Decizia civilă nr. 555/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 555/R/2012
Ședința publică din 9 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C.
G.IER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâții A. I. V., A. G. M., F. M. și F. E., împotriva deciziei civile nr. 92 din 24 noiembrie 2011 a T.ui C. pronunță în dosar nr. (...), privind și pe intimații H. M., H. E., P. I. S., P. N. V. și B. D. E., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamanților intimați H. M. și H. E., avocat S. T., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 1 februarie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților recurenți A. Ionel V. și A. G. M., un înscris prin care solicită judecarea cauzei în lipsa lor de la dezbateri, la care au anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 142,30 lei, aferentă recursului.
La data de 6 februarie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților intimați H. M. și H. E., întâmpinare prin care se invocă excepția de nelegalitate a recursului, în temeiul art.3021lit. c C.proc. civ. Reprezentantul reclamanților intimați arată că își susține excepția de nelegalitate a recursului, astfel cum a fost invocată prin întâmpinarea depusă la dosar. D. la dosar, copie de pe decizia nr. 1784 din data de 19 mai 2010, pronunțată în dosarul (...) al Înaltei Curți de C. și Justiție, pentru a fi avută în vedere ca si practică judiciară. Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentantul reclamanților intimați solicită, în principal, în temeiul art.3021lit. c. C.proc. civ. admiterea excepției de nelegalitate a recursului și pe cale de consecință, în temeiul art.306 C.proc. civ., să se constate nulitatea acestuia. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și pe cale de consecință, menținerea ca fiind legală și temeinică a deciziei civile recurate. Solicită obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar. C U R T E A Prin acțiunea civilă ce formează obiectul prezentei cauze, reclamanții H. M., H. E., P. I. S., N. V. și B. D. E. au chemat în judecată pe pârâții A. I. V., A. G. M., F. M. și F. E. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților înscris in CF nr. 8296 B. având nr. cadastral 1398 în suprafață de 1000 mp și imobilele limitrofe proprietatea pârâților având nr. cadastral 2195 - în suprafață de 2044 mp și 2196 - în suprafață de 1616 mp; obligarea pârâților A. I. V. și A. G. M. să recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra imobilului teren înscris în CF nr.8296 B. cu nr. cadastral 1398 intravilan în suprafață de 78 mp pe care îl ocupă din proprietatea reclamanților astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiza extrajudiciară pe aliniamentul punctelor B-C-D-E suprafața afectata de numărul cadastral 2195, să îl predea în posesie și folosință și să se abțină pe viitor de la orice act de conturbare; să-și ridice gardul edificat pe linia de hotar stabilita sau să fie autorizați reclamanți să ridice gardul pe cheltuiala pârâților; obligarea pârâților F. M. și F. E. sa recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra imobilului teren înscris în CF nr.8296 B. cu nr. cadastral 1398 intravilan în suprafață 39 mp pe care îl ocupă din proprietate reclamanților, astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză extrajudiciară pe aliniamentul punctelor A-B-E-F suprafață afectata de numărul cadastral 2196, și să îl predea în posesie și folosință reclamanților și să se abțină pe viitor de la orice act de conturbare, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr.3182/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr.(...) s-a admis cererea de reexaminare formulată de expert tehnic P. Ion și, pe cale de consecință, instanța a revenit asupra amenzii judiciare în cuantum de 500 lei aplicată prin încheierea din data de (...), fiind exonerat expertul de plata sumei menționate anterior; s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții H. M., H. E., P. I. S., P. N. V. și B. D. E. în contradictoriu cu pârâții A. I. V., A. G. M., F. M. și F. E. s-a stabilit limita de demarcație între proprietatea reclamanților și cea a pârâților pe linia dată de punctele D-E-F (varianta 1 din raportul de expertiză întocmit în cauză conform planului de situația de la fila 190); au fost obligați pârâții A. I. V. și A. G. M. să mute gradul dintre cele două proprietăți pe linia dată de punctele D-E-F în termen de cel mult 6 luni de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; s- a dispus autorizarea reclamanților să mute gardul dintre cele două proprietăți pe linia dată de punctele D-E-F pe cheltuiala pârâților A. I. V. și A. G. M., în situația în care aceștia din urmă nu vor respecta obligația de a muta ei înșiși gardul în termen de 6 luni de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; au fost obligați pârâții A. I. V. și A. G. M. să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 78 mp teren intravilan înscris în C.F.8296 B., nr.cad.1398, obligându-i în același timp pe pârâții menționați să predea către reclamanți în liniștită posesie și folosință terenul intravilan ocupat de ei în suprafață de 78 mp, abținându-se pe viitor de la orice acte de tulburare a posesiei reclamanților; au fost obligați pârâții F. M. și F. E. să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 39 mp teren intravilan înscris în C.F.8296 B., nr.cad.1398, obligându-i în același timp pe pârâții menționați să predea către reclamanți în liniștită posesie și folosință terenul intravilan ocupat de ei în suprafață de 39 mp, abținându-se pe viitor de la orice acte de tulburare în posesiei reclamanților; au fost obligați pârâții A. I. V. și A. G. M. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 455 lei către reclamanți, reprezentând parte din taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert, au fost obligați pârâții F. M. și F. E. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 225 lei către reclamanți, reprezentând parte din taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Probatoriul administrat în cauză (înscrisuri, expertize tehnice) evidențiază faptul că proprietatea reclamanților este în suprafață de 1000 m2. Măsurătorile efectuate de expert au stabilit că raportat la suprafața celor 3 (trei) proprietăți vecine, precum și la expertizele efectuate anterior cu privire la aceleași terenuri, linia de demarcație se impune a fi stabilită pe linia dată de punctele D-E-F, respectându-se în acest fel atât dreptul de proprietate al reclamanților, cât și dreptul de proprietate al pârâților. Susținerile pârâților în sensul că limita dintre cele două proprietăți ar trebui să fie dată de punctele A-B-C (varianta II) nu poate fi primită, întrucât într-o asemenea ipoteză ar fi ignorată situația de fapt actuală ce rezultă din concluziile expertizei întocmită în cauză, în sensul că există suprapunere între cele 3 (trei) suprafețe de teren, respectiv, cea cu nr. cad. 1398 este suprapusă parțial cu cele având nr. cad. 2195 și 2196. Chiar dacă în mod eronat punerea în posesie și folosința pârâților s-a efectuat pe altă linie de demarcație între cele 3 (trei) proprietăți, acest fapt nu este de natură a da naștere unui drept de proprietate în patrimoniul pârâților reclamanți-reconvenționali pentru o suprafață mai mare decât cea înscrisă în titlul de proprietate și în cartea funciară, respectiv, pe o eroare la efectuarea unei expertize anterioare efectuate de expert N. V.. A admite o astfel de ipoteză ar însemna să se admită existența unui mod de dobândire a proprietății nereglementat de niciun act normativ, și anume greșeala la măsurătoare. În concluzie, s-a apreciat că erorile efectuate la măsurarea suprafețelor cu ocazia punerii în posesie nu pot constitui un motiv justificat pentru menținerea unei stări de fapt contrară situației de drept, fiind evident că așa cum sunt în prezent delimitate proprietățile nu se respectă întinderea suprafețelor de teren ce fac obiect al drepturilor de proprietate aparținând părților așa cum sunt consemnate în planurile parcelare inițiale, ulterior emiterii titlului de proprietate din care s-au desprins cele 3 (trei) loturi. În mod corelativ admiterii liniei de demarcație din varianta I, s-a admis și celelalte pretenții ale reclamanților ce decurg din respectarea dreptului de proprietate al acestora și al întinderii suprafețelor așa cum a fost stabilită potrivit expertizei tehnice, și pârâții au fost obligați să mute gardul și să ridice partea din construcție edificată pe terenul reclamanților. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, în conformitate cu prevederile art. 277 Cod procedură civilă, proporțional cu pretențiile admise față de fiecare dintre pârâții, ținând cont și de întinderea suprafețelor de teren ale reclamantului ocupate de pârâții. Prin decizia civilă nr. 9. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...)s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții A. I. V., A. G. M., F. M. și F. E. împotriva sentinței civile nr.3182/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrițaîn dosar nr.(...). Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: În dezlegarea pricinii trebuie pornit, cum de altfel toate părțile admit, de la fosta proprietate consacrată prin titlul de proprietate nr.8403/1997 (f.13). În acesta se prevede că moștenitorii defunctului B. Iosif primesc prin reconstituire dreptul de proprietate asupra parcelei 20 din tarlaua 67/1, situată în intravilanul cartierului U., în suprafață de 6100 mp. În titlu se înscriu ca vecinătăți: V. R. - N., C. F.- Est, H. A. - Sud și S. P. - V. Beneficiarii reconstituirii au fost Cordovan Domnica, G. D., R. A., D. L.-V. și P. Domnița, și prin actul autentificat de către N. B. M. au procedat la împărțirea amiabilă a terenului mai sus identificat (f.192). La baza partajului voluntar a stat schița de dezmembrare întocmită de inginer V. D. (f.193). S- au creat patru parcele: 20/1, 20/2, 20/3, 20/4. Prin cumpărare, parcelele 20/2, 20/3, în suprafață de 2440 mp, înscrise în c.f.6978 B. nr.top.(...)/4, au revenit numiților C. G. și F. Proprietarii și-au parcelat, la rândul lor terenul, creându-se 3 loturi: I nr.top.5767/2/1 și 5767/4/1 în suprafață de 1000 mp, cu nr.cadastral 1. II nr.top.5767/(...)/4/2 de 1206 mp; III nr.top.5767/2/3 de natură drum, în suprafață de 234 mp. P. lot l-au vândut reclamanților H. M. și M., și s-a transcris în c.f.8296 B. (f.142 și urm.). Odată cu dobândirea proprietății, prin acordul contractanților s-a stabilit că drumul de sub nr.top.5767/2/3 servește ca servitute de trecere pentru fondul dominant de 1000 mp (B 1-2, B 3, B 6, 7, 8). Ulterior, cota de 9. părți au transmis-o reclamanților P. I.-S. și N.-V. (B 9-10), iar cei din urmă au vândut 450/900 părți reclamantului de rând 3, B. D. E. (B12), cu păstrarea servituții de trecere (B 11, B 13). Deci, până la data de (...), coproprietatea se prezenta astfel: 450 părți pentru P., 450 părți pentru B. D. E. și 100 părți pentru H.. Celelalte două parcele, 20/1 - nr.cad.2195, 20/4 - nr.cad.2196, cu suprafața de 2044 mp și respectiv 1616 mp, au ajuns în proprietatea pârâților A. I. - V. și M., F. M. și F. E., prin cumpărare de la R. A. și D. L.-V. Această stare de fapt nu se contestă de către niciuna dintre părți și s-a impus a fi precizată întrucât evoluția situației juridice a terenului de 6100 mp nu s-a prezentat în sentință, hotărârea fiind deficitară sub acest aspect. O motivare corespunzătoare obligă judecătorul să arate toate faptele și împrejurările speței așa cum ele rezultă din probele administrate, la care să aplice textele legale incidente, și abia apoi să se concluzioneze asupra modului în care se rezolvă raporturile dintre părți. A. lucru nu s-a întâmplat în acest dosar, tribunalului revenindu-i sarcina să suplinească neajunsul. Capătul de cerere principal are ca obiect stabilirea hotarului dintre imobilele limitrofe aflate în proprietatea părților după cum s-a descris până acum. La determinarea acestuia trebuie ca analiza să înceapă de la modul în care foștii coproprietari din titlu au înțeles să împărțească parcela 20, partaj care impunea să respecte, și a și făcut-o, toate elementele titlului de proprietate. S. de împărțeală de la fila 110 ilustrează că terenul este traversat longitudinal de un canal, că lățimea lui este de 28 ml, că în lungime o latură are 250 ml, dar cea care interesează în proces este de 244 ml (98 ml pentru parcela 20/2 și 146 ml pentru parcela 20/1). Pe lângă datele arătate, schița mai conține o componentă devenită esențială speței, aceea că noile parcele 20/1 (cad.2195), 20/4 (cad.2196) cuprindeau și un drum notat în capătul opus celui care implică grănițuirea. Drumul se numește actual S. V. R. pentru că se învecinează cu P. sau V. R.. Neînțelegerile dintre părți au survenit ca urmare a intocmirii documentației pentru pârâți de către expertul V. N., care în lucrarea intitulată „Memoriu justificativ"; (f.24 și urm.) poziționează terenul de la S. V. R. și nu de la P. V. R., în contradicție cu vecinătățile menționate în titlul de proprietate și în schița care a întemeiat partajul dintre beneficiarii reconstituirii. Prin eroarea comisă, de neincludere a drumului în loturile pârâților, cu efect de translatare a terenului pârâților pe un amplasament parțial greșit, s-a ajuns ca pârâților să le fie asigurată lungimea terenului de 146 ml prin suprapunerea unei porțiuni cu terenul reclamanților, pentru osuprafață totală de 117 mp (39 mp, 78 mp) creionată de expertul P. Ion pe schița de la fila 97 și pe care intimații o revendică. În acest context, reclamanții folosesc doar 883 mp din cei 1000 mp pe care i-au cumpărat, iar pârâții dețin 2122 mp, în loc de 2044 mp, și 1655 mp, în loc de 1616 mp, afectând întinderea parcelelor 20/2, 20/3, cu nr.cad.1398, cu suprafața de 117 mp (f.95). Apărările pârâților susținute în fața primei instanțe și prin criticile aduse prin calea de atac nu pot fi împărtășite. În primul rând, ei trebuie să dețină în folosință exact terenul pe care l-au cumpărat, cu caracteristicile avute la momentul dobândirii (suprafață și amplasament între anumite limite), concordante cu ale autorilor lor (vânzătorii), în funcție de care este obligatoriu să se fixeze hotarul față de terenul reclamanților, și, cum folosesc în detrimentul secunzilor suprafața indicată, acțiunea în revendicare este fondată. Demonstrațiile pârâților vis-a-vis de imobilele reclamanților nu au corespondent în dovezile efectuate. Parcelele 20/2, 20/3 au avut în schița lui V. D. o lățime de 28 ml. I. este și cea de la fila 20. Așa o au cu aproximație și în prezent: 23,49 ml + 4,42 ml (lățimea drumului obiect al sentinței) = 27,91 ml (f.97). Lungimea loturilor era de 98 ml. A. este de 91,42 ml (3,28 ml cedați de familia C. pentru amenajarea străzii M. Eminescu, 52,14 ml lungimea terenului deținut de aceeași familie și 36 ml lungimea terenului deținut de reclamanți, inferioară celei de 42,55 ml înscrisă pe schița expertului P. V. (f.20) - anexă la A. de lotizare teren și contract de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public Groza Aurel V., sub nr.2725/12 iunie 2001 - f.17-19), mai puțin cu 6,58 ml, lățimea terenului folosit de pârâți în detrimentul reclamanților. D. de fapt reținute se deduc din coroborarea schiței de la fila 97 cu cele de la filele 198 -201. Așadar, deficitul de teren al intimaților nu se regăsește în terenul folosit de familia C., ci în cel stăpânit în fapt de apelanți. Ca un argument în plus se reține că între schițele de la filele 20, 110 și 97 există diferențe vizibile referitoare la configurațiile celor patru parcele. În primele două schițe, parcelele sunt prezentate ca dreptunghiuri, însă în ultima, conformă cu folosințele actuale, suprafețele corespund unor figuri geometrice neregulate, cu lățimi neparalele. Pentru toate aspectele de până acum nu se poate adopta varianta cerută de pârâți pentru că nu respectă întinderile și amplasarea reală și corectă pe care trebuie să le aibă terenurile învecinate. În schița de la fila 223 se marchează latura de Est a imobilului reclamanților ca având lungimea de numai 36,01 ml, corect fiind 42,55 ml. D. s-ar îmbrățișa acest punct de vedere în mod nejustificat s-ar micșora întinderea dreptului reclamanților și, corelativ, s-ar majora cea a pârâților, pe de o parte, iar pe de altă parte s-ar repoziționa terenul pârâților, prin excluderea drumului marcat de V. D., situație care are echivala cu o confirmare a unei dețineri abuzive, fără titlu. Remarcile apelului în legătură cu partajul intervenit între reclamanți în timpul derulării procesului în fața primei instanțe ( f.143, sub B 14-20) nu privesc relevanță. Ceea ce s-a împărțit a respectat suprafața la care sunt îndreptățiți și nu au influențat în vreun fel datele problemei ce se tranșează în proces. A rămas din cei 1000 mp, ca suprafață limitrofă cu a pârâților, 118 mp, în indiviziune împrejurare față de care s-a și precizat corespunzător acțiunea introductivă (f.174-175). Cu ocazia dezbaterii în fond a apelului, intimații H. M. și E. au precizat că nu solicită obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții A. I. V., A. M. G., F. M. și F. E. solicitând modificarea deciziei pronunțată de tribunal în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței judecătoriei prin stabilirea mejdiei conform ultimului supliment la raportul de expertiză al expertului P. Ion, respingându-se petitul de revendicare și cel de ridicare a gardului actual, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele. În motivare se arată în esență că în descrierea stării de fapt T. B.-N. reține numai parțial corect situația terenurilor, omițând să constate că este vorba despre o lungime de 254 m.l. și nu 246 m.l., punerea în posesie făcându-se până la pârâtul V. R., în urma dezmembrărilor făcute de către expertul V. creându-se parcele prin luarea în considerare a străzilor create. În momentul când expertul P. V. a întabulat fostele parcele nr. 20/2 și 20/3 acestea nu mai aveau lungimea de 100 m.l. Problema lungimii de 254 m.l. este esențială în soluționarea corectă a cauzei deoarece punându-se în posesie un lot de 254 m.l. și lățime de 28 m.l., conform schiței s-a pus în realitate în posesie suprafața de 7.112 m.p. Pârâții A. au cumpărat suprafața de 2.044 m.p. pe care au intabulat-o și o folosesc, iar nu suprafața de 2.122 m.p. cum se menționează de către tribunal. T. a greșit calculul suprafețelor parcelelor dar în favoarea pârâților A. și F. Suprafața lipsă din terenul reclamanților nu se află în suprafața de teren aflată în posesia pârâților A. și F., ci în suprafața de teren aflată în posesia și proprietatea pârâtului C. Gardul actual construit de către pârâți în urmă cu peste 14 ani este corect plasat. În apărare, intimații H. M. și H. E. au formulat întâmpinare prin care auinvocat în principal excepția nulității recursului, solicitând în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. În motivare s-a arătat că hotărârea tribunalului este criticată pentru netemeinicie, recurenții referindu-se la modul de interpretare a probelor, nearătând care sunt motivele contradictorii sau străine de natura pricinii sau lipsa lor în motivarea hotărârii pentru a se încadra în motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C., respectiv în ce a constat aplicarea greșită a legii, critică incidentă motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C., de altfel recurenții neindicând nici un text prevăzut la art. 304 C. Neexistând nici motive de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. 2 C., motivele dezvoltate neputând fi încadrare la art. 304 C., recursul apare ca fiind nul. Pe fond s-a arătat că recursul este nefondat, decizia fiind pronunțată în concordanță cu probele administrate, redându-se starea de fapt în cauză din perspectiva reclamanților prin raportare la probele administrate. Analizând recursul declarat de către pârâții A. I. V., A. M. G., F. M. și F. E. împotriva sentinței civile numărul 92 din 24 noiembrie 2011 a T.ui B.-N. prin prisma excepției nulității recursului invocată de către intimați, Curtea reține următoarele: Conform prevederilor art. 3021alin. 1 lit. c C. cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, la alin. 3 al art. 306 C. stipulându-se că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea acestuia dacădezvoltarea lor face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. Alin. 1 al art. 304 C. prevede că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile expres prevăzute de text. Analizând cererea de recurs formulată de pârâți se constată că nici una din criticile formulate nu este încadrată în drept în cazurile expres și limitativ prevăzute la art. 304 C., indicându-se numai alin.1 și 3 C. care stabilește soluțiile care pot fi pronunțate de instanța de recurs. Criticile formulate de pârâți nu pot fi încadrate nici de către instanță, conform alin.3 al art.306 C., în unul din cazurile de nelegalitate prevăzute de art.304 C., recurenții înțelegând să conteste practic starea de fapt reținută de către instanțele de fond pe baza probațiunii administrate și în consecință soluția pronunțată ca urmare a reținerii în mod eronat a acestei stări de fapt. În condițiile în care pct.10 și 11 ale art.304 C. care permiteau instanței de recurs verificarea temeiniciei hotărârii atacate, au fost abrogate anterior declanșării prezentului litigiu, la această dată, conform dispozițiilor legale în vigoare, instanța de recurs se poate pronunța numai asupra legalității hotărârii criticate, nefiind incidente în cauză prevederile art.3041C. Neindicându-se nici un motiv de recurs care să poată fi încadrat în prevederile art. 304 C., recursul apare ca fiind nul, urmând a se constata nulitatea acestuia în temeiul art. 3021alin. 1 lit. c coroborat cu art.306 alin.1 C. În temeiul art.274 alin.1 C. instanța va obliga recurenții la plata în favoarea intimaților H. M. și H. E. a sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâții A. I. V., A. M. G., F. M. și F. E. împotriva sentinței civile numărul 92 din 24 noiembrie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților H. M. și H. E. suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A. A. C. ANA I. A. C. G.IER, C. B. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.apel: Iacob C., M. N. Jud.fond: O. C.-V.
| ← Decizia civilă nr. 1840/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 401/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
