că în prezenta cauză nu este incidentă OG nr. 94/2004, deoarece situația juridică a lăcașului de cult și a caselor parohiale se soluționează potrivit D. - lege nr.
1., cum a fost modificat prin OG nr. 6., încuviințată prin L. nr. 1., respectiv printr-o acțiune de drept comun, invocându-se în acest sens decizia nr.
1319/R/7 iunie 2007 pronunțată de Curtea de A. C.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de apel invocate,curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentruurmătoarele considerente:
După cum rezultă din acțiunea cu care reclamanta a investit instanța, aceasta solicită rectificarea înscrierii din CF 28 B. de sub nr. top
70, reprezentând casă, curte și grădină în suprafață de 6942 mp, cu privire la încheierea de intabulare nr. 28 din (...) și revenirea la situația anterioară intabulării în favoarea P. G. C. - B. ca succesore în drepturi a cantoratului, a Fundației Cantorale G.-Catolice.
Reclamanta și-a completat acțiunea (f. 32) și a solicitat constatarea nulității titlului în baza căruia s-a operat exproprierea în favoarea P. Ortodoxe în Cf nr. 28 B..
După cum rezultă din traducerea CF nr.28 B. și copia CF nr. 28 B. nr. top 70 este descris în foaia A de avere, ca fiind o casă fără număr, curte și grădină în suprafață de 1 ha și 330 mp. (f.40-41).
Din cererea formulată de către E. R. unită cu Roma G.-C. Oradea,
Protopopiatul Z., P. B., în temeiul Legii nr. 247/2005, rezultă că reclamanta a solicitat imobilul din CF 28 B. arător în 24 ari și 4797 mp și casă, curte șigrădină în suprafață de 6942 mp, precum și imobilul înscris în CF 27 B.,biserică, cimitir, casă, curte și grădină și teren arător (f. 35).
Coroborând aceste acte depuse în probațiune, curtea constată că imobilul înscris în CF 28 B. și revendicat prin prezenta acțiune nu este biserică sau casă parohială, ci casa cantorului, deoarece biserica și casa parohială sunt înscrise în C.F. 27 B..
În ședința publică din (...), curtea a clarificat acest aspect, iar reprezentantul reclamantei apelante a recunoscut că imobilul revendicat este o casă cantorială și nu biserică sau casă parohială.
Având în vedere aceste aspecte, curtea apreciază că soluția instanței de fond de respingere a acțiunii este corectă, însă pentru alte considerente decât considerentele reținute de prima instanță.
Instanța de fond a respins acțiunea, apreciind că pe terenul în litigiu se află ridicată biserica care aparține credincioșilor din loc. B. și a analizat acțiunea de revendicare din această perspectivă.
După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și confirmate de către reprezentantul reclamantei, imobilul solicitat nu este biserică (care este intabulată în Cf 27 B.), ci casa cantorială și terenul aferent acesteia, imobil intabulat în CF 28 B..
După cum însăși reclamanta învederează instanței în motivele de apel, acțiunea de revendicare pe dreptul comun, potrivit dispozițiilor art. 3 din D. - lege nr. 1. poate avea ca obiect numai biserica și casa parohială, fapt confirmat și de practica C. de A. C. prin decizia invocată ca practică judiciară de către apelantă.
Însă, în cazul de față, reclamanta nu revendică biserica și casa parohială, ci casa cantorială și terenul aferent acesteia, motiv pentru care dispozițiile D. - lege nr. 1. nu sunt aplicabile.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 94/2000 (republicată),
„imobilele care au aparținut cultelor religioase din România si au fost preluate in mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul roman, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 -
22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate in proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau in patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, in condițiile prezentei ordonanțe de urgenta";.
A., pentru imobilul solicitat, reclamanta avea la dispoziție o lege specială ca măsură reparatorie, care stabilea termene speciale pe care aceasta trebuia să le respecte pentru a-și putea redobândi imobilele preluate cu titlu sau fără titlu de S. Român în perioada comunistă, care nu sunt biserici sau case parohiale.
Existând o lege reparatorie specială, reclamantul nu mai poate promova cu succes o acțiune în revendicare și rectificare după intrarea în vigoare a OUG nr. 94/2000 , deoarece dispozițiile ordonanței - lege specială și derogatorie de la dreptul comun - sunt obligatorii de la data intrării ei în vigoare, în raport și de adagiile generalia specialibus non derogant și specialia generalibus derogant.
Verificând motivele de apel cu care reclamanta a investit instanța curtea constată acestea privesc modul de preluare a lăcașurilor de cult care nu fac obiectul prezentului litigiu și pe de altă parte nu sunt aduse critici concrete hotărârii pronunțate de prima instanță, ci doar sunt redate pe largconsiderentele unor hotărâri judecătorești care au avut ca obiect revendicarea unor biserici.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta P. G. C. - B. împotriva sentinței civile nr. 4925 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta P. G. C. - B. împotriva sentinței civile nr. 4925 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T. D. A.-T. N. A. B.
Red. A.T.N. dact. GC
4 ex/(...)
Jud.primă instanță: S. M.
| ← Decizia civilă nr. 4145/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2921/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
