Decizia civilă nr. 445/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 445/R/2012
Ședința din 2 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
G.IER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de pârâții B. V. A., B. G. și B. C. D. împotriva deciziei civile nr. 89 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații G. M., O. V., S. V., W. F. L. și B. C. R. SA, având ca obiect succesiune.
Se constată că, la data de 1 februarie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților intimați B. G. și B. C. D., concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 26 ianuarie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 2 februarie 2012.
C U R T E A,
Cererea de chemare în judecată
Reclamantele W. F.-L., G. M., O. V. și S. V. au solicitat instanței de judecată ca, prin sentința ce o va pronunța, în temeiul principiului resolutojure dantis resolvitur jus accipiens, să dispună desființarea tuturor actelor juridice subsecvente antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1624 din 21 decembrie 2000 de notar public M. Dițiu, încheiat între defuncta Ivan I. (mama reclamantelor) și pârâta B. V. A., având ca obiect terenul în suprafață de 2200 mp cuprins în titlul de proprietate nr. 1. tarlaua 12/1, parcela 2/1, care se identifică cu imobilul înscris în C.50101
B., cu nr. top.6446/2/2/2/2/2/2/2/2, respectiv contractul de cesiune de drepturi litigioase încheiat la data de 14 martie 2007 între pârâtele B. V. A.
și T. C., autentificat sub nr.417 de notar public Dogaru C.-L. și contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 24 iulie 2008 între pârâta T. C. și pârâtul B. G., autentificat sub nr. 1366 de notar public Drăguț Maximilian- Iulius; rectificarea intabulărilor succesive a acestor acte în cartea funciară, cu anularea încheierilor de carte funciară; constarea masei succesorale după defuncta Ivan I. și intabularea dreptului de proprietate al reclamantelor în cartea funciară, în calitate de moștenitoare ale acesteia, în părți egale.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 5. a J. B. în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat cu privire la petitele 3, 4 și 5 din cererea de chemare în judecată, invocată de pârâții B. G., B. C. D. și T. C.
A fost admisă acțiunea precizată, formulată de reclamantele W. F.-L., G. M., O. V. și S. V., în contradictoriu cu pârâții B. V. A., T. C., B. G. și soția B. C. D. și B. C. R. S. și pe cale de consecință:
S-a dispus desființarea contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat la data de 14 martie 2007 între pârâtele B. V. A. și T. C., autentificat sub nr. 417 de notar public Dogaru C.-L., precum și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 24 iulie 2008 între pârâta T. C. și pârâtul B. G., autentificat sub nr. 1366 de notar public Drăguț Maximilian-Iulius, având ca obiect terenul în suprafață de 2.200 mp, ca urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare inițial, autentificat sub nr. 1624 din 21 decembrie 2000 de notar public M. Dițiu, încheiat între defuncta Ivan I. (mama reclamantelor) și pârâta B. V. A.
S-a dispus rectificarea C. nr. 17368 și C. nr. 50101 B. (provenită din conversia de pe hârtie a C. nr. 17368) în sensul:
- radierii dreptului de proprietate al pârâtelor B. V. A. și T. C., înscris în C. nr. 17368 B., sub B 1, asupra imobilului A+1, cu nr. top.
6446/2/2/2/2/2/2/2/2 și anulării încheierii de carte funciară nr. 148 din
(...), prin care s-a dispus înscrierea,
- radierii dreptului de proprietate al pârâtului B. G. înscris în C.50101
B. sub B 1, asupra imobilului A+1, cu nr. top. 6446/2/2/2/2/2/2/2/2 și anulării încheierii de carte funciară nr.25219 din (...), prin care s-a dispus înscrierea,
- radierii dreptului de ipotecă al pârâtei B. S. înscrisă în C.50101 B., sub C 1, precum și a interdicției de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, alipire, construire, demolare, restructurare al pârâtei B. S., înscrisă în C.50101 B., sub C 2, asupra imobilului A+l, cu nr. top.
6446/2/2/2/2/2/2/2/2 și anulării încheierii de carte funciară nr.8227 din
(...), prin care s-au dispus înscrierile.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta Ivan I., decedată la data de 7 noiembrie 2006, se compune din terenul în suprafață de 2200 mp, cuprins în T.P. nr. 1., tarlaua 12/1, parcela 2/1, înscris în C. nr. 50101 B., cu nr. top. 6446/2/2/2/2/2/2/2/2, iar vocație succesorală o au reclamantele W. F.-L., G. M., O. V. și S. V., în calitate de fiice, în cote părți egale.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate, mai întâi al defunctei Ivan I. și apoi al reclamantelor W. F.-L., G. M., O. V. și S. V., asupra terenului în suprafață de 2200 mp, având nr. top. 6446/2/2/2/2/2/2/2/2, înscris în C. nr. 50101 B., cu titlul de moștenire, în cote părți egale, ca bun propriu.
Pârâții au fost obligați, în solidar, la plata către reclamante a cheltuielilor de judecată în sumă de 15.378,2 lei, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Starea de fapt
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de
21 decembrie 2000, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare între defuncta Ivan I. (mama reclamantelor), în calitate de promitentă- vânzătoare și pârâta B. V. A., în calitate de promitentă-cumpărătoare, având ca obiect terenul în suprafață de 2200 mp cuprins în titlul de proprietate nr.
1. tarlaua 12/1, parcela 2/1, care se identifică cu imobilul înscris în
C.50101 B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF. nr. 17368), cu nr. top. 6446/2/2/2/2/2/2/2/2, antecontract autentificat sub nr. 1624/(...) de către notar public M. Dițiu.
Pe baza acestui antecontract de vânzare-cumpărare, pârâta B. V. A. a obținut sentința civila nr. 323/(...) pronunță de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 7899/2005, care a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare- cumpărare din 21 decembrie 2000 și a dispus intabularea dreptului real astfel dobândit în favoarea cumpărătoarei, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului declarat de către defuncta Ivan I. și reclamante (decizia civilă nr. 3. mai 2007 a T.ui B.-N. și respectiv decizia civilă nr. 1. septembrie 2007 a Curții de A. C.).
În temeiul acestor hotărâri judecătorești, la data de (...), pârâta B. V. A. și-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului de 2200 mp în C.
17368 B.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 5115/(...) pronunțată în dosarul nr.(...), Judecătoria Bistrița a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamante și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1624 din 21 decembrie 2000 de notar public M. Dițiu, având ca obiect terenul în suprafață de 2200 mp, înscris în T.P. nr. 1., tarlaua 12/1, parcela 2/1, încheiat între Ivan I. și B. V. A., hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului formulat de pârâta T. C. (decizia civilă nr.61/A/4 iunie
2009 a T.ui B.-N., împotriva căreia nu s-a exercitat calea de atac a recursului).
Numita Ivan I. (mama reclamantelor) a decedat la data de 7 noiembrie
2006, iar reclamantele sunt singurele moștenitoare, în calitate de fiice.
Dezlegarea în drept
Instanța a considerat că, în calitate de moștenitoare legale, reclamantele sunt îndreptățite să urmărească repunerea în situația anterioară, prin readucerea terenului, în suprafață de 2200 mp, obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1624 din 21 decembrie 2000, în patrimoniul defunctei Ivan I.. In acest scop, întrucât dreptul de proprietate al pârâtei B. V. A. a fost înscris în C., după care a fost înstrăinat în favoarea unor terți subdobânditori, singurul mijloc juridic pe care reclamantele îl au la îndemână este exercitarea unei acțiuni în rectificare de C., în vederea radierii drepturilor de proprietate sau reale accesorii dobândite de către pârâți.
Prin sentința civilă nr. 5115 din 24 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. (...), definitivă și irevocabilă, Judecătoria Bistrița a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1624 din 21 decembrie 2000 de notar public M. Dițiu, întrucât s-a întemeiat pe o cauză ilicită și preț derizoriu. În acest caz nulitatea desființează actul juridic încheiat cu încălcarea cerințelor de validitate prevăzute de lege, cu efect retroactiv, din momentul încheierii actului, ca și când acesta n-ar fi fost încheiat. Alături de principiile retroactivității și repunerii părților în situația anterioară, efectele nulității sunt guvernate și de principiul desființării actelor subsecvente (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis).
În temeiul acestui principiu, din moment ce s-a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare - cumpărare nr. 1624 din 21 decembrie 2000 (și deci pârâta B. V. A. este considerată a nu fi fost niciodată proprietarul terenului din litigiu), s-a dispus desființarea actelor juridice ulterioare, respectiv contractul de cesiune de drepturi litigioase încheiat la data de 14 martie 2007 între pârâtele B. V. A. și T. C., autentificat sub nr.
417 de notar public Dogaru C.-L., pârâtele fiind de rea-credință la data încheierii acestui contract, știind că au dobândit fără cauză licită terenul înlitigiu, profitând de ignoranța defunctei Ivan I., așa cum s-a reținut prin sentința civilă nr. 5. a J. B. și contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 24 iulie 2008 între pârâta T. C. și pârâtul B. G., autentificat sub nr.
1366 de notar public Drăguț Maximilian-Iulius, reclamantele renunțând la judecată față de pârâta M. V., și implicit la petitele din acțiune (pct. 1 lit. a și b) referitoare la antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de aceasta cu B. V. A.
Susținerile pârâților în sensul că la momentul vânzării exista o eroare comună și invincibilă nu au temei, chiar dacă aceștia au dobândit terenul din litigiu prin act juridic cu titlu oneros, ei nu se pot prevala, în niciun caz, de principiul error communis facit ius, deoarece acest principiu se fundamentează pe buna credință a terțului care a încheiat actul cu titularul aparent și existența unei erori comune și invincibile.
Instanța a considerat că pârâtul B. G. nu a fost de bună-credință la data cumpărării, deși este adevărat că buna-credință se prezumă, conform art. 1898 alin.2 din C.civ., dar aceasta trebuie să fie perfectă, lipsită de orice îndoială, să nu i se poată reproșa nimic pârâtului, ori, pârâtul nu se găsește într-o asemenea situație.
A., la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre T. C. și B. G., în C. nr. 1829 B., sub B 27, prin încheierea cu nr. 32798 din (...), a fost notat procesul reclamantelor contra lui B. V. A. și T. C., cu privire la terenul din litigiu, obiect al dosarului nr. (...), în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5. a J. B. În aceste condiții, pârâtul putea afla cu diligențe minime din CF nr. 1829 B. despre litigiul dintre reclamante și numitele B. V. A. și T. C.
Totodată, prin decizia civilă nr. 42/A/(...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), s-a reținut din declarațiile martorilor N. N. și P. G., că numita M. V. a avut în posesie terenul de 2200 mp (ce face și obiectul prezentului litigiu), care s-a comportat ca și proprietar al terenului, exercitând acte de folosință asupra acestuia. A., printr-o simplă deplasare a pârâtului B. G. la terenul din litigiu, ar fi putut afla date concrete referitoare la terenul din litigiu, adică putea afla că terenul este folosit și stăpânit de o altă persoană decât vânzătoarea T. C.
În al doilea rând, nu există eroare comună și invincibilă, întrucât caracterul comun al erorii se raportează la o întreagă comunitate, iar caracterul invincibil al erorii se raportează la elemente obiective.
A., eroarea de care se prevalează pârâții nu este nici comună (alte persoane din comunitate cunoșteau situația imobilului, nu erau în eroare - de exemplu vecinii terenului, martorii audiați în dosar nr. (...)), nici invincibilă (simpla deplasare la teren putea determina aflarea datelor concrete referitoare la acest bun).
În al treilea rând, chiar dacă pârâtul B. G. ar fi considerat de bună- credință, în temeiul art. 36 din L. nr. 7/1996 a cadastrului, acțiunea în rectificare de C. poate fi îndreptată și împotriva terțelor persoane care au dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, în interiorul termenului de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit (B. V. A.) al dreptului a cărui rectificare se cere, iar terțul care cumpără înăuntrul acestui termen știe că o face pe riscul său propriu.
Deși este adevărat că, prin sentința civilă nr. 3., Judecătoria Bistrița a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, nu se poate ignora faptul că această sentința și-a pierdut suportul probator (antecontractul de vânzare-cumpărare pe care s-a întemeiat este nulabsolut), și, pe cale de consecință, și-a pierdut credibilitatea de care trebuie să se bucure orice hotărâre judecătorească.
În concluzie, în condițiile în care s-a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1624 din 21 decembrie 2000, între Ivan I. și B. V. A. a dispărut orice promisiune de vânzare-cumpărare; pe cale de consecință, nu există nici vânzare-cumpărare; de aceea, sentința civilă nr. 323 din 8 februarie 2006 și-a pierdut, în parte, suportul material și juridic cu privire la raportul juridic dintre Ivan I. și B. V. A., rezultat din acest antecontract.
Pierzându-și suportul material și juridic, sentința civilă nr. 323 nu mai poate fi considerată valabilă, deoarece nu mai poate constitui un titlu valabil de dobândire, prin cumpărare, a dreptului de proprietate al pârâtei B. V. A., chiar dacă până în prezent nu a fost desființată prin căile extraordinare de atac.
Pe cale de consecință, a fost admisă și cererea reclamantelor prin care au solicitat rectificarea C. nr. 17368 și 50101 B. (provenită din conversia de pe hârtie a C. nr. 17368), în sensul radierii drepturilor de proprietate ale pârâților, radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare, anulării încheierilor de carte funciară prin care s-a dispus înscrierea, în temeiul art. 34 alin. 1 pct. 1 din L. 7/1996.
În speță, pârâta B. V. A. și-a înscris dreptul de proprietate în C. nr.
17368 B. la data de (...), în temeiul sentinței civile nr. 3. a J. B., cu titlul de cumpărare, însă titlul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu este valabil, chiar dacă este vorba despre o hotărâre judecătorească.
A., sentința menționată s-a întemeiat pe antecontractul de vânzare- cumpărare nr. 1624 din 21 decembrie 2000. În condițiile în care s-a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare nr.
1624 din 21 decembrie 2000, cu efect retroactiv, pârâta B. V. A. trebuie considerată că nu a cumpărat niciodată terenul din litigiu, situație în care este absurd să apară înscrisă în C. nr. 17368 B. cu titlul de "cumpărare".
De asemenea, întrucât pârâta B. V. A. nu a fost cumpărătoare, nu a putut transmite drepturi pe care nu le avea. Ca urmare, pentru aceleași motive, instanța va dispune radierea dreptului de proprietate al pârâtei T. C. înscris în C. nr. 17368 B., sub B 2, asupra imobilului A+l, și anularea încheierii de carte funciară prin care s-a dispus înscrierea (aceeași încheiere cu nr. 348 din (...)) și radierea dreptului de proprietate al pârâtului B. G. înscris în C.50101 B. (provenită din conversia de pe hârtie a C. nr. 17368) sub B 1, asupra imobilului A+l, cu nr. top. 6446/2/2/2/2/2/2/2/2 și anularea încheierii de carte funciară prin care s-a dispus înscrierea (nr.
25219 din (...)), în temeiul art. 34 pct. 1 și 36 din L. nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare.
A., conform art. 36: "acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia… se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris".
Dobânditorul nemijlocit (B. V. A.) a înregistrat cererea de înscriere a dreptului a cărui rectificare se cere la data de (...).
Pârâtul B. G. a cumpărat la data de 24 iulie 2008, deci în interiorul termenului de trei ani în care legea admite suspendarea principiuluipublicității imobiliare, situație în care, așa cum s-a arătat în literatura juridică „. care cumpără înăuntrul acestui termen, știe că o face pe riscul său propriu";.
Întrucât contractul de vânzare-cumpărare prin care pârâtul B. G. a dobândit imobilul din litigiu urmează să fie desființat, în temeiul principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, s-a dispus și radierea ipotecii și a celorlalte sarcini, respectiv a interdicției de înstrăinare înscrise în C.50101
B., sub C 1 și C 2, în favoarea pârâtei B. S., imobilul trebuind să revină în patrimoniul defunctei Ivan I. liber de orice sarcini.
Privitor la excepția autorității de lucru judecat în ce privesc petitele III,
IV și V din cererea de chemare în judecată, invocată de pârâții B. G., B. C. D. și T. C., s-a reținut că, în dosarul nr. (...) al J. B., cererea de intervenție în interes propriu a reclamantelor nu a fost soluționată pe fond.
Acest lucru rezultă din motivarea sentinței civile nr. 2683 din 8 mai
2009 a J. B., care reține că „intervenientele au solicitat includerea în masa succesorală rămasă după defuncta lor mamă a terenului în litigiu care să le fie atribuit în indiviziune, însă atâta timp cât imobilul nu s-a mai aflat în patrimoniul defunctei la data deschiderii succesiunii, cererea privitoare la succesiune este neîntemeiată, și pe cale de consecință și cererile de rectificare de C. și de intabulare în C. a drepturilor de proprietate". Deci, singurul motiv pentru care s-a respins cererea de intervenție a fost acela că terenul nu s-a mai aflat în patrimoniul defunctei la data deschiderii succesiunii.
Prin cererea de intervenție, la acea dată, nu s-a solicitat desființarea tuturor actelor ulterioare antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1624 din 21 decembrie 2000, astfel încât instanța să întrevadă posibilitatea întoarcerii terenului din litigiu în patrimoniul defunctei Ivan I.. De asemenea, nu fusese încă soluționat irevocabil dosarul nr. (...) al J. B., în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5115 din 24 decembrie 2008, prin care s-a constatat definitiv și irevocabil, nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare din (...).
În speță, reclamantele urmăresc repunerea în situația anterioară și întoarcerea terenului din litigiu în patrimoniul defunctei Ivan I., solicitând desființarea tuturor actelor de înstrăinare ulterioare antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1624 din 21 decembrie 2000, declarat nul de către instanță, considerându-se, ca efect al nulității absolute, că acel contract nu a avut loc niciodată, părțile fiind repuse în situația anterioară, imobilul revenind în patrimoniul defunctei Ivan I. și va face parte din masa succesorală, motiv pentru care s-a respins excepția autorității lucrului judecat.
A., respingând excepția autorității lucrului judecat, s-au analizat și petitele III, IV și V din cererea de chemare în judecată și s-a reținut că prin sentința civilă nr. 3. a J. B., valabilă în parte, s-a constatat că moștenirea defunctului Ivan I., decedat la 11 decembrie 1999, se compune din terenul în suprafață de 2200 mp, cuprins în titlul de proprietate 1., tarlaua 12/1, parcela 2/1, vocație succesorală legală și unicul moștenitor acceptant fiind defuncta Ivan I., soție supraviețuitoare.
Rezultă că defuncta Ivan I. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu cu titlul de drept moștenire, conform sentinței civile nr.
3. a J. B., chiar dacă nu s-a făcut înscrierea în cartea funciară (art. 26 din L. nr. 7/1996).
De asemenea, rezultă din sentința civilă nr.3. a J. B. că terenul în suprafață de 2200 mp cuprins în titlul de proprietate nr. 1., tarlaua 12/1,parcela 2/1 se identifică cu terenul înscris în CF 50101 (provenită din conversia de pe hârtie a C.), cu nr. top. 6446/2/2/2/2/2/2/2/2, motiv pentru care nu mai este necesară în cauză efectuarea unei expertize topografice.
În condițiile în care s-a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1624 din 21 decembrie 2000 și se desființează toate actele juridice de dispoziție ulterioare, înseamnă că terenul din litigiu revine în patrimoniul defunctei Ivan I., urmând să fie transmis moștenitorilor acesteia, respectiv reclamantelor, unicele moștenitoare legale, motiv pentru care s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta Ivan I., decedată la data de 7 noiembrie 2006, se compune din terenul în suprafață de 2200 mp, cuprins în T.P. nr. 1., tarlaua 12/1, parcela 2/1, înscris în C. nr. 50101 B., cu nr. top. 6446/2/2/2/2/2/2/2/2, iar vocație succesorală o au reclamantele W. F.-L., G. M., O. V. și S. V., în calitate de fiice, în cote părți egale.
În temeiul art. 20, art. 22 și art. 42 din L. 7/1996 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate, mai întâi al defunctei Ivan I. și apoi al reclamantelor W. F.-L., G. M., O. V. și S. V., asupra terenului în suprafață de
2200 mp, având nr. top. 6446/2/2/2/2/2/2/2/2, înscris în C. nr. 50101
B., cu titlul de moștenire, în cote părți egale, ca bun propriu.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați, în solidar, la plata către reclamante a cheltuielilor de judecată în sumă de
15.378,2 lei, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
A.ul
Prin decizia civilă nr. 89 din (...) a T.ui B.-N., apelul declarat de pârâții B. G. și B. C.-D. împotriva sentinței civile nr. 5. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...) a fost respins ca nefondat.
A.ul declarat de pârâta B. V.-A. împotriva aceleiași sentințe a fost anulat ca netimbrat.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de aderare la apelul pârâților
B. G. și B. C.-D., formulată de pârâta B. V.-A.
A fost admis apelul declarat de pârâta B. C. R. S. împotriva sentinței de mai sus, ce a fost schimbată în parte, în sensul că apelanta a fost obligată să le plătească reclamantelor W. F. L., G. M., O. V. și S. V., suma de
508,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, restul cheltuielilor, de
14.869,9 lei, rămânând în sarcina pârâților B. G., B.-C. D. și B. V.-A., în solidar.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
A.anții B. G., B. C.-D., B. V.-A. au fost obligați să achite în solidar intimatelor reclamante suma de 1654 lei, iar pe apelanta BCR la suma de
826 lei, cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele acestei decizii, se reține că acțiunea introductivă prezintă un caracter complex, în același timp unitar, cu capete de cerere interdependente. A., pretențiile reclamantelor se referă, pe lângă cererile de desființare a actelor juridice subsecvente antecontractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1624/21 decembrie 2000, rectificarea înscrierilor operate în cartea funciară în baza actelor nule având ca obiect terenul de sub nr. top 6446/2/2/2/2/2/2/2/2, radierea ipotecii și interdicțiilor înscrise în registrul de publicitate imobiliară, și la stabilirea componenței masei succesorale rămase în urma decesului mamei lor, ca activ terenul de mai sus, și a vocației lor de moștenitoare. A. din urmă reprezintă în realitate finalitatea urmărită prin demersul judiciar întreprins.
A. 2 pct. 1 lit. b din Codul de procedură civilă, într-adevăr, dispune că procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste
500.000 lei (RON) sunt de competența în primă instanță a tribunalelor.
Valoarea obiectului litigiului este corect estimată de apelați, prin raportare la valoarea de circulație cuprinsă în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1366/2008, exprimată în prețul de 120.000 Euro, echivalent în lei la data introducerii acțiunii introductive la 510.960 lei, față de cursul de schimb al B. N. a R. O altă valoare, cea susținută de reclamante, nu a putut fi avută în vedere, întrucât suma precizată de ele nu este cu nimic susținută probator. Deși ele au susținut că din informațiile ce le dețin în zonă prețurile de piață erau în momentul expus 10 sau 12 euro/mp, împrejurarea nu a fost întărită prin dovezile corespunzătoare.
Același text legal cuprinde, însă, și excepții de la regula enunțată, respectiv a cererilor în materie succesorală, cum este și cazul speței, după cum s-a subliniat la început în legătură cu scopul final pe care reclamantele doresc să-l atingă în proces. A îmbrățișa teza apelanților, dându-se eficiență regulii în defavoarea excepției expres instituite, ar însemna să se încalce regulile de competență materială, de strictă aplicare și de ordine publică, ceea ce nu poate fi admis.
Concluzia este că prima instanță s-a investit cu judecarea cauzei în mod legal, criteriul valoric neprezentând relevanță în acest proces.
Apărările reclamantei din punctul de vedere analizat, constând în tardivitatea invocării excepției de necompetență materială a judecătoriei, nu primesc aplicare în speță. A. 1591alin. 2 din codul de procedură civilă s-a introdus prin L. 2.. A. XXII din lege arată că art. 1591se aplică numai proceselor începute după intrarea ei în vigoare. Or, litigiul actual s-a înregistrat la Judecătoria Bistrița la 13 iulie 2010, anterior aplicării Legii 2. - 25 noiembrie 2010, potrivit art. XXVIII. În sens contrar, s-ar încălca principiul neretroactivității legii. Așa fiind, sub imperiul normelor cuprinse în Codul de procedură civilă în forma existentă la 13 iulie 2010 (art. 158-160), excepția necompetenței materiale, de ordine publică (art. 159 pct. 2), se poate ridica de părți sau de judecător, din oficiu, în orice stare a pricinii. Nici criticile aduse în subsidiar sentinței pe calea apelului nu au fost apreciate ca fiind întemeiate. S-a susținut, în favoarea apelanților, excepția de la principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, ce guvernează materia nulităților, aceea a validității aparenței de drept (erros communis facit jus). Esența derogării de la principiul desființării actelor subsecvente, a celor a căror nulitate s-a constatat, se traduce în următoarele condiții cumulative: să existe o eroare comună și invincibilă; subdobânditorul să fie de bună credință, actul încheiat între proprietarul aparent și terțul subdobânditor să fie cu titlu oneros. Sentința reține pe drept cuvânt că în cauză nu toate cerințele sunt îndeplinite și nulitatea trebuie să-și producă efectele. Există eroare atunci când situația de fapt aparentă nu corespunde realității de drept. A. înșelătoare trebuie să fie una comună (împărtășită public) și una irezistibilă, greu de descoperit și de evitat. P. ca subdobânditorul să fie de bună-credință se impune nu numai ca acesta să fi crezut în realitatea falsă a situației aparente, dar și ca această credință să fie scuzabilă, lipsită de orice culpă, dedusă din precauțiile pe care și le-ar fi luat orice om rezonabil, din diligențele apte a confirma existența în condiții ireproșabile a dreptului celui de la care achiziționează. Acest comportament al apelanților nu se regăsește în dovezile speței. Pretind că s-au încrezut în cuprinsul cărții funciare și în faptul că vânzătoarea T. C. exercita dreptul în mod public. Faptele speței sunt însă altele și se circumscriu unei ignoranțe a lor în aflarea adevăratei stări de drept și de fapt a terenului cumpărat. Dintr-un prim punct de vedere, în cartea funciară 1829 B., la (...), reclamantele au notat procesul intentat contra lui B. V. A. și B. (T.) C. cu privire la imobilul de sub A+17, cel litigios, obiect al dosarului (...) al J. B. (B27). Este real, însă, că, la (...), s-a radiat notarea (B30), înainte de încheierea contractului autentic nr. 1366 din (...), însă, dacă i-ar fi interesat real starea proprietății pe care au înțeles să o achiziționeze, ar fi putut lesne observa prin consultarea colii de carte funciară că radierea este greșită întrucât s-a bazat pe existența sentinței 3. dată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 7899/2005 și nu pe soluționarea diferendului obiect al dosarului notat, nr. (...) al aceleiași judecătorii. Nepotrivirea îi obliga să verifice dosarul instanței, ocazie cu care ar fi descoperit că în dosarul ultim se judeca cererea reclamantelor împotriva lui B. V.-A. și B. C. (T.) de constatare a nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare din (...), autentificat, vizând terenul ce-l interesau și pe ei. A. supus cercetării judecătorești constituia prima verigă din șirul înstrăinărilor ulterioare, de soarta căreia depindeau subdobândirile. De altfel, prin sentința civilă nr. 5., reclamantele au și obținut câștig de cauză. În considerentele hotărârii judecătorești s-a statuat că: „Pârâta B. V. A. a profitat (cu concursul pârâtei B. C.) de ignoranța defunctei Ivan I. privind valoarea reală a terenului din litigiu, pentru a obține avantaje materiale disproporționate (expertiza efectuată în cauză concluzionând că la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...), în numele defunctei, cu M. V.), instanța reține că, contractul este nul absolut, fiind întemeiat pe o cauză ilicită (art.968 Cod civil), leziunea fiind doar un indiciu al împrejurării că s-a profitat de starea de constrângere în care s-a aflat cealaltă parte. Instanța a mai reținut că prețul la care s-a vândut terenul este derizoriu și atât de disproporționat în raport de valoarea acestuia, încât de fapt nu a existat un preț."; Aceste verificări, obiectiv, nu sunt de natură să întreacă limitele normalei diligențe pe care trebuiau să o depună. Sub al doilea aspect, nu s-au preocupat nici de starea de fapt a terenului. Au pretins că vânzătoarea T. C. exercita dreptul în mod public. Circumstanța este contrazisă de mijloacele de probă administrate în dosar nr. (...) - declarații de martori și înscrisuri (f. 81-84), din care reiese că începând cu data de 17 aprilie 2003 terenul l-a folosit numita M. V., o altă subdobânditoare în lanțul înstrăinărilor, că T. C. a recunoscut calitatea de proprietar a V. M. A. efectuate de cea din urmă au fost interpretate de T. B.- N. în apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2. din dosarul (...) (decizia nr. 4.10) ca fiind unele de întrerupere a termenului de prescripție în care se poate cere validarea convenției unde M. V. figurează drept cumpărătoare. Perfectarea convenției nu a putut fi pronunțată tot datorită soluției ce se regăsește în sentința civilă nr. 5.. Nefondat s-a arătat că probele au fost efectuate în alt dosar, fără legătură cu cel de față. În cauza cu nr. (...), T. C. și B. G. au avut calitatea de pârâți, deci le sunt opozabile, și elementele de fapt ilustrate de probele indicate fără putință de îndoială au putere de înrăurire pentru soluția din acest dosar pentru că sunt de natură să contrazică teza că apelanții aucumpărat de la un veritabil proprietar, ce se manifestă public în această calitate, elemente care le-ar fi fundamentat buna-credință. Un alt argument al apelului este acela că antecontractul din (...) și-a produs efectele până la momentul pronunțării sentinței civile nr. 3. a J. B. din dosar 7899/2005. Opinia nu poate fi împărtășită deoarece nulitatea absolută este cârmuită de principiul retroactivității, ceea ce înseamnă că efectele ei se produc din ziua în care actul a fost încheiat. Retroactivitatea se justifică prin cerința restabilirii ordinii de drept încălcate prin încheierea actului juridic civil cu nesocotirea condițiilor sale de validitate. Ultimul motiv de apel primește aceeași calificare. Cererilor din acțiunea introductivă nu li se poate opune autoritatea de lucru judecat derivată din sentința 2.. Hotărârea subliniază: „Intervenientele au solicitat includerea în masa succesorală rămasă după defuncta lor mamă a terenului în litigiu care să le fie atribuit în indiviziune, însă atâta timp cât imobilul nu s-a mai aflat în patrimoniul defunctei la data deschiderii succesiunii, cererea privitoare la succesiune este neîntemeiată și, pe cale de consecință, și cererile de rectificare de C. de intabulare în C. a drepturilor de proprietate."; Este de menționat că speța prezentă se întemeiază pe o altă cauză, adică pe nulitatea constatată prin sentința civilă nr. 5., putându-se, prin urmare, aborda fondul actualului dosar fără contrazicerea sentinței 2.. În aceeași manieră se pune problema și în legătură cu sentința 3.. În final, se conchide că cele două sentințe, precum și cea atacată aici, nu se exclud, niciuna nu încalcă dezlegările date prin celelalte pentru că abordează chestiuni juridice diferite. Ultimele, în sens cronologic, aduc spre cercetare elemente noi. Validitatea ori ineficacitatea unui act juridic poate fi analizată din mai multe perspective, fără ca hotărârile judecătorești ce le tranșează să se contrazică și dezbaterea pe fond a litigiilor să fie obstrucționată de excepția autorității de lucru judecat. A.ul pârâtei B. V.-A. a fost anulat ca netimbrat. La termenul de judecată din 6 octombrie 2011 s-a stabilit în sarcina acesteia obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4610,3 lei și a timbrului judiciar de 5 lei. A fost citată cu această mențiune la domiciliul procesual ales, arătându-se, totodată și sancțiunea aplicată în caz de neplată (f. 65). Cu toate acestea, până la termenul de judecată acordat nu s-a conformat obligației ce cade în sarcina sa. Drept urmare, văzând dispozițiile art. 20 elen. 3 din L. 146/1997, dar și ale art. 35 alin. 5 din Ordinul nr. 760/C/1999 al Ministrului Justiției, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, s-a aplicat apelantei sancțiunea anulării apelului ca netimbrat. S-a tratat cu prioritate această excepție, înaintea celei privind tardivitatea declarării apelului, întrucât problema timbrajului primează în concurs cu alte incidente ce fac de prisos analiza pe fond a căii de atac, prin prisma art. 20 alin. 1 din L. 146/1997, unde se dispune că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Cererea de aderare la apel formulată de B. V.-A. a fost apreciată ca fiind inadmisibilă. P. a decide în acest sens au fost împărtășite apărările reclamantelor în această direcție. Ca o primă condiție, articolul 293 alin. 1 Cod procedură civilă permite doar intimatului să adere la apelul principal. B. V.-A. nu a avut în acest apel nicicând însușirea de intimată. A înțeles să-și exercite dreptul de a ataca sentința primei instanțe, act prin care a devenit apelantă. Este de remarcat că soluția dată asupra apelului nu influențează în nici un fel calitatea pe care și-a atribuit-o și nu-i permite să aibă, în același proces și în același timp, două calități care se exclud, cea de apelantă și de intimată, și, în final, să poată introduce o cerere de aderare la apel. Nu a fost verificată nici cea de-a doua cerință a textului. Aderarea se face la apelul părții potrivnice. Părțile potrivnice nu-i sunt B. G. și C.-D., deoarece au același interes în proces, ci reclamantele neapelante. Cu privire la apelul B. C. R., instanța a apreciat că aserțiunile pârâtei pe fondul problemei supuse cercetării judecătorești sunt fără legătură și fără influență asupra concretului speței, potrivit argumentelor legale pe care reclamantele și-au fundamentat apărarea. A. au cerut radierea ipotecii ca efect al stingerii ei pe cale principală raportat la desființarea dreptului de proprietate al constituitorului. Într-adevăr, pentru a hotărî în maniera evocată, reclamantelor, persoane ce nu sunt subdobânditoare ale dreptului de proprietate de la apelanții B., nu le sunt incidente regulile ce guvernează efectele ipotecii față de terții dobânditori și pentru radierea garanției reale nu sunt obligați să ceară anularea contractului de împrumut și al celui de garanție, pe de o parte fiindcă acțiunea în anulare nu este la îndemâna terților față de subiecții de drept între care împrumutul și garantarea lui a intervenit, iar pe de altă parte este suficient ca pentru radiere să obțină desființarea titlului proprietarului imobilului grevat. Apoi, desocotirea privind împrumutul garantat de ipotecă nu este legal să se facă între reclamante și bancă tocmai pentru argumentul lipsei calității de parte contractantă, ci revine în sarcina băncii, a împrumutatului și a garanților. Toate referirile la buna credință a băncii se exclud prin prisma considerațiilor identice făcute în cadrul analizei apelului pârâților B. A. verificări și obligații reveneau și împrumutătorului creditor ipotecar. A fost apreciat întemeiat însă motivul privind modalitatea în care judecătoria a obligat părțile la plata cheltuielilor de judecată la fond. A. 1039 Cod civil dispune că o obligație este solidară din partea debitorilor, când toți s-au obligat la același lucru. Într-adevăr, în speța dedusă judecății există raporturi juridice de drept material distincte, independente unele față de celelalte, cu contractanți diferiți, cu obiecte diferite și cu interese urmărite de părți cu același caracter. Așadar, obligațiile fiind conjuncte, prima instanță trebuie să se raporteze în soluție la prevederile art. 277 Cod procedură civilă. Din perspectiva acestuia se observă că reclamantele urmăresc să-și aducă în patrimoniu un bun cu o valoare de 120.000 Euro, pe când banca urmărește să-și protejeze un drept de garanție pentru suma de 45.000 Euro. Remarcându-se interesul ce-l are fiecare, cheltuielile pe care banca trebuie să le suporte se compun din taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferent pretențiilor ridicate de reclamante împotriva ei, de 8 lei, plus 0,3 lei, la care se adaugă o treime din onorariul avocațial plătit de reclamante, respectiv de 500 lei, în total 508,3 lei. Calculul cuantumului total al cheltuielilor de judecată efectuat de prima instanță nu s-a contestat. Soluția de obligare în solidar în privința celorlalți pârâți nu a fost supusă analizei pentru că acest aspect nu a făcut obiectul căilor de atac concurente. În apel, reclamantele au avansat cheltuieli de judecată de 2480 lei. Respectând dezlegările de până acum, pârâții B. G., B. C.-D. și B. V.-A. le-au achitat celor dintâi suma de 1654 lei, iar banca suma de 826 lei. Cea din urmă nu a beneficiat de cheltuieli în apel pentru că cererile din calea de atacs-au încuviințat numai vis-a-vis de cheltuielile de judecată de la fond, ce sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, și celelalte pretenții s-au înlăturat. Recursul Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta B. V. A. și pârâții B. G. și B. C. D. I. Pârâta B. V. A. a solicitat casarea și trimiterea spre competentă soluționare în primă instanță a cauzei T.ui B.-N., pentru că acțiunea este una evaluabilă în bani, cu un obiect a cărui valoare depășește 500.000 lei, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive față de capătul de cerere privind stabilirea masei succesorale și excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 3. a J. B., în baza căreia a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului obiect al litigiului. În motivarea recursului ei, această pârâtă a arătat că în mod greșit a fost anulat apelul ei ca netimbrat, pentru că nu a fost citată legal cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, iar, dacă ar fi fost citată astfel, ar fi solicitat acordarea ajutorului public judiciar. Cererea sa de aderare la apelul celorlalți pârâți a fost greșit respinsă, în condițiile în care între ea și aceștia există o coparticipare procesuală pasivă. II. Pârâții B. G. și B. C. D. au solicitat, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță T.ui B.-N., în subsidiar, modificarea ei, în sensul admiterii apelului pârâților și schimbării sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii. a) În motivarea recursului lor, acești pârâți învederează că în mod greșit a stabilit instanța de apel natura juridică a litigiului, raportat la care a aplicat normele de competență materială, întrucât capătul principal de cerere îl constituie nulitatea unui contract de vânzare-cumpărare în valoare de 120.000 euro, respectiv 510.960 lei la data înregistrării cererii de chemare în judecată, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b referitoare la stabilirea competenței materiale a tribunalului în funcție de valoarea obiectului, subzistând motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 Cod proc.civ. Obiectul cererii de chemare în judecată nu este o cerere în materie de succesiune, pentru că desființarea contractului dintre pârâți și T. C. nu poate fi asimilată unei cereri în reducțiune sau raport. b) Anularea convenției de vânzare-cumpărare din (...) încheiată între antecesoarea reclamantelor, defuncta Ivan I. și pârâta B. V. A. nu antrenează automat desființarea actelor juridice subsecvente și a drepturilor înscrise în baza acestora în cartea funciară. A., deoarece titlul în temeiul căruia și-a intabulat dreptul de proprietate pârâta B. V. A. nu este antecontractul, ci hotărârea judecătorească ce ține loc de contract autentic notarial de vânzare-cumpărare, respectiv sentința civilă nr. 3. a J. B., iar nulitatea unui act care nu a servit la înscrierea dreptului titularului în cartea funciară nu poate să producă efecte față de terții subdobânditori de bună credință, nefiind întrunite condițiile pentru aplicarea art. 36 din L. nr. 7/1996. A. hotărâre judecătorească nefiind desființată, titlul autorului pârâților este în continuare în ființă. D. antecotractului de vânzare- cumpărare nu afectează dreptul pârâților, pentru că hotărârea judecătorească ce a constatat nulitatea antecontractului nu le este opozabilă, ei nefiind parte în proces. Oricum, hotărârea judecătorească de desființare a antecontractului nu are nicio înrâurire asupra hotărârii judecătorești care a constituit titlu de înscriere a dreptului de proprietate a autorului pârâților. Reclamantele au promovat o acțiune în revizuirea sentinței civile nr. 3. a J. B., însă aceasta a fost respinsă irevocabil de instanțele judecătorești. c) În mod greșit a apreciat instanța de apel că pârâții recurenți nu sunt dobânditori de bună credință ai imobilului în litigiu, în condițiile în care, la data la care aceștia au încheiat contractul de vânzare-cumpărare, în cuprinsul cărții funciare nu era notat nici un proces, procesul promovat de reclamante împotriva pârâtei B. V. A. și a numitei T. C. fiind radiat la data de (...), neputându-se pretinde terților dobânditori diligențe în sensul de a cenzura încheierea registratorului de carte funciară. De altfel, este greu de imaginat că pârâții cumpărători ar fi plătit suma de 120.000 euro cu titlu de preț, dacă ar fi cunoscut că există vreun risc în încheierea contractului. d) În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, în mod greșit a apreciat instanța de apel că cele statuate prin sentința civilă nr. 3. a J. B. nu ar constitui temeiuri pentru paralizarea acțiunii reclamantelor, în condițiile în care instanța care pronunță o hotărâre ce ține loc de contract autentic notarial de vânzare-cumpărare este obligată să verifice motivele de nulitate absolută ale antecontractului în baza căruia i se cere pronunțarea unei astfel de hotărâri. În condițiile în care instanța nu a invocat, din oficiu, aceste motive de nulitate, prin aceasta, titlul s-a curățat de orice vicii, pârâții recurenți putând invoca aceste apărări doar în prezentul proces, în condițiile în care nu au fost părți în procesul în care s-a dispus desființarea antecontractului. În plus, prin sentința civilă nr. 2. a J. B., cererea de intervenție a reclamantelor față de părțile din proces, cerere prin care acestea au solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâții recurenți au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului obiect al litigiului, a fost respinsă, neputându-se repune în discuție chestiuni juridice tranșate deja. Întâmpinarea reclamantelor Reclamantele intimate, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. În ceea ce privește recursul pârâtei B. V. A., aceștia au arătat că, din dovezile de comunicare din dosarul instanței de apel, rezultă că aceasta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru, obligație ce a fost reiterată și prin adresa de la f. 57, iar aceasta a fost reprezentată de avocat. E. lipsei calității procesuale pasive este nefondată, întrucât stabilirea masei succesorale este doar un capăt de cerere, însă cererea de chemare în judecată are mai multe capete de cerere, printre care și cel vizând desființarea contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat de aceasta și radierea dreptului ei de proprietate din cartea funciară. Nu există autoritate de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 3. a J. B., pentru că lipsește identitatea de obiect și de cauză. Referitor la recursul pârâților B. G. și B. C. D., motivul de casare pentru necompetență, ce se regăsește și în recursul celeilalte pârâte este nefondat, pentru că finalitatea urmărită de reclamantă este readucerea terenului în patrimoniul defunctei în vederea stabilirii masei succesorale, astfel că nu se aplică criteriul valoric pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei în primă instanță. De altfel, chiar și față de acest criteriu, valoarea terenului raportat la anul 2000 a fost de 120.000 euro, însă cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de (...), când valorile imobilelor scăzuseră semnificativ, fapt ce era de notorietate. C. motive de nelegalitate nu sunt fondate, pentru că sentința civilă nr. 3. a J. B., în baza căreia și-a înscris dreptul de proprietate pârâta B. V. A. nu estevalabilă pentru că s-a întemeiat pe un antecontract de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a constatat prin hotărâre judecătorească. Principiul error communis facit jus, ce înlătură efectul resolutto jure dantis resolvitur jus accipientis al desființării actelor subsecvente nu este aplicabil în sistem de publicitate prin cartea funciară, pentru că terțul care cumpărară în interiorul unui termen de 3 ani de la data înscrierii autorului său știe că o face pe riscul său propriu, dreptul său fiind supus radierii în termen de 3 ani cât principiul publicității cărții funciare este suspendat. Oricum, aceștia nu au fost de bună credință, pentru că, printr-o simplă deplasare la terenul în litigiu, ar fi putut afla date concrete referitoare la acesta, el fiind în posesia altor persoane decât vânzătoarea T. C. Critica referitoare la autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3. nu este fondată, pentru că nu există identitate de obiect și de cauză, iar față de sentința civilă nr. 2. pentru că motivele pentru care cererea de intervenție a reclamantelor a fost respinsă în acel proces s-au referit la împrejurarea că imobilul nu s-a mai aflat în patrimoniul defunctei la data deschiderii succesiunii, or actul de înstrăinare a fost desființat cu efect retroactiv, terenul revenind, astfel, în patrimoniul defunctei. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 3, 5 și 9 Cod proc. civ. ce constituite temeiul lor în drept, curtea apreciază că acestea nu sunt fondate, dinconsiderentele ce urmează a fi expuse. I. A., în ceea ce privește recursul pârâtei B. V. A., apelul acesteia a fost anulat ca netimbrat, iar cererea de aderare la apelul celorlalți pârâți respinsă ca inadmisibilă. Cu privire la modul de soluționare a excepției de netimbrare a apelului, această pârâtă, deși în cererea de apel a arătat împrejurarea că are domiciliul în Anglia, în cererea de aderare la apel și-a indicat domiciliul în România, ca fiind în C.-N., C. D. nr. 11 apartament 10, la mandatarul ei avocat (f. 40 dosar apel), la această adresă fiind citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru de 4610,3 lei și timbrul judiciar de 5 lei sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat (f. 57, 65 din același dosar), citația fiind semnată și ștampilată de un alt avocat al aceluiași birou, în calitate de funcționar însărcinat cu primirea corespondenței. Alegerea de domiciliu vizează partea și nu cererile acesteia, conform dispozițiilor art. 93 Cod proc. civ., astfel că citația cu mențiunea timbrajului pentru apel a fost corect trimisă la domiciliul ales, procedura de citare fiind îndeplinită, astfel, la termenul la care a fost soluționat apelul, respectiv excepția de netimbrare a acestuia, nefiind încălcate dispozițiile art. 85 și 107 Cod proc. civ., nesubzistând, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod proc. civ. În ceea ce privește cererea de aderare la apel, aceasta nu se încadrează nici în dispozițiile art. 293 Cod proc. civ., privind apelul incident, pentru că apelul principal nu a fost declarat de partea potrivnică (partea potrivnică fiind reclamantele și apelul fiind declarat de o parte dintre pârâți) și nici în cele ale art. 2931Cod proc. civ., privind apelul provocat, pentru că nu urmărește atragerea în apel a unei părți dintre cele de la prima instanță, dar care nu sunt părți în apelul principal (aderarea la apel vizând reclamantele, care sunt intimate și în apelul principal), fiind, astfel, corect respinsă ca inadmisibilă de instanța de apel. II. a) Referitor la recursul pârâților B., competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță nu se stabilește raportat la finalitatea acțiunii, așa cum greșit a reținut instanța de apel, ci în funcție de capătulprincipal de cerere, așa cum rezultă din dispozițiile art. 17 Cod proc. civ., iar capătul principal de cerere este cel de a cărui soluționare depinde soluționarea tuturor celorlalte. În prezenta cauză, există mai multe capete de cerere principale, referitoare la desființarea actelor subsecvente antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între antecesoarea reclamantelor, defuncta Ivan M. și pârâta B. V. A. A., pârâta B. V. A. a încheiat două antecontracte de vânzare cumpărare cu pârâta M. V. și un contractul de cesiune de drepturi litigioase cu pârâta T. C., desființarea acestor acte constituind capete principale de cerere, ulterior, reclamantele renunțând la cele formulate împotriva pârâtei M. V. D. contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâta T. C. și pârâții B. G. și B. C. D., ca și a celui de ipotecă încheiat de aceștia din urmă și B. C. R. depinde de soluția dată asupra capătului de cerere vizând soarta contractului de cesiune de drepturi litigioase, aceste capete de cerere fiind, astfel, accesorii, ca și capetele de cerere privind rectificarea intabulărilor succesive. Tot accesoriu este și capătul de cerere privind stabilirea masei succesorale, pentru că soarta acestuia depinde de împrejurarea dacă imobilul obiect al prezentului litigiu este sau nu readus în patrimoniul succesoral, în funcție de soluția dată capătului de cerere privind cesiunea de drepturi litigioase. Litigiul are un caracter patrimonial, iar valoarea este aceea a terenului obiect al contractului de cesiune de drepturi litigioase a cărui desființare se cere. În ceea ce privește valoarea obiectului litigiului, pârâții au invocat excepția de necompetență materială raportat la acest criteriu pentru prima dată în apel, susținând că valoarea imobilului este aceea din ultimul contract, respectiv prețul de 120.000 Euro achitat de aceștia pârâtei T. C., raportat la paritatea leu/euro la data înregistrării cererii de chemare în judecată, valoarea în lei rezultată astfel fiind de 510.960 lei. Reclamantele, prin întâmpinarea depusă în recurs, au contestat această valoare, susținând că este de notorietate că acest preț, stabilit la nivelul anului 2008, nu mai era de actualitate în anul 2010, când a fost înregistrată cererea de chemare în judecată, valoarea de circulație a imobilelor scăzând substanțial ca urmare a inflației. Instanța de apel nu a administrat probe cu privire la valoare, pentru că a apreciat că trebuie să raporteze competența la finalitatea cauzei, stabilind, însă, taxa de timbru la acceastă valoare indicată de apelanți. A. taxă nu putea fi contestată pe acest motiv de reclamantele intimate, astfel că stabilirea valorii obiectului în vederea verificării competenței materiale raportat la dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. b C. pr.civ. se pune pentru prima dată în recurs, instanța de apel făcând o greșită aplicare a normelor de drept procesual privind criteriile de stabilirea competenței materiale. Dacă stabilirea valorii imobilului ar necesita verificări de fapt, recursul ar trebui respins, acesta putând constitui, eventual, un motiv de contestație în anulare, în sensul art. 317 alin. 2 C. pr.civ. Instanța de recurs apreciază că nu se impune administrarea altor probe în vederea stabilirii acestei valori, întrucât valoarea avută în vedere de instanța de apel se situează la nivelul anului 2008, în perioada anterioară crizei economice, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată în anul 2010, în cursul acesteia, fiind de notorietate că prețul imobilelor a scăzut considerabil, iar faptele notorii nu trebuie dovedite. În cauză, diferența de valoare dintre cea susținută de pârâții apelanți de (510.960 lei) și cea susținută de reclamante (de sub 500.000 lei) este foarte mică raportat la valoarea imobilului, respectiv 2,1%, or prețul imobilelor a scăzut cu mult sub acest procent. În aceste condiții, curtea apreciază că valoarea imobilului la data înregistrării cererii de chemare în judecată a fost sub 500.000 lei, ceea ce atrage competența materială a judecătoriei privind soluționarea cauzei în primă instanță, excepția de necompetență invocată de apelanți fiind nefondată și nesubzistând, astfel, motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 3 C. pr.civ. b) Titlul în temeiul căruia pârâta B. V. A. și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară este hotărârea judecătorească ce ține loc de contract autentic de vânzare cumpărare și nu antecontractul de vânzare cumpărare. A. hotărâre judecătorească, însă, a fost dată în temeiul antecontractului de vânzare cumpărare. S-a susținut că, fără desființarea acesteia, nu se poate solicita desființarea actelor subsecvente. D. hotărârii ce ține loc de contract autentic de vânzare cumpărare rămasă irevocabilă anterior celei prin care s-a constatat nulitatea antecontractului de vânzare cumpărare s-ar putea face doar utilizându-se căile extraordinare de atac de retractare. Așa cum se poate observa, însă, din modul de reglementare a contestației în anulare și revizuirii, acest motiv nu este printre cele ce ar face admisibile astfel de căi de atac. A., deoarece art. 322 pct. 4 și 5 C. pr. civ., reglementând motive de revizuire privind înscrisuri desființate, se referă, fie la înscrisuri declarate false, fie la hotărâri judecătorești pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. D. antecontractului pe motivul de nulitate absolută, respectiv cauza ilicită, avut în vedere de sentința civilă nr. 5115 din 24 decembrie 2008 a J. B., pronunțată în dosarul nr. (...) nu se încadrează în aceste motive. În opinia instanței de recurs, hotărârea judecătorească ce ține loc de contract autentic de vânzare cumpărare are regimul juridic al acestuia, împrejurarea că un contract autentic nu se încheie în fața notarului, ci este suplinit prin hotărâre judecătorească nefăcându-l inatacabil pentru motive de nevalabilitate referitoare la cauza ilicită, vicii de consimțământ etc. Cu toate acestea, în prezent, practica judiciară nu cunoaște exemple de constatare a nulității contractelor suplinite prin hotărâre judecătorească, fiind admisă doar constatarea nevalabilității contractului de tranzacție cuprins într-o hotărâre de expedient. A. este motivul pentru care reclamantele au solicitat constatarea nulității antecontractului și nu și a contractului încheiat în temeiul acestuia, suplinit prin hotărâre judecătorească. În spiritul acestei jurisprudențe, singura previzibilă, solicitarea reclamantelor și soluția instanțelor de fond cu privire la aceasta este corectă, acest motiv de recurs referitor la greșita aplicare a normelor de drept substanțial, prev. de art. 304 pct. 9 C. pr.civ. nefiind întrunit în cauză. c) În ceea ce privește buna credință a pârâților, reclamantele notaseră procesul în cartea funciară a imobilului, respectiv CF nr. 1829 B., sub B27 (f. 141 dosar judecătorie) la data când pârâții recurenți au contractat. Este adevărat că s-a omis înscrierea acestei notări și în cartea funciară nr.17368 B., odată cu transcrierea imobilului și intabularea dreptului de proprietate al pârâtei pârâtei B. V. A. în temeiul sentinței civile nr. 3., pronunțată în dosarul nr. 7899/2005 al J. B. (f. 144-145 din același dosar), însă această împrejurare nu împiedică producerea efectelor notării față de subdobânditorii ulteriori. Oricum, așa cum corect a reținut prima instanță, sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din L. nr. 7/1996, acțiunea în rectificare fiind admisibilăîmpotriva pârâților recurenți chiar dacă aceștia ar fi de bună credință, întrucât au contractat în perioada cât publicitatea cărții funciare era suspendată. Faptul că pârâții recurenți nu au fost părți în procesul în care s-a solicitat constatarea nulității antecontractului nu înseamnă că aceștia mai pot formula apărări de fond referitoare la valabilitatea acestuia în prezentul dosar. Reclamantele nu aveau motive să-i cheme în judecată pentru că nu erau înscriși la data când au notat procesul, aceștia având posibilitatea de a interveni în acel proces pentru a sprijini apărarea vânzătoarei, ceea ce nu au făcut. d) Referitor la autoritatea de lucru judecat a sentințelor nr. 3. și 2. ale J. B. N., aceeași instanță s-a pronunțat printr-o încheiere interlocutorie, în dosarul în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 5. decembrie 2008 (este vorba despre dosarul nr. (...) al J. B. N.) prin care s-a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între antecesoarea reclamantelor și pârâta B. V. A. (atât încheierea, cât și sentința rămânând irevocabile), în sensul că nu există autoritate de lucru judecat, pentru că au fost invocate motive diferite de ineficacitate a actului juridic, instanța care a pronunțat hotărârea ce ține loc de contract de vânzare cumpărare nefiind investită, nici pe cale de acțiune, nici pe cale de excepție, cu motivul de nulitate referitor la cauza ilicită, instanța de recurs însușindu- și pe deplin acest argument, oricum, sentința fiind opozabilă, prin notarea acțiunii, pârâților recurenți. Din toate aceste considerente, curtea apreciază că recursurile pârâților nu sunt fondate, urmând a fi respinse în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ. Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 316, rap. la art. 298, 274 alin. 1 și 277 C.pr.civ., pârâții recurenți vor fi obligați să le plătească reclamantelor intimate cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 2480 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 33, câte ½ parte fiecare categorie de recurenți. P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. V. A. și cel declarat de pârâții B. G. și B. C. D. împotriva deciziei civile nr. 89 din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Obligă recurenții să le plătească intimaților W. F. L., O. V., S. V. M. și G. M. suma de 2480 lei, cheltuieli de judecată în recurs, câte 1/2 recurenta B. V. A. și 1/2 recurenții B. G. și B. C. D.. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.IER ANA I. A. C. A. A. C. C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: C. Iacob, R. Berari
| ← Decizia civilă nr. 4556/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4989/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
