Decizia civilă nr. 1409/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1409/R/2012
Ședința data de 21 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M.-C. V.
JUDECĂTOR : A.-T. N.
JUDECĂTOR : I.-D. C. G. : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN M. F. P.
- D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 2255 din (...), pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați
C. I. și Z. I., având ca obiect D. L. nr.2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror A. S.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată C. I. personal și asistată de avocat T. A., din Baroul Maramureș, cu împuternicirea avocațială la dosar, care îl reprezintă și pe reclamantul intimat Z. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat în termen legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamanților depune la dosar note de ședință pe care arată că le va susține ca și concluzii scrise, împuternicirea avocațială, chitanța cu care face dovada achitării onorariului avocațial și un bon de combustibil în valoare de 298,96 lei.
Reclamanta intimată învederează instanței faptul că numele său corect este C. I. și nu cum a fost din eroare consemnat în dosar ca fiind C. I.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. invocă excepția lipsei de interes a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. A F. P. M. în declararea recursului, întrucât vizează petitul cu privire la daunele morale, însă prin sentința recurată, Tribunalul Maramureș a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la daune morale. De asemenea invocă excepția nemotivării recursului în ceea ce privește criticile acordării daunelor morale.
C. pune în discuție cele două excepții invocate de către reprezentanta
P.ui de pe lângă C. de A. C. și anume, excepția lipsei de interes a pârâtului
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. A F. P. M. în declararea recursului cu privire la petitul ce vizează daunele morale și excepția nemotivării recursului în ceea ce privește criticile acordării daunelor morale.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea celor două excepții, respectiv excepția lipsei de interes a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. în declararea recursului cu privire la petitul ce vizează daunele morale și excepția nemotivării recursului în ceea ce privește criticile acordării daunelor morale și în consecință respingerea recursului ca lipsit de interes și ca nemotivat.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită în principal anularea recursului ca nemotivat, întrucât motivarea acesteia se referă la petitul privind daunele morale, iar în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1300 lei, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport, susținând pe scurt motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2255 din (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanții: C. I. și Z. I., decedat în cursul procesului, acțiunea fiind continuată de moștenitoarea Z. M., în contradictoriu cu pârâtul S.
Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice - D. M..
Pârâtul a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 20.500 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea reactualizată a bunurilor confiscate.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 998-999 cod civil având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamant de daune morale. S-au respins capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la daune morale și restul pretențiilor reprezentând daune materiale.
Pârâtul a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 1.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 141/1950 pronunțată de T. M. C., antecesorul reclamanților, defunctul Z. I., a fost condamnat la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea averii, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, în baza art. 209 pct. III Cod penal, combinat cu D. 212/19487 și art. 342 CJM, la 4 ani închisoare corecțională și 10.000 lei amendă corecțională pentru delictul de înlesnire a infracțiunilor contra liniștei publice, în baza art. 335 Cod penal combinat cu art. 338 CJM. În baza art. 304 CJM, Z. I. a fost obligat la 8000 lei cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 1 din L. nr. 2. condamnarea antecesorului reclamanților,
Z. I. prin sentința penală nr. 141/1950 la 15 ani muncă silnică pentru uneltire este o condamnare cu caracter politic în sensul L. nr. 2..
În speță, din sentința penală nr. 141/1950 din procesul verbal de confiscare și inventarul bunurilor confiscate rezultă că antecesorului reclamanților, Z. I. i-au fost confiscate bunurile mobile acolo enumerate din care au fost solicitate de reclamanți prin acțiune: șură și grajd din lemn, vacă sură de circa 8 ani, junincă de circa 3 ani, vițel sur de 8 luni, boi de circa 3 ani, car cu circa 400 kg de fân.
Expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză stabilește valoarea reactualizată a acestor bunuri la suma de 20.500 lei.
Cu privire la suma de 20.500 lei reprezentând contravaloarea actualizată a bunurilor confiscate prin sentința de condamnare a defunctului Z. I., sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. 1 litera b din L. nr. 2., așa încât, în baza art. 5 alin. 1 litera b din L. nr. 2., tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 20.500 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtului la plata către reclamanți a contravalorii actualizate a sumelor de 10.000 lei amendă corecțională și 8.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către stat la care a fost obligat defunctul Z. I. prin sentința penală nr. 141/1950, tribunalul areținut că acest capăt de cerere este neîntemeiat și a fost respins deoarece art. 5 alin. 1 litera b reglementează acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate, în condițiile arătate mai sus și nicidecum acordarea de despăgubiri pentru cheltuieli de judecată și amenzi corecționale dispuse prin hotărârile penale.
În speță nu s-a făcut nici dovada efectivei achitări a acestora.
Capătul de cerere vizând obligarea pârâtului la daune morale a fost respins ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În au fost publicate Deciziile C. Constituționale nr. 1358/2010 și nr.
1360/2010 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea C. Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. Conform art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992 republicată, dispozițiile din legea sau ordonanța în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicare. A. în vedere declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2., în conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituție și art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, în prezent nu mai există nici un temei juridic reglementat de L. nr. 2. care să permită acordarea de daune morale.
Prin D. nr. 12 pronunțată la data de (...) în dosarul nr. 14/2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. B. și C. de conducere al C. de A. G. și a stabilit că, urmare a deciziilor C. Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul O.. D. este obligatorie, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește temeiul juridic pe care reclamanții și-au întemeiat ulterior cererea, prin precizarea de acțiune depusă la fila dosar, la data de
(...), respectiv, art. 998-999 C., tribunalul a constatat următoarele:
Art. 998 C. constituie sediul legal în materia răspunderii civile delictuale, prevăzând că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a
S.ui Român, nici în temeiul art. 35 din D. nr. 31/1954, și nici în temeiul art. 998-999 C., întrucât, S. Român nu are decât o obligație morală de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate de regimul comunist, însă, prioritar analizării întrunirii sau nu în cauză a condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale a S.ui Român, trebuie analizată în cauză prescripția dreptului la acțiune a reclamantei, având ca obiect acordarea de daune morale în temeiul art. 998-999 C.
Înainte de a se putea analiza pe fondul cauzei pretențiile deduse judecății de către reclamanți, este imperios necesar să se verifice dacă, prin raportare la temeiul de drept pe care reclamanții și-au fundamentat cererea introductivă de instanță, precizată, prezenta acțiune a fost sau nupromovată în termenul legal de prescripție extinctivă reglementat de D. nr.
1..
Reclamanții, prin precizarea de acțiune, formulată la (...), înregistrată pe rolul T. M., au investit Tribunalul Maramureș cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată din punct de vedere juridic pe prevederile art. 998-999 C. civ.
Este adevărat că obiectul cererii introductive de instanță l-a constituit acordarea unor daune morale, dar nu este mai puțin adevărat că acordarea acestor daune morale a fost solicitată cu titlul de reparare a prejudiciului ce i-a fost cauzat antecesorului reclamanților, în temeiul răspunderii civile delictuale fundamentate pe prevederile art. 998-999 C. civ., S. Român fiind ținut, în opinia reclamanților, să repare prejudiciile cauzate cetățenilor săi de organele represive ale regimului comunist.
Fiind întemeiată din punct de vedere juridic exclusiv pe răspunderea civilă delictuală, reglementată de dispozițiile art. 998-999 C. civ., acțiunea trebuia formulată în termenul de prescripție extinctivă prevăzut de art. 8 alin. 1 rap. la art. 3 alin. 1 teza I din D. nr. 1..
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din D. nr. 1.,
„prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea";.
Întrucât actul normativ mai sus menționat nu reglementează vreun termen special de prescripție extinctivă în acest caz, este evident că termenul de prescripție este cel general, de 3 ani, reglementat de art. 3 alin. 1 teza I din D. nr. 1..
Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din D. nr. 1., reclamanții ar fi trebuit să promoveze acțiunea pentru daune morale, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998 - 999
C. civ., în termen de 3 ani, termen care ar fi început să curgă de la momentul la care reclamanții au cunoscut, sau ar fi trebuit să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Raportat la starea de fapt reținută, este de subliniat faptul că reclamanții au cunoscut atât paguba - ce i-a fost cauzată antecesorului lor - cât și pe cel răspunzător de pagubă - S. Român prin organele sale represive din perioada anterioară anului 1989.
Dată fiind realitatea politică anterioară anului 1989, este evident că reclamanții nu puteau, în perioada anterioară datei de (...), să recurgă la niciun demers judiciar în scopul reparării pagubei ce i-a fost cauzată antecesorului reclamanților.
Se pune, așadar, firesc întrebarea, care era momentul la care reclamanții ar fi putut să promoveze o acțiune în justiție întemeiată pe art. 998-999 C., pentru repararea pagubei morale ce i-a fost cauzată antecesorului reclamanților, ori să recurgă la vreun alt demers legal în acest sens.
T. a apreciat că după data de (...), reclamanții erau liberi să se adreseze oricând unei instanțe de judecată pentru a pretinde reparații pentru prejudiciul moral cauzat antecesorului lor, mai ales că, la data de (...), în Monitorul O. al României nr. 50/(...), a fost publicat D.-Lege nr. 118/(...), privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de (...).
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că termenul de prescripție extinctivă de 3 ani a început să curgă la data intrării în vigoare a D.ui-Legenr. 118/1990, respectiv, (...), prezenta acțiune bazată pe art. 998-999 C. civ., înregistrată la 0(...), fiind deci prescrisă extinctiv.
Răspunderea statului pentru fapta proprie nu poate fi analizată potrivit dreptului comun, întrucât pentru acest tip de raport juridic există norme juridice speciale, derogatorii și, prin urmare prevalente, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii petitului privindobligarea la plată a pârâtului către reclamant cu titlu de despăgubiri materiale.
În motivare arată că reclamanții solicita instanței obligarea S.ui R. la plata despăgubirilor constând in contravaloarea bunurilor confiscate, la remiterea sumei de 10.000 lei amenda corecționala si 8.000 lei cheltuieli de judecata la care a fost obligat tatăl reclamanților, precum si la obligarea la plata a ca te 400.000 lei pentru fiecare dintre reclamanți cu titlu de daune morale. În motivarea acțiunii reclamanții invoca ca tatăl lor a fost torturat in arest pana a murit, fiind condamnat pentru crima de uneltire contra ordinei sociale prev de art.209 p.111 Cod penal si delictul de înlesnirea infracțiunilor contra liniștii publice prev de art.335 Cod penal, conform
Sentinței nr.141/(...) pronunțata de T. M. C. in dos.47/1950.
In ceea ce privește cererea de acordare de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea bunurilor confisca te, considera ca aceasta este neîntemeiata, deoarece textul art.5 alin 1, lit.b) din L. nr. 2. cu modificările si completările ulterioare, instituie dreptul, la despăgubiri prin echivalent bănesc numai in cazul bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare si nerestituite prin echivalent sau in natura.
In privința petitului privind daunele morale suferite, reclamantul își întemeiază pretențiile pe dispozițiile L. 2. - art.5 alin.1 lit.a) .
In Monitorul O. nr.761/(...) a fost publicata D. nr.1358/(...) C. Constituționale prin care s-a constatat ca prevederile art.5 alin.l lit.l teza întâi din L. nr.2. privind condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronunțate in perioada (...)-22 decembrie
1989 cu modificările si completările ulterioare, sunt neconstituționale.
In considerentele deciziei se retine ca: « în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunista - exista reglementari paralele și anume, pe de o parte D.-Lege nr.118/1990 republicat și Ordonanța de U. a G. nr.214/1999, aprobata cu modificările și completările ulterioare, iar de pe alta parte L. nr.2. privind condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Așa cum a arătat C., aceste despăgubiri sunt menite a produce satisfacție morala recunoașterii faptelor nelegale, a încălcării drepturilor omului , comise in perioada comunista, iar nu a compensa in bani, suferința persoanelor persecutat. Prin urmare, reglementarea criticata nu a fost temeinic fundamentata.
Totodată, textul de lege criticat, astfel cum este redactat, fiind prea vag, încalcă si regulile referitoare la precizia si claritatea normei juridice.
C. observa ca in materia reparațiilor trebuie sa existe o legislație clara, precisa, adecvata, proporționala, care sa nu dea naștere la interpretări siaplicări diferite ale instanțelor de judecata, ceea ce ar putea conduce la constatări ale violării dreptului omului de către C. E. a D. O.
Aceasta problema a legislației incoerente si ineficiente a României in materia restituirilor a fost menționata si de C. E. a D. O. prin H. din 09 decembrie 2008.
Ținând cont de toate acestea C. constata ca dispozițiile art.5 alin.(1) lit.a) teza întâi din L. nr.2., cu modificările si completările ulterioare, contravin prevederilor art.l alin.(3) si (5) din L. fundamentala.
D. C. Constituționale nr.1358/2010 a fost publicata in MOF la data de (...) , astfel încât, începând cu aceasta data, dispozițiile art.5 alin.1 lit.a) teza întâi din L. nr.2. sunt suspendate de drept, urmând ca in situația in care in termen de 45 de zile P. nu pune de acord aceste prevederi legale cu dispozițiile Constituției, acestea sa-si înceteze efectele juridice .
Prin urmare, după publicarea deciziei C. Constituționale, nu mai exista temei juridic pentru acordarea daunelor morale, ca masuri reparatorii, putând fi acordate in continuare, doar masurile reparatorii la care se refera art.5 alin(1) lit.b) si c) din L. nr.2..
Forma noua a legii este aplicabila de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui , se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei in vigoare, precum si tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea sau declararea ca neconstituționala a legii vechi.
In consecința proceselor in curs de judec ta, cu excepția celor in care s-a pronunțat o hotărâre definitiva de admitere a acțiunii, deci de constatare sau de acordare a unui drept , li se aplica legea in forma dobândita după declararea neconstituționalității , chiar daca aceasta declarare s-a petrecut in cursul soluționării cauzei.
In consecința fata de obligativitatea D. nr.1358/(...), pronunțata de instanța de control constituțional, s-a constatat ca S. nu mai datorează despăgubiri cu titlu de daune morale persoanelor care au suferit condamnări sau au fost supuse unor masuri administrative cu caracter politic in sensul
L. nr.2..
Textul declarat neconstituțional era cel care reglementa dreptul subiectiv civil pretins in litigiul pendinte, iar încetarea efectelor acestei dispoziții legale are drept consecința, lipsirea cererii reclamanților de temeiul de drept substanțial.
Deciziile nr.1358 și 1360/(...) ale C. Constituționale, având drept rezultat inexistenta temeiului legal pentru acordarea despăgubirilor întemeiate pe dispozițiile art. 5 alin. (1) și lit. a) din L. nr. 2., pentru prejudicial moral cauzat prin condamnările și/sau măsurile administrative cu caracter politic își produc efectele juridice asupra proceselor în curs de judecata, cu excepția situațiilor în care exista o hotărâre definitive de admitere a acțiunii reclamanților și obligare la plata despăgubirilor.
D. C. Constituționale este general obligatorie, opozabila erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă ca după publicare ea are efect asupra cauzelor aflate in curs de soluționare, sau care se vor soluționa in viitor.
Rezulta ca dispoziția din lege declarata neconstituționala nu se mai poate aplica, instanța investita cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplica norma declarata neconstituționala, având obligația sa nu aplice în acea cauza dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatata prin D. C. C.
In ceea ce privește interpretarea data de C. E. a D. O., dispozițiilor art.6 din Protocolul nr.1 adițional la C. ce se refera la dreptul de acces la untribunal și respectarea principiului securității raporturilor juridice, C. a afirmat în mod constant în jurisprudența sa ca în principiu puterea legislative nu este împiedicata sa reglementeze în materie civila, introducând noi dispoziții normative cu caracter retroactive.
F.a de obligativitatea D. nr.1358/(...) pronunțata de C. C., S. R. nu mai datorează despăgubiri cu titlu de daune morale.
Intimații C. I. și Z. M. prin note de ședință (f.15-16) au solicitat anularea recursului ca nemotivat întrucât motivarea acestuia se referă la petitul privind daunele morale nu cele materiale, în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefundat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din (...), C. a pus în discuție excepția nemotivării recursului în termen legal, în temeiul art. 303 alin. (1) coroborat cu art. 306 alin. (1) C.pr.civ. cât și excepția lipsei de interes.
Asupra acestei excepții, a nemotivării C. reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 303 C.proc.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art. 306 C.proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
C. constată că nu s-a indicat nici un motiv pentru care sentința pronunțată pentru admiterea capătului de cerere privind daunele materiale ar fi nelegală.
În ce privește criticile aduse soluției de respingere a capetelor de cerere
C. constată că acestea sunt lipsite de interes pentru că soluția pe care o solicită recurentul este respingerea acestor petite ori soluția aceasta a fost pronunțată de instanța de fond astfel că reiterarea aceleiași cereri în recurs este lipsită de finalitate.
Potrivit art. 299 Cod procedură civilă au interes să atace hotărârea de fond doar părțile care au pierdut procesul.
Interesul este o condiție a exercitării acțiunii civile și a căilor de atac dar dacă acest interes lipsește, atunci lipsește o condiție esențială a exercițiului căii de atac, motiv ce duce la respingerea căii de atac pentru aceasta, pentru lipsa acestei condiții, a interesului.
Față de cele expuse, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, acre prevede că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, reținând că sentința a fost comunicată recurentului la data de 23, respectiv 20 ianuarie 2012, iar recursul nu a fost motivat până în prezent, pentru că nu s-a indicat nici un motiv pentru care sentința pronunțată pentru admiterea capătului de cerere privind daunele materiale ar fi nelegală, iar pentru capetele de cerere respinse la fond motivele invocate apar a fi lipsite de interes, urmează a constata nulitatea recursului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe recurentul S.
ROMÂN, aflat în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatei C. I. suma de 1150 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu avocat și o partea cheltuielilor de transport solicitate în sumă de 299 lei, având în vedere distanța între domiciliu și sediul instanței, consideră că suma de 150 lei este echivalentul aproximativ al acestor cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
DECIDE
Admite excepțiile lipsei de interes și a nulității.
Respinge ca lipsit de interes și ca nemotivat recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M. împotriva sentinței civile nr. 2255 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Obligă recurentul S. ROMÂN să plătească intimatei C. I. suma de 1150 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. V. A. T. N. I. D. C.
G. A. B.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - Țiplea D. - Tribunalul Maramureș
| ← Decizia civilă nr. 124/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1787/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
