Decizia civilă nr. 4356/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

D. CIVILĂ NR. 4356/R/2012

Ședința publică din 19 octombrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ

JUDECĂTORI: I.-D. C.

A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul M. A. și, respectiv, de pârâții C. S. DE C. și P. C. S. DE C., împotriva sentinței civile nr. 9. din 03 februarie 2012 a T. B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect plângere la L. nr. 1..

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, domnul avocat V. I., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 5 din dosar și reprezentanta pârâților recurenți, doamna avocat G. D., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 49 din dosar, lipsă fiind reclamantul recurent personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamantul M. A. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâților recurenți P. C. S. de C. și C. S. de C. și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din L. nr. 1..

Recursul declarat de pârâții C. S. de C. și P. C. S. de C. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantului recurent M. A. și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din L. nr. 1..

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...) a fost înregistrat la dosar un set de înscrisuri (78 file), care au fost expediate prin poștă de reprezentantul reclamantului recurent, domnul avocat V. I., respectiv note de ședință, la care au fost anexate acte care o privesc pe numita G. M. N. și, de asemenea, constată că la data de (...), pârâții recurenți, prin intermediul doamnei avocat G. D. au înregistrat la dosar ". de ședință";, prin care arată că depun la dosar acte care o vizează pe numita G. M. N.

Reprezentantul reclamantului recurent arată că a comunicat reprezentantei pârâților recurenți câte un exemplar din înscrisurile care au fost înregistrate la dosar în data de (...) și, de asemenea, reprezentanta pârâților recurenți arată că a comunicat reprezentantului reclamantului recurent câte un exemplar din înscrisurile pe care le-a înregistrat la dosar în data de (...).

Raportat la notele de ședință pe care reprezentanții părților le-au depus la dosar pentru prezentul termen de judecată, Curtea constată că în privința a doi dintre membrii completului de judecată C 6-R, respectiv în privința doamnelor judecător A.-A. P. și C.-M. Conț nu subzistă nici excepția incompatibilității,întemeiată pe prevederile art. 24 alin. 1 C.pr.civ. și nici excepția abținerii, întemeiată pe prevederile art. 27 pct. 7 C.pr.civ., întrucât prin decizia civilă nr.

112/A/(...) a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. (...) s-a analizat D. emisă de

P. C. S. de C., prin care a fost soluționată notificarea formulată de numita G. M. N., în timp ce în prezentul dosar, instanța este investită cu notificarea formulată de M. A. (A.), și chiar dacă în cele două notificări, formulate de G. M. N. și, respectiv, de M. A. (A.), apar, parțial, aceleași numere topografice, respectiv nr. top. 916- 923, fiecare dintre cei doi petenți se referă la cărți funciare diferite.

Reprezentantul reclamantului recurent arată că la dosar există D. nr.

323/A/(...) a Curții de A. C., a cărui copie a depus-o la dosar înainte de termen, prin care s-a analizat practic o Dispoziție a P.ui C. S. de C., iar Curtea a observat că prima instanță, respectiv T. B.-N. a apreciat că:

"Reclamantul a făcut dovada preluării imobilelor de la antecesorii săi,depunând la dosar și actele de stare civilă pentru a face dovada calității de moștenitor și, întrucât termenul de depunere a actelor doveditoare nu este unul de decădere, care să atragă pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii, în mod greșit s-a soluționat plângerea în sensul respingerii ei.

Trebuie subliniat că prin notificare s-au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilele ce au aparținut antecesorilor reclamantului, cu referire la imobilele situateîn localitatea S. de C., fiind cert că aceste imobile au trecut în proprietatea statului, așa cum rezultă și din actele dosarului.

Așa fiind reclamantul ar putea beneficia de prevederile L. nr. 1. pentru proprietatea deținută de antecesorii săi, chiar dacă acesta s-a aflat în eroare de identificare cu date de CF a imobilelor.";

Reprezentantul reclamantului recurent apreciază ca fiind foarte corectă această observație a Curții de A. C., menționată în decizia anterior arătată.

Curtea aduce la cunoștința reprezentanților părților că la dosar, fila nr. 394 dosar fond vol. II, există o Fișă întocmită de C., în care apar CF nr. 1, nr. 558 și nr. 501, cu toate numerele topografice, care afirmativ au fost preluate de C. C. de la familia lui M. Ș., căsătorit cu M. A., și în care apar doi de M. Ș., unul de 62 de ani și altul de 36 de ani, impunându-se a se lămuri de la care din cei doi M. Ș. au fost preluate bunurile de către această comisie.

La întrebarea instanței, adresată reprezentantului reclamantului recurent, referitoare la împrejurarea dacă sora reclamantului M. A. (A.), M. C., a formulat notificare cu privire la imobilele deținute de antecesorii săi, acesta arată că reclamantul M. A. (A.) a avut o soră, însă aceasta nu a formulat notificare cu privire la imobilele deținute de antecesorii săi.

Curtea aduce la cunoștința reprezentantului reclamantului recurent împrejurarea că nu știe când a decedat M. Ș., tatăl lui M. A. (A.), având în vedere împrejurarea că M. A. (A.) a formulat notificarea în calitate de moștenitor după M. Ș.

Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu este vorba de o inadvertență în fișa C., pentru că M. Ș., de 62 de ani, este tatăl lui M. Ș., de 36 de ani, acesta din urmă căsătorit cu A..

Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a se lămuri aspectul mai sus arătat.

La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, domnul avocat V. I. și reprezentanta pârâților recurenți, doamna avocat G. D., lipsă fiind reclamantul recurent personal.

Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar certificatul de deces privind pe M. Ș., fiul lui M. I. și M. Ș., tatăl reclamantului, și din care rezultă că acesta a decedat anterior soției sale, A..

Reprezentantul reclamantului recurent arată că o persoană care l-a cunoscut pe M. Ș. sen. i-a spus că acesta s-a sinucis aruncându-se de la un balcon, aici în C.-Napoca, pentru că a fost persecutat.

Reprezentantul reclamantului recurent arată că M. Ș., bunicul reclamantului, a decedat în anul 1916, fiind soldat pe front.

Reprezentantul reclamantului recurent arată că M. Ș. avea 36 de ani, întocmai ca și soția sa.

Reprezentanta pârâților recurenți arată că la f. 110 din dosar există un înscris, din care rezultă că M. Ș. avea 36 de ani când a decedat.

Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar acte de stare civilă, referitoare la M. I. B., decedat la data de (...), și la M. Ș., decedat la data de

(...).

Curtea, coroborând toate datele din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, constată că tatăl reclamantului recurent M. A. (A.) este M. Ș., care a decedat la data de (...).

Reprezentanta pârâților recurenți arată că se impune depunerea la dosar a certificatelor de deces pentru toate părțile, având în vedere că lipsesc patru certificate de deces, iar al cincilea certificat de deces a fost depus la dosar doar azi. Totodată, arată că la f. 54 din dosar mai există o copie de pe certificatul de deces care a fost depus azi la dosar.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra celor două recursuri care formează obiectul cauzei.

Curtea pune în vedere reprezentanților părților ca prin concluziile pe care aceștia le vor pune, cu privire la cele două recursuri care formează obiectul cauzei, să precizeze, în raport de ce s-a solicitat prin notificarea nr. 126/(...), ce formează obiectul prezentului dosar, dacă apreciază că instanța de fond a soluționat sau nu această notificare.

Reprezentantul reclamantului recurent arată că instanța de fond a căutat miezul problemei cu privire la naționalizarea și posibilitatea restituirii în natură a imobilelor solicitate de notificatori.

De asemenea, arată că au existat mai multe acte de la A. N. cu privire la preluarea imobilelor în anii 1945 - 1946, iar această preluare s-a sfârșit cu o preluare abuzivă în anul 1949 când s-a desființat C..

Totodată, arată că eroarea asupra identificării în regim de carte funciară a unor imobile nu poate opri retrocedarea în natură a imobilelor solicitate, având în vedere că de la antecesorii reclamantului recurent s-au preluat moară, casă și alte imobile, iar toate aceste imobile au fost menționate în raportul de expertiză efectuat în cauză și chiar P. C. S. de C. a emis în anul 2004 o Dispoziție în care apar posesorii faptici ai acestor imobile, iar în anul 2009 s-a făcut și o întabulare în C.F. acordându-se numere cadastrale terenurilor și clădirilor care au aparținut notificatorilor.

În concluzie, reprezentantul reclamantului recurent arată că până acum s- a referit la recursul declarat de pârâți și solicită respingerea acestui recurs.

De asemenea, reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului părții pe care o reprezintă așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate în memoriul de recurs și concluziile scrise pe care le-a depus la dosar, având în vedere că prin recurs nu a cerut nimic mai mult decât a cerut prin cererea de chemare în judecată și, totodată, solicită obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat și contravaloarea combustibilului consumat pentru deplasarea la instanță, conform celor două bonuri fiscale pe care le depune la dosar și se obligă ca până la sfârșitul dezbaterilor să mai depună la dosar încă o chitanță.

Reprezentantul reclamantului recurent arată că din probele existente la dosar rezultă faptul că lipsesc cărțile funciare, iar pentru acest motiv, P. C. S. de C. a obținut tergiversarea soluționării notificării, însă unele cărți funciare nu au fost găsite nici în Arhiva Judecătoriei B. și, de asemenea, arată că s-a omis a se cerceta registrul, respectiv acel opis eliberat la data de (...) de către O. B., astfel încât, există culpa unității deținătoare pentru nesoluționarea notificării în termenul legal.

Totodată, arată că domnul Gal N. nici în momentul de față nu poate să obțină vreo despăgubire, astfel încât, apreciază că nu este nimic nou în această tergiversare a soluționării notificării de către P. C. S. de C.

Reprezentantul reclamantului recurent arată că M. A. (A.) suferă pentru lipsa de folosință a imobilelor care au aparținut părinților săi și, totodată, arată că nefolosirea acestor imobile îl afectează pecuniar și financiar.

De asemenea, reprezentantul reclamantului recurent solicită acordarea de despăgubiri către reclamantul recurent M. A. (A.), respectiv plata sumelor raportat la prevederile H. nr. 1., care se referă la alte împrejurări, iar dacă pârâții C. S. de C. și P. C. S. de C. au folosit acele clădiri care au aparținut antecesorilor reclamantului recurent să binevoiască să plătească chirie conform prevederilor H. nr. 1., care a fost modificată printr-o altă Hotărâre de G. din 2007, dar care a fost anulată, iar chiriile au revenit la cuantumul stabilit prin H. nr. 1..

Cu privire la punerea în posesie, reprezentantul reclamantului recurent, arată că reclamantul recurent are dreptul la retrocedarea unor imobile rămase la cheremul unui primar și, de asemenea, în ceea ce privește despăgubirile pentru clădirile demolate, arată că există un raport de expertiză, care a fost întocmit de un expert autorizat de B. de expertize judiciare de pe lângă Tribunalul București și solicită acordarea despăgubirilor pentru clădirile demolate conform concluziilor din acel raport de expertiză.

Reprezentantul reclamantului arată că prin concluziile scrise pe care le va depune la dosar va detalia aceste aspecte.

La întrebarea instanței, adresată reprezentantului reclamantului recurent, referitoare la împrejurarea dacă acesta înțelege să solicite amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a depune la dosar concluzii scrise, reprezentantul reclamantului recurent arată că a încercat să susțină succint solicitările clientului său, formulate în baza L. nr. 1. și nu înțelege să solicite amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a depune la dosar concluzii scrise, având în vedere că deja a formulat și a depus la dosar concluzii scrise.

Reprezentanta pârâților recurenți solicită respingerea recursului declarat de reclamant. De asemenea, solicită admiterea recursului declarat de pârâți, așa cum a fost formulat în scris, respectiv, în principal, în temeiul art. 312 alin. 5 teza I C.pr.civ., solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, solicită modificarea hotărârii recurate pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.

Reprezentanta pârâților recurenți arată că reclamantul a solicitat restituirea imobilelor identificate cu numerele topografice 916-923 și 327, iar reprezentantul reclamantului recurent a susținut existența unui opis, dar nu s-a dovedit existența acestui opis. Totodată, arată că între ceea ce s-a cerut și ceea ce s-a dat este o diferență imensă, iar în cauză nu este dovedit dreptul de proprietate al reclamantului și, de asemenea, arată că reclamantul trebuia să solicite restituirea imobilelor înlăuntrul termenului prevăzut de L. nr. 1..

De asemenea, reprezentanta pârâților recurenți arată că fiica lui M. I. a înțeles să solicite măsuri reparatorii pentru tot ce s-a preluat abuziv de la antecesorii săi și această solicitare a fost soluționată printr-o hotărâreirevocabilă, iar acest aspect constituie motivul pentru care înțelege să solicite respingerea recursului declarat de reclamantul M. A. (A.).

Totodată, reprezentanta pârâților recurenți arată că nu s-a făcut dovada faptului că imobilele inexistente în prezent au fost sau nu trecute în domeniul public.

Reprezentanta pârâților recurenți arată că recursul pârâților este admisibil în ambele variante, dar solicită respingerea recursului reclamantului pentru că a fost soluționată punerea de îndată în posesie, însă nu știe dacă pe ceea ce s-a cerut prin notificare sau pe ceea ce a dat instanța.

De asemenea, arată că prejudiciul este esența răspunderii civile delictuale, iar cu privire la susținerea reprezentantului reclamantului recurent, în sensul, că pârâții au tergiversat soluționarea cauzei, arată că nu se poate vorbi de așa ceva, pentru că până la această dată, reclamantului i s-a cerut să aducă acte. Totodată, arată că nu se pot formula cereri noi după ce reprezentantul reclamantului recurent a pus concluzii pe fondul cauzei.

De asemenea, reprezentanta pârâților recurenți arată că în ipoteza în care instanța va dispune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, va recupera cheltuielile de judecată în rejudecare, iar în situația în care instanța va dispune modificarea hotărârii recurate, va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

În replică, reprezentantul reclamantului recurent arată că legea nu reglementează domeniul public, deoarece această reglementare a apărut în anul

1998, iar potrivit L. nr. 1., primăriile sunt obligate să întocmească liste cu imobilele care fac parte din domeniul public, însă această problemă nu a fost verificată de P. C. S. de C., având în vedere că aceasta a întocmit o listă în fals. De asemenea, arată că pentru toate clădirile solicitate de reclamant s-au depus la dosar fișele C. și au fost menționate în raportul de expertiză. Totodată, arată că s-a solicitat de către P. C. S. de C. să se treacă anumite imobile în raportul de expertiză, apoi primarul a dat o dispoziție de respingere.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Cerere a de che mare î n judec ată .

Prin cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul T. B. N. sub nr. (...), reclamantul M. A., în contradictoriu cu pârâtul P. comunei S. de C., a solicitat instanței să dispună anularea D. nr. 59/(...), emisă de pârât; să constate preluarea abuzivă și fără titlu a imobilelor notificate, de la antecesorii reclamantului; să dispună retrocedarea în natură a imobilelor notificate, existente și expertizate; să dispună punerea de îndată în posesie a reclamantului asupra imobilelor notificate și existente; să stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru imobilele demolate; să oblige pârâtul la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în principal, din alte bunuri din proprietatea unității deținătoare; să oblige pârâtul la plata unor daune-interese pentru lipsa folosinței imobilelor pe 3 ani retroactiv, după suprafața și categoria de folosință, în cuantumul stabilit prin H. nr. 1886/(...), până la punerea efectivă în posesie; cu cheltuieli de judecată.

Soluț ia pr ime i ins tan țe.

Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 9./(...), pronunțată de T ribun alul B is tr iț a N ăs ăud îndosar nr. (...), s-a admis contestația formulată de contestatorul M. A. și, în consecință:

A fost anulată D. nr. 59/(...), emisă de P. comunei S. de C.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a contestatorului, în calitate de succesibil a defunctului M. Ș., la acordarea de măsuri reparatorii constând în:

- restituirea în natură a imobilelor construcții și terenuri regăsite înamplasamentul nr.1 loturile 1, 2, 3, 4, 11, 12, în amplasamentul nr. 2 și în amplasamentul nr. 3, așa cum aceste amplasamente și loturi sunt descrise în completarea raportului de expertiză întocmit de ing. exp. P. V., completare ce face parte integrantă din prezenta hotărâre;

- acordarea de măsuri compensatorii prin echivalent, constând în bunuri

și servicii oferite de entitatea notificată și acceptate de contestator sau, în caz contrar, în despăgubiri stabilite în condițiile Titlului VII a L. nr. 247/2005 (putându-se avea în vedere expertiza extrajudiciară depusă la dosarul cauzei de către contestator) pentru imobilele cuprinse în:

- amplasamentul nr.1: lotul nr.5 doar cu privire la teren; lotul nr.6; lotulnr.7 doar cu privire la teren; lotul nr.9 doar cu privire la teren; lotul nr.10 doar cu privire la teren; lotul nr.11, cu corectarea suprafeței - dacă este cazul; lotul nr.12, cu corectarea suprafeței - dacă este cazul;

- amplasamentul nr.2;

- amplasamentul nr.3;

- amplasamentul nr.4 - doar cu privire la terenuri;

- amplasamentul nr.5 - doar cu privire la terenuri;

- amplasamentul nr.6 - doar cu privire la terenuri;

- amplasamentul nr.7 - doar cu privire la terenuri;

- amplasamentul nr.8 - doar cu privire la terenuri;

- amplasamentul nr.9;

- amplasamentul nr.10 - doar cu privire la terenuri;

- acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobileleconstrucții demolate care au aparținut antecesorului contestatorului și au fost preluate abuziv, imobile ce urmează a fi identificate cu ajutorul actelor de expropriere (proces-verbal din anul 1945 și fișa C.A.S.B.I), putând fi avută în vedere și raportul de expertiză extrajudiciară.

A fost obligat P. comunei S. de C. la emiterea unei noi dispoziții, în conformitate cu îndreptățirea contestatorului.

A fost obligată entitatea notificată să pună în posesie pe contestator cu privire la care retrocedarea se face în natură, după emiterea dispoziției.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de despăgubiri pentru lipsa folosinței terenurilor.

A fost respinsă cererea de cheltuieli de judecată a contestatorului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:

„Din fișa întocmită la 14 iunie 1946 de C. de A. și S. B. I. (f.106) întocmită pentru persoanele prev. în art.8 din Convenția de A. rezultă că averea pentru care s-a întocmit aparținea lui M. Ș., fiul și M. E., mama, familia fiind compusă din M. Ș. - capul familiei, M. Ș. - fiu, M. A. n. Veszpreni - soție, M. C. și M. A. - fii.

Averea era compusă din imobilele teren înscrise în C.F. 1 top. 409/1, 410-

419, 63, 64, 65,71, 637/2/b, 988/2, 988/3, 75/1, 75/2, 335, 354/1, 354/2,

366, 367, 369, în C.F. 558 top. 808, 810, 811/1, 812, 811/2 și în C.F. 501 top.

461-463, 574-578/1 și construcții constând din casă de locuit cu 22 camere,magazii, ferărie și rotărie, casă pentru administrator, case pentru servitori și anexe.

Prin procesul-verbal din 12 martie 1945, întocmit în baza O. nr.

2130/1945 a P. J. C. - T., B. pentru aplicarea Convenției de A. și O. a C. de A. T., a fost inventariată moșia numiților M. Ș. și M. N. urmare a faptului că, fostul proprietar era plecat din comuna S. de C. la data de 12 septembrie 1944 cu o lună înainte de neocuparea teritoriului de către armatele aliate, în Elveția.

Din procesul-verbal arătat rezultă că au fost inventariate clădiri: un castel cu 19 camere, o locuință pentru administrator, magazii, atelier de tâmplărie, fierărie, locuință cu două camere, una bucătărie, cameră și antreu, casă pentru servitori și anexe precum și inventar mort, între care și moară țărănească.

Aceste bunuri inventariate au fost date prin D. nr.1984/1945 a P. J. C. în custodia lui M. Ș. pentru conservare și administrare, mobile și imobile proprietatea M. A. (f.112), fapt posibil întrucât plecarea din țară a familiei contestatorului, inclusiv el a avut loc la 23 septembrie 1944, iar reîntoarcerea la

31 martie 1945 (f.114, 115).

Așa cum rezultă din situația rezervelor de stat create prin legea de reformă agrară din 1945 J. C. (f.118) se identifică ca făcând parte din rezervă și bunurile proprietatea numitului M. Ș., antecesorul contestatorului, iar ulterior în februarie

1947 se dispune menținerea avizului de expropriere în baza art.3 pct.";C"; din L. reformei agrare a proprietății numitului M. Ș. și a soției M. A. (f.119), inclusiv moara (f.120) și terenurile cu vegetație forestieră, deși acestea din urmă trebuiau să rămână în proprietatea persoanelor fizice (f.122, 124).

Exproprierea averii antecesorilor contestatorului este confirmată și de adresa nr.15853/17 dec.1946 a M.ui Agriculturii și Domeniilor (f.125), precum și de adresa nr.6318 - 6. a P. J. C., B. pentru aplicarea Reformei Agrare.

Din cele prezentate rezultă cert că preluarea bunurilor antecesorilor contestatorului, M. Ș. și soția A., s-a făcut în baza disp.L.187/1945, legea reformei agrare, abandonându-se scopul inventarierii impus de disp.art.8 din Convenția de A., datorită evenimentelor istorice ulterioare.

În aceste condiții reținerea din dispoziția atacată că trecerea în proprietatea statului a avut loc în anul 1927 și nu în perioada 6 martie 1945 - 22 dec.1989, nu poate fi reținută, întrucât este greșită.

De altfel, reținerea din dispoziție potrivit căreia preluarea la stat a bunurilor prin expropriere a avut loc în anul 1927, are la bază eroarea de identificare a bunurilor ca fiind înscrise în C.F.552 S. de C., eroare care a fost preluată de contestator în notificare.

Așadar, se poate reține că preluarea bunurilor în proprietatea statului a fost abuzivă, fapt confirmat și de adresa nr.6318 - 6. a P. C., preluare încadrându-se în disp.art.2 lit.";i"; din L..

Din actele administrative arătate mai sus emise de diferite autorități ale statului rezultă, fără urmă de îndoială, că imobilele solicitate prin notificare au aparținut antecesorilor contestatorului M. Ș. și soția A., părinții acestuia, provenite de la antecesorii lor, M. Ș., respectiv M. I., bunica contestatorului.

Reținerea pe baza actelor administrative ca dovedită a proprietății antecesorilor contestatorului, asupra bunurilor preluate abuziv la stat, este în concordanță cu disp.art.24 al.1 și 2 din L.. Aceasta în condițiile în care Cărțile funciare nr.558, 501 ale comunei S. de C., unde apăreau bunurile preluate potrivit fișei întocmite C.S.B.I., sunt dispărute, așa cum confirmă expertul tehnic desemnat în cauză în completarea raportului de expertiză, iar C.F.nr.1 nu este relevantă, fiind deschisă după anul 1947, probabil refăcută.

Identificarea greșită a imobilelor făcută de contestator și preluată și valorificată ca atare de către dispoziția atacată, nu poate duce la concluzia că,contestatorul nu a făcut dovada proprietății bunurilor preluate abuziv. Eroarea în care contestatorul s-a aflat în faza administrativă a procedurii de acordare de măsuri reparatorii nu-l împiedică să-și dovedească proprietatea în faza judiciară a procedurii, fiind esențial atingerea scopului procedurii, pe de o parte, iar pe de altă parte o altă abordare ar fi o îngrădire a accesului la justiție, împiedicând dovedirea, în faza judiciară, a condițiilor de obținere a măsurilor reparatorii.

Din actele administrative sus arătate, care se referă la exproprierea bunurilor imobile rezultă că proprietarii acestora erau antecesorii contestatorului, M. Ș. și M. A. Marghit.

Este fără relevanță, sub aspectul dovedirii proprietății bunurilor expropriate, faptul reținut de dispoziția atacată că în procesul-verbal din 12 martie nu apare M. A. a cărei calitate de antecesor a invocat-o în notificare contestatorul, întrucât nu acesta este actul doveditor al proprietății bunurilor în sensul art.24 al.1 și 2 din L., fiind un act ce nu consemnează exproprierea, ci un act de inventariere făcut întru cu totul alt scop decât exproprierea.

Împrejurarea că în notificare contestatorul ,pentru îndreptățire la reconstituire, a invocat calitatea de moștenitor a mamei sale M. A. Marghit și nu a tatălui său M. Ș., nu poate influența modul de soluționare a notificării, în sensul constatării făcută din dispoziția atacată, întrucât s-ar da curs unui formalism excesiv ce nu a fost în intenția legiuitorului. O asemenea formulare a notificării putând fii, în cazul dedus judecății consecința aprecierii unei lipse de relevanță a antecesorului pe care îl invocă, cunoscând că averea a fost a familiei sau chiar a împrejurării invocate de contestator în concluzii scrise că, fiind predecedat antecesorul său tată nu-l putea invoca pe acesta, ci a invocat-o pe mama sa în viață.

Având în vedere cele arătate și, fiind dovedită calitatea de succesibil a contestatorului față de M. Ș. cu actele de stare civilă (f.48) urmează să se constate calitatea de persoană îndreptățită a contestatorului la măsuri reparatorii cu privire la bunurile preluate la stat din proprietatea antecesorului său.

Sub aspectul îndreptățirii la acordare de măsuri reparatorii, prin restituirea în natură, instanța are în vedere și faptul că suprafața de teren din intravilan, preluată abuziv, este de 287.000 mp, iar cea solicitată a fi restituită este de

132.264 mp.

În privința bunurilor imobile cu privire la care contestatorul este îndreptățit la măsuri compensatorii, sunt cele edificate pe nr.top.409/1, 410 - 419 situate în ridul „Belsoceg"; în intravilanul localității S. de C., localitate pe amplasamentele 1-

2-4-5-6-7-8-9-10 conform planșei nr.1 - colorat cu portocaliu pe schița de la f.390 din completarea raportului de expertiză, imobile care din punct de vedere al înscrierilor în C.F. se regăsesc în prezent în C.F.1685 S. de C. și C. S. de C., coli funciare, refăcute, cele vechi nr.1, 501 și 558 fiind distruse, potrivit mențiunilor din raportul de expertiză.

Așa cum rezultă din completarea raportului de expertiză susmenționată, amplasamentele au în componență unul sau mai multe loturi care cuprind construcții solicitate de contestator și suprafețe de terenuri, construcțiile fiind, în parte, cele preluate de stat și în parte construcții noi.

Din același raport de expertiză rezultă că parte din imobilele construcții și terenuri se află în prezent în domeniul public al localității S. de C., iar pentru altele au fost emise titluri de proprietate în condițiile L.1..

Astfel, așa cum rezultă din lucrarea de expertiză, sus enunțată, loturile nr.1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 din amplasamentul nr.1 și amplasamentul nr.3 pentru care contestatorul a solicitat măsuri compensatorii, constând în restituirea în natură, fac parte din domeniul public al localității S. de C., așa cum rezultă din anexa48 publicată în Monitorul Oficial nr.647 bis/31 aug.2002, undese regăsește inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei S. de C.

Din prevederile pct.1 din H.250/2007, reiese posibilitatea entității obligate la restituire să ofere, în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură, bunurile și serviciile pe care le are ca disponibile în compensarea prin echivalent, dacă persoana îndreptățită acceptă oferta. În acest din urmă caz, dacă bunurile se află în domeniu public al statului sau al unității administrativ teritoriale, acestea se pot dezafecta și pot trece în proprietatea privată a statului sau a unității administrativ teritoriale, potrivit L.2., urmând ca imobilul respectiv, intrat în circuitul civil, să fie atribuit în compensare ca măsură reparatorie persoanei îndreptățite, decizia/dispoziția emisă în aceste condiții, urmând regimul prev. de art.26 al.5 din lege și art.25 al.4 din lege.

Aceste dispoziții invocate de contestator prin concluziile scrise nu sunt aplicabile speței, întrucât solicitarea acestuia de restituire în natură vizează nu bunuri imobile în compensare, ci fostele bunuri proprietatea antecesorilor contestatorului, deci solicitarea este în sensul măsurii reparatorii de restituire în natură a imobilelor preluate.

În aceste condiții aplicabile sunt disp.art.9 și 10 din H.250/2007.

În conformitate cu pct.9.1 din normele metodologice de aplicare a L. prin sintagma „. în posesia cui se află în prezent"; are semnificația pe de o parte că incidența legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deținătorului

(minister, primărie, instituție publică, societate comercială cu capital de stat, organizație cooperatistă și alte asemenea) și pe de altă parte, are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care deținea imobilul la data intrării în vigoare a legii.

În raport cu prima semnificație a sintagmei se constată, raportat la precizările din completarea raportului de expertiză că, imobilele din loturile nr.1,

2, 3, 4, 6, 11 și 12 din amplasamentul nr.1, din amplasamentul nr.2 și din amplasamentul nr.3, pot fi restituite în natură, nefiind relevant faptul că ele se află în domeniul public.

De menționat în privința lotului nr.11 și 12 că, acestea vizează terenuri ce au avut destinația de utilitate publică - parc - dar, nu o mai au, astfel că restituirea în natură este posibilă.

În privința celorlalte bunuri imobile, construcții și terenuri, cuprinse în amplasamentul nr.1 lotul nr.5, 7, 8, 9, 10 și 13, precum și pentru cele din amplasamentele 4, 5, 6, 7, 8, 9 și 10, așa cum acestea sunt prezentate în completarea raportului de expertiză pentru care contestatorul a solicitat măsuri reparatorii, constând în măsuri compensatorii sub forma despăgubirilor, urmează a fi avut în vedere principiul restituirii în natură, care este prioritar, potrivit pct.1 lit.";a"; din normele metodologice de aplicare a L..

În privința acestor terenuri, entitatea ce urmează a emite noua dispoziție, va avea în vedere și aplicabilitatea dispozițiilor L. prin prisma dispozițiilor art.8 din lege, fiind evidențiat de expert că pentru aceste terenuri au fost emise titluri de proprietate în condițiile legilor fondului funciar, ceea ce, potrivit textului arătat face neaplicabile dispozițiile L..

De asemenea, cu privire la amplasamentele unde sunt ridicate noi construcții se va avea în vedere situația juridică a construcțiilor edificate pe aceste terenuri, respectiv cerința autorizării acestor construcții și va face aplicarea pct.10.1 din normele metodologice.

În condițiile cadrului legal al contestației fixat de contestator prin precizările făcute cu ocazia dezbaterilor în fond și prin concluzii scrise în sensul că solicită obligarea entității notificate la emiterea unei noi dispoziții privind retrocedarea bunurilor solicitate și identificate prin expertiza judiciară întocmităde expertul P. V., instanța nu mai are căderea să facă verificările necesare pentru dispunerea asupra măsurilor compensatorii sub forma despăgubirilor, întrucât toate aceste verificări potrivit normelor metodologice cad în sarcina entității notificate, cu ocazia soluționării notificării, care va avea în vedere și exigențele mai sus arătate în acordarea acestor măsuri compensatorii.

În privința solicitării contestatorului de punere de îndată în posesie asupra imobilelor notificate existente și expertizate și retrocedate conform expertizei, instanța reține că această punere în posesie poate avea loc doar după emiterea dispoziției de restituire așa cum rezultă din pct.21.2 din normele metodologice și art.25 al.6 din L. și pct.25.3 din normele arătate.

În privința cuantumului despăgubirilor apreciat cuvenite pentru imobilele demolate și obligarea și obligarea intimaților la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în principal din alte bunuri din proprietatea unității deținătoare, instanța constată că pe de o parte, nu are toate elementele necesare pentru a stabili care sunt imobilele demolate în acest sens contestatorul nefăcând probe, iar pe de altă parte, în condițiile solicitării emiterii unei noi dispoziții de soluționare a notificării, sarcina pronunțării este a entității notificate, care va trebui să facă aplicarea disp.art.26 al.1 din lege și a disp.art.10 al.1 din aceeași lege.

În privința cererii de despăgubiri a contestatorului pentru lipsa de folosință a imobilelor pe trei ani de la data înregistrării acțiunii, după suprafață și categorie de folosință, în cuantumul stabilit prin H., până la punerea în posesie, instanța reține că cererea nu este întemeiată.

Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.998 și 999 Cod civil, respectiv pe răspunderea civilă delictuală angajată pe temeiul relei-credințe a entității notificate, constând în aceea că numai după sesizarea instanței în dosar nr.(...) pentru obligarea la emiterea dispoziției, aceasta a fost emisă, deși notificarea a fost făcută în anul 2001 și la dosar au fost depuse la nivel suficient, încă înainte de anul 2006.

Din examinarea Sentinței civile nr.303/F/2009 (f.88) rezultă că expertiza la care face referire contestatorul a fost întocmită abia în anul 2008, iar aceasta se referă la evaluarea unor imobile construcții pretins preluate la stat de la antecesorii săi, fără ca lucrarea de expertiză să facă identificări topografice pentru a se dovedi că aceste imobile construcții sunt identice cu cele regăsite în actele de proprietate invocate în sprijinul notificării.

Așadar nu se poate reține pe acest aspect reaua-credință a entității notificate în soluționarea notificării.

Reaua credință a entității notificate nu poate fi reținută și pentru faptul că, din documentația întocmită în soluționarea notificării rezultă, pe de o parte, demersurile repetate ale acesteia către contestator pentru depunerea actelor necesare pentru soluționarea notificării (f. 30, 32, 33), demersuri la care contestatorul nu s-a conformat (nu a depus o copie corespunzătoare a colii funciare, nu a acordat atenție aspectului sesizat de entitatea notificată esențial pentru soluționarea notificării, faptul că, cartea funciară invocată drept dovadă a proprietății preluate abuziv nu este cea corespunzătoare, fapt dovedit în cursul soluționării prezentei contestații), iar pe de altă parte, s-a limitat la depunerea procesului-verbal din 12 martie 1945, insuficient pentru a verifica cerințele retrocedării imobilelor.

În acest sens este de observat că doar în fața instanței și doar cu exercitarea rolului activ al instanței, contestatorul a depus actele necesare pentru aprecierea asupra caracterului abuziv al preluării în perioada 6 martie 1945 - 21 decembrie 1989 al proprietății asupra imobilelor, al identificării lor corespunzătoare cu date de c.f.

Se poate constata din activitatea desfășurată în faza judiciară complexitatea problematicii în soluționarea notificării, care nu putea fi soluționată pe baza actelor total insuficiente și chiar contradictorii depuse la organul administrativ.

În consecință, nu se poate reține drept culpabilă atitudinea entității notificate în soluționarea notificării, ci conduita culpabilă a contestatorului care, deși avea obligația de a depune toate actele necesare în vederea soluționării notificării, nu a făcut-o.

În altă ordine de idei, solicitarea de despăgubiri nu se poate face nici pe temeiul încălcării dreptului de proprietate în considerarea art.1 Protocol 1 adițional la C., întrucât simpla solicitare de retrocedare, în lipsă cel puțin a unei dispoziții de restituire în natură a imobilelor, nu dă naștere la o speranță legitimă ca bun în sensul convenției, care să intre sub ocrotirea respectivului articol.

Speranța de ai se recunoaște un drept de proprietate care s-a stins de mult timp, prin introducerea unei acțiuni, nu este un bun în sensul convenției.

Față de cele arătate acțiunea contestatorului pentru despăgubiri a fost respinsă ca neîntemeiată.

În raport de cele arătate, instanța a dispus următoarele:

- anularea D. nr.59 din (...) emisă de P. comunei S. de C.

- constatarea ca persoană îndreptățită a contestatorului în calitate de succesibil a def. M. Ș., la acordarea de măsuri compensatorii prin:

- restituirea în natură a imobilelor construcții și terenuri regăsite în amplasamentul nr.1 loturile nr.1, 2, 3, 4, 6, 11, 12 în amplasamentul nr.2 și amplasamentul nr.3, așa cum aceste loturi și amplasamente sunt descrise în completarea raportului de expertiză întocmit de expertul P. V. (f.381-424), raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre;

- prin acordarea de măsuri compensatorii, constând în măsuri compensatorii prin echivalent ce vor consta în bunuri și servicii oferite în echivalent de entitatea notificată, acceptate de contestator sau în despăgubiri acordate în condițiile Titlului VII al L.245/2007 pentru imobilele cuprinse în:

- amplasamentul nr.1:- lotul nr.5 doar cu privire la teren;- lotul nr.6;- lotul nr.7 doar cu privire la teren;- lotul nr.9 doar cu privire la teren;- lotul nr.10doar cu privire la teren;- lotul nr.11, cu corectarea suprafeței - dacă este cazul;- lotul nr.12, cu corectarea suprafeței - dacă este cazul;

- amplasamentul nr.2;

- amplasamentul nr.3;

- amplasamentul nr.4 - doar cu privire la terenuri;

- amplasamentul nr.5 - doar cu privire la terenuri;

- amplasamentul nr.6 - doar cu privire la terenuri;

- amplasamentul nr.7 - doar cu privire la terenuri;

- amplasamentul nr.8 - doar cu privire la terenuri;

- amplasamentul nr.9;

- amplasamentul nr.10 - doar cu privire la terenuri;

- pentru imobilele demolate ce se vor stabili ca fiind foste în proprietateaantecesorilor contestatorului și preluate abuziv:

- obligarea primarului comunei S. de C. la emiterea unei noi dispoziții înconformitate cu îndreptățirea contestatorului;

- obligarea dispunerii punerii în posesia contestatorului cu privire la careretrocedarea se face în natură, după emiterea dispoziției.

Entitatea notificată va reverifica dacă este cazul și calitatea de cetățean român a contestatorului, calitate dovedită până în prezent cu Certificatul de N. din 16 iunie 1946 (f.110).

În acordarea măsurilor reparatorii stabilite de instanță, entitatea notificată va solicita contestatorului darea declarației prev. de art.5 din L..

În privința cheltuielilor de judecată, instanța urmează să respingă cererea pentru următoarele motive: - la baza suportării cheltuielilor de judecată, de către partea căzută în pretenții stă culpa procesuală, conform art.274 Cod procedură civilă.

În prezenta cauză toate cheltuielile de judecată au fost angajate pentru dovada condițiilor legale pentru acordarea măsurilor reparatorii, dovadă care îi incumba contestatorului încă din faza administrativă a procedurii de acordare a măsurilor reparatorii, potrivit art.22 al 2 din L..

Dovezile depuse de contestator la entitatea notificată au fost total incomplete, insuficiente și nerelevante în raport de cererea de acordarea măsurilor reparatorii.

În acest sens, se poate constata superficialitatea de care contestatorul a dat dovadă în solicitările entității notificate pentru depunerea actelor doveditoare cerințelor retrocedării, acesta nedând curs acestor solicitări, invocând ca neîntemeiate, așa cum s-a dovedit în cursul procedurii judiciare, date de carte funciară fără legătură cu imobilele preluate abuziv.

Maniera superficială de abordare a cererii de retrocedare se relevă din chiar formularea notificării unde pe lângă indicarea greșită a cărții funciare, este indicată insuficient în raport de actele de preluare, persoana antecesorului.

Abia în cursul procedurii judiciare la solicitarea instanței, contestatorul depune actele necesare pentru dovada cerințelor retrocedării, deși chiar și în fața instanței apreciase că actele au fost depuse și la entitatea notificată.

În sarcina entității notificate se putea reține o culpă în condițiile în care dovezile administrate în fața instanței erau depuse fie și numai într-o manieră rezonabilă, chiar dacă nu completă, conformându-se demersurilor solicitate ale entității notificate, iar aceasta ar fi emis o dispoziție ce nu corespundea acestor acte";.

Ses iz are a ins tanțe i d e recurs.

Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at re curs, în ter men leg al , pe de o p ar te,

recl aman tul M. A., iar pe de al tă p ar te, p âr âț ii P. co mune i S. de C. ș i C. S. de C. pr i n

P.

1. Prin propriul recurs, reclamantua solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâților la emiterea unei noi dispoziții cuprinzând cuantumul sumelor constituind contravaloarea imobilelor demolate pentru care a fost depusă expertiză în evaluare necontestată de intimați, dar și a terenurilor care nu se pot retroceda în natură; a obligării pârâților la punerea de îndată în posesie a reclamantului asupra imobilelor notificate și existente, solicitate a fi retrocedate și dispuse a fi retrocedate prin sentința atacată; aobligării pârâților P. C. S. de C. și C. S. de C. prin P. la despăgubiri pentru lipsa folosinței imobilelor (terenuri și construcții) ale căror restituire în natură s-a solicitat și s-a și dispus prin S. atacată astfel cum a fost solicitată prin acțiunea introductivă de instanță începând cu 3 ani retroactiv de la data depunerii acțiunii; cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod eronat instanța de fond invocă o culpă a reclamantului, considerând că toate cheltuielile de judecată au fost angajate pentru dovada condițiilor legale pentru acordarea măsurilor reparatorii, dovezi care nu au fost depuse în faza administrativă a procedurii, câtă vreme, pe baza actelor existente în dosarul notificării, intimații puteau, încă de la momentul formulării notificării, să emită o dispoziție temeinică și legală.

Recurentul apreciază că opinia instanței de fond, prin care se invocă pretinsa culpă a reclamantului, este una greșită, raportat la actele care au stat labaza D. atacate, precum și cele aflate la acel moment la dispoziția intimaților, având în vedere următoarele argumente:

Încă din anul 2004 P. S. de C. a elaborat o listă cu toate bunurile confiscate de familia antecesorilor petentului - notificator, în care sunt enumerate fără excepție atât terenurile, cât și clădirile preluate abuziv după 1945, cu specificarea faptului că unele există în natură și sunt în patrimoniul comunei S. de C. din acest moment, intimații sunt clar în culpă pentru tergiversarea soluționării notificării, nemaivorbind de culpa lor în respingerea notificării.

La insistențele șicanatoare ale intimaților reclamantul a angajat un evaluator de imobile care a făcut o descriere amănunțită a imobilelor dispuse să fie retrocedate in natură prin sentința atacată, împreună cu terenurile aferente construcțiilor, față de care intimații tot nu au înțeles să emită o dispoziție de retrocedare.

În măsura în care cărțile funciare conținând imobilele preluate abuziv de la familia petentului după 1945 sunt furate sau distruse, neexistând în inventarul

OCPI B. notificatorul a putut să utilizeze doar acele puține informații care au stat la dispoziție în acel moment, completând documentele aferente notificării de îndată ce a aflat noi informații (listă inventar din 1945 eliberat de A. N. etc.)

Tot satul știa și știe și acum că acele imobile au fost proprietatea familiei

M., existând depuse la pârâți și declarații notariale autentice de la persoane vârstnice în acest sens.

Pe baza actelor existente în dosarul notificării intimații puteau să emită o dispoziție temeinică și legală, chiar înainte de intrarea în vigoare a L. nr.

247/2005, putând la acel moment să dispună retrocedarea imobilelor existente și putând să stabilească și contravaloarea măsurilor reparatorii pentru imobilele demolate.

Însă intimații au ales calea mai comodă a folosirii în continuare a imobilelor notificate și a respingerii notificării, după ce a fost înregistrată la T. B. o acțiune in obligarea pârâților de a emite o dispoziție, cu consecința angrenării reclamantului într-un proces costisitor.

Instanța de fond a fost cea care a ordonat expertiză judiciară topografică, neîncuviințând solicitarea reclamantului de a se efectua o expertiză extrajudiciară mai puțin costisitoare și foarte rapidă în comparație cu cea judiciară.

Insă terenurile aferente construcțiilor puteau fi determinate și de pârâți, dacă au avut bani în 2009 să le măsoare și să le întabuleze - în timpul procesului

- ca bunuri ale C. S. de C., cu o bună credință senină și totală.

Pârâții nu au fost în stare să depună instanței un dosar complet cu actele depuse de reclamant, în decursul anilor, acesta fiind motivul pentru care reclamantul a făcut copii și a mai depus odată acele documente la dosar.

Cheltuieli de judecată au fost angajate din cauza relei credințe a pârâților, care prin încălcarea legilor, mizând pe lipsa CF -., de la O., au sperat că nu vor trebui să retrocedeze niciodată clădirile și terenurile aferente, ci să încaseze chirii lunare în continuare de la utilizatorii - locatari.

Așa cum reclamantul a afirmat și in fața instanței de fond, în măsura în care s-a anulat dispoziția ca fiind nelegală, automat pârâții intimați sunt considerați ca fiind căzuți în pretenții.

Până în prezent nicio instanță de judecată din România în dosarele instrumentate de cabinetul de avocat angajat de reclamant nu a refuzat acordarea cheltuielilor de judecată în domeniul L. nr. 1., privind anularea unei dispoziții.

Această premieră se datorează rugăminților adresate de pârâții intimați către instanță, pe căi necunoscute reclamantului, cu scopul de a evita posibilele neplăceri care s-ar ivi cu ocazia unui control a Curții de conturi.

De altfel, soluția T. în limita celor recurate, e contrară jurisprudenței recente a Curții de A. C. și a altor instanțe, în privința neacordării daunelor interese cuvenite pentru lipsa folosinței imobilelor.

Cu toate că în concluziile depuse la dosar reclamantul a făcut referire expresă la D. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală nr. 2779/(...), instanța de fond a trecut peste jurisprudența instanței supreme fără o justificare rezonabilă.

Cu toate încercările instanței de fond de a ușura situația pârâților ca părți în culpă și/sau căzute in pretenții prin pronunțarea unei soluții mai puțin împovărătoare, reclamantul consideră inacceptabil, chiar și numai din punct de vedere moral, păstrarea de către pârâți a foloaselor trase de pe urma bunurilor obiecte ale dreptului la retrocedare și de a lăsa nereparată problema însărăcirii concomitente a reclamantului din cei 10 ani trecuți de la depunerea notificării.

Oricum pârâții au folosit imobilele și în perioada 2002-2006 fără să poată fi făcuți răspunzători in vreun fel, din punct de vedere legal, îmbogățindu-se în acea perioadă fără justă cauză, prin tergiversarea soluționării notificării.

Pârâții sau antecesorii în drepturi au folosit imobilele și între 1949 (data fixării de domiciliu forțat a familiei reclamantului) și 2006 fără plată, în privința acestei perioade neexistând nici prevederi legale reparatorii.

Pe fondul tergiversării soluționării notificării de până acum pârâții pot fi obligați și la punerea în posesie de îndată a reclamantului.

2. Pr in recursul d ecl ar at, p âr âț iiau solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în principal, respingerea ca neîntemeiată a contestației reclamantului, iar în subsidiar, admiterea în parte a contestației reclamantului, în sensul anulării în parte a deciziei atacate, constatarea calității de persoana îndreptățită a reclamantului, în calitate de succesibil al defunctei M. A. M., în cotă de ½ parte din imobilele pretinse, cuobligarea P.ui comunei S. de C. la emiterea unei noi dispoziții de restituire prin echivalent bănesc.

Ca urmare a reanalizării cauzei sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 304^{1C.pr.civ., recurenții solicită să se stabilească că sentința atacată este netemeinică și nelegală și pentru următoarele argumente:}

L. nr. 1. stabilește regimul juridic aplicabil imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, de către S. R.

Conform legii, preluarea poate să fie faptică, efectivă, dar fără titlu, dar și scriptică, cu titlu, just sau injust.

Conform probelor administrate în cauză, antecesorii contestatorilor împreună cu acesta au plecat din țară la data de (...), motiv pentru care, în privința acestora a devenit aplicabilă L. nr. 91/(...), în temeiul căreia, bunurile proprietatea antecesorilor contestatorilor au fost de drept preluate de S. R.

Este real că actul administrativ a fost întocmit abia la data de (...), preluarea s-a făcut ex lege la data de (...), iar L. nr. 1. nu enumeră la art. 2 faptul că ea ar fi aplicabilă bunurilor preluate în baza L. nr. 91/1945.

În consecință, apreciază pârâții, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile

L. nr. 1., întrucât bunurile revendicate au fost preluate de statul român în baza L. nr. 91/1945, anterior perioadei reglementă de L. nr. 1.. Bunurile fiind nerestituibile în baza L. nr. 1., se solicită respingerea contestației formulate împotriva deciziei de respingere a notificării.

În al doilea rând, instanța de fond nu a respectat principiul disponibilității în procesul civil. V. actele din procedura administrativă, instanța fondului a dataltceva decât contestatorul le-a solicitat, respectiv s-au notificat alte bunuri decât cele ce s-au pretins apoi ulterior în instanță, identificările cu date de CF fiind total diferite.

Un imobil se identifică în regim de carte funciară cu date de CF, astfel că pârâții se puteau pronunța doar cu privire la bunurile pentru care s-a formulat notificare.

Neformularea unei notificări în termenele prescrise de lege, asupra unor bunuri proprietatea antecesorilor părților, a fost constant interpretată în practica judiciară ca fiind o renunțare tacită la dreptul de moștenire, astfel că, în lipsa unei notificări, cu privire la bunurile pretinse direct în fața instanței de judecată, soluția de respingere a notificării este temeinică și legală, neputându-se dispune restituirea decât asupra a ceea ce s-a solicitat.

În subsidiar, pârâții solicită a se avea în vedere faptul că, prin notificarea formulată, s-au formulat pretenții după antecesoarea M. A. M., nu și după antecesorul M. Ș. Excesiv sau nu, formalismul este impus de L. nr. 1., întrucât, așa cum s-a arătat deja, formularea unei notificări are semnificația juridică a acceptării unei succesiuni, iar neformularea unei notificări are semnificația juridică a renunțării la succesiune.

Or, în speța de față, reclamantul nu a formulat notificare pentru bunurile moștenite de la defunctul său tată, M. Ș., astfel că a renunțat implicit la dreptul său succesoral.

Formularea unei astfel de notificări după mama sa, defuncta M. A. M., nu poate echivala cu acceptarea succesiunii după tatăl sau, fiind vorba de 2 succesiuni diferite.

Prin urmare, în subsidiar, dacă se apreciază ca reclamantul are calitate de persoană îndreptățită, pârâții solicită ca aceasta să îi fie stabilită doar asupra cotei de ½ parte ce o moștenește după mama sa (atât s-a preluat de la ea).

Cu privire la modul de restituire, instanța a dispus restituirea în natură a unor bunuri proprietate publică, necontestată de reclamant, invocând dispozițiile art. 9 și 10 din H. nr. 250/2007.

Potrivit chiar art. 9 pct. 3 din normele invocate de instanță, restituirea are loc în echivalent în ipoteza în care nu mai este posibilă în natură.

În speță, restituirea bunurilor în natură, așa cum a fost pronunțată ea de instanța fondului, nu mai este posibilă din cauza unui impediment legal, art. 136 alin. 4 din Constituție, conform căruia, "bunurile proprietatea publică sunt inalienabile".

În consecință, sentința fondului este dată cu încălcarea Constituției

României. Față de această situație, precum și față de solicitarea expresă a reclamantului ca pentru bunurile pentru care s-au emis titluri de proprietate în baza L. nr. 1., să-i fie restabilit dreptul de proprietate prin acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc, și având în vedere că bunurile revendicate sunt fie proprietate publică, fie reconstituite în baza L. nr. 1., în temeiul Constituției și al principiului disponibilității, pârâții recurenți solicită, în subsidiar, cel mult obligarea P.ui la emiterea unei noi dispoziții privind restituirea în echivalent bănesc a dreptului de proprietate pentru toate bunurile notificate.

Poz iț ia procesu al ă a in timatu lu i recl aman t în r apor t de recursul p âr âț ilor.

Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, recl aman tul M. A.a solicitatrespingerea recursului formulat de C. S. de C. și P. comunei S. de C. ca fiind nefondat, cu motivarea că imobilele notificate au fost preluate abuziv, în baza L. nr. 95/1945, deși reclamantul, părinții săi și bunici săi au avut și înainte de

1945, și după anul 1945, doar o singură cetățenie, cea română, preluarea efectivă fiind operată doar în anul 1949, când s-a desființat C.

Soluția de retrocedare în natură a bunurilor existente este legală raportat la expertiza în construcții, efectuată în cursul procedurii administrative, nefiindu- i imputabilă reclamantului lipsa cărților funciare din inventarul Oficiului de C. și P. I. B.

Dat fiind faptul că tatăl reclamantului, M. Ș., a decedat după preluarea abuzivă a imobilelor de către stat, dar înaintea decesului mamei reclamantului,

M. A. M., nu se poate retine nici aspectul greșit invocat de recurenți, cu privire la renunțarea reclamantului la moștenire după tatăl și bunica sa. Reclamantul nu a renunțat niciodată la moștenirea antecesorilor săi.

Potrivit prevederilor art. 6.1 din Normele metodologice de punere în aplicare a L. nr. 1., publicat in Monitorul Oficial nr. 227 - (...), deținătorul imobilului avea

și are competența de a dispune restituirea în natură a bunului aflat în proprietate publică fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prevăzute de L. nr. 2. pentru scoaterea din domeniul public. Astfel, instanța de fond în mod legal a dispus obligarea intimatului la emiterea unei noi dispoziții în conformitate cu îndreptățirea constatată a reclamantului, deoarece nu se produce nici o vătămare a drepturilor.

Dat fiind faptul că instanța de fond a constatat îndreptățirea reclamantului la restituirea în natură a imobilelor existente și libere, reclamantul apreciază că nu există posibilitatea legală de a se stabili despăgubiri în echivalent în locul retrocedării în natură.

Se impune astfel, respingerea recursului pârâților.

Recursurile sunt fondate în part

C ircu ms tanțele de f ap t ale c auze i .

Prin N. înregistrată sub nr. 126/(...) (f. 97 dosar fond, vol. I), reclamantul

M. A., în calitate de moștenitor al numitei M. A. M., a solicitat acordarea despăgubirilor bănești în conformitate cu prevederile art. 36 din L. nr. 1., pentru imobilele înscrise „în CF nr. 552, nr. top 916 -923; o moară cu nr. top 347, cu CF nr. 1484; casă mare care se găsește actualmente (magazii, CEC, spital, parcul)";.

Prin D. nr. 59/(...) (f. 5-7 dosar fond, vol. I), emisă de P. comunei S. de C., a fost respinsă notificarea formulată de reclamant, pentru următoarele motive, reținute în considerentele și dispozitivul acestei dispoziții: nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul din CF nr. 552 S. de C., nr. top 916-

923, deoarece în copia Colii de evoluție a CF, acestea nu apar ca fiind proprietatea notificatorului; nu a făcut dovada că preluarea imobilelor la stat a avut loc în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, mai exact că aceste imobile fac obiectul L. nr. 1.; nu s-a făcut dovada că persoana îndreptățită nu a primit despăgubiri; încheierea de CF nr. 86, prin care imobilele de mai sus au trecut la stat, cu titlu de expropriere, datează din anul 1927; din procesul-verbal încheiat la data de (...) și înregistrat la P. comunei S. de C., sub nr. 2140/(...), privind bunurile proprietarilor M. Ș. și N., nu rezultă că aceste bunuri ar fi proprietatea lui M. M.

Din procesul verbal încheiat de P. comunei S. de C. la data de (...) (f. 27-29 dosar fond, vol. I), rezultă faptul că absenteiștii M. Ș. și M. N. au părăsit țara în toamna anului 1944, iar potrivit O. nr. 2130/1945 al P. județului C. - T. - B. pentru Aplicarea Convenției de A. și a O. nr. 1. a C. de A. T., s-a procedat la inventarierea bunurilor mobile și imobile a celor doi, situate în comuna S. de C., județul C., fiind inventariate cu această ocazie toate bunurile menționate în sus menționatul proces-verbal, constând din:

1- terenuri arabile, în suprafață de 255 jugăre, fânaț, în suprafață de 275 jugăre, pășune, în suprafață de 32 jugăre și 800 stânjeni, pădure, în suprafață de 860 jugăre, pomi, în suprafață de 10 jugăre, trestie, în suprafață de 5 jugăre,neproductiv, în suprafață de 10 jugăre, total teren, în suprafață de 447 jugăre și

800 stânjeni;

2. - clădirile enumerate distinct și a căror componență a fost detaliat descrisă în procesul - verbal de inventariere, la fiecare dintre imobile fiind menționat, în mod distinct, valoarea imobilului la data inventarierii;

3. - inventarul mort, constând în prășitoare mecanică, mașină de tocat nutreț, mașină de sfărâmat porumb, mașină de cosit, basculă, mașină de semănat cu 22 de rânduri, grapă de livezi, plug rotativ american, mașină de tocat sfeclă, vânturătoare, etc., la fiecare din aceste bunuri fiind indicată, în mod distinct, valoarea bunurilor la data inventarierii;

4. - bunurile mobile identificate la data inventarierii, descrise în procesul- verbal, și cu privire la care s-a menționat, de asemenea, valoarea pentru fiecare bun în parte;

5. - produsele agricole existente la data inventarierii;

6. - moară țărănească, detaliindu-se în procesul verbal de inventariere toate părțile componente ale acestei mori țărănești, precum și valoarea fiecărei părți componente;

7. - fântâni;

8. - unelte, apreciindu-se de către C. de inventariere că valoarea totală a bunurilor din inventar se ridică la suma de 37.481.080 lei la data inventarierii.

Bunurile inventariate au fost date în administrare numitului F. T., care a prezentat o procură legalizată de notarul public, dată de fostul proprietar, administratorul declarând Comisiei de inventariere că fostul proprietar a plecat din comuna S. de C., la data de (...), în Elveția.

Din copia in extenso a cărții funciare nr. 552 S. de C. (f. 36-47 dosar fond, vol. I), rezultă faptul că în această carte funciară au fost transcrise imobilele din CF nr. 1 și CF nr. 501 S. de C., cu titlu de expropriere, în favoarea S.ui Român, prin Î. de CF nr. 288/(...), S. Român întabulându-și dreptul de proprietate sub B

1 în CF nr. 552 S. de C.

C.a funciară nr. 1484 S. de C., cu nr. top 631/9, A + 1, 348, A + 2,

640/b/22, A + 3, a fost depusă doar în extras la dosarul cauzei, respectiv doar foaia de avere (f. 29 dosar apel, vol. I) și parțial, foaia de proprietate, poziția de sub B 1 (f. 30 dosar apel, vol. II), poziție care o viza pe numita R. Ana, întabulată cu Î. de CF nr. 332/(...), cu titlu de împroprietărire.

În ceea ce privește CF nr. 501, care afirmativ a fost adusă în CF nr. 552, aceasta nu a fost găsită în inventarul B.ui de C. F., nici cu ocazia inventarierii din

2004, când arhiva de carte funciară a fost predată Oficiului de C. și P. I., și nici ulterior acestei date (f. 27-28, f. 55-56, f. 154 dosar apel, vol. I).

Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei (f. 48, 55, 53, 54 dosar fond, vol. I, f. 100 dosar apel, vol. II), rezultă faptul că M. I. (I.), decedată la data de (...), căsătorită cu M. I. (Ș./I.), a avut un fiu, pe M. Ș. care, la data de (...), s-a căsătorit cu numita M. A. (A. M.), născută B. V., la (...), și decedată la data de (...).

M. Ș., fiul lui I. (I.) și I., a decedat la data de (...).

Din căsătoria lui M. Ș. cu B. V. M. A. (A.) au rezultat, potrivit actelor de stare civilă aflate la dosarul cauzei, următorii copii: M. C., despre care nu există la dosar alte date referitoare la starea sa civilă, ori la eventualul deces al acesteia; M. A., născut la (...) și căsătorit la data de (...) cu Biro M. V., M. A. fiind reclamantul din prezenta cauză.

Tot din căsătoria lui M. I. (I.) cu M. I. a mai rezultat o fiică, M. M. N., căsătorită cu G. I., și decedată la data de (...) și care a avut doi descendenți direcți, pe G. N. și G. A.

G. M. N., născută M., este, așadar, mătușa reclamantului M. A., fiind sora cu tatăl reclamantului, M. Ș.

Prin urmare, numiții M. Ș. și M. N., care apar în procesul verbal de inventariere întocmit de C. C., la (...), sunt tatăl reclamantului din prezenta cauză și mătușa reclamantului.

Din fișa întocmită de C. de A. și S. a B. I. pentru averea persoanelor încadrate în art. 8 din Convenția de A., pe numele M. Ș., rezultă că din familia acestuia făceau parte, la data de (...), M. Ș., în vârstă de 62 de ani (bunicul reclamantului - s.n.); M. Ș., fiu, în vârstă de 36 de ani (tatăl reclamantului); M. A., născută V., soția fiului, în vârstă de 36 de ani (mama reclamantului); și cei doi copii, C., în vârstă de 8 ani, și A., în vârstă de 6 ani (reclamantul din prezenta cauză) (f. 394 dosar fond, vol. II).

În aceeași fișă întocmită de C. s-a reținut faptul că familia lui M. Ș. deținea în localitatea S. de C. imobilele înscrise în CF nr. 1, nr. top 409/1, 410 - 419, 63,

64, 65, 71, 637/2/b, 988/2, 988/3, 1, 2, 75/1, 75/2, 335, 354/1, 354/2, 366,

367, 369; CF nr. 558, nr. top 808, 810, 811/1, 812, 811/2; CF nr. 501, nr. top

461 - 463, 574 - 578/1.

G. M. N. a formulat în mod distinct notificare în temeiul L. nr. 1. (f. 94 dosar nr. (...) al T. B. N., acvirat la prezenta cauză), solicitând acordarea despăgubirilor bănești, în conformitate cu art. 36 din L. nr. 1., pentru imobilele înscrise în CF nr. 1553, nr. top 677/1/2 - 679, CF nr. 37, 749, 838, 794, cu nr. top 916 - 923, CF nr. 501, 508, cu nr. top 586/1/2 - 597, arătând că aceste imobile au fost preluate de la M. M.

N. formulată de G. M. N. a fost respinsă prin D. nr. 167/(...), emisă de P. comunei S. de C., pe motiv că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilele solicitate, cu acte de proprietate, și nu s-a făcut dovada că persoana îndreptățită nu a primit despăgubiri (f. 102-103 dosar nr. (...) al T. B. N.).

D. nr. 167/2007 a fost atacată în instanță, plângerea fiind soluționată în mod irevocabil prin D. nr. 112/A/(...) a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. (...), în sensul că s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în favoarea numitului G. N., succesorului lui G. M. N., pentru construcțiile preluate fără titlu valabil și demolate în totalitate, identificate conform raportului de expertiză întocmit în cauză de experții C. E. și B. R.

Din fișa nr. 2 întocmită de C. de A. și S. a A. B. I., cu privire la numita G. N., născută M., rezultă că la data de (...), din familia acesteia făcea parte doar G. N., în vârstă de 32 de ani, precum și copii acesteia, G. N., în vârstă de 11 ani, și G. A., în vârstă de 9 ani, printre bunurile pretins a fi proprietatea acesteia fiind enumerate mai multe construcții și bunuri mobile, însă fără menționarea datelor de carte funciară în care se regăseau înscrise respectivele construcții (f. 157- 160 dosar nr. (...) al T. B. N.).

Prin procesul verbal de inventariere întocmit de C. C. la data de (...) (f. 7-9 dosar nr. (...) al T. B. N., acvirat la prezenta cauză), au fost inventariate toate bunurile preluate de la M. I., măritată G., și de la G. I., fiind enumerate distinct, cu indicarea separată a valorii pentru fiecare bun, toate bunurile imobile, terenuri și construcții, mobilele, inventarul mort, produsele agricole, etc., făcându-se mențiunea în acest proces-verbal de inventariere că bunurile sunt cuprinse în CF nr. 501 S. de C.

Prin Î. de CF nr. 4279/(...), dată de B. de C. F. de pe lângă Judecătoria

Bistrița în dosar de CF nr. 4. (f. 64 dosar apel, vol. I), s-a respins cererea formulată de petenta G. M. N., având ca obiect reconstituirea CF nr. 501 S. de C., pe motiv că, în anii 1932 - 1935 și 1940, parte din imobilele înscrise în această carte funciară au făcut obiectul împroprietăririi altor persoane fizice decât antecesorii petentei, astfel încât, în lipsa oricăror alte dovezi, este greu de presupus că acestea au reprezentat proprietatea antecesorilor petentei.

Această încheiere de CF a fost menținută prin decizia civilă nr. 99/A/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. 376/C/2006, nr. unic (...), decizie rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 442/R/(...) a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. (...) (f. 69 - 74, f. 75 - 77 dosar apel, vol. I).

Rezultă, așadar, că CF nr. 501 nu se regăsește în arhivele cărții funciare, neputându-se deci stabili dacă în această carte funciară au fost sau nu întabulați antecesorii reclamantului M. A.

Oricum, prin N. nr. 126/(...) reclamantul nu a solicitat, în temeiul L. nr. 1., nici imobilul din CF nr. 501 S. de C., nici imobilul din CF nr. 1 S. de C., ci doar imobilul din CF nr. 552, nr. top 916 - 923, o moară cu nr. top 347, probabil din CF nr. 1484; „o casă mare care se găsește actualmente (magazii, CEC, Spital, parcuri)";.

Din înscrisurile aflate la filele 112, 120, 122, 123, 126, dosar fond, vol. I, rezultă faptul că de la M. Ș., căsătorit cu M. A., s-a expropriat o moară, care ulterior a fost predată în custodie lui M. Ș., acesta având îndatorirea să conserve și să administreze bunurile imobile și mobile proprietatea lui M. A.

Din expertiza extrajudiciară în construcții, întocmită de expert T. M., rezultă că în satul S. de C. familia reclamantului a avut în proprietate mai multe imobile construcții, printre care, casă familială - conac, clădire anexă la conac, clădire pentru fierărie, potcovărie, rotărie, magazie făină și birou agricol, locuință familială (în prezent, grădiniță), moară (f. 57 - 77 dosar fond, vol. I).

Expertiza întocmită de expertele C. E. și B. R. în dosar nr. (...) al T. B. N., și care a stat la baza soluționării plângerii întocmite de G. N., ca moștenitor a lui G. M. N., împotriva D. prin care a fost soluționată notificarea formulată de aceasta în baza L. nr. 1., a evaluat construcțiile cuprinse în procesul verbal încheiat la data de (...), și prin care au fost inventariate bunurile mobile și imobile care au aparținut lui M. Ș. și M. N., adică tatălui și mătușii reclamantului din prezenta cauză, M. A. (A.)(f. 117 - 164 dosar fond, vol. I).

Din înscrisurile depuse la filele 395, 398-406 dosar fond, vol. II, și care cuprind A. nr. 48 la inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al C. S. de C., rezultă împrejurarea că, aparent, o parte din imobilele solicitate de reclamant ar face parte din domeniul public al comunei S. de C., fiind înscrise în CF nr. 1685, nr. cad. 78, și nr. 1684, nr. cad. 77 (f. 407, 408 dosar fond, vol. II).

Cu pr iv ire l a d ispoz iț iile leg ale apl ic ab ile î n c auz ă.

L. nr. 1., republicată, instituie, prin dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9, regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, și care se circumscriu dispozițiilor acestei legi, în favoarea persoanelor îndreptățite.

Art. 1 alin. 2 prevede că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care pot să constea fie în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, fie în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în timp ce alin. 4 al aceluiași articol prevede că măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.

Art. 10 din L. nr. 1., republicată, stabilește în ce condiții pot fi restituite în natură imobilele preluate în mod abuziv, după distincțiile făcute în aliniatele acestui articol, și anume:

„(1) In situația imobilelor preluate in mod abuziv si ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru construcțiile ramase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

(2) In cazul in care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate in mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățita va obține restituirea in natura a părții de teren ramase libera, iar pentru suprafața ocupata de construcții noi, cea afectata servituților legale si altor amenajări de utilitate publica ale localităților urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent.

(3) Se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate in condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum si construcții ușoare sau demontabile.

(4) Se restituie in natura inclusiv terenurile fara construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, daca nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.

(5) Se restituie in natura si terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s- au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, daca persoana îndreptățita achita acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piața a construcției respective, stabilita potrivit standardelor internaționale de evaluare.

(6) In cazul imobilelor preluate in mod abuziv si ale căror construcții edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamități naturale, persoana îndreptățita beneficiază de restituirea in natura pentru terenul liber. Daca terenul nu este liber, masurile reparatorii pentru acesta se stabilesc in echivalent.

(7) Dispozițiile alin. (6) se aplica in mod corespunzător si imobilelor rechiziționate in baza L. nr. 139/1940 si ale căror construcții edificate pe acestea au fost distruse in timpul războiului, daca proprietarii nu au primit despăgubiri. (8) Valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate in mod abuziv si demolate se stabilește potrivit valorii de piața de la data soluționării notificării, stabilita potrivit standardelor internaționale de evaluare in funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului.

(9) Valoarea terenurilor, precum si a construcțiilor nedemolate preluate in mod abuziv, care nu se pot restitui in natura, se stabilește potrivit valorii de piața de la data soluționării notificării, stabilita potrivit standardelor internaționale de evaluare.

(10) In situațiile prevăzute la alin. (1), (2) si (6), masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de către entitatea investita potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.

(11) Este interzisa înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilului a cărui restituire in natura nu este posibila datorita afectării acestuia unei amenajări de utilitate publica. Interdicția subzista pe o perioada de 5 ani, calculata cu începere de la data emiterii deciziei/dispoziției de acordare de masuri reparatorii in echivalent motivata pe afectarea acestuia";.

Potrivit art. 22 alin. 1 din L. nr. 1., republicată, fost art. 21 al legii în forma inițială a acesteia, „persoana îndreptățita va notifica in termen de 6 luni*) de la data intrării in vigoare a prezentei legi persoana juridica deținătoare, solicitând restituirea in natura a imobilului. In cazul in care sunt solicitate mai multe imobile, se va face cate o notificare pentru fiecare imobil";, alin. 2, 3, 4 și 5 prevăzând condițiile de fond și de formă pe care trebuia să le îndeplinească notificarea formulată în temeiul acestei legi, după cum urmează:

„(2) N. va cuprinde denumirea si adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum si valoarea estimata a acestuia.

(3) N. va fi comunicata prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria in a cărei circumscripție teritoriala se afla imobilul solicitat sau in a cărei circumscripție își are sediul persoana juridica deținătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra notificarea si o va comunica persoanei notificate in termen de 7 zile de la data înregistrării.

(4) N. înregistrata face dovada deplina in fata oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar daca a fost adresata altei unități decât cea care deține imobilul.

(5) Nerespectarea termenului de 6 luni*) prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita in justiție masuri reparatorii in natura sau prin echivalent";.

Termenul de 6 luni prevăzut de art. 21 din L. nr. 1., în redactarea sa inițială, devenit art. 22 după republicarea legii, a fost prelungit succesiv, cu câte

6 luni, prin nr. 1. și prin nr. 1..

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. 1 din aceeași lege, în absenta unor probe contrare, existenta si, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus in executare măsura preluării abuzive, alin. 2 al aceluiași articol precizând că, în aplicarea prevederilor alin. (1) si in absenta unor probe contrare, persoana individualizata in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus in executare măsura preluării abuzive este presupusa ca deține imobilul sub nume de proprietar.

Art. 10.3 din H. nr. 250/2007 stipulează următoarele: „în toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație

(străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism. P. alin. (11) al art. 10 din lege interzic înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă datorită afectării acestuia unei amenajări de utilitate publică. Interdicția instituită de acest text legal subzistă pe o perioadă de

5 ani, calculată cu începere de la data emiterii deciziei/dispoziției de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, motivată pe afectarea acestuia unei amenajări de utilitate publică";.

Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din L. nr. 1., republicată, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în înțelesul prezentei legi, constând în restituire în natură sau,după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și, în conformitate cu art. 4 alin. 2, moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Alin. 3 al aceluiași art. 4 prevede că succesibilii care, după data de 6 martie

1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.

Art. 4 alin. 4 prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.

Cu pr iv ire l a c ar ac ter ul p arț ial f ondat al c elor dou ă recursur i.

Prin prisma dispozițiilor art. 3 și 4 din L. nr. 1., republicată, coroborate cu actele de stare civilă și cu evidențele de inventariere întocmite de C. C., aflate la dosarul cauzei, Curtea constată că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza L. nr. 1. pentru imobilele notificate, înscrise în CF nr.

552, nr. top 916 - 923, (transcrise în această carte funciară din CF nr. 501 S. de C.), în CF nr. 1484, nr. top 347, în calitatea sa de moștenitor a lui M. A. M., decedată la (...), și care, la rândul ei, l-a moștenit pe soțul său, M. Ș., decedat la

(...), acesta din urmă fiind fiul lui M. I. și a lui M. I. (Ș. I.).

Este nefondată susținerea pârâților recurenți, în sensul că reclamantul ar fi îndreptățit doar la cota de ½ - a parte din imobilele notificate, după mama sa, M. A. M., iar nu și cu privire la cota de ½ - a parte, după tatăl său, M. Ș., câtă vreme, prin succesiuni succesive, reclamantul M. A. l-a moștenit, practic, pe tatăl său, M. Ș., acesta, la rândul său, moștenindu-i pe proprietarii tabulari inițiali, M. I. (I.), căsătorită cu M. I. (I. Ș.).

Astfel, M. A. M. (decedată la (...)) l-a moștenit pe soțul ei, M. Ș., (decedat la (...)), care era fiul lui I. și I. (Ș. I.) - M. Ș. fiind fratele lui G. M. N. -, iar reclamantul M. A. a moștenit-o pe mama sa, M. A. M. (A.).

Drept urmare, Curtea constată că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în baza L. nr. 1. pentru cota de 1/1 parte din imobilele notificate, dat fiind că, proprietatea tatălui său, M. Ș., a fost moștenită de mama sa, M. A. M., pe care a moștenit-o doar reclamantul M. A., acesta fiind singurul care, cel puțin așa cum rezultă din actele dosarului pendinte, a formulat notificare în baza L. nr.

1..

Pe cale de consecință, Curtea constată că este nefondat motivul de recurs, din recursul pârâților, prin care se susține că reclamantul ar fi îndreptățit doar la cota de ½ - a parte din imobilele notificate.

Desigur, averea lui M. I. (I.), căsătorită cu M. I. (I. Ș.), se cuvenea în părți egale lui M. Ș., tatăl reclamantului, și lui G. M. N., însă, din perspectiva formulării unor notificări diferite de către reclamant și G. M. N., pentru imobile parțial diferite, și din perspectiva întocmirii unor fișe de inventariere diferite de către C. C., în mod distinct pentru averea fiecăruia dintre cei doi, este de verificat, în concret, dacă nu cumva s-ar ajunge la o dublă reparație în privința numerelor topografice 916 - 923, solicitate în temeiul L. nr. 1., atât de către G. M. N., cât și de către reclamantul M. A.

De asemenea, se impune a se verifica, dacă prin cele două Notificări, formulate în baza L. nr. 1. de către M. A. și de către G. M. N., nu s-au solicitat, respectiv, nu au fost ulterior acordate în favoarea lui G. M. N., despăgubiri pentru aceleași imobile construcții, dat fiind că expertiza întocmită de C. E. și B. R. a avut în vedere, la stabilirea despăgubirilor pentru construcții, procesul verbal de inventariere întocmit de C. C., la (...), proces-verbal prin care au fost inventariatebunurile lui M. Ș. (tatăl reclamantului) și M. N. (mătușa reclamantului), iar nu procesul verbal de inventariere întocmit la data de (...).

Motivul de recurs, din recursul pârâților, prin care se susține că imobilele notificate nu ar face obiectul L. nr. 1., întrucât au fost preluate în baza L. nr.

91/(...), deci anterior perioadei de referință supusă L. nr. 1., este nefondat, și urmează să fie respins de către Curte, motivat pe următoarele considerente:

Este adevărat că imobilele notificate, afirmativ, ar fi intrat inițial în administrarea C., în baza L. nr. 91/1945, privind lichidarea bunurilor inamice, dar nu este mai puțin adevărat că nu se poate verifica cu ce titlu și în ce an S. Român și-a întabulat dreptul de proprietate în CF nr. 501 S. de C., dat fiind că această carte funciară este dispărută, putându-se doar prezuma că trecerea efectivă a acestor imobile în proprietatea statului a intervenit ulterior datei de 6 martie 1945, un argument în acest sens constituindu-l prevederile art. 10 și art. 11 din L. nr. 2..

Astfel, potrivit art. 10 și art. 11 din L. nr. 2., privind lichidarea C., bunurile care nu au fost restituite proprietarilor trec de drept în proprietatea S.ui R.

Cu alte cuvinte, S. Român, în virtutea art. 10 și art. 11 din L. nr. 2., a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor care au făcut inițial obiectul L. nr. 91/1945, cu titlu de drept lege, temeiul legal al preluării imobilelor de către stat fiind L. nr. 2., lege care a intrat în vigoare ulterior datei de 6 martie 1945.

Drept urmare, se poate vorbi despre o preluare abuzivă a acestor imobile, în sensul art. 2 alin. 1 lit. h din L. nr. 1., republicată.

Pe cale de consecință, Curtea constată că imobilele notificate de reclamant, cel puțin aparent, fac obiectul L. nr. 1..

Aparența este justificată pe considerentul că este foarte posibil ca pentru imobilele notificate prin N. nr. 126/(...), reclamantul să fi obținut măsuri reparatorii și în baza L. fondului funciar, împrejurare care, însă, se impune a fi verificată, atât prin efectuarea de demersuri în acest sens la C. locale și județene de fond funciar, cât și, eventual, dacă va fi cazul, printr-o expertiză topografică de specialitate, prin care să se stabilească dacă terenurile cu numerele topografice solicitate prin această notificare nu au făcut cumva și obiectul L. fondului funciar.

Corect au observat însă pârâții recurenți că prin N. nr. 126/(...) reclamantul a solicitat anumite bunuri, iar ulterior, în instanță, a pretins alte bunuri decât cele notificate, practic, Tribunalul Bistrița Năsăud ajungând, prin soluția obiect al prezentului recurs, să se pronunțe cu privire la alte imobile decât cele care au fost solicitate prin N.

Or, prin prisma art. 22 alin. final din L. nr. 1., republicată, pentru imobilele pentru care nu s-a formulat în termen legal notificare în temeiul acestei legi, nu se mai pot solicita în instanță despăgubiri, nici în temeiul L. speciale nr.

1., și nici în temeiul dreptului comun, în acest sens, dispunând și D. în interesul legii nr. 33/(...) a Înaltei Curți de C. și J.

Pronunțându-se asupra altor imobile decât cele care au făcut obiectul Notificării nr. 126/(...), hotărârea T. B. N. se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 312 alin. 3, coroborat cu art. 312 alin. 5 teza I C.pr.civ., respectiv, nu a fost cercetat fondul cauzei deduse judecății.

Pe de altă parte, potrivit susținerilor pârâților recurenți, o parte din imobilele construcții notificate de reclamant, ar constitui domeniul public al C. S. de C., însă, este de verificat, prin prisma art. 21 alin. 5 din L. nr. 1., republicată, dacă bunurile notificate se găseau sau nu în domeniul public al C. S. de C. la data formulării Notificării nr. 126/(...), dat fiind că A. nr. 48, care atesta inventarul bunurilor care aparțin domeniul public al C. S. de C., a fost publicatăîn Monitorul Oficial nr. 647 bis/(...), adică după data formulării Notificării de către reclamant.

În ceea ce privește motivul din recursul reclamantului, prin care se solicită obligarea pârâților la emiterea unei noi dispoziții cuprinzând cuantumul sumelor ce constituie contravaloarea imobilelor demolate, Curtea constată că acesta este doar parțial fondat, în sensul că în virtutea Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, instanța de judecată poate ea însăși să stabilească aceste despăgubiri, nemaifiind necesară obligarea P.ui la emiterea unei noi dispoziții în acest sens.

Drept urmare, este nefondată susținerea recurentului reclamant, în sensul că se impune obligarea pârâților la emiterea unei noi dispoziții în acest sens, dar este fondată aserțiunea reclamantului, conform căreia se pot stabili despăgubiri pentru imobilele demolate.

Astfel, prin raportare la procesul-verbal de inventariere din (...), aflat la filele 27, 165 dosar fond, vol. I, coroborat cu raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert T. M., precum și cu alte probe, testimoniale ori cu înscrisuri, construcțiile demolate puteau fi identificate, și se putea stabili valoarea acestora la momentul actual, mai ales că, în procesul verbal de inventariere din (...) s-a menționat, pentru fiecare din imobile, valoarea acestuia la data inventarierii.

Curtea constată, așadar, că în aceste limite, recursul reclamantului este fondat, soluția T. B. N. fiind pronunțată cu necercetarea fondului cauzei.

Motivul de recurs al reclamantului, de a fi pus de îndată în posesie cu privire la imobilele notificate și existente, se impune a fi respins în temeiul prevederilor art. 25 alin. 4 din L. nr. 1., republicată, conform cărora, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

Cu alte cuvinte, punerea în posesie poate fi făcută doar după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

Motivul de recurs, din recursul reclamantului, având ca obiect obligarea pârâților la despăgubiri pentru lipsa folosinței imobilelor, se impune, de asemenea, a fi respins ca nefondat, dat fiind că în favoarea reclamantului nu există un titlu (executoriu) care să consfințească dreptul său de proprietate asupra imobilelor notificate prin N. nr. 126/(...), și prin care pârâții să fi fost obligați la a-i recunoaște reclamantului dreptul de proprietate cu privire la respectivele imobile.

În ceea ce privește motivul de recurs prin care se susține că reclamantul a formulat anumite solicitări prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond și, afirmativ, neluate în considerare, Curtea constată că acesta este, de asemenea, nefondat, știut fiind că, în conformitate cu art. 129 C.pr.civ., instanța se poate pronunța doar asupra obiectului cererii deduse judecății, cu care a fost legal învestită, și doar asupra chestiunilor de drept material și procedural care au fost puse în dezbaterea contradictorie a părților anterior închiderii dezbaterilor, cu respectarea principiului oralității și al contradictorialității.

Or, concluziile scrise invocate de reclamant au fost depuse la dosar după închiderea dezbaterilor în fond (f. 431, 432 dosar fond, vol. II).

Așa fiind, în temeiul considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304¹, art. 312 alin. 3 teza I și art. 312 alin. 5 teza I C.pr.civ., Curtea va admite în parte ambele recursuri, va casa sentința recurată și va trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Bistrița Năsăud.

Instanța de rejudecare va avea în vedere toate aspectele invocate în considerentele prezentei decizii, respectiv, se va pronunța asupra imobilelorterenuri și construcții menționate în N. nr. 126/(...); va verifica dacă aceste imobile terenuri nu au făcut cumva obiectul L. fondului funciar; va verifica dacă pentru imobilele construcții notificate nu s-au acordat deja despăgubiri în favoarea lui G. N., succesorul lui G. M. N. va stabili dacă construcțiile notificate făceau parte, la data de (...), din domeniul public al C. S. de C. va stabili dacă în parte sau în întregime construcțiile notificate există în prezent în realitate, în caz afirmativ, dacă este sau nu posibilă restituirea sau nu în natură în favoarea reclamantului; va verifica dacă pentru numele topografice 916 - 923 nu s-au acordat deja despăgubiri în favoarea lui G. N., ca succesor al lui G. M. N., fie în temeiul L. nr. 1., fie în temeiul legii fondului funciar; va verifica dacă pentru aceleași numere topografice reclamantul nu a beneficiat de prevederile L. fondului funciar.

În rejudecare se va verifica dacă sora reclamantului, M. C., ori alți eventuali succesori ai lui M. A. M., au formulat sau nu notificare în termen, în temeiul L. nr. 1., pentru aceleași imobile care au făcut și obiectul notificării nr.

126/(...).

Instanța de rejudecare va putea administra toate probele pe care le va considera necesare, pertinente, utile și concludente, pentru justa soluționare a acestor împrejurări, cu referire strictă la imobilele care au făcut obiectul notificării nr. 126/(...) și la cele statuate în considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E:

Admite în parte recursul declarat de pârâții P. C. S. DE C. ȘI C. S. DE C., precum și recursul declarat de reclamantul M. A., împotriva sentinței civile nr. 9. din (...) a T. B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, T. B.-N.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.

GREFIER

A.-A. M.

Red.CMC/dact.MS

3 ex./(...) J.fond: N.M.

← Decizia civilă nr. 2455/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 4346/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 1409/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 1787/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 4988/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 2455/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 4346/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 564/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 3696/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 551/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă