Decizia civilă nr. 4558/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4558/R/2012
Ședința publică din 02 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : A.-A. P.
JUDECĂTORI : C.-M. CONȚ
I.-D. C.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta P. A., împotriva deciziei civile nr. 2. din 14 aprilie 2011 a T.ului C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. C.- N., PRIN P., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru pârâta recurentă, domnul avocat M. G. R., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat A. U., conform delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind reprezentantul reclamantului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta P. A., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și a fost legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și cu un timbru judiciar de 0,15 lei (f. 21 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...), pârâta recurentă P. A., prin intermediul doamnei avocat A. U. a înregistrat la dosar ". de ședință";, prin care dezvoltă în drept motivul de recurs privind lipsa calității procesuale active a reclamantului intimat M. C.-N., la care a anexat copii de pe următoarele înscrisuri: cererea de intervenție formulată de P. mun. C.-N., Sorin Apostu, înregistrată la data de (...) în dosarul nr. (...) al J. C.-N. și un înscris întitulat "Sinteza practicii de casare pe trimestrul I. a secției civile, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie a Curții de A. C..
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantului pârâtei recurente în susținerea recursului declarat de pârâta P. A.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, în principal casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în vederea completării probațiunii cu expertiza în specialitatea construcții și, respectiv, în specialitatea geologie, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul modificării în totalitate a sentinței civile nr. 1. 2010 a J. C.-N., prin respingerea acțiunii introductive de instanță, în principal, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă și, în subsidiar, ca nefondată.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că măsura dispusă de autoritate în sensul desființării acelui zid ar avea consecințe dezastruoase. T., arată că la dosar s-a depus practică judiciară din spețe similare cu prezenta speță, iar această practică este constantă, în sensul că singurul titular este P. mun. C.-N. și nicidecum unitatea administrativ teritorială, având în vedere că sancțiunea a fost aplicată de primar. În consecință, apreciază că în mod greșit M. C.-N. a promovat acțiunea având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu pârâta P. A.
În concluzie, reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă și, totodată, arată că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 13.947 din data de (...) 2010 a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. C.-N., prin P., în contradictoriu cu pârâta P. A. și a fost obligată pârâta la desființarealucrărilor de construcții executate nelegal pe terenul situat din punct de vedere administrativ în C.-N., str. Tăietura T.lui nr. 34 A, jud. C., descrise în procesul- verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 56 din (...), în termen de 3 luni de la data pronunțării hotărârii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâta P.
A. a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal de contravenție nr. 56 din (...) deoarece s-a constatat de către reclamantul M. C.-N. că aceasta a executat pe terenul din C.-N., str. Tăietura T.lui nr. 34 A, un imobil locuință familială, pe fundație din beton, structura de rezistență din stâlpi, centuri din beton armat și pereți din BCA, pe amplasamentul unei case de locuit cu pereți din panouri de lemn subțiri, compusă din bucătărie de vară, cameră de alimente și magazie, edificată în anul 1987, pe care a desființat-o fără a deține autorizație de desființare. Tot fără autorizație a mai executat un zid de sprijin din beton armat în vederea consolidării terenului. Ca măsură complementară pârâta a fost obligată să oprească imediat lucrările și să intre în legalitate până la data de (...).
Pârâta nu s-a conformat dispozițiilor procesului-verbal deoarece nu a intrat în legalitate până la data prevăzută.
Pârâta a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. A. în vedere că instanța s-a pronunțat asupra acestor excepții în ședința publică din data (...), la acest termen de judecată s-a pronunțat asupra cererii pe fond.
Instanța de fond a admis cererea reclamantului care dorește obligarea pârâtei la desființarea construcțiilor executate nelegal, pentru considerentele care urmează a fi expuse.
Reclamantul a invocat faptul că pârâta a executat lucrări de desființare a unei construcții vechi și de construire a unui nou imobil și zid de sprijin, fără autorizație în acest sens, pe terenul situat în C.-N., str. Tăietura T.lui nr. 34 A. Pentru aceste fapte, pârâta a fost sancționată contravențional la data de (...), prin procesul verbal nr. 56, pe care nu l-a contestat, ci a plătit amenda aplicată, în cuantum de 3000 lei.
A. în vedere că pârâta a plătit amenda contravențională, se poate reține acest lucru ca o recunoaștere a vinovăției sale în privința stării de fapt reținută în procesul verbal de contravenție nr. 56/ (...).
Prin nota internă a Consiliului Local al M. C.-N. nr. 186287/43/(...) coroborată cu procesul verbal de constatare nr. 133/(...), reclamantul a făcut dovada faptului că până la (...), dată acordată pentru intrarea în legalitate, pârâta nu a obținut autorizație de construcție pentru lucrările efectuate nelegal. A., conform art. 1169 C. Civil, pârâta avea obligația de a dovedi faptul că s-aconformat obligațiilor stabilite prin procesul-verbal de contravenție nr. 56 din (...), și a obținut autorizație de construcție.
Pârâta nu a putut face dovada obținerii autorizației de construcție pentru imobilul și zidul construit, invocând culpa reclamantului, care-i refuză emiterea acestei autorizații. Pentru a justifica demersurile făcute în acest sens, pârâta a depus la dosar certificatul de urbanism emis de P. M. C.-N. la data de (...). Însă, acest certificat nu ține loc de autorizație de construcție, întrucât potrivit art. 6 din L. nr. 5. rep., acesta este doar un act de informare.
Din certificatul de urbanism rezultă că destinația zonei în care este amplasat terenul este de spații verzi-pădure de agrement, motiv pentru care potrivit susținerilor pârâtei se refuză autorizația de construcție.
Din extrasul de carte funciară reiese faptul că pe terenul din C.-N., str.
Tăietura T.lui nr. 34 A, există întabulată o casă în suprafață utilă de 26,40 mp compusă din 1 bucătărie de vară, 2 cămară de alimente și 2 magazie compusă din panouri de lemn subțiri.
Pârâta a susținut că prin construcția nouă ridicată fără autorizație se dorește doar refacerea celei inițiale, construită în anul 1987 și ca atare are nevoie de o autorizație în acest sens. În dovedirea acestor susțineri au fost audiați martorii P. E. N. și S. C. L. care susțin că pârâta a efectuat doar lucrări de consolidare a vechii case.
Instanța de fond nu a putut reține aceste afirmații deoarece chiar din declarațiile celor doi martori rezultă că pârâta a demolat pereții exteriori ai casei din lemn și a ridicat alții din beton și BCA. Din planul de amplasament și delimitare a imobilului rezultă că întinderea construcției noi este mult mai mare decât a celei vechi, pârâta dorind să ridice o construcție de tipul D+P+E. A., faptul că amplasarea noi construcții o acoperă pe cea veche nu are relevanță pentru că este clar că nu poate fi vorba despre o consolidare a casei vechi datorită suprafeței care se dorește a fi construită și materialului folosit la ridicarea acesteia. Nu se poate susține că se dorește consolidarea unei case din lemn formată dintr-o singură bucătărie, 2 camere și 2 magazii prin construirea unei case de tip D+P+E din beton armat și BCA.
Pârâta a mai susținut că reclamantul refuză în mod nejustificat acordarea autorizației de construcție, pentru lucrările privind consolidarea casei din lemn, deoarece această casă era edificată în anul 1987, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 5., fiind evident că această normă nu poate avea aplicabilitate cu privire la o situație anterioară. A mai susținut că la data adoptării PUG-ului și a OUG
114/2007 exista înscrisă în cartea funciară o construcție cu destinație de locuință.
Nu s-au putut reține aceste argumente deoarece, așa cum s-a arătat, în cazul de față nu poate fi vorba despre o consolidare a vechii construcții, ci pârâta dorește construirea unei noi case. Fiind vorba despre un fapt nou, care se petrece după intrarea în vigoare a Legii nr. 5. și a OUG 114/2007, această construcție are nevoie de autorizație de construcție, care nu se poate acorda pentru zona în care dorește pârâta, deoarece aceasta are destinația de spațiu verde, destinație care nu poate fi schimbată.
Cu privire la construirea zidului de sprijin, pârâta a invocat faptul că acest zid protejează terenul de eventualele alunecări de teren care sunt posibile în aceea zonă, că desființarea lui ar avea repercusiuni negative majore pentru teren și că demolarea lui este imposibil practic de a fi adusă la îndeplinire.
Instanța de fond a reținut că, art. 1 din OUG 114/2007 prevede că,
";Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. Acteleadministrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.";
Rezultă că legea interzice în mod absolut orice schimbare de destinație a terenului, iar acest zid reprezintă o construcție fiind edificat din beton armat, după cum reiese din procesului verbal de contravenție nr. 56/ (...) coroborat cu declarațiile martorilor. A. în vedere că orice act contrar acestor dispoziții este sancționat cu nulitatea absolută, instanța de fond a reținut că această interdicție nu are nicio excepție. Chiar dacă argumentele invocate de pârâtă ar fi juste, instanța nu le-a putut reține deoarece ar trebui să facă o excepție nepermisă de lege.
În conformitate cu prevederile art. 32 alin. 2 din L. 5., instanța de fond a fixat un termen de 3 luni de la data pronunțării hotărârii pentru ca pârâta să execute măsurile dispuse.
A. în vedere considerentele expuse mai sus, instanța de fond a admis cererea reclamantului și a obligat pârâta la desființarea lucrărilor executate nelegal pe terenul din C.-N., str. Tăietura T.lui, nr. 34 A., jud. C., în termen de 3 luni de la data pronunțării hotărârii.
Prin decizia civilă nr. 2. din (...) a T.ului C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis excepția tardivității motivelor de apel invocate la data de (...) și s-a respins ca nefondat și ca tardiv apelul declarat de P. A. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., pe care a păstrat-o în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că măsura dispusa prin procesul verbal de contravenție aflat la f. 9 dosar fond, respectiv de intrare în legalitate prin obținerea autorizației de construire pana la data de (...), în caz contrar desființarea construcției existente este o sancțiune contravenționala complementara.
Prin derogare de la caracterul executoriu al procesului verbal de contravenție, pentru aceasta măsura, aceste proces verbal nu are caracter obligatoriu subiectul activ al răspunderii contravenționale trebuind sa se adreseze instanței pentru ca aceasta sa verifice legalitatea acestei sancțiuni si sa dispună în consecința .
Pornind de la premisa ca amenajarea teritoriului si activitatea de urbanism interesează unitatea administrativ teritoriala în literatura de specialitate se arata ca în situații ca cea din speța subiectul activ al răspunderii contravenționale este unitatea administrativ teritoriala prin organele sale competente în speta primarul (care aplica sancțiunile). În acest context, trebuie interpretata prevederea art. 32 din L. 5. în sensul ca sesizarea instanței se face de organul care a aplicat sancțiunea. El nu acționează în nume propriu pentru ca nu este parte în nume propriu în raportul juridic ce urmărește angajarea răspunderii contravenționale ci acționează în numele unității administrativ teritoriale a căror valori sunt protejate în acest raport juridic de răspundere administrativa.
Raportat la aceste considerente, tribunalul a apreciat ca unitatea administrativ teritoriala prin împuternicitul sau în aceasta materie are calitate procesual activa în speță. O interpretare contrara ar duce la concluzia ca persoana juridica a cărei valori sociale sunt lezate nu ar putea antrena răspunderea contravenționala deși aceasta posibilitate este de esența acestei răspunderi.
În ce privește excepția de prematuritate invocata de către apelanta, aceasta este neîntemeiată. A., este cert ca apelanta pârâta nu a intrat în legalitate, singura posibilitate în acest sens fiind obținerea autorizației de construire si nu doar realizarea demersurilor necesare obținerii ei. In măsura în care aprecia ca în mod nelegal nu i s-a eliberat autorizația de construire, apelanta pârâta putea recurge la procedura aprobării tacite reglementata de OG 2. sau sa atace refuzulnejustificat de eliberare a autorizației de construire, în măsura în care un asemenea refuz s-a exprimat în condițiile Legii 554/2004 .
Chiar daca apelanta pârâta a demarat procedura obținerii autorizației de construire în condițiile prevăzute de L. 5. prin solicitarea si obținerea certificatului de urbanism, doar obținerea acestuia nu este suficientă, în speța fiind necesar a se obține autorizația de construire.
Mai mult, din cuprinsul acestui certificat de urbanism rezulta imposibilitatea continuării acestei proceduri întrucât terenul în litigiu se afla intr- o unitate teritoriala de referința care are destinația de zona spatii verzi -pădure de agrement si în care nu se poate construi.
În concluzie, culpa pentru neobținerea autorizației de construire revine exclusiv apelantei parate care deși denunța comportamentul autorității competente în emiterea autorizației de construire nu a realizat si demersul juridic
- singurul prevăzut de lege-necesar a sancționa acest comportament ,in fata instanței de contencios administrativ.
În ce privește motivul de apel privind termenul în care prima instanța a dispus desființarea construcției, este de observat ca în speța prevederile art. 300
C.pr.civ invocate de către apelanta nu se aplica aflându-ne în etapa apelului.
T., desființarea construcției a fost dispusa ca o sancțiune contravenționala complementara. In soluționarea acțiunii, instanța doar verifica legalitatea acestei sancțiuni si respectarea art. 28 din L. 5.. In aceasta situație, acest litigiu nu se încadrează intre litigiile pentru care apelul si recursul nu sunt suspensive de executare. A. cu atât mai mult cu cât conform art. 35 alin. 2 din L. 5. măsura desființării construcției nu se suspenda nici în procedura plângerii contravenționale. Chiar si în ipoteza în care s-ar aprecia ca prevederile privind efectul suspensiv al apelului si recursului sunt incidente exercitarea apelului si a recursului duc la suspendarea acestui termen pana la soluționarea irevocabila a litigiului urmând ca după soluționarea lor, termenul sa curgă din nou.
În ce privește motivele 4 si 5 de apel, solutia primei instanțe este legala si temeinica raportat la prevederile art. 28 și 32 din L. 5. republicata. A., o data cu aplicarea sancțiunii contravenționale s-a dispus intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire într-un anumit interval de timp. In măsura în care în acest interval de timp nu se obținea autorizația de construire s-a dispus desființarea construcției .
În speță, în intervalul de timp acordat conform art. 28 din L. 5. republicata apelanta nu a obținut autorizația de construire. T., nu a promovat nici un demers juridic nici în prezent pentru a sancționa o eventuala pasivitate a organului emitent al unei asemenea autorizații. In aceste condiții conform art. 28 alin final corob. cu art. 32 din L. 5. republicata, singura măsura legala ce mai poate fi dispusa este desființarea construcției, administrarea oricărei alte probe fiind inutila în speță întrucât acestea nu pot schimba starea de fapt sus reținuta si incidenta textelor de lege mai sus menționate .
T. apelanta trebuia sa respecte normele de urbanism în vigoare la data edificării construcției si nu cele care se vor adopta în viitor .
La termenul de judecata din data de (...), apelanta a invocat ca motiv de apel suplimentar împrejurarea ca numărul administrativ al imobilului supus desființării este altul decât cel real. T.ul a admis excepția de tardivitate a acestui motiv de apel, apreciind ca el nu este de ordine publica si având în vedere prevederile art. 284 C.pr.civ. T., este de observat ca indicarea greșita a numărului administrativ este rezultatul unui simple erori materiale strecurate în acțiunea inițială si apoi preluata si în hotărârea instanței de fond, dar acest număr administrativ este corect indicat în actul prin care s-a aplicat inițial măsura desființării construcției si care a stat la baza întregului litigiu .
A. în vedere toate considerentele mai sus expuse tribunalul, în temeiul art. 296 C.pr.civ., a admis excepția de tardivitate a motivului de apel invocat la data de (...) si a respins ca nefondat si ca tardiv (pentru motivul suplimentar) apelul formulat în speță. Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata în apel .
Împotriva aceste decizii, pârâta P. A. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în vederea completării probațiunii, iar în subsidiar, modificarea în întregime a deciziei, în sensul schimbării în întregime a sentinței primei instanțe, prin respingerea acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanțele de fond nu i-au permis dovedirea stării reale de fapt, raportat la situația terenului și la posibilitățile efective de a aduce la îndeplinire obligațiile impuse prin procesul verbal de sancționare. R. a solicitat, în probațiune, administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate, însă instanțele de fond i-au respins în mod nejustificat cererea în probațiune.
În opinia recurentei se impune completarea probațiunii pentru a dovedi și confirma justețea argumentelor invocate de pârâtă, astfel că se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Instanțele de fond au făcut o greșită aplicare a legii raportat la prevederile art. 32 din L. nr. 5., atunci când au apreciat că reclamantul acționează în justiție în calitatea sa de reprezentant a unității administrative-teritoriale, ca împuternicit, nu în calitate de primar, în temeiul legii.
În acest sens, în mod greșit instanțele de fond au soluționat excepția lipsei calității procesuale active deoarece din interpretarea art. 4, art. 27 alin. 3, art. 32 alin. 1 din L. nr. 5. rezultă împrejurarea că M. C.-N. nu are calitate procesuală activă, singurul care are o astfel de calitate este doar primarul, nominalizat de lege ca fiind organul care a aplicat sancțiunea.
T., în mod greșit, tribunalul a interpretat prevederile art. 2 alin. 11din L. nr. 5. privind modalitatea de neexecutare a obligației impuse de organul sancționator, de a se intra în legalitate, prin obținerea unei autorizații de construire. R. recurentă nu se află în culpă privind obținerea autorizației de construire deoarece este cunoscut faptul că în cazul unui litigiu nu se eliberează o astfel de autorizație și ca atare, deși teoretic i s-a acordat posibilitatea de a intra în legalitate, în fapt aceasta nu se poate obține, culpa exclusivă fiind a reclamantului care nu a eliberat o astfel de autorizație. Nota internă emisă în mod unilateral de către reclamant nu este suficientă pentru dovedirea nerespectării cu rea-credință a obligațiilor impuse în sarcina pârâtei. În speță, s-a făcut doar dovada că nu s-a emis până în prezent autorizația de construire și nu s-a dovedit faptul că pârâta nu ar fi îndeplinit formalitățile legale pentru obținerea acesteia. Pârâta a probat că a îndeplinit întreaga procedură prealabilă, cu bună- credință și fără întârziere, a sistat toate lucrările la obiectivul în litigiu, a achitat amenda dispusă prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a realizat proiectul necesar obținerii autorizației de construire și a solicitat emiterea unui certificat de urbanism de către instituția abilitată, proceduri realizate în intervalul de timp acordat de către reclamant prin actul sancționator. În mod greșit s-a reținut de către tribunal, din cuprinsul certificatului de urbanism, că terenul în litigiu se află într-o unitate teritorială de referință care are destinația de zonă spații verzi - pădure de agrement și în care nu se poateconstrui. Este de notorietate faptul că P.U.G. adoptat în anul 2006 a fost în vigoare până în anul 2010, iar în prezent, deși instituțiile abilitate ar fi trebuit să adopte un nou P.U.G., acesta nu este decât în faza premergătoare de proiect. Cu toate acestea, prin modificările aduse, noul P.U.G. determină introducerea în zona construibilă a terenului pe care s-a edificat construcția impusă a fi demolată. În mod nelegal, tribunalul a respins motivul de apel referitor la dispoziția cuprinsă în hotărârea primei instanțe referitoare la desființarea lucrărilor de construcție executate în mod nelegal în termen de 3 luni de la data pronunțării hotărârii, dispoziție care contravine prevederilor art. 300 C.pr.civ., deoarece nicio hotărâre nu poate fi pusă în executare câtă vreme nu s-au epuizat căile legale de atac. În opinia pârâtei, pentru demolarea construcției în litigiu este necesară obținerea unei autorizații speciale în acest sens și având în vedere că odată cu emiterea procesului-verbal de contravenție nu s-a emis și actul administrativ necesar derulării activității impuse, aplicare măsurii complementare este abuzivă și o pune în imposibilitatea practică de a duce la îndeplinire această măsură. Reclamantul intimat M. C.-N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și, în consecință, menținerea hotărârii recurate ca fiind legală. (f.12-18) În susținerea poziției procesuale, reclamantul intimat a arătat că din interpretarea coroborată și unitară a prevederilor art. 25, art. 26 alin. 1 lit. j, art. 27 alin. 1, art. 27 alin. 3, art. 28 alin. 2, art. 32 alin. 4 și art. 33 alin. 1 din L. nr. 5., rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a proteja interesul unităților administrativ-teritoriale și implicit interesul general al statului de a oferi cetățenilor un climat de siguranță prin instituirea și asigurarea unor norme severe în domeniul construcțiilor. În acest sens, primarul, în nume propriu, nu poate justifica un astfel de interes decât acționând în calitate de reprezentant al unității administrativ- teritoriale. În consecință, M., reprezentant prin P. are calitatea procesuală activă în cadrul acțiunilor prevăzute de L. nr. 5.. Potrivit O.U.G. nr. 114/2007, construcția are nevoie de o nouă autorizație de construire care nu se poate acorda pentru zona în care dorește pârâta deoarece are destinația de spațiu verde, destinație care nu poate fi schimbată. La termenul de judecată din (...), pârâta recurentă a depus o cerere prin care a invocat excepția de nelegalitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 56/(...) și a procesului-verbal de constatare nr. 133/(...) (f.22-26, f.28-29). Prin încheierea pronunțată în ședința publică din (...), Curtea a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. 1 din L. nr. 554/2004, sesizarea T.ului C., în jurisdicția contenciosului-administrativ, cu privire la excepția de nelegalitate a actelor administrative și, totodată, a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate, având în vedere că soluționarea pe fond a prezentului recurs depinde de actele administrative a cărei nelegalitate se invocă (f.33). Prin sentința civilă nr. 5839/(...) a T.ului C. - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins excepția de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 56/(...) și nr. 133/(...) invocată de pârâta P. A. în contradictoriu cu M. C.-N., prin P. Împotriva acestei sentințe, reclamanta P. A. a declarat recurs care a fost respins prin decizia civilă nr. 2328/(...) a Curții de A. C. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. (...). Reclamantul intimat M. C.-N. a înregistrat la data de (...) o cerere prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei întrucât sentința civilă nr. 5839/(...) a T.ului C. a rămas irevocabilă, motiv pentru care, Curtea a dispus repunerea pe rol a prezentului recurs. Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: A., prin procesul-verbal de contravenție nr. 56 din (...) emis de M. C.-N., D. P. C., s-a constatat că pârâta P. A. a executat pe terenul din C.-N., str. Tăietura T.lui nr. 34 A, un imobil locuință familială, pe fundație din beton, structura de rezistență din stâlpi, centuri din beton armat și pereți din BCA, pe amplasamentul unei case de locuit cu pereți din panouri de lemn subțiri, compusă din bucătărie de vară, cameră de alimente și magazie, edificată în anul 1987, pe care a desființat-o fără a deține autorizație de construire/desființare conform prevederilor legislației în vigoare. De asemenea a executat un zid de sprijin din beton armat în vederea consolidării terenului, tot fără autorizație de construire. La data și ora efectuării controlului lucrările erau în execuție, fiind executate zidul de sprijin și parterul imobilului, până la centura de beton armat (f.9, dosar fond). S-a constatat că pârâta a săvârșit contravenția prevăzută de art.26 alin.1 lit.a din L. nr.5. pentru care P. Mun. C. N., în baza art.26 alin.3 din același act normativ, i-a aplicat sancțiunea amenzii în sumă de 3000 lei precum și măsurile complementare de: oprire imediată a lucrărilor și de a intra în legalitate (obținerea autorizației de construire pentru zidul de sprijin și pentru imobil) până la data de (...), în caz contrar desființarea și refacerea casei de locuit existente. Cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantul M. C.-N., reprezentat prin primar, în temeiul art.32 alin.1 lit.b din L. nr.5.. Pârâta a invocat în fața instanței de fond, prin întâmpinare, excepția prematurității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepții care au fost respinse prin încheierea pronunțată în ședința publică din data (...), cu motivarea că acțiunea este semnată de către P. sau reprezentantul acestuia, P. Mun. C. N. sau reprezentantul acestuia acționează în calitate de reprezentanți ai M. C., inclusiv în ipoteza în care aplică sancțiuni. Este neîndoielnică voința P.ui de a semna acțiunea, rațiunea textului de lege invocat este aceea de a stabili neîndoielnic voința organului care a semnat acțiunea. Conform art.316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol iar art.298 C.pr.civ. stabilește că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu. Potrivit art.137 alin.1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Prin urmare, făcând aplicarea dispozițiilor art.316 raportat la art.137 alin.1 C.pr.civ. și având în vedere că pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în fața primei instanțe, prin întâmpinare, în fața instanței de apel, prin motivele de apel, cât și în fața instanței de recurs prin motivele de recurs, Curtea va analiza cu prioritate această excepție care face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs invocate de pârâtă. Apărarea formulată de reclamantul intimat privitoare la faptul că acțiunea a fost introdusă de către M. C. N., reprezentat prin P., în baza atribuțiilor reglementate de art.21 și art.62 din L. nr.215/2001, care îi conferă dreptul de areprezenta în instanță unitatea administrativ-teritorială, în opinia Curții nu este întemeiată pentru argumentele ce urmează a fi expuse. Potrivit art.21 alin.1 și alin. 2 din L. nr.215/2001, în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, (...), „ Unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean";. Art. 62 alin.1 din același act normativ, prevede că „P. reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";. Este real că potrivit art.21 din legea menționată, unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu și că în justiție sunt reprezentate de primar sau de președintele consiliului județean însă, aceasta constituie regula, norma generală. Atunci când există reglementări speciale care prevăd că au aptitudine de a sta în justiție alte entități, în mod evident, fără echivoc, Curtea apreciază că în asemenea situații se aplică aceste dispoziții speciale în virtutea principiului de interpretare specialia generalibus derogant. Cu alte cuvinte, fiind derogatorie de la norma generală, rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în fața unui caz ce intră sub incidența prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar față de norma generală, chiar și atunci când norma specială este mai veche decât norma generală. O asemenea situație este cea reglementată de art.32 din L. nr.5. privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, care prevede în mod expres că organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației. Drept urmare, este lipsit de relevanță faptul că M. C.-N. reprezentat prin P. desemnează nu numai structura funcțională, ci însuși aparatul de specialitate ce include P. care, în activitatea curentă și în îndeplinirea atribuțiilor a stat în proces la prima instanță, neputându-se pune egalitate din perspectiva textului special de lege, între municipiu, reclamantul din prezenta cauză și primar, care a acționat nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al municipiului. De altfel, reclamantul intimat se află într-o confuzie cu privire la două instituții de drept procesual civil și anume, calitatea procesuală activă, care reprezintă o condiție esențială de exercițiu a acțiunii civile și reprezentarea judiciară a persoanei juridice, care nu participă în procesul civil personal, ci prin intermediul persoanei anume desemnată de lege. În conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din L. nr. 5., republicată și actualizată ca urmare a ultimelor modificări ce i-au fost aduse prin L. nr. 4., în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; desființarea construcțiilor realizate nelegal. Alin. 2 al aceluiași art. 32 prevede ca în cazul în care instanța va admite cererea formulată de organul care a aplicat sancțiunea, va stabili și termenele limită de executare a măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației sau de desființare a construcțiilor realizate nelegal. Art. 32 alin. 3 din aceeași lege stipulează faptul că în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. 2, se vor aduce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate. Potrivit art. 28 din L. nr. 5. republicată, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției. Art. 27 din aceeași lege stabilește cine anume are în competență urmărirea respectării disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții, respectiv, cui îi revine competența de aplicare a sancțiunii în cazul în care se constată săvârșirea unei contravenții în domeniu: „(1) Președinții consiliilor județene, primarii si organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale si județene au obligația sa urmărească respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor in construcții in cadrul unităților lor administrativ-teritoriale si, in funcție de încălcarea prevederilor legale, sa aplice sancțiuni sau sa se adreseze instanțelor judecătorești si organelor de urmărire penala, după caz. (2) Arhitectul-sef al județului si personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții pe teritoriul administrativ al județului, precum si respectarea disciplinei in urbanism si amenajarea teritoriului legata de procesul de autorizare a construcțiilor. (3) Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)- l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului B., orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului B., potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare. (4) Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) și j) se constată și se sancționează de către organele de control ale Inspectoratului de S. în C. (5) Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, in vederea aplicării sancțiunii, sefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului B. in a cărui raza s-a săvârșit contravenția";. Din dispozițiile art. 32 alin. 1 și 3, coroborat cu art. 28 alin. 1 și 26 din L. nr. 5. republicată, rezultă neîndoielnic că primarul este organul abilitat de lege să aplice sancțiunea, să sesizeze instanța pentru luarea măsurilor prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. a și b, respectiv, să aducă la îndeplinire măsurile dispuse de instanță în condițiile alin. 2 și 3 ale art. 32 din același act normativ. Prin urmare, singurul căruia legiuitorul i-a conferit competența de a aplica sancțiunea, de a sesiza instanța în condițiile art. 32 alin. 1 din L. nr. 5.republicată și de a pune în executare măsurile dispuse de instanță este exclusiv organul care a aplicat sancțiunea, în speță, P. municipiului C.-N. Pe cale de consecință, având în vedere că P. municipiului C.-N. a aplicat amenda contravențională, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din L. nr. 5. republicată și a aplicat măsura complementară, în baza art. 32 alin. 3, 28 alin. 1 și 27 din același act normativ, P. M. C.-N. era singurul care avea competența de a sesiza instanța de judecată în vederea dispunerii obligării pârâtei la desființarea lucrărilor de construcții executate nelegal și descrise în procesul verbal de constatare și sancționarea contravenției nr.56/(...) și deci, doar P. M. C.-N. justifica în cauză calitatea procesuală activă pentru promovarea cererii introductive de instanță. Constatându-se că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către M. C.-N., deci de către o persoană care nu justifică o calitate procesuală activă în acest sens, prin prisma textelor legale mai sus invocate, Curtea constată că acțiunea reclamantului M. C.-N. în mod nelegal prima instanță și instanța de apel au respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamatului. Pentru aceste considerente de drept Curtea constată că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., astfel că în temeiul art.312 alin.1 și alin.3 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de pârâta P. A. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ului C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în tot și rejudecând, în temeiul art.296 c.pr.civ., va admite în parte apelul declarat de pârâta P. A. în contra sentinței civile nr. 1.(...) a J. C.- N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă în întregime în sensul că, admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. C.-N. și, în consecință, respinge cererea formulată de reclamantul M. C.-N., în contradictoriu cu pârâta P. A., ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. A. în vedere soluția dată motivului de recurs prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Curtea statuează că, în baza art.316 raportat la art.137 alin.1 C.pr.civ., este superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs invocate de pârâtă. PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite în parte recursul declarat de pârâta P. A. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în tot și rejudecând, admite în parte apelul declarat de pârâta P. A. în contra sentinței civile nr. 1.(...) a J. C.-N., pronunțată în dosar civil nr. (...), pe care o schimbă în întregime astfel: Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. C.-N. Respinge cererea formulată de reclamantul M. C.-N., în contradictoriu cu pârâta P. A., ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 02 noiembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. M. GREFIER, Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C.M. C.. Jud.apel: A.A. M.; O.R. Ghișoiu.
| ← Decizia civilă nr. 343/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4166/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
