Decizia civilă nr. 3702/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 3702/R/2012

Ședința publică din 21 septembrie 2012

I. constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ

JUDECĂTORI: I.-D. C.

A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții T. S. Ș. și S. F., împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T.ului C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat C. P., având ca obiect succesiune.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, doamna avocat C. I. T., care depune la dosar delegația de substituire, care atestă că a fost împuternicită de S. L., M., Ș. și A. să se prezinte în substituirea domnului avocat M. R. I. în prezentul dosar, lipsă fiind părțile personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamanții T. S. Ș. și S. F. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtului intimat și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...), reclamanții recurenți T. S. Ș. și S. F., prin intermediul domnului avocat M. R. I., au formulat și înregistrat la dosar o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru aferentă recursului, care a fost respinsă cu opinie majoritară, prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de (...).

Totodată, Curtea constată că la data de (...), reclamanții recurenți T. S. Ș. și

S. F., prin intermediul domnului avocat M. R. I., au formulat și înregistrat la dosar o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, la care au anexat acte doveditoare, cerere care a fost soluționată prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de (...), după cum urmează:

"În temeiul art. 8 alin. 2 din OUG nr. 51/2008, modificată prin L. nr. 2., admite în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamantul recurent S. F., în dosar civil nr. (...) al C. de A. C. ;

În temeiul art. 8 alin. 3 din OUG nr. 51/2008, modificată prin L. nr. 2., admite în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanta recurentă T. S. Ș. și, în consecință :

Scutește pe reclamantul recurent, S. F., precum și pe reclamanta recurentă

T. S. Ș., de obligația de plată a 50% din taxa judiciară de timbru în sumă de

3.128 lei, aferentă recursului obiect al dosarului civil nr. (...) al C. de A. C., respectiv, de suma de 1.564 lei.

Menține obligația de plată a recurenților cu privire la 50% din taxa judiciară de timbru aferentă recursului obiect al dosarului civil nr. (...) al C. de A. C., respectiv cu privire la suma de 1.564 lei. În temeiul art. 8 alin. 3 din

OUG nr. 51/2008, modificată prin L. nr. 2., eșalonează taxa judiciară de timbru în sumă de 1.564 lei, menținută în sarcina reclamanților recurenți, în 10 rate lunare, în cuantum de câte 156,4 lei fiecare rată lunară, scadentă în data de 25 a fiecărei luni, începând cu luna septembrie 2012.

Irevocabilă.

Dată în ședința Camerei de C. și pronunțată în ședință publică, azi, 20 septembrie 2012.";

Față de această împrejurare, Curtea constată că nu mai subzistă în cauză excepția netimbrării recursului.

De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâtul intimat, prin intermediul domnului avocat C. F., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, prin care se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în totalitate a deciziei atacate și implicit a sentinței civile nr. 4956 din (...) a Judecătoriei C.-N., cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, întâmpinare la care a fost anexată împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că pârâtul intimat C. P. a împuternicit pe avocații F. C., T. S. și F. H. pentru formularea și susținerea poziției procesuale, precum și pentru a-l asista și a-l reprezenta în dosarul nr. (...) al C. de A. C.

I. înmânează reprezentantei reclamanților recurenți un exemplar din întâmpinarea pârâtului intimat.

Reprezentanta reclamanților recurenți solicită acordarea unui termen de judecată pentru a formula în scris calea de atac împotriva soluției date cu privire la cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanții recurenți T. S. Ș. și S. F.

I. aduce la cunoștința reprezentantei reclamanților recurenți împrejurarea că împotriva soluției date cu privire la cererea de acordare a ajutorului public judiciar nu este nici o cale de atac legală, având în vedere că cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanții recurenți T. S. Ș. și S. F. a fost soluționată în mod irevocabil.

Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantei reclamanților recurenți posibilitatea de a studia întâmpinarea pârâtului intimat și încheierea prin care a fost soluționată cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanții recurenți T. S. Ș. și S. F., precum și pentru a da pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, doamna avocat C. I. T., care arată că se prezintă în substituirea domnului avocat M. R. I., a cărui împuternicire avocațială de reprezentare se află la f. 11 din dosar, precum și reprezentantul pârâtului intimat, domnul avocat C. F., cu împuternicire avocațială de reprezentare, la f. 29 din dosar, lipsă fiind părțile personal.

I. aduce la cunoștința reprezentantului pârâtului intimat aspectele discutate la prima strigare a cauzei.

Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C. invocă și pune în discuție inadmisibilitatea parțială a motivelor de recurs, respectiv a acelor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, prin care se tinde la reanalizarea stării de fapt și la reanalizarea probatoriului administrat în cauză, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C. au fost abrogate prin art. I pct. 111^{1și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.}

De asemenea, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 282 alin. 1 C. coroborat cu art. 299 alin. 1 C. invocă inadmisibilitatea recursului în ceea ce privește criticile referitoare la hotărârea primei instanțe.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților recurenți în susținerea recursului și reprezentantului pârâtului intimat pentru a pune concluzii asupra recursului declarat de reclamanți, cu precizarea ca reprezentanții părților să se refere și la excepțiile invocate din oficiu de către instanță.

Reprezentanta reclamanților recurenți solicită respingerea excepțiilor invocate din oficiu de către instanță și, totodată, arată recursul reclamanților a fost formulat în temeiul art. 304 pct. 9 C., deoarece hotărârea recurată este lipsită de temei legal.

De asemenea, reprezentanta reclamanților recurenți arată că în cauză au fost îndeplinite condițiile stabilite de legiuitor pentru erede, iar pentru valabilitatea dreptului succesoral, arată că art. 689 C. civ. nu impune condiții de formă.

Cu privire la dreptul succesoral, reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu contează actul ci intenția, iar îndeplinirea unui fapt se poate face prin orice mijloc de probă și, totodată, arată că instanța de apel a creat în plus o condiție care nu este prevăzută de lege.

În concluzie, reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului reclamanților așa cum a fost formulat, cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată, pe care se obligă să le dovedească până la sfărșitul dezbaterilor, dacă nu sunt dovezi la dosar.

Se prezintă în sala de judecată pârâtul intimat C. P.

Reprezentantul pârâtului intimat susține poziția procesuală cu privire la excepția invocată prin întâmpinare, având în vedere că în memoriul de recurs se aduc în discuție motive care tind la reanalizarea stării de fapt și, totodată, solicită admiterea excepțiilor invocate din oficiu de către instanță.

De asemenea, reprezentantul pârâtului intimat arată că prin întâmpinare s-a referit la prevederile art. 689 C. civ. teza a II-a , coroborat cu cele ale art. 700

C. civ. și a menționat că instanța de apel nu a analizat sub nici o formă condițiile de valabilitate a actului, ci prin prisma imperativă a prevederilor art. 700 C. civ., instanța a analizat data actului, pentru a verifica termenul de șase luni prevăzut de legiuitor pentru acceptarea succesiunii, dar nu a fost nici un martor care să poată confirma că data de pe acel act este data reală.

În opinia sa, reprezentantul pârâtului intimat arată că instanța de apel a soluționat cauza în mod corect, just și legal, în condițiile în care instanța de apel nu a analizat valabilitatea acelui act, ci a analizat actul prin raportare la data înscrisă pe acesta, cu raportare la dispozițiile exprese ale art. 700 C.

De asemenea, reprezentantul pârâtului intimat arată că intenția trebuie să fie neechivocă, dar trebuie să se localizeze și în timp, iar pentru a se verifica acel timp imperativ prevăzut de art. 700 C. civ., instanța de apel s-a raportat la data înscrisă pe act.

În concluzie, reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 2.000 lei, conform dovezii pe care o depune la dosar.

După luarea cauzei, se prezintă în sala de judecată, doamna avocat C. I. T., care depune la dosar o copie de pe factura și chitanța, care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 2.000 lei + TVA în sumă de 480 lei.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 4956 din data de (...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a reclamanților-pârâți T. S.-S. și S. F., invocata de pârâtul-reclamant C. P. prin întâmpinare.

S-a constatat că reclamanții-pârâți sunt străini de succesiunea defunctei

C. M., decedată la data de (...), prin neacceptare.

S-a respins cererea principală formulată și precizată de reclamanții-pârâți

T. S.-Ș. și S. F., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant C. P. ca neîntemeiată.

S-a admis cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtul- reclamant C. P., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți T. S.-S. și S. F.

S-a constatat deschisă succesiunea defunctei C. M., decedată la data de

(...).

S-a constatat că de pe urma defunctei C. M. a rămas unic moștenitor legal pârâtul-reclamant, în cota de 1/1.

Reclamanții-pârâții au fost obligați la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 2550,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocațial.

În acord cu dispozițiile art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile procesuale avansate de stat, în cuantum de 1856 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, și 2,65 lei reprezentând timbru judiciar, acordate reclamanților-pârâți, rămân în sarcina acestuia.

P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de (...) a intervenit decesul numitei C. M., cu ultimul domiciliu in mun. C.-N., str. B., nr.

4, ap. 84, jud. C., potrivit certificatului de deces seria DS nr. 106414/(...). Având in vedere adresa nr. 411/(...), eliberata de C. N. P., din care rezulta ca nu s-a înregistrat dezbaterea succesiunii privind pe defuncta C. M., instanța a constatat deschisă succesiunea de pe urma acesteia.

În determinarea vocației succesorale generale, fata de dispozițiile art. 654 și

655 din Codul civil și, având în vedere materialul probator administrat la dosarul cauzei, fata de legătura de descendență între defuncta și parti, vocație succesorale generala la moștenirea defunctei C. M. au reclamanții-parați T. S.-S. si S. F. si paratul-reclamant C. P., cei dintâi in calitate de descendenți de gradul II (de tata predecedat S. S.), in calitate de nepoti, iar cel din urma in calitate de descendent de gradul I.

Î., pentru a veni efectiv la moștenirea lui de cuius, cel cu vocație succesorală trebuie să întrunească in chiar persoana sa si vocația succesorala concreta.

În acest sens, instanța de fond, văzând excepția prescripției dreptului de opțiune succesorala al reclamanților in ceea ce privește succesiunea de pe urma defunctei C. M., invocata de paratul-reclamant prin întâmpinare, a reținut următoarele:

Potrivit condițiilor stabilite în art. 655 din Codul civil pentru a putea moșteni, o persoană trebuie să întrunească două condiții: una pozitivă, aceea de a exista la data deschiderii succesiunii, adică de a avea capacitate succesorală și una negativă, respectiv de a nu fi nedemnă. La aceste condiții expres cerute de lege, doctrina a mai adăugat una, și anume aceea a existenței vocației la moștenire. D. succesoral român conferă vocație succesorală generală la moștenirea ab intestat rudelor defunctului, respectiv persoanelor care se află într-o legătură de descendență sau ascendență în linie dreaptă sau colaterală cu de cuius.

Astfel cum rezultă din certificatul de naștere seria NI nr. 4., numitul S. S., născut la data de (...), a fost fiul numitei S. M. (ulterior cas. C.) si a decedat la data de (...), conform certificatului de deces seria D9 nr. 9.. In ceea ce ii privește pe reclamanții T. S.-S. (născuta S.) si S. F., aceștia sunt descendenții de gradul I ai numiților S. S. si S. V., potrivit certificatelor de nastere seria N7 nr. 1., seria N5 nr. 7. si certificatului de casatorie seria CA nr. 7..

Referitor la reclamanții-pârâți, instanța de fond a reținut ca aceștia au calitatea de moștenitori ai defunctului S. S. (descendent al defunctei C. M., anterior casatoriei S.), decedat la data de (...), astfel cum s-a arătat mai-sus. Întrucât autorul celor doi reclamanți-parați este predecedat fata de defuncta C. M., in cauza devin incidente dispozițiile legale privitoare la reprezentarea succesorala (art. 664 si urm. Cod civil), cei doi reclamanți urcând in gradul si in locul celui reprezentat si culegând partea care i s-ar fi cuvenit defunctului S. S. din moștenire, daca s-ar mai fi aflat in viata. Constatand indeplinirea conditiilor legale referitoare la reprezentarea succesorala a defunctului S. S., respectiv cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii mostenirii, locul celui reprezentat sa fie un loc util si reprezentantii sa indeplineasca toate conditiile necesare pentru a culege mostenirea lasata de defunct, instanța a analizat daca reclamanții-parații au si vocatie concreta la moștenirea defunctei C. M., prin exercitarea dreptului de optiune succesorala.

Ca atare, având în vedere aceste elemente de fapt, respectiv legătura de descendență între defuncta și reclamanții-pârâți, instanța de fond a reținut ca aceștia din urmă au vocatie succesorala generală la mostenirea lasata de defuncta. Î., pentru a veni efectiv la moștenirea lui de cuius, cel cu vocație succesorală trebuie să accepte succesiunea înăuntrul termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1 Cod civil. E. termenului de prescripție, fără ca succesibilul să fi făcut acte de acceptare expresă sau tacită a moștenirii are drept consecință pierderea dreptului de a accepta moștenirea, iar odată cu acesta și a vocației succesorale, fiind considerat străin de moștenire.

Analizând excepția invocată sub aspectul neacceptării succesiunii de către reclamanții-parați, instanța de fond a reținut, astfel cum rezultă din extrasul din registrul de deces pentru uz oficial, că la data de (...), a intervenit decesul defunctei C. M.

Din declarația martorilor audiați nemijlocit de instanța, a rezultat că reclamanții-parați au vizitat-o pe defuncta, iar după decesul acesteia si pe parat, insa nu au atestat împrejurarea ca aceștia au efectuat acte materiale de acceptare tacita a succesiunii de pe urma numitei C. M., aspect ce se susține in plan probator si de răspunsurile de interogatoriul luat reclamantului-parat S. F. M. au aratat ca numai paratul-reclamant a continuat sa locuiască in apartament si ca acesta a efectuat platile impozitului si de întreținere aferente imobilului după decesul numitei C. M. M. au mai precizat ca, potrivit relatărilor reclamanților, aceștia au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu numita V. S. M. cu privire la cota lor de proprietate ce li se revenea de pe urma autoarei lor cu privire la imobilul-apartament situat in mun. C.-N., str. B., nr. 4, ap. 84, jud. C.

În lumina situației de fapt reținute trebuie văzut dacă reclamanții-parați

și-au însușit în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la data deschiderii succesiunii calitatea de erede, consolidând, astfel, transmisiunea succesorală care a operat prin simplul fapt al morții defunctului. Potrivit art. 689

Cod civil, însușirea, consolidarea necondiționată a calității de moștenitor serealizează prin acceptare expresă, prin acte de acceptare tacită a moștenirii sau prin acceptarea forțată a moștenirii.

Potrivit art. 689 teza a II-a Cod civil, acceptarea este expresă atunci când succesibilul își însușește calitatea de erede printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, voința de a accepta succesiunea trebuind, așadar, să fie manifestată în formă scrisă. Potrivit aceluiași text legal, acceptarea tacită constă în săvârșirea de către succesibil a unui act sau fapt, pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii. Acceptarea pură și simplă forțată este impusă de lege, în condițiile art. 703 și 712 Cod civil, atunci când succesibilul a dat la o parte sau a ascuns bunuri ale moștenirii, cu intenția frauduloasă de a le însuși în exclusivitate și de a păgubi pe comoștenitori.

In combaterea excepției prescripției dreptului de opțiune sccesorala, invocata de paratul-reclamant, reclamanții-parați tind sa acrediteze ideea ca au acceptat tacit succesiunea de pe urma defunctei C. M., prevalându-se de un antecontract de vânzare-cumpărare perfectat de aceștia cu numita V. S.-M., având ca obiect cota lor de ½ din imobilul in litigiu si care li s-ar fi cuvenit ca urmare a deschiderii succesiunii numitei C. M.

Astfel cum s-a arătat anterior, în condițiile art. 689 C., acceptarea succesiunii poate avea loc si tacit prin efectuarea unor acte de dispoziție

(negotium iuris) si care presupun neapărat intenția succesibilului de a accepta moștenirea.

Cu toate acestea, instanța de fond a reținut ca înscrisul sub semnătură privata este constituit ca mijloc de proba pro causa, avand caracter echivoc, fara data certa. Astfel, din examinarea scriptului, instanța de fond a reținut ca acesta este un înscris sub semnătura privata fara data certa, iar pentru a fi considerat act de acceptare, dovada datei încheierii acestuia este de esența. I. a avut in vedere, in primul rand, ca in conformitate cu art. 1177 C., acela căruia i se opune un înscris sub semnătura privata este obligat sa recunoască sau sa tagaduiasca scrierea sau semnătura sa. Daca intre parti dovada datei este valabila pana la proba contrarie, tertilor nu le este opozabila decât data certa, ce se dobândește in conditiile art. 1182 C., astfel ca înscrisul de care se prevalează reclamanții-parați nu se bucura de data certa, nefiind opozabil paratului-reclamant.

In al doilea rand, promitenta-cumparatoare, fiind audiata nemijlocit in speta, in calitate de martor a confirmat împrejurarea ca este prietena cu reclamantii si a recunoscut ca nu a văzut niciodată apartamentul asupra căruia a promis sa cumpere cota de ½, ca la semnarea antecontractului de vânzare- cumpărare nu a asistat nici un martor, faptul ca nu a cunoscut-o pe defuncta C. M. sau pe paratul-reclamant C. P., ca nu a văzut extras din cartea funciara cu privire la pretinsul drept de proprietate al defunctei asupra imobilului (aspect ce se susține si cu pozitia reclamantilor-parati in sensul ca nu știau ca imobilul are carte funciara deschisa, desi autoarea lor, defuncta C. M., le-a relatat efectuarea publicitatii imobiliare corespunzătoare cu privire la dreptul real dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare perfectat cu S.C. URBANA S.A.), susținând totodată ca a achitat reclamanților-parați prețul de 15.000 euro, cu toate ca nu a vizionat apartamentul anterior tranzacției.

I. a reținut că poziția martorului este una subiectiva, prin prisma legăturii de prietenie cu reclamanții-pârâți, a fost înlăturata din ansamblul materialului probator, fiind greu de crezut, totodată, ca aceasta persoana a plătit suma de

15.000 euro pentru a dobândi o cota de ½ dintr-un imobil, pentru care reclamanții-pârâți nu au făcut dovada dreptului de proprietate, nu a cunoscut identitatea reala a imobilului, starea acestuia, faptul deținerii imobilului denumita C. M. si fara consultarea evidentelor de carte funciara. Susținerea reclamanților, atestata de aceasta martora, potrivit căreia promitenta- comparatoare a optat sa încheie convenția, motivata de faptul ca si fratele acesteia a cumpărat un imobil similar in același bloc in anul 2008 este nesatisfăcătoare si de neprimit.

În conformitate cu depoziția martorei K. L. D., administrator al blocului in care este situat apartamentul in litigiu, numitul V. M. a achiziționat apartamentul nr. 90 din imobilul-bloc in cursul anului 2008. Susținerile reclamanților si ale martorei V. S., vizând faptul ca fratele martorei a vizionat apartamentul nr. 90 inca din anul 2004, sunt singulare in ansamblul materialului probator si nu se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba. De altfel, chiar daca s-ar admite ipoteza ca numitul V. M. a efectuat demersuri prealabile achiziționării ap. 90, inca din anul 2004, acest aspect nu este de natura a confirma ca martora V. S. a cunoscut in data de (...) (pretinsa data a încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare cu reclamanții-pârâți) amplasamentul, configurația si starea apartamentelor din imobilul bloc, situat in mun. C.-N., str. B., nr. 4, jud. C., si mai cu seama cea a apartamentului nr. 84, ce face obiectul scriptului de la f. 38.

În al treilea rând, instanța de fond a reținut, în susținerea caracterului prefabricat al înscrisului „antecontract de vânzare-cumpărare"; și împrejurarea ca acest act a fost depus la dosarul cauzei ca urmare a apararilor formulate de paratul-reclamant prin întâmpinare, ca un argument in combaterea excepției analizate.

În aceleași condiții, instanța a reținut că și declarația martorului L. C.-V. este una de circumstanta, marcata de subiectivism, acesta declarând instanței ca este prieten cu reclamanții de aprox. 30 de ani, iar informațiile legate de operațiunea juridica intervenita intre aceștia si numita V. S. i-au fost furnizate chiar de către reclamanții-pârâți.

P. toate considerentele anterior expuse, instanța de fond a înlăturat din ansamblul materialului probator înscrisul intitulat „Antecontract de vânzare- cumpărare";, existent in copie la fila 38 a dosarului, acesta având caracter echivoc si neavând puterea de a atesta faptul acceptării tacite a succesiunii de pe urma defunctei C. M. de către reclamanți.

Relativ la susținerea reclamanților-parați in sensul ca intre aceștia si paratul-reclamant a intervenit un acord verbal cu privire la momentul dezbaterii succesiunii pe cale notariala, instanța de fond a retinut ca, in plan probator, aceasta nu a fost confirmata de probele administrate in cauza.

Văzând că, în spetă, reclamanții-pârâți nu și-a manifestat dreptul de opțiune succesorală prin acte de acceptare expresă/tacita și că în cauză nu se poate reține acceptarea forțată a moștenirii de către acesta, instanța de fond a apreciat semnificația juridică a atitudinii reclamanților-parați ca neavând valoarea unei acceptări tacite.

Codul civil nu reglementează sistematic actele de acceptare tacită, rezumându-să să prevadă în art. 690 că actele de conservare, de îngrijire și administrare provizorie nu constituie prin ele însele acte de primire a moștenirii, iar în art. 691 că actele de dispoziție juridică asupra drepturilor succesorale constituie acte de acceptare.

Constatând că reclamanții-pârâți nu au vocație succesorală concreta la moștenirea defunctei C. M. și că nu au acceptat în termen moștenirea, instanța a admis excepția prescripției dreptului de optiune succesorală a reclamantilor-pârâti si a constatat că reclamantii-pârâti sunt străini de succesiunea defunctei C. M., decedată la data de (...), prin neacceptare.

Pe cale de consecință, reclamanții-pârâți nu justifica nici un drept asupra succesiunii ramase de pe urma defunctei C. M. si, prin urmare, nici legitimare procesuala cu privire la petitul privind sistarea indiviziunii asupra imobilului - apartament situat in mun. C.-N., str. B., nr. 4, ap. 84, jud. C.

P. toate aceste considerente, instanța de fond a respins cererea principala precizata si formulata de catre reclamanții-pârâți T. S.-S. si S. F., în contradictoriu cu paratul-reclamant C. P., ca nefondata.

In ceea ce privește cererea reconventionala, din întregul material probator administrat la dosarul cauzei, a rezultat că paratul-reclamant C. P. este unicul moștenitor al defunctei C. M., in calitate de descendent de gradul I, fiu, potrivit certificatului de naștere seria Nv nr. 6., calitate in care îi revine întreaga masă succesorală, in cota de 1/1. În acest sens, instanța a reținut ca paratul- reclamant a administrat dovezi pertinente si concludente in sensul acceptării tacite a succesiunii defunctei, a platit taxele si impozitele aferente apartamentului, preocupându-se de administrarea imobilului si continuând sa locuiască in apartamentul ce a constituit proprietatea tabulara a mamei sale si după decesul defunctei, acte pe care instanta le califica ca având semnificația juridica a unor acte de acceptare tacita a moștenirii defunctei. Concluzia instantei de fond este confirmata și de întreg materialul probator de la dosar - declarațiile martorilor D. V. si K. L. D., ce se coroborează si cu pozitia procesuala a reclamantilor-parati care au atestat faptul acceptării tacite a succesiunii de către parat, potrivit si răspunsurilor la interogatoriu ale acestora .

Privitor la componenta masei succesorale rămasă de pe urma defunctei C. M., instanța de fond a reținut ca paratul-reclamant, în ședința publica din data de (...), a învederat instanței ca înțelege sa renunte la petitul din cererea reconvenționala având ca obiect constatarea masei succesorale, pentru a nu fi supus plătii taxelor judiciare de timbru, motiv pentru care instanța nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

În lumina considerentelor ce preced, instanța de fond a admis cererea reconventionala formulata si precizata de paratul-reclamant C. P., in contradictoriu cu reclamanții-pârâți T. S.-S. si S. F., iar conform art. 651 C., a constata deschisă succesiunea de pe urma numitei C. M., decedata la data de (...); a constatat ca, în urma defunctei, a rămas ca unic moștenitor legal paratul- reclamant C. P., în calitate de descendent de gradul I, cota de 1/1.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ. și reținând culpa procesuală a reclamanților-pârâți, a dispus obligarea acestora la plata în favoarea pârâtului- reclamant a sumei de 2.550,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, achitata cu chitanțele de plata existente la f. 46,77, 78, timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei, si onorariu avocațial în suma de 2.500 lei, achitat potrivit chitanței de plata nr. 1200410/(...), emisa de C. A. T. S. G. (f. 181).

În acord cu dispozițiile art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar in materie civilă, cheltuielile procesuale avansate de stat, în cuantum de 1856 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru, și 2,65 lei reprezentând timbru judiciar, acordate reclamanților-pârâți, au rămas în sarcina acestuia.

Prin decizia civilă nr. 1. din (...) a T.ului C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-arespins ca nefondat apelul declarat de reclamanții T. S. Ș. și S. F. împotriva sentinței civile nr. 4956/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., pe care a păstrat-o în întregime, iar apelanții au fost obligați să plătească intimatului C. P. suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în apel.

P. a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat să se constate calitatea lor de moștenitori acceptanți ai defunctei C. M., decedată la data de (...).

În lipsa unor declarații de acceptare expresă a succesiunii formulate în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 alin.1 C. de la data deschiderii succesiunii, reclamanții au invocat acceptarea tacită, prin încheierea la data de (...) a unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat cu numita V. S. M., având ca obiect cota parte de ½ din imobilul situat în C.-N. str. B. nr.4, ap.84, care face parte din masa succesorală rămasă după defunctă, depunând la dosar înscrisul sub semnătură privată cuprinzând această convenție.

T.ul a reținut că potrivit dispozițiilor art.689 C. acceptarea succesiunii este tacită atunci când succesibilul încheie un act pe care nu-l putea încheia decât în calitatea de erede și din care să rezulte în mod neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.

Astfel, un antecontract de vânzare cumpărare încheiat de un succesibil cu privire la un bun din masa succesorală valorează act de acceptare tacită a succesiunii, exprimând voința neîndoielnică a succesibilului în acest sens.

Cu toate acestea, tribunalul a constatat că în cauză înscrisul sub semnătură privată de care se prevalează apelanții nu a fost recunoscut de intimat, sub aspectul datei acestuia, iar în condițiile în care intimatul este un terț îi este opozabilă doar data certă.

Conform dispozițiilor art.1182 C. înscrisul dobândește dată certă din ziua prezentării lui la o instituție de stat, a înscrierii lui într-un registru anume destinat, a morții părții care a semnat înscrisul sau a unei din părțile care au semnat sau a trecerii înscrisului, chiar și în prescurtare în actele întocmite de funcționarii de stat, precum procesele verbale pentru punerea de sigilii sau de inventariere.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.87 din L. nr.36/1995 și art.3 din L. nr.51/1995 notarul public și avocatul au posibilitatea acordării datei certe.

T.ul a reținut că data certă a unui înscris sub semnătură privată poate fi dovedită doar în condițiile prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate mai sus, dovada cu martori fiind inadmisibilă.

Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul a considerat corectă concluzia primei instanțe, în sensul că înscrisul de care se prevalează apelanții nu are dată certă, astfel încât nu poate fi opus pârâtului și nu poate fi luat în considerare ca act de acceptare tacită a succesiunii rămase după defuncta C. M., făcut în termenul de opțiune succesorală de 6 luni. Totodată, în condițiile în care dovada cu martori a datei certe este inadmisibilă, tribunalul a considerat lipsite de relevanță susținerile apelanților privind condițiile în care a fost încheiat antecontractul și declarațiile martorilor referitoare la acesta.

În consecință, reținând că antecontractul menționat nu poate fi luat în considerare ca act de acceptare tacită a succesiunii și că reclamanții nu au făcut dovada altor acte sau fapte care să valoreze acte de acceptare tacită, tribunalul a apreciat corectă soluția primei instanțe de admitere a excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală a reclamanților, cu consecința constatării că aceștia sunt străini de succesiunea defunctei C. M.

P. toate motivele expuse mai sus, tribunalul a considerat că apelul declarat de reclamanți este nefondat și în baza dispozițiilor art.296 C.proc.civ. l-a respins

și a păstrat sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.

În baza art.274 C.proc.civ. apelanții au fost obligați să plătească intimatului C. P. suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial.

Împotriva acestei decizii, reclamanții T. S. Ș. și S. F. au declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate și, în consecință, schimbarea sentinței a Judecătoriei C.-N. în sensul admiterii acțiunii principale și a respingerii cererii reconvenționale.

În motivarea recursului reclamanții au învederat instanței că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. Astfel, după trecerea a trei luni de la decesul defunctei C. M., în termenul prevăzut de art. 700

C., reclamanții și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală prin acceptare tacită, respectiv prin încheierea la data de (...) a unui antecontract de vânzare- cumpărare a imobilului din litigiu, cu numita V. S. M.

În speță, prin încheierea acestei convenții reclamanții au încheiat un act de dispoziție juridică asupra bunurilor succesorale având valoarea unei acceptării tacite a moștenirii chiar dacă, ulterior, nu s-a încheiat un contract autentic de vânzare-cumpărare. În materie de opțiune succesorală, soarta actului juridic este indiferentă întrucât contează intenția de acceptare manifestată de succesibili prin încheierea lui, chiar dacă actul de dispoziție nu ar putea produce efecte juridice

(ar fi nul sau anulat, rezolvit sau revocat, etc.)

În mod greșit instanțele de fond au considerat că reclamanții nu și-au exercitat în termen dreptul de opțiune succesorală întrucât antecontractul de vânzare-cumpărare nu îndeplinește o condiție formală, respectiv nu are dată certă.

Condițiile de valabilitate ale actului de opțiune succesorală sunt cele cerute pentru valabilitatea oricărui act juridic, respectiv capacitatea, consimțământul, obiectul și cauza, însă condiții de formă se impun doar în cazul în care legiuitorul prevede în mod expres acest lucru. Actul de opțiune succesorală fiind un act esențialmente unilateral, nu este permis instanței de judecată că impună condiții suplimentare de valabilitate, astfel încât tribunalul a aplicat în mod greșit prevederile art. 1182 C. referitoare la proba datei certe a unui înscris sub semnătură privată. Acest text legal se aplică doar în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute în act, pentru al face opozabil terților, în speță intimatului, iar nu și în ceea ce privește actul de opțiune succesorală.

De asemenea, art. 1182 C. ar fi fost aplicabil în speță doar dacă ar fi fost vorba despre o acceptare expresă a moștenirii ori, art. 689 C. nu instituie niciun fel de formalitate suplimentară pentru acceptarea tacită a succesiunii, ci doar îndeplinirea unui act din care să reiasă în mod neechivoc intenția de acceptare.

În consecință, reclamanții au intenționat să vândă o cotă parte dintr-un bun succesoral, intenția concretizată într-un înscris și care reprezintă un act de acceptare tacită a moștenirii.

Fiind o chestiune de fapt, acceptarea tacită a succesiunii poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv prin martori și, cu atât mai mult, dovada se poate face printr-un înscris.

În continuarea motivelor de recurs, reclamanții au prezentat argumentele pentru care prima instanță a dat o interpretare eronată a probelor administrate în cauză.

Astfel, prima instanță nu a luat în considerare că toate părțile din proces au acceptat tacit succesiunea, iar în privința reclamanților, acceptarea a fost recunoscută chiar de către pârât. În mod greșit prima instanță a apreciat că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit pro causa și a înlăturat din ansamblul materialului probator declarația martorei V. S. din cauza relației de prietenie cu reclamanții, deoarece codul de procedură civilă nu prohibește audierea unor martori care să fie prieteni/. ai părților. Din același considerent, total greșit, prima instanță a reținut că și declarația martorului L. C. V. este unaobiectivă, deși în mod evident declarațiile martorilor reclamanților se coroborau cu celelalte probe administrate în cauză.

Prețul de 15.000 euro oferit pentru cota de ½ din imobil în anul 2005 a fost unul corect, iar promitenta cumpărătoare urma să dobândească și restul cotei de

½ parte de la pârât după dezbaterea succesiunii.

În drept, cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.9 C.

Pârâtul intimat C. P. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică, precum și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată (f.25-

28).

În susținerea poziției procesuale, pârâtul intimat a arătat că din ansamblul probator administrat în cauză nu a rezultat faptul că antecontractul de vânzare- cumpărare din (...) a fost realmente perfectat la data înscrisă în cuprinsul său și întrucât acesta nu are dată certă, înscrisul de care se prevalează recurenții nu îi este opozabil și nu poate constitui o probă în sensul acceptării tacite a succesiunii.

Pe de altă parte, instanța de apel a interpretat în mod corect toate dispozițiile legale, respectiv art. 689, art. 700, art. 1177 și art. 1182 Cod civil, neinstituind condiții suplimentare de formă pentru valabilitatea actului de opțiune succesorală, așa cum în mod eronat susțin recurenții.

De altfel, recurenții încearcă să imprime cererii lor de recurs un veritabil caracter devolutiv, ignorând dispozițiile art. 304^{1C. și dezvoltând în memoriul de recurs motive care ar impune examinarea cauzei sub toate aspectele, ceea ce este inadmisibil.}

Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

La termenul de judecată din data de (...), Curtea a invocat și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C. au fost abrogate prin art. I pct. 111^{1și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție invocată și de pârâtul intimat prin întâmpinare, excepție de procedură care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:}

În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.";

Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.

Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenții nu mai pot beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.9 C., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează și motive de netemeinicie a hotărârii atacate.

Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre părți.

Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre recurenți și intimat, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurele motive de nelegalitate conținut în memoriul de recurs, și care se circumscriu punctului 9 al art. 304 C., fiind cele referitoare la încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor legale care reglementează acceptarea tacită a succesiunii, precum și cele care reglementează data certă a unui înscris sub semnătură privată.

Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor dintre părți, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C., în prezent abrogate.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C., prin art. I pct. 111^1din

OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din L. nr.

219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.

În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată atât din oficiu, cât și de către intimat, prin întâmpinare, este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

În ședința publică din data de (...), Curtea a invocat și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează sentința pronunțată de prima instanță, excepție de procedură care urmează a fi admisă pentru următoarele argumente.

Astfel, art. 282 alin.1 C. prevede că, hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

Potrivit art. 299 alin.1 și alin.2 C., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător. Recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel.

Din interpretarea acestor texte legale rezultă că obiect al recursului pot fi doar hotărârile date fără drept de apel reglementate de art.282^{1C., cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.}

În speță sentința primei instanțe a fost supusă căii de atac a apelului astfel încât toate motivele de recurs prin care se critică direct hotărârea instanței de fond, fără referire la decizia instanței de apel, intră sub incidența excepției inadmisibilității întrucât aceasta nu poate forma obiectul recursului.

Curtea constată că reclamanții au solicitat să se constate calitatea lor de moștenitori acceptanți ai defunctei C. M., decedată la data de (...), susținând că au acceptat tacit succesiunea defunctei prin încheierea unui antecontract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul care face parte din masa succesorală.

Astfel, la data de (...), între reclamanții T. S.-S. și S. F., în calitate de promitenți vânzători și numita V. S. - M., în calitate de promitent cumpărător, s- a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat „Antecontract de vânzare- cumpărare"; prin care reclamanții au promis vânzarea cotei părți de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului 84, situat în C.-N. str. B. nr.4, care a fost dobândit de bunica reclamanților, C. M., pentru prețul de 15.000 euro achitată integral la data semnării antecontractului.

În termenul de opțiune succesorală de 6 luni de la data deschiderii succesiunii prevăzut de art.700 alin.1 C., reclamanții nu au dovedit acceptarea expresă a succesiunii defunctei.

Este adevărat că legea nu stabilește, în concret, care anume acte săvârșite de succesibil constituie manifestarea intenției de a accepta tacit moștenirea, mulțumindu-se să precizeze că actele de conservare și de administrarea provizorie nu reprezintă acte de acceptare, dacă cel ce le-a făcut nu și-a însușit calitatea de moștenitor (art.690 C.) și că actele de dispoziție având ca obiect drepturile succesorale constituie acte de acceptare (art.691 C.).

În consecință, revine instanței de judecată sarcina de a aprecia, în concret, de la caz la caz, dacă actul săvârșit de succesibil, în această calitate, reprezintă sau nu o acceptare tacită a succesiunii.

De principiu, cele mai clare, mai neîndoielnice acte de acceptare voluntară tacită a moștenirii sunt actele de dispoziție, indiferent de valoarea obiectului actului juridic și de natura lui. Este real că ceea ce interesează în materie de opțiune succesorală nu este actul de dispoziție în sine, ci intenția de acceptare manifestată de succesibil prin încheierea lui, respectiv dacă exprimă voința succesibilului în acest sens.

Atât doctrina juridică, cât și jurisprudența admit că un antecontract de vânzare cumpărare încheiat de un succesibil cu privire la un bun din masa succesorală valorează act de acceptare tacită a succesiunii, exprimând voința neîndoielnică a succesibilului.

Câtă vreme reclamanții se prevalează de înscrisul sub semnătură privată intitulat antecontract de vânzare cumpărare pentru a dovedi manifestarea lor de voință privind acceptarea tacită a succesiunii după defuncta C. M. este imperiosnecesar, ca în lumina art.700 C., să dovedească data la care s-a realizat această manifestare de voință.

Analizând forța probantă a antecontractului de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanții, Curtea reține că art.1777 C., dar și art.177 alin.1 C. într-o redactare asemănătoare, dispune ca acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este obligat să recunoască sau să tăgăduiască scrierea sau semnătura sa.

La fel ca și cuprinsul înscrisului ori semnătura și data înscrisului sub semnătură privată este supusă condiției recunoașterii, cu atât mai mult cu cât în speță, data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare prezintă o importanță deosebită din perspectiva verificării acceptării succesiunii în termenul de opțiune succesorală de 6 luni de la data decesului defunctei.

Dacă între părți data înscrisului este valabilă până la proba contrară, terților nu le este opozabilă decât data certă. În prezenta cauză, pârâtul este un terț raportat la înscrisul sub semnătură privată de care se prevalează reclamanții și nu a recunoscut înscrisul sub aspectul datei acestuia.

Data certă a unui înscris sub semnătură privată se dobândește, conform prevederilor art.1182 C., din ziua prezentării lui la o instituție de stat, a înscrierii lui într-un registru anume destinat, a morții părții care a semnat înscrisul sau a unei din părțile care au semnat sau a trecerii înscrisului, chiar și în prescurtare în actele întocmite de funcționarii de stat, precum procesele verbale pentru punerea de sigilii sau de inventariere, astfel că înscrisul de care se prevalează reclamanții nu este opozabil pârâtului și nu poate constitui o probă în sensul acceptării tacite a succesiunii.

Enumerarea este limitativă, astfel încât orice altă împrejurare, chiar dacă ar avea aceeași putere de certitudine, nu poate conferi dată certă înscrisului sub semnătură privată.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.87 din L. nr.36/1995 și art.3 din L. nr.51/1995 notarul public și avocatul au posibilitatea acordării datei certe.

În consecință, în mod legal tribunalul a reținut că data certă a unuiînscris sub semnătură privată poate fi dovedită doar în condițiile prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate mai sus, dovada cu martori fiind inadmisibilă.

Având în vedere reglementările legale de strictă interpretare evocate anterior și împrejurarea că înscrisul sub semnătură privată nu poartă data certă, data menționată în cuprinsul acestuia, respectiv (...), nu dovedește că, în mod real, acest înscris a fost perfectat la acea dată, fiind din această perspectivă echivoc.

Prin urmare, acest înscris nu are valoarea unei acceptări tacite a moștenirii deoarece actul echivoc nu poate constitui o manifestare tacită a voinței de a accepta o succesiune.

Contrar susținerilor reclamanților recurenți, tribunalul nu a analizat cauzele de validitate ale antecontractului de vânzare cumpărare, ci a examinat acest înscris sub semnătură privată din perspectiva art. 689 teza a II-a C. civ. coroborat cu cele ale art.700 C.

Prin urmare, instanța de apel nu a interpretat și nici nu a aplicat greșit dispozițiile art.689 C., ci a constatat doar că, prin prisma prevederilor art.1177 și art. 1182 C., atâta timp cât înscrisul prin care se susține că s-ar fi exprimat actul de acceptare tacită a succesiunii nu cuprinde o dată certă, data consemnată în cuprinsul său, nu poate fi opusă terților, respectiv pârâtului.

În acest sens, nu se poate reține că tribunalul a impus condiții de formă suplimentare, neprevăzute de lege pentru valabilitatea dreptului de opțiunesuccesorală așa cum susțin recurenții, ci a analizat dacă, din perspectiva art.700

C., în ceea ce privește manifestarea de voință referitoare la acceptarea moștenirii, s-a făcut dovada încadrării în termenul de opțiune succesorală.

P. aceste considerente de drept, Curtea constată că în speță nu este incident motivul de recurs reglementat de art.304 pct.9 C., astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T. S. Ș. și S. F. împotriva deciziei civile nr. 1. din 29 martie 2012 a T.ului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală.

În conformitate cu prevederile art.316 raportat la art.274 alin.1 C., Curtea va obliga recurenții, aflați în culpă procesuală, să plătească intimatului C. P. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.52 din dosar.

P. ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T. S. Ș. și S. F. împotriva deciziei civile nr. 1. din 29 martie 2012 a T.ului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatului C. P. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.

A.-A. M.

GREFIER,

Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./2 ex.

Jud.fond: G.R.F.-Hîngan. Jud.apel: M.O.S.;D.I.Tașcă.

← Decizia civilă nr. 2716/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 3619/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Decizia civilă nr. 3702/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3702/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă