Decizia civilă nr. 5108/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.5108/R/2012
Ședința 13 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta F. I. împotriva sentinței civile nr. 632 din 19 septembrie 2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. G. A F. P. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art.242 alin. 2 C.proc. civ.
La data de 11 decembrie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești si acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 632 din 19 septembrie 2012 a Tribunalului C., a fost respinsă acțiunea formulată reclamanta F. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că obiectul cererii reclamantei îl reprezintă constatarea caracterului politic al măsurii deportării în U. a părinților reclamantei și obligarea pârâtului la despăgubiri cu titlul de daune morale.
Temeiul juridic principal al acțiunii a fost Legea nr. 221/2009 dar și
Convenția Europeană a Drepturilor Omului art. 6, 14, 17, astfel cum a precizat reprezentanta reclamantei la termenul de judecată când a avut loc judecarea pe fond a cauzei.
Tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantei nu se încadrează în dispozițiile L. nr. 221/2009, legea referindu-se doar la caracterul politic al condamnărilor și măsurilor administrative din perioada comunistă, respectiv în perioada de după instaurarea regimului comunist, 06 martie 1945 și până la data de 21 decembrie 1989, data abolirii regimului comunist în R. .
Reclamanta pretinde însă constatarea caracterului politic al unor măsuri situate în timp înaintea datei de referință stabilită prin lege.
Prin urmare, soluționarea cererii în baza acestui temei juridic este inadmisibilă.
Pe de altă parte soluționarea cererii reclamantei nu se poate face nici în baza dreptului comun, cererea de asemenea fiind inadmisibilă, măsurile la care au fost supuși antecesorii reclamantei fiind consecința directă a celui de-al doilea război mondial, eventualele despăgubiri stabilindu-se în baza tratatelor internaționale de pace.
În plus, chiar dacă ar fi admisibilă cererea formulată în baza temeiului juridic invocat, cererea ar fi prescrisă, reclamanta neputând obține oricum câștig de cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că măsura deportării cetățenilor români de etnie germană în fosta U. și supunerea acestora la muncă forțată se include în dispozițiile art. 4 alin. 2 al L. nr. 221/2009, potrivit cărora, prin măsură administrativă abuzivă se înțelege orice măsură administrativă luată de organele fostei miliții, securități sau orice alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. 1, cu consecința prev. de art. 3 lit. a -e din OUG nr. 214/2009.
În privința caracterului politic al deportării cetățenilor români de etnie germană nu există nicio îndoială, atâta vreme cât această măsură s-a dispus pe criterii etnice, fiind o consecință directă a prevederilor Convenției de A. din (...).
La reținerea caracterului politic al acestei măsuri, instanța trebuia să aibă în vedre și faptul că deși măsura deportării părinților ei a fost luată la data de
(...), a continuat și în perioada (...)- (...).
Prin neacordarea despăgubirilor se încalcă dispozițiile art. 6 și 14 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se instituie un tratament juridic diferit față de cei care dețin deja o hotărâre definitivă și care au beneficiat de despăgubirile materiale pentru suferințele cauzate prin aceste măsuri, delimitarea făcându-se în baza unui criteriu aleatoriu și exterior conduitei persoanei, aspect ce contravine practicii C.E.D.O. și principiului egalității în fața legii, consfințit de art. 16 alin. 1 din Constituția R.iei.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice s-a opus admiterii recursului, arătând că motivele reținute de instanța de fond sunt legale, invocând în plus și Decizia nr. 15/(...) a Î. C. de C. și
Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că deportarea și prizonieratul în fosta U. anterior datei de (...) nu reprezintă măsuri cu caracter politic, în sensul L. nr. 221/2009.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Situația particulară a părinților reclamantei care au fost deportați în fosta U. în perioada (...) - (...), nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 221/2009 și nu face obiectul acestei legi. Cu toate acestea, față de cererea reclamantei referitoare la faptul că este îndreptățită la a-i fi acordate daune morale în temeiul art. 5 din
Legea nr. 221/2009, curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor de principiu cuprinse în art. 1 alin. 1 a L. nr.
221/2009, act normativ care fundamentează în drept cererea reclamantului, constituie condamnare cu caracter politic, orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Pentru ca o condamnare să confere celui condamnat dreptul la despăgubiri, potrivit art. 5 din Legea nr. 221/2009, se cer, așadar, a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: condamnarea să fi fost dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă; hotărârea de condamnare să fi fost pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; faptele care au atras această condamnare să fi fost săvârșite înainte de 6 martie 1945 sau după această dată și să fi avut drept scop „împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de
6 martie 1945";.
În cauză, instanța constată că nu a existat o condamnare, pronunțată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, fiind exclusă incidența dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 221/2009.
Conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrată cu caracter politic, orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative expres și limitativ menționate la lit. a - f.
În cauză, se observă că nu a fost luată față de părinții reclamantei nici o măsură de natura celor menționate în cuprinsul art.3, de către organele fostei miliții sau securități, în temeiul unuia sau mai multor acte normative din cele prevăzute expres și limitativ, concluzia fiind acea că nu este aplicabil acest text normativ, fiind exclusă existența unei măsuri administrative căreia legea să îi recunoască caracter politic.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, să solicite instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, prevederile art. 1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător.
Se conferă, astfel, instanțelor de judecată competența de a constata caracterul politic al unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art.3 și întemeiate pe actele normative menționate la lit. a - f, sub condiția ca ele să fi fost luate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru săvârșirea unor fapte care au urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O. nr. 2., și anume: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) militarea pentru democrație și pluralism politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenența sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Este adevărat că în cuprinsul art.3 și art.4 din Legea nr.221/2009 nu există nici o mențiune expresă cu privire la perioada de referință pentru măsurile administrative însă ea este similară celei care condiționează condamnările cu caracter politic fiind înscrisă în chiar titlul L. nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Trimiterea la O. nr. 2., pe care o face art.1 alin.3 din Legea nr.221/2009, este una limitată, ea vizează exclusiv scopurile menționate în cuprinsul art.2 alin.
1 din Ordonanță, nu și definiția pe care acest act normativ o dă măsurii administrative abuzive, obiectul reglementării fiind diferit de cel al L. nr.221/2009. Dacă legiuitorul ar fi avut intenția să trimită și la alte dispoziții aleordonanței ar fi făcut-o or, în absența unei astfel de trimiteri, o interpretare extensivă a dispozițiilor art. 1 alin.3 din Legea nr.221/2009 nu este permisă celui chemat să aplice legea.
În cauză, măsura deportării în U.R.S.S. nu a fost luată de către organele fostei miliții sau securități ale S.ui R. și nici pentru săvârșirea unor fapte prin care să se fi urmărit unul dintre scopurile prevăzute de art.2 alin.1 din O. nr. 2., toate circumscrise unor manifestări de împotrivire, de protest față de regimul totalitar comunist instaurat la data de 6 martie 1945, cu toate restricțiile pe care acesta l-a adus drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și măsurile discriminatorii pe care le-a impus. Mai mult decât atât, deportarea a fost dispusă de forțele sovietice anterior datei la care a fost instaurat regimul comunist în R., respectiv 6 martie 1945, astfel că ea nu s-a datorat împotrivirii față de regimul comunist, înscriindu-se în categoria deportărilor pretinse de U. ca despăgubiri de război după Convenția de A. din 1944.
Nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 2 din O. nr. 214/2009 și nici ale Decretului-lege nr. 118/1990, câtă vreme, situația particulară a părinților reclamantei, nu se circumscrie nici dispozițiilor L. nr. 221/2009, și nici dispozițiilor anterior invocate.
De altfel, prin decizia nr. 1. Î. C. de C. și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2., deportarea și prizonieratul în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul L. nr. 221/2009.
Această decizie este obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din codul de procedură civilă pentru instanțele de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta F. I. împotriva sentinței civile nr. 632 din 19 septembrie 2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. A. C. ANA I. C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 3298/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4359/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
