Decizia civilă nr. 4556/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4556/R/2012
Ședința 1 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C.
J.ECĂTOR: A. A. C. J.ECĂTOR: ANA I.
G.: C. B.
S-a luat în examinare- pentru pronunțare- recursul declarat de pârâții A. G., A. V., A. N. și A. L. împotriva încheierii civile nr. 187 din 28 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe intimații G. L., G. I. și G. L., având ca obiect grănițuire.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 25 octombrie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 1 noiembrie
2012.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată pe rolul J. B. M. sub nr. 5549/2004, la data de 28 iunie 2004, astfel cum aceasta a fost ulterior precizată, reclamantele G. L. și G. F. i- au chemat în judecată pe pârâții A. G., A. V., A. N. și A. L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să stabilească linia de hotar care desparte proprietățile părților, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 7122 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admisacțiunea civilă precizată formulată de reclamantele G. L. și G. F., în contradictoriu cu pârâții A. G. și A. V., A. N. și A. L., s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei G. L., în suprafață de 1411 mp, înscris în CF nr. 4516 S., nr. topo. 567/1 și 568, și terenul în suprafață de 3230 mp cuprins în Titlul de proprietate nr. 6., eliberat de C. J. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la data de 29 ianuarie 2001, în favoarea numitei A. F., de la locul numit „. A. I., pe aliniamentul 4-11-14-19-A, conform Anexei nr. 5 la lucrareade expertiză întocmită de dl. expert A. A., care face parte integrantă din sentință.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți A. N. și A. L., în contradictoriu cu reclamantele pârâte G. L. și G. F., au fost obligatereclamantele-pârâte să le lase pârâților-reclamanți în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 35 mp, situat în S., strada A. I., cuprins între reperele 21-17-24-25-21, porțiunea hașurată cu verde, conform Anexei nr. 6 la lucrarea de expertiză întocmită de dl. expert A. A., care face parte integrantă din sentință.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamante a sumei de 556,5
RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din onorariile achitate pentru expertize, fiind compensate restul cheltuielilor de judecată efectuate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantele i-au chemat în judecată pe pârâții A. G., A. V., A. N. și A. L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să stabilească liniade hotar care desparte proprietățile părților, arătând că reclamanta G. L. este proprietara terenului situat în S., strada A. I., nr. 13, județul M., înscris în CF nr.
4516 S., nr. topo. 576/1 - în suprafață de 1278 mp și nr. topo. 568 - în suprafață de 135 mp, iar reclamanta G. F. este titulara unui drept de uzufruct viager cu privire la acesta și în mod abuziv, sub diferite pretexte nejustificate, pârâții au distrus gardul ce delimita proprietatea reclamantelor.
P. A. G. și A. V. au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei G. F., motivat de împrejurarea că aceasta nu are calitatea de proprietar al terenului și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, care, de asemenea, nu sunt proprietarii terenului pe care se află amplasată construcția lor.
P. A. N. și A. L. au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei G. F. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. G. și A. V. Pe fondul cauzei, cei doi pârâți au arătat că nu se opun stabilirii linei de hotar care desparte proprietățile părților, pe cale reconvențională, solicitând obligarea reclamantelor să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 50 mp teren arabil, situat în S., strada A. I., nr. 11, identificat cu parte din numărul topografic 567/2, pe linia de mejdă dintre proprietăți, întrucât reclamantele-pârâte sunt cele care ocupă o porțiune de teren din cel reconstituit în favoarea antecesorilor lor, folosind în concret o suprafață mai mare de teren decât cea cu care sunt întabulate în cartea funciară.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut că reclamanta G. L. este proprietara tabulară a terenului în suprafață totală de 1411 mp, înscris în CF nr. 4516 S., nr. topo. 567/1 - în suprafață de
1278 mp și nr. topo. 568 - în suprafață de 133 mp, iar reclamanta G. F. este titulara unui drept de uzufruct viager cu privire la acesta, așa cum rezultă din cuprinsul cărții funciare, depuse în copie la doar (filele 5-6). Potrivit Titlului de proprietate nr. 6., eliberat de C. J. M. la data de 29 ianuarie 2001, s-a reconstituit în favoarea defunctei A. F., antecesoarea pârâților, dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 3230 mp teren intravilan, de la locul numit
„. A. I. (fila 62).
Din concluziile lucrării de expertiză nr. 1063 din 22 februarie 2006, întocmită de dl. expert A. A., a rezultat că reclamantele folosesc în prezent o suprafață de 1525 mp, cu 114 mp mai mult decât suprafața întabulată. Astfel, reclamantele folosesc suprafața de 1411 mp cu care o au înscrisă, cu titlu de proprietate, suprafața de 79 mp rămasă neatribuită nici uneia dintre părți și 35 mp din terenul atribuit prin titlul de proprietate antecesoarei pârâților. P. folosesc împreună suprafața de 3195 mp, mai puțin cu 35 mp decât suprafața de 3230 mp, pe care o au înscrisă în titlul de proprietate.
Pe cale de consecință, în baza art. 584 Cod civil, instanța a admis acțiunea, a stabilit linia de hotar și în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod civil, a admis în parte cererea reconvențională formulată și a obligat reclamantele-pârâte să le lase pârâților-reclamanți în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 35 mp, situat în S., strada A. I., cuprins între reperele 21-17-24-25-
21, porțiunea hașurată cu verde, conform Anexei nr. 6 la lucrarea de expertiză întocmită de dl. expert A. A.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâții în solidar la plata către reclamante a sumei de 556,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din onorariile achitate pentru expertize, compensând restul cheltuielilor.
Prin încheierea civilă nr. 1. din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a luat act de renunțarea apelanților A. V. și A. G. și A. N., A. L., la judecata apelului declarat în contradictoriu cu intimatele G. F. (decedată în (...), aicărei succesori sunt G. I. și G. L. și G. L. împotriva sentinței civile nr. 7122 din (...) și a încheierii de ședință din 11 martie 2005 respectiv a sentinței civile nr. 7122 din (...) și a încheierii de ședință din 22 aprilie 2005, pronunțate în dosarul nr. (...) (nr. vechi 5549/2004) de Judecătoria Baia Mare.
Au fost obligați apelanții să achite intimatei G. L. suma de 4000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
T. a reținut că, în temeiul normei de trimitere cuprinse în art. 298 C.pr.civ., sunt pe deplin aplicabile la judecata apelului dispozițiile art. 246 C.pr.civ., însă în ipostaza renunțării la judecata căii de atac promovate. Legalitatea unui astfel de act de dispoziție rezultă implicit și din prev. art. 293 al. 2 teza I Cod procedură civilă.
Renunțarea la judecata apelului reprezintă o formă concretă de exprimare a principiului disponibilității care guvernează procesul civil, iar instanța a luat act de manifestarea de voință a apelanților, relevată în înscrisurile depuse la dosar și însușite prin semnătură de către aceștia.
Reprezentantul intimatei G. L. a arătat că nu se opune a se lua act de retragerea apelului, dar a solicitat obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei onorar avocat și 2000 lei onorar expert.
În aplicarea prevederilor art. 246 al. 3, art. 279 Cod procedură civilă, T. i-a obligat pe apelanți să achite intimatei G. L. suma de 4000 lei, cheltuieli de judecată, din care suma de 2000 lei reprezintă onorariul expertului-parte, conform chitanțelor depuse la filele 153 și 209 dosar, iar suma de 2000 lei reprezintă onorariu avocațial conform chitanței din (...) eliberată de C. avocat M. R. (renunțarea la judecata apelului intervenind mult ulterior comunicării cererii de apel, intimaților). Intimata G. L. a depus la dosar și chitanța nr. 22 din (...) pentru suma de 1000 lei onorar avocat, emisă de C. de avocat T. V., dar s-a constatat că aceasta este eliberată anterior încheierii între intimate și avocat a contractului de asistență juridică nr. 120 din (...), conform delegației depuse la fila 82 dosar, așadar s-a considerat că nu vizează acest litigiu, suma aferentă neputând fi inclusă în cuantumul cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții A. G., A. V., A. N. și A. L. solicitând modificarea în parte a încheierii civile nr. 1. a T. M. în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată, în subsidiar solicitându-se reducerea acestora la suma de 2000 lei sau 3500 lei. S-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește suma de 2000 lei reprezentând onorariu avocațial, aceasta nu putea fi acordată, dovada acestor cheltuieli fiind depusă la dosar după închiderea dezbaterilor. Raportat la prevederile art. 150, art. 146 și art. 305 C.pr.civ. s-a instituit interdicția primirii la dosar a unor înscrisuri noi după închiderea dezbaterilor, la alin. 3 a art. 394 C.pr.civ. stipulându-se că după închiderea dezbaterilor părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosar sub sancțiunea neluării în seamă. S-a invocat în acest sens decizia nr. 1. a Înaltei Curți de C. și J.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară s-a arătat că onorariul solicitat în apel este exagerat raportat la valoarea pricinii și munca efectivă prestată de avocat în condițiile în care avocatul a angajat cauza și a reprezentat intimații abia la ultimul termen din apel, nu a depus nici un înscris la dosar și nu a formulat nicio poziție procesuală.
Dispoziția instanței de apel este nelegală și în ceea ce privește modul de soluționare a cererii vizând obligarea apelanților la plata cu titlu de cheltuieli de judecată a onorariului expert parte în cuantum de 2000 lei. Nu există temei legalpentru obligarea la plata acestei sume cu titlu de cheltuieli de judecată având în vedere prevederile art. 18 din OG nr. 2/2000. De altfel chiar instanța de judecată s-a pronunțat în acest sens prin încheierea prin care s-a încuviințat expertul parte, dispunându-se că partea care a solicitat expertul parte îl va achita.
Pe de altă parte această sumă este nejustificat de mare depășind practic suma solicitată cu acest titlu de către expertul parte, fiind vorba despre suma de
1500 lei astfel cum rezultă din dosar.
În drept au fost invocate prevederile art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 și art. 274 C.pr.civ.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare, prezent în fața instanței reprezentantul acestora solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat de pârâții A. G., A. V., A. N. și A. L. împotriva încheierii civile nr. 187 din (...) a T. M., Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește cheltuielile de judecată la care apelanții au fost obligați în favoarea intimatei G. L. cu titlu de onorariu avocațial, din încheierea ședinței publice din (...) rezultă că la acest termen de judecată s-a depus de către apelanți o cerere de renunțare la judecarea apelului.
Reprezentantul intimatei G. L. a solicitat obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și onorariu expert, precizând că va depune o notă de cheltuieli în acest sens. La data de (...) s-a depus la dosar un script intitulat „concluzii scrise"; la care s-a anexat dovada cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de către intimată.
Rezultă deci că problema cheltuielilor de judecată a fost pusă în discuție în ședința publică din (...), la momentul la care apelanții au depus cererea de renunțare la judecarea apelului, reprezentantul intimatei arătând în ce constau cheltuielile de judecată solicitate a căror dovadă nu a putut-o face la acel moment, neavând asupra sa înscrisurile doveditoare.
Se apreciază de către Curte că nu au fost încălcate prin acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial dispozițiile legale invocate în cererea de recurs, respectiv art. 150 C.pr.civ., art. 298 C.pr.civ. De altfel prin acestea nu se instituie interdicția primirii la dosar a unor înscrisuri noi după închiderea dezbaterilor, așa cum susțin recurenții, numai art.305 C.pr.civ. statuând în mod expres că înscrisurile noi pot fi depuse în recurs, până la închiderea dezbaterilor. Interdicția depunerii de înscrisuri noi după închiderea dezbaterilor este o consecință a principiului contradictorialității, principiu fundamental al procesului civil.
Problema cheltuielilor de judecată a fost pusă în discuție în ședință publică, dându-se însă posibilitatea părții, luată prin surprindere de renunțarea la judecarea apelului prin cererea formulată în ziua ședinței de judecată, să depună înscrisurile doveditoare ale acestora ulterior închiderii dezbaterilor.
Chiar și în situația în care instanța de apel ar fi interpretat restrictiv posibilitatea depunerii înscrisurilor doveditoare a cheltuielilor de judecată după rămânerea cauzei în pronunțare, neacordându-le, partea avea posibilitatea să declare recurs asupra acestui aspect, depunând în fața instanței de recurs înscrisurile doveditoare ale cheltuielilor de judecată conform art.305 C.pr.civ., practica judiciară fiind constantă în sensul admiterii recursurilor având acest obiect și pentru motivul menționat mai sus.
Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție invocată în susținerea recursului
(decizia civilă nr. 1.) este în același sens, reținându-se prin aceasta că este încălcat principiul contradictorialității doar atunci când instanța primește după închiderea dezbaterilor înscrisuri la dosarul cauzei, fără a le pune în discuția
părților . În cauza dedusă judecății instanța de apel a pus în discuție problemacheltuielilor de judecată, partea adversă nefiind prezentă, alegând soluția depunerii ulterioare a înscrisurilor doveditoare ale acestora.
Nu se pune deci problema încălcării acestui principiu fundamental al procesului civil, încălcarea acestuia invocându-se practic prin criticile formulate în recurs.
În ceea ce privește o eventuală reducere a onorariului avocațial acordat intimatei G. L. de către instanța de apel curtea apreciază că suma de 2000 lei achitată de către parte cu acest titlu avocatului ales nu este exagerată pentru a impune intervenția instanței de judecată în baza art.274 alin.3 C.pr.civ, chiar dacă acesta nu a formulat vreo poziție procesuală în cauză. Nu se punea problema formulării vreunei întâmpinări raportat la momentul la care avocatul a încheiat contractul de asistență juridică cu partea, în anul 2012, judecarea apelului începând în anul 2007. Faptul că avocatul angajat de parte s-a prezentat în instanță presupune că acesta a studiat dosarul cauzei, fiind în măsură a pune concluzii în cauză, ceea ce este suficient pentru a justifica onorariul avocațial în sumă de 2000 lei având în vedere complexitatea cauzei.
În cauză trebuie să se țină cont și de conduita procesuală a apelanților, renunțarea la judecata apelului făcându-se la mai mult de 5 ani de la declararea acestuia, după administrarea unei vaste probațiuni și tocmai în considerarea acesteia.
Recursul apare însă ca întemeiat în ceea ce privește cheltuielile de judecată puse în sarcina apelanților cu titlu de onorariu expert parte.
Astfel cum s-a arătat de către recurenți, conform prevederilor art. 18 din
OG nr. 2/2000, alin. 1, partea interesată are dreptul să solicite ca pe lângă expertul tehnic judiciar numit să mai participe la efectuarea expertizei, pe cheltuiala acesteia, și un expert tehnic judiciar sau un specialist nominalizat de aceasta și încuviințat de organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, în calitate de consilier al părții.
La alin. 3 al art. 18 se prevede că onorariul expertul tehnic judiciar care participă în condițiile alin. 1 la efectuarea expertizei este stabilit de parte și de expert de comun acord și este plătit de partea care l-a nominalizat.
Rezultă deci că suma achitată cu titlu de onorariu expertului tehnic judiciar care participă la efectuarea expertizei în condițiile alin. 1 ale art. 18 din
OG nr. 2/2000 nu poate fi pusă în sarcina celeilalte părți cu titlu de cheltuieli de judecată în temeiul art.274 alin.1 coroborat cu art.246 alin.3 C.pr.civ.
În consecință, raportat la cele reținute mai sus, în temeiul art. 312 alin. 3
C.pr.civ. Curtea va admite în parte recursul declarat de pârâții A. G., A. V., A. N.
și A. L. împotriva încheierii civile nr. 187 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în sensul că va obliga apelanții la plata în favoarea intimatei G. L. a sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel cu titlu de onorariu avocațial, menținând celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâții A. G., A. V., A. N. și A. L. împotriva încheierii civile nr. 187 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că obligă apelanții la plata în favoarea intimatei G. L. a sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE,
J.ECĂTOR,
J.ECĂTOR,
A. C. A. A. C.
ANA I.
G., C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
J..apel: S.-T. A.-Ana, W. D. J..fond: D. M. H.
| ← Decizia civilă nr. 2083/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 445/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
