Decizia civilă nr. 396/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 396/R/2012
Ședința publică din data de 1 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M.-C. V.
GREFIER:
M.-L. T.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și M. C.-N. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 878 din 27 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privindu-i și pe reclamanții G. A.-A. și G. E., având ca obiect plângere în baza L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamanților-intimați G. A.-A. și G. E., avocat C. V. M., lipsă fiind reprezentanții pârâților-recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 ianuarie 2012, reclamanții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței întâmpinări la cele două recursuri, prin care solicită respingerea acestora.
Instanța constată că întâmpinarea nu a fost depusă în termenul legal, astfel că va fi luată în considerare ca fiind concluzii scrise.
Din oficiu, Curtea pune în discuția reprezentantei reclamanților- intimați cele statuate prin D. nr. 27 din 14 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. 28/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, potrivit căreia acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. nr. 2., îndreptate direct împotriva S.ui R., întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din
Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 13 din această Convenție, sunt inadmisibile.
Reprezentanta reclamanților-intimați apreciază că această decizie nu este incidentă în speță, întrucât la momentul promovării acțiunii, aceasta nu exista, iar obiectul principal dedus judecății îl constituie anularea dispoziției primarului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamanților-recurenți solicită respingerea recursurilor pentru motivele arătate în întâmpinările depuse la dosar și în consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 878 din 27 octombrie 2011 a T.ui C., s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. M. C.-N. și s-a respins acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă.
S-a admis acțiunea intentată de reclamanții G. E.
și G. A.-A., împotriva pârâților P. M. C.-N. și M. C.-N. prin P. și în consecință, s-a dispus anularea dispoziției nr. 4553 din (...) a P. municipiului C.-N. și s-a dispus acordarea de despăgubiri bănești în favoarea reclamanților, pentru imobilul situat în C.-N., str. Dorobanților nr.
130, înscris în CF nr. 8063 C.-N., nr. top 4578 casă, curte și grădină în suprafață de 880 stjp.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că față de dispozițiile art. 77 din L. nr. 215/2001, conform cărora primăria este o structură funcțională, P. municipiului C.-N. nu are capacitate procesuală de folosință în cauză.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin dispoziția P. municipiului C.-N. nr. 4553 din (...), s-a respins notificarea nr. 217 din (...) formulată de G. T. A., decedat ulterior la data de (...), ai cărui moștenitori sunt reclamanții G. E. și G. A.-A., privind imobilul situat în C.-N., str. Calea Dorobanților nr.
130, cu motivarea că imobilul revendicat nu intră sub incidența L. nr. 1..
Asupra imobilului înscris în CF nr. 8063 C.-N., nr. top 4578 casă și teren în suprafață de 880 stjp în Calea Regele Carol al II-lea nr. 120, a fost proprietar tabular Gerstenbrein A..
În baza L. nr. 228/1948 și a deciziei M. F. nr. 58578/1949, prin încheierea nr.785 din (...), s-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea Comunei Urbane C..
Notificatorul G. T. A., a fost fiul proprietarului tabular Gerstenbrein A., care și-a schimbat numele în „..
Din procesul-verbal încheiat la data de (...) de O. județean al bunurilor inamice din cadrul Prefecturii jud. C., rezultă că imobilul înscris în CF nr.
8063 C.-N., nr. top 4578, a fost predat proprietarului G. A., având în vedere decizia Comisiei R.e de L. cu C. A. de C. nr. 47348 din (...) prin care bunul a fost scos de sub prevederile L. nr. 9., conform art. 6 din L. nr. 826/1946 și nr. 998/1946.
Casa de A. și S. a B. I. (C.) a fost înființată prin L. nr. 9. publicată la data de 10 februarie 1945, însă imobilul în litigiu nu a fost preluat în baza acestei legi, ci în temeiul deciziei nr. 58578/1949 a M. F., emise în baza Decretului nr. 228/1948.
În această situație, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu face obiectul L. nr.1., dar întrucât nu poate fi restituit în natură, reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri bănești.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâții P. M. C.-N. și M.
C.-N.
În motivarea parțial identică a recursurilor, pârâții au susținut că imobilul înscris în CF nr. 8063 C., nr. top 4578 compus din casă din piatrăcu 2 camere, dependințe, curte și grădină în suprafață de 880 stjp, este proprietatea tabulară a S.ui R. în administrarea municipiului C.-N., fiind trecut în proprietatea acestuia cu titlu de lege, în baza deciziei nr.58578 a M. F., emisă în temeiul art. IX a Decretului nr. 228/1948 pentru desființarea C. și pentru reglementarea conservării, administrării și lichidării bunurilor administrate de această casă, de la fostul proprietar tabular Gestenbrein A..
Potrivit art. V-X din Decretul nr. 228/1948, bunurile germane, cele aparținând cetățenilor austrieci și maghiari erau administrate de ministerul căruia îi erau predate de C., cei îndreptățiți având posibilitatea restituirii acestora în termen de 90 de zile de la data publicării legii, iar conform art. XI bunurile aparținând cetățenilor români absenteiști, în sensul L. nr.
816/1946 și a L. nr. 998/1946, precum și cele trecute în patrimoniul statului conform art. 10, se lichidează prin restituire către foștii proprietari, trecerea în patrimoniul statului sau vânzarea stabilindu-se prin decizia M.
F., dată pe baza preavizului Comisiei de lichidare C.
Așadar, imobilul în litigiu a fost preluat de S. R. cu totul, de către C. persoană juridică de drept public ce a funcționat sub autoritatea tutelară a M. F., înființată în baza art. 8-12 din C. de A.
L. nr. 9. a intrat în vigoare cu o lună înainte de instituirea regimului comunist la 6 martie 1945.
În mod corect prima instanță a arătat că în cartea funciară preluarea imobilului este înscrisă ca având loc în baza Decretului nr. 228/1948, dar nu trebuie confundată data aplicării prevederilor legii, cu data intrării ei în vigoare la 10 februarie 1945.
Deși preluarea de facto s-a făcut în baza Decretului nr. 228/1948, temeiul legal al preluării este L. nr. 9..
Art. 10 din Decretul nr. 228/1948, prevedea posibilitatea celor îndreptățiți de a formula cereri de restituire a bunurilor preluate de C. în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii, or în cauză nu s-a formulat o asemenea cerere, situație în care imobilul a fost considerat fără stăpân în sensul art. 477 C.civ., din momentul intrării lui în administrarea C.
Momentul abandonării imobilului fără stăpân, s-a situat anterior datei de 6 martie 1945, când a intrat cu titlu valabil în proprietatea statului, astfel că nu face obiectul L. nr. 1..
Pârâtul M. C.-N. a susținut că în speță S. R. prin M. C.-N. nu are calitate procesuală pasivă, raportat la dispozițiile art. 25 din Decretul nr.
31/1954, situație în care este reprezentat de M. F.
Intimații G. E. și G. A. A. prin întâmpinare depusă la dosar f. 11-16, au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursurile, curtea reține următoarele:
Prima instanță a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N. și M. C.-N. prin P., iar nu în contradictoriu cu S. R. prin
M. C.-N.
Pârâtul-recurent M. C.-N. a invocat în mod greșit dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 deoarece acestea nu sunt aplicabile în speță.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului M. C.-N. prin P., este dată de dispozițiile art. 21 alin. (4) din L. nr. 1., republicată, conform cărora în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispozițiamotivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B., ori după caz, a președintelui consiliului județean.
Așadar, în baza art. 137 alin. (1) C.pr.civ. coroborat cu art. 21 alin. (4) din L. nr. 1., republicată, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C.-N. prin P.
Pe fondul cauzei, în mod corect a reținut prima instanță că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea S.ui R. prin decizia M. F. nr. 5., dată în baza Decretului nr. 228/1948, astfel că face obiectul L. nr.1., încadrându-se în perioada ei de referință.
Potrivit art. 2 din L. nr. 9., Casa de A. și S. a B. I. administrează bunurile mobile și imobile aparținând persoanelor prevăzute de art. 8 din C. de A. din 12 septembrie 1944.
Imobilul nu a fost preluat în temeiul prevederilor L. nr. 9., care avea ca scop să asigure conservarea și administrarea bunurilor aparținând unor anumite categorii de persoane, ceea ce se prevede in terminis de mai multe ori în cuprinsul legii, ci în baza deciziei M. finanțelor nr. 5., dată în baza Decretului nr. 228/1948, așadar ulterior datei de 6 martie 1945.
Recursurile pârâților sunt fondate în parte, în privința acordării despăgubirilor bănești pentru imobilul preluat abuziv de la antecesorul reclamanților.
L. nr. 1. a instituit principiul restituirii în natură, ori de câte ori este posibil, a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, însă imobilul preluat abuziv de la antecesorul reclamanților nu mai poate fi restituit în natură, deoarece casa a fost demolată, iar terenul se află într-o zonă sistematizată.
A doua măsură reparatorie prevăzută de L. nr. 1. o constituie acordarea în compensarea de bunuri sau servicii, în speță nefiind identificate bunuri sau servicii care să le poată fi acordate reclamanților în compensare.
Cea de-a treia măsură reparatorie prevăzută de L. nr. 1. pentru situația în care imobilul preluat abuziv nu poate fi restituit în natură și nici nu se pot acorda în compensare bunuri ori servicii, este acordarea de despăgubiri al căror cuantum urmează să fie stabilit în condițiile T.ui VII al L. nr. 2..
Prin decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011 a Completului competent să soluționeze recursul în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de C. și
Justiție, la pct. 2 s-a stabilit că ațiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. nr. 2., îndreptate direct împotriva S.ui R., întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 13 din această Convenție, sunt inadmisibile
Măsura reparatorie sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilele preluate abuziv ce pot fi restituite în natură, nu mai este prevăzută de lege lata în cuprinsul L. nr. 1., republicată, astfel că în speță nu se pune problema aplicării retroactive a deciziei nr. 27/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, ci doar de aplicarea L. nr. 1., republicat
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.9 coroborat cu art. 312 alin. (1) și (3) C.pr.civ., se vor admite în parte recursurile pârâților în contra sentinței tribunalului, care va fi modificată în parte, în sensul că în loc de despăgubiri bănești așa cum în mod nelegal a dispus prima instanță,se va dispune acordarea în favoarea reclamanților de despăgubiri în temeiul
T.ui VII din L. nr. 2. pentru imobilul în litigiu.
Deși intimații au solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, nu au prezentat dovada (chitanță, facturi) privind plata onorariului de avocat, situație în care în baza art. 276 se va respinge cererea intimaților de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite în parte recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și M. C.-N. prin P., împotriva sentinței civile nr. 878 din 27 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția de acordare de despăgubiri bănești.
Dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile
T.ui VII din L. nr. 2., pentru imobilul situat în C.-N., str. Dorobanților nr.
130, înscris în CF 8063 C., nr. top 4578, curte și grădină în suprafață de
880 stjp.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 februarie 2012.
Președinte Judecători
A.-T. N. T. D. M.-C. V.
M.-L. T.
Grefier
Red.TD:(...) Dact.CC:(...)-3 ex. Jud.fond:T. I.
| ← Decizia civilă nr. 4386/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 110/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
