Decizia civilă nr. 4718/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4718/R/2012
Ședința publică din 16 noiembrie 2012
I. constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții L. I. și L. A., împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați B. T. S., B. I. M., B. D. F. și G. L., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâtul recurent L. I., asistat de domnul avocat Alb T., care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare și reprezentantul reclamanților intimați, domnul avocat C. C., cu împuternicire avoca-țială de reprezentare, lipsă fiind celelalte părți personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâții L. I. și L. A., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamanților intimați B. T. S. și G. L., dar nu a fost comunicat reclamanților intimați B. I. M. și B. D. F. și, de asemenea, nu a fost legal timbrat la data înregistrării.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 98,38 lei.
Curtea pune în vedere pârâtului recurent L. I. să achite pentru recurs un timbru judiciar în valoare de 3,30 lei și să-l depună la dosar.
Curtea constată că nu se impune amânarea judecării cauzei pentru a se comunica reclamanților intimați B. I. M. și B. D. F. recursul declarat de pârâți, deoarece domnul avocat C. C. îi reprezintă pe toți reclamanții intimați și acesta are cunoștință despre motivele de recurs.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar timbre judiciare în valoare de 3,30 lei.
Curtea constată că recursul declarat de pârâți este legal timbrat.
Curtea din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C. raportat la art. 316 C. invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, respectiv a motivelor de recurs care se referă la probe, la starea de fapt, la schițe ș.a.m.d.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar, cu precizarea ca aceștia să se refere și la excepția invocată din oficiu de către C.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită respingerea excepției inadmisi- bilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, invocată din oficiu de către C. De asemenea, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. solicită admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unui nou raport de expertiză topografică și respingerea acțiunii, iar în subsidiar, solicită modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii apelului declarat de pârâți și a respingerii acțiunii reclamanților, pentru motivele arătate în memoriul de recurs, pe care le susține verbal. T., solicită obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată în prima instanță, în apel și în recurs.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că atât instanța, cât și expertul ar fi trebuit să stabilească linia despărțitoare dintre proprietatea reclamanților și proprietatea pârâților, iar în raport de cartea funciară, instanța să stabilească linia legală despărțitoare dintre cele două proprietăți, însă în mod nelegal instanța a respins cererea privind efectuarea unui raport de expertiză în cauză.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită admiterea excepției inadmisi- bilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, invocată din oficiu de către C. De asemenea, solicită respingerea recursului declarat de pârâții L. I. și L. A., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorar de avocat în cuantum de 1000 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că instanța de apel nu a ținut seama de existența unei convenții scrise între părți, ci în baza probelor administrate în cauză, a reținut că nu a fost contestat acel gard amplasat de peste 30 de ani, care desparte cele două proprietăți și a reținut că există o convenție tacită între proprietari, precum și faptul că acel gard exista la data când reclamanții au achiziționat terenul.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1. pronunțată în data de (...) Judecătoria Cluj- Napoca s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții B. S. - decedată la data de (...) și continuată de reclamanții B. T. S., B. I. M. și B. D. F. împotriva pârâților L. I. și L. A.
S-a stabilit linia de hotar dintre imobilul înscris în CF nr. 1. C. N., nr topo
15745/3, în suprafață de 378 mp, situat din punct de vedere administrativ pe str. T., nr. 10 și imobilul înscris în CF nr. 10974 C. N., cu nr topografic 15746, situat din punct de vedere administrativ pe str. T., nr. 8, pe aliniamentul pct. 9-8-
34,din punctul 7 la 1,19 mp față de pct. 34, cf. planului de situație propus sc.
1:300, din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert topograf F. F. raport ce face parte integranta din prezenta sentință.
A obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință terenul ocupat din parcela cu nr. topo 15745/3 în suprafață de 11 mp.
A obligat pârâții să desființeze gardul edificat pe terenul reclamanților nr topo 15745/3, în caz contrar, a autorizat reclamanții să desființeze acest gard, pe cheltuiala pârâților.
A obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 4217,82 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea pârâților de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că potrivit colii de CF nr. 1. C.-N., imobilul cu nr. topografic nr. topo 15745/3 în suprafață de
378 mp, situat din punct de vedere administrativ pe str. T., nr. 10, este proprietatea reclamanților, înscris cu titlu de drept de moștenire și partaj, intabulat la data de (...), în baza sentinței civile nr. 6. pronunțată în dos. nr.
3346/2003 al Judecătoriei C.-N., irevocabilă prin decizia civilă 1. a T. C. și a raportului de expertiza topografica întocmit de exp. B. I. ce face parte integrantă din respectiva hotărâre.
Potrivit colii de CF nr. 10974 C.-N., imobilul cu nr. topografic 15746, în suprafață de 997 mp, situat din punct de vedere administrativ pe str. T., nr. 8, se află în proprietatea pârâților, fiind înscris cu titlu de drept de cumpărare, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 692/(...).
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de expert F. F., suprafața măsurată a trenului reclamanților este de 367 mp, mai puțin cu 11 mp, decât suprafața dezmembrată prin expertiza efectuat în dos. nr. 3346/2003, iar suprafața terenului pârâților este de 957 mp, mai puțin cu 40 de mp decât suprafața înscrisă în CF. La efectuarea măsurătorilor, expertul a avut în vedere stâlpul de beton rămas din vechiul gard demolat de pârâți, precum și dimensiunile parcelelor nr 15745/3 și 15746, astfel cum acestea rezultă din expertiza topo de dezmembrare și planul cadastral prezentat de pârâți, concluzionând că actualul gard poziționat pe aliniamentul pct. 9-7 este construit pe terenul reclamanților ocupând suprafața de 11 mp din parcela cu nr. topo 15745/3 și propunând stabilirea liniei de graniță dintre proprietăți pe aliniamentul pct. 9-8-34, din punctul 7 la 1,19 mp față de pct. 34, cf. planului de situație propus sc. 1:300, urmând ca parcela reclamanților să aibă
378 mp, cf. raportului de expertiza topografică de dezmembrare a exp. B., iar cea a pârâților 946 cât au avut înainte de mutarea gardului.
R. la obiecțiunile formulate de pârâți, instanța a apreciat asupra temeiniciei concluziilor expertului topograf, acesta arătând că înainte de mutarea gardului parcela pârâților avea lățimea de 16,76 m cf. planului cadastral prezentat de pârâți nr. 8181 întocmit în anul 2006, iar după efectuarea măsurătorilor aceasta avea 17,89 m, cu 1,13 m mai mult. Expertul a mai arătat că egalitatea tuturor parcelelor de pe str. T. invocată de pârâți este una aparentă, în cazul de față ținându-se cont de semnele exterioare din teren, respectiv stâlpul din gardul vechi asupra poziționării căruia părțile au fost de acord. T., expertul a apreciat că expertiza topografică efectuata în dos. nr. 3346/2003, prezintă mari garanții de precizie, față de înscrierile din CF efectuate la data întocmirii hărților CF.
Ca atare, față de proba științifică de specialitate administrată în cauză, instanța a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți, respectiv a stabilit linia de graniță dintre imobilul înscris în CF nr. 1. C.-N., nr. topo 15745/3, în suprafață de 378 mp, situat din punct de vedere administrativ pe str. T., nr. 10 și imobilul înscris în CF nr. 10974 C.-N., imobilul cu nr. topografic 15746, situat din punct de vedere administrativ pe str. T., nr. 8, pe aliniamentul pct. 9-8-34, din punctul 7 la 1,19 mp față de pct. 34, cf. planului de situație propus sc.
1:300, din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert topograf F. F. raport ce face parte integranta din prezenta sentință.
Cât privește celelalte capete de cerere, raportat la propriile susțineri ale pârâților din cuprinsul întâmpinării, precum și recunoașterile pârâților efectuate în cursul cercetărilor pentru infracțiunile de tulburare de posesie și distrugere, ca urmare a plângerii penale formulate de reclamanți, cu privire la faptul că au edificat gardul fără consimțământul expres al reclamanților, instanța a admis atât petitul de revendicare, astfel ca în temeiul art. 480 C.civ. a obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața totală de
11 mp, ocupată din parcela cu nr. topo 15745/3, cf. aceluiași raport de expertiză, cât și cel privind obligația de a face, urmând ca pârâții să fie obligați sădesființeze gardul edificat de aceștia pe terenul reclamanților, în caz contrar, reclamanții fiind autorizați să desființeze acest gard, pe cheltuiala pârâților.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți, instanța a reținut că demersul judiciar al reclamanților a fost determinat exclusiv de fapta pârâților, care, în mod unilateral au mutat gardul despărțitor între cele două proprietăți, astfel încât nu a făcut în cauza aplicarea art. 584 cod civil privind suportarea de către ambii proprietari a cheltuielilor grănițuirii, astfel că în temeiul art. 274 C. instanța a obligat pârâții la plata în integralitate a cheltuielilor expertizei topo - 1760 lei, plus taxa de timbru - 457,82 lei și onorariul de avocat -
2000 de lei, în total 4217,82 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel pârâții, L. I. și L.
A., solicitând admiterea apelului desființarea sentinței și urmare a administrării probațiunii, să se respingă acțiunea.
Prin decizia civilă nr. 3. din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) s-a respins ca nefondat apelul declarat de L. I. ȘI L. A. împotriva sentinței civile nr.
14917/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost menținută în totul.
A obligat apelanții să plătească în solidar intimaților B. T. S., G. L., B. I. M. și B. D. F. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, T.ul a reținut că starea de fapt decurgând din existența vecinătății și a dreptului de proprietate înscris în cartea funciară aparținând părților nu a fost contestată.
I. de fond a fost investită cu o acțiune în grănițuire și subsidiar cu o acțiune în revendicare, urmare a stabilirii graniței.
Grănițuirea este o operație de determinare prin semne exterioare a limitei dintre două fonduri vecine care aparțin unor titulari diferiți. Ea se poate realiza prin convenția părților sau prin hotărâre judecătorească.
Hotărârea judecătorească are un caracter declarativ și presupune reconstituirea hotarului real dintre cele două fonduri.
Cererea de chemare în judecată, așa cum a rezultat din motivele de fapt, este o cerere având ca obiect strămutare de hotare respectiv o acțiune posesorie. Dar pentru a crea autoritate de lucru judecat reclamanții au înțeles să aleagă calea petitorie prin formularea unei acțiuni reale și în acest cadru a fost analizată soluția de fond prin prisma criticilor cuprinse în apel.
Din pretențiile formulate, atât în fața instanței de fond cât și în apel, a rezultat că din lungimea graniței dintre cele două fonduri, doar granița de la punctul 9 din expertiză și până la strada T. a fost în principiu contestată.
Din probele administrate a rezultat că anterior operației de refacere a gardului de către apelanți, cele două proprietăți au fost delimitate de un gard cu stâlpi de beton, pe care a fost amplasată sârma.
Criticile referitoare la lipsa măsurătorii întregii parcele cu nr. topografic
15.745 nu este întemeiată, întrucât cu ocazia grănițuirii se stabilește hotarul, respectiv, refacerea vechiului hotar în situația în care acesta a fost stabilit și ulterior modificat.
În sensul acestui considerent, este și faptul că suprafețele menționate în cartea funciară nu sunt garantate ca fiind reale, această garanție având doar existența dreptului.
Faptul că din parcela cu nr. top 15.745 s-au realizat înstrăinări ce au presupus și o dezmembrare și implicit la stabilirea unui gard nu are influență asupra lucrării de specialitate realizate.
În situația în care expertul a procedat la reconstituirea unor limite de proprietate așa cum afirmă apelanții în cuprinsul motivelor de apel, expertul aprocedat în mod corect, acesta fiind și motivul pentru care s-a solicitat acestuia efectuarea lucrării.
Existența gardului vechi, presupune faptul că între părți în timp a existat o convenție privitoare la graniță, convenție care ulterior a fost încălcată de către apelanți prin edificarea unei porțiuni de gard pe alt amplasament, ceea ce pentru intimați presupune pierderea posesiei unei părți din terenul lor.
Existența vechiului gard, precum și mutarea acestuia pe un alt amplasament este confirmată de probele administrate în dosar atât în fața instanței de fond cât și de apel, dar și în fața organelor de urmărire penală.
Faptul că, în urma unor măsurători riguroase apelanții au constatat că întinderea parcelei menționate în cartea funciară nu este în concordanță cu cea existentă în mod real în teren, nu a justificat o mutare a graniței în sensul complinirii lipsei constatate.
În fața instanței de apel, martorul C. a declarat că noul traseu al gardului nu respectă vechiul traseu.
Expertul a consemnat în cuprinsul expertizei că stâlpul menționat la punctul 8 reprezintă parte din vechiul gard, iar martorul J. a confirmat că de acest stâlp erau agățate sârme care delimitau cele două proprietăți.
Susținerea din cuprinsul obiecțiunilor făcută de apelanți că această consemnare a expertului nu a fost reală, este neîntemeiată, întrucât din planșele foto anexate la dosarul de fond, a rezultat că și stâlpii aflați în vechiul gard au fost de aceeași dimensiune și natură, ceea ce a confirmat existența vechiului traseu al graniței, pe acest amplasament, gard edificat din același material.
Criticile privitoare la fronturile de stradă și care ar fi impus o altă propunere din partea expertului, critici formulate din perspectiva formelor parcelelor menționate în planul topografic, nu au fost reale, întrucât același martor J. a confirmat că fronturile la stradă ale diverselor imobile de pe strada T. diferă între 18 și 19 m.
Faptul că aceste fronturi nu sunt egale, a dus la concluzia că granița dintre aceste imobile a fost stabilită convențional anterior, traseul fiind cel care, anterior a fost demarcat prin stâlpi de beton.
Plecând de la aceste considerente, instanța a apreciat că lucrarea de expertiză a fost temeinic realizată și nu s-a impus o readministrare a acesteia sau administrarea unei noi expertize, dându-se eficiență art. 295 alin. 2 C. pr.civ.
Fiind în culpă procesuală, ca urmare a respingerii apelului, intimații făcând cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător instanța în temeiul art. 274 și
277 C. pr. civ. a obligat apelanții să plătească în solidar intimaților B. T. S., G. L.,
B. I. M. și B. D. F. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții L. I. și L. A. prin care au solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ., în principal - casarea hotărârii pronunțate cu trimiterea cauzei la rejudecare în vederea efectuării unui nou raport de expertiza topografica, respingerea acțiunii, iar în subsidiar solicită modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și a respingerii acțiunii rec1amantilor, cu cheltuieli de judecata în toate fazele procesuale.
Apreciază că hotărârea instanței de apel este netemeinică si nelegală, după cum este de altfel și hotărârea primei instanțe.
Apreciază că instanța de apel a reținut în mod greșit și nelegal existența unei convenții de grănițuire. În cauza, nu s-a invocat de către reclamanți și nici nu s-a dovedit că ar fi existat o convenție de grănițuire intre proprietarii celor doua fonduri limitrofe. Sub acest aspect, sunt incidente prevederile art. 304 pct.
8 C. proc. civ.
Pornind de la aceasta prezumție de existentă a unei convenții voluntare de grănițuire, chestiune care nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților, soluția pronunțata de către instanță netemeinică și nelegală.
Acțiunea în grănițuire potrivit art. 584 C. civ. reprezintă operațiunea de determinare prin semne exterioare a limitei dintre două fonduri vecine care aparțin unor proprietari diferiți.
Doctrina juridică definește acțiunea în grănițuire ca fiind acea acțiune prin care reclamantul a solicitat instanței de judecata ca în cadrul unui proces să determine prin semne exterioare linia despărțitoare dintre cele doua fonduri vecine.
Ori, acțiunea în grănițuire tinde la "reconstituirea hotarului real dintre două fonduri".
Reclamantul a sugerat că recurenții ar fi modificat linia despărțitoare dintre cele doua fonduri, prin edificarea noului gard, care nu mai respecta traseul și amplasamentul vechiului gard. Ori, refacerea vechiului gard rezidă tocmai în aceea ca vechiul amplasament al gardului nu reflectă linia corectă de hotar dintre cele doua fonduri.
În prezenta speță nu s-a invocat și nu s-a dovedit, existenta unei convenții voluntare de grănițuire. R. la acest considerent, atât instanța, cât și expertul ar fi trebuit să stabilească linia de hotar dintre cele doua proprietăți raportat la datele de carte funciara, respectiv în funcție de suprafețele celor doua imobile înscrise în CF și în funcție de harta de carte funciara - harta concretuala, care nu este întocmită la scară dar care descrie imobilele sub aspectul amplasamentului și al formei.
Apreciază ca în mod nelegal, atât instanța de apel, cât și prima instanță, au respins cererea recurenților de efectuare a unui raport de contraexpertiza topografice, respectiv obiecțiunile recurenților față de raportul de expertiza a d- nei F. F.
Raportul de expertiză întocmit în cauza de către F. F., care face parte integranta din hotărârea instanței de fond, îl apreciază ca fiind greșit întocmit. A., în acest raport de expertiză s-a reținut ca "La stabilirea liniei de granițe dintre terenul cu nr.topo. 15745/3 care este proprietatea reclamanților și terenul cu nr.topo. 15746 care este proprietatea pârâților, se va tine seama de dimensiunile parcelei cu nr.topo. 15745/3 avute la crearea sa conform expertizei efectuata în dos. nr. 3346/2003 și dimensiunile parcelei cu nr.topo. 15746 avute înainte de mutarea gardului de către pârât."
Soluția propusa de către experta este aceea de stabilire a liniei de graniță dintre cele două fonduri pe vechiul amplasament al gardului, fără a exista nici o justificare tehnica pentru alegerea făcută.
Cu toate că din expertiza a rezultat că atât recurenții cât și reclamanții folosesc în fapt suprafețe mai mici de teren decât cele evidențiate în CF, atât instanța, cât și expertul, au avut în vedere o soluție solomonică, nejustificată de diminuarea suprafeței recurenților pe considerentul că înscrierile în CF nu garantează întinderea dreptului.
Practic, atât instanța cât și expertul au fost investite cu stabilirea hotarului real dintre cele două fonduri, fără a se invoca existența unei convenții voluntare de grănițuire. Cu toate acestea, instanța, care și-a însușit opinia expertei, conchide că datorită faptului că multă vreme cele două proprietăți au fost delimitate de un gard vechi, ar exista prezumția că părțile au convenit ca pe linia acelui gard ar fi fost și linia de hotar. Ori, mutarea gardului a avut loc tocmai datorită faptului că nu a existat o asemenea presupusă convenție de grănițuire. I. nu a fost investită cu o cerere de restabilire a liniei de hotar dintre cele doua fonduri pe vechiul amplasament al gardului, ci cu o cerere de stabilire a liniei dehotar dintre cele doua fonduri. Pentru aceasta, nici instanța și nici expertul nu ar fi trebuit să plece de la premisa că vechiul gard a fost edificat pe linia de graniță dintre cele două fonduri, aceasta linie apărând ca fiind contestata, ci ar fi trebuit să stabilească, fără a se ține seama de amplasamentul vechiului gard, linia de hotar dintre fonduri.
A., linia de hotar dintre cele doua fonduri ar fi trebuit stabilită exclusiv în funcție de măsurătorile efectuate, raportat la suprafețele imobilelor înscrise în CF și în schițele și hărțile de carte funciara, fără a se tine seama de amplasamentul vechiului stâlp de gard - ca punct de reper pentru stabilirea mejdiei.
A. cum a arătat și în fata instanței de apel, parcela cu nr.top. 15745/3 nu a fost măsurată efectiv, ci s-a determinat suprafața acesteia pornindu-se de la dimensiunile percelei avute în vedere de către dl. ing. B. I.. Suprafața acestei parcele a fost determinata pornindu-se de la măsurătorile efectuate de către dl. B. A., suprafața dintre punctele 33,22,24,32 nu a fost măsurată, cum de altfel cu a fost măsurată nici distanta dintre punctele 32,31, 30,29,28,27,26.
T., nici instanța și nici experta nu au avut în vedere faptul că parcela reclamanților nu este delimitată la nord prin semne exterioare de hotar față de parcela învecinată, care aparține tot reclamanților.
A., în cauza nu s-au efectuat măsurători și cercetări riguroase, mai ales ca între timp au operat dezmembrări și înstrăinări ale unor parcele. În acest context ar fi trebuit identificată și măsurată în teren întreaga parcelă prevăzută inițial cu nr. top. 15745, precum și parcela aflata în proprietatea recurenților, ar fi trebuit verificat dacă măsurătorile și identificările d-lui B. au fost corecte, întrucât în cauza se contesta însăși întinderea dreptului de proprietate al fiecăreia dintre parți (contestație care se concretizează în refacerea gardului, respectiv în formularea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar și abia apoi să se formuleze concluzii cu privire la amplasamentul liniei de hotar dintre cele două fonduri. Ori, harta de carte funciară nici măcar nu a fost avută în vedere de către doamna expert, aceasta nefiind anexa a raportului de expertiză.
Chiar și așa, din planul topografic anexat raportului de expertiză se poate observa ca forma și dimensiunile parcelelor cu nr.top. 15745 și 15746 sunt identice și egale. Aceasta înseamnă că inclusiv fronturile la strada a celor două parcele sunt egale. Din același plan topografic se observă că linia ce desparte cele doua parcele prevăzute cu nr. top. 15745 și 15746 este una perfect perpendiculară pe drum (adică în forma în care este edificat noul gard), de vreme ce, în varianta propusă de către doamna expert și însușită cu ușurință de către instanța, linia de hotar dintre cele doua fonduri nu mai este perfect perpendiculara pe drum. Din aceeași schiță se observă că lățimea parcelei recurenților este aceeași și în partea dinspre drum și în partea din spate.
Ori, în varianta propusa de către expert, lățimea parcelei recurenților este îngustată în partea dinspre drum. Toate aceste aspecte nu au fost avute în vedere nici de către instanță dar nici de către expert, sens în care era imperios necesar refacerea raportului de expertiza.
T., în urma cercetărilor întreprinse de către expert s-a constatat ca atât recurenții cât și intimații folosesc în mod efectiv suprafețe mai mici decât cele înscrise în CF.
Ori, în aceasta situație, doamna expert ar fi trebuit să facă investigații și măsurători suplimentare pentru a vedea cărui fapt se datorează existenta acelui minus în teren, măsurând și identificând și parcelele limitrofe celor în litigiu, fără a se limita să arate că înscrierile în CF nu garantează întinderea dreptului deoarece de cele mai multe ori înscrierile din CF concordă cu situația de fapt din teren.
Cum asemenea identificări nu au fost efectuate, este evident ca s-a stabilit în mod eronat și dimensiunile frontului stradal pentru cele doua imobile.
Pentru ca aceste operațiuni nu au fost făcute a formulat obiecțiuni la raportul de expertiza și a solicitat efectuarea unei contraexpertize, solicitări care nu le-au fost încuviințate, sens în care înțelege să atace cu recurs atât hotărârea instanței de apel, cât și încheierile de ședință prin care s-au respins aceste cereri.
R. la obiectul acțiunii și la susținerile fiecărei părți, apreciază că în mod nelegal instanța de apel a refuzat efectuarea unui nou raport de expertiză topografică care era necesar dezlegării cauzei, soluție pe care o apreciază ca fiind nelegală.
Cum o asemenea probă nu poate fi administrată în recurs, apreciază că soluția corectă ar fi de trimitere a cauzei la rejudecare pentru efectuarea acestui raport de expertiza.
Concluziile raportului de expertiză, defectuos întocmit, au fundamentat soluțiile instanțelor de fond, conducând la pronunțarea unor hotărâri netemeinice și nelegale.
Stabilirea în mod eronat a liniei de hotar dintre cele doua fonduri (a liniei reale de hotar), a determinat și admiterea cererii de revendicare, aflată în strânsa legătură cu cererea de grănițuire. A., apreciază că și soluția de admitere a cererii de revendicare este nelegala și netemeinica.
Nelegală și netemeinică este și soluția de obligare a recurenților la refacerea vechiului gard întrucât, atâta timp cât nu s-a determinat în mod corect linia de hotar dintre cele doua fonduri, nu se poate dispune nici obligarea recurenților la demolarea actualului gard sau la refacerea acestuia pe vechiul amplasament.
A., apreciază că soluția instanței de apel este nelegala și din pricina faptului că a schimbat în mod nepermis temeiul juridic al acțiunii. A., reclamanții nu s-au prevalat de existenta unei convenții de voluntare de grănițuire între proprietarii celor doua fonduri, convenție a cărei existență instanța a reținut totuși, fără ca măcar să fi pus aceasta chestiune în dezbaterea contradictorie a părților. Ori, instanța a soluționat acțiunea de grănițuire judiciară dând eficiență unei presupuse convenții de grănițuire voluntară, care nu a existat niciodată și despre care nu s-a discutat în fata primei instanțe.
Faptul că mai mulți ani gardul ce desparte cele doua proprietăți a avut un alt amplasament, nu conduce la concluzia că a existat o asemenea convenție sau un acord tacit al părților în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar dintre fonduri (un presupus acord tacit nefiind nici măcar recunoscut din punct de vedere legislativ în acest domeniu al granițuirii). A., chiar daca instanța a reținut că din probele administrate a rezultat că recurenții au edificat noul gard pe alt amplasament decât vechiul gard, acest lucru nu permite a se concluziona că acel gard a fost amplasat pe proprietatea reclamanților.
De altfel, în maniera în care instanța de apel a înțeles să soluționeze cauza, nici măcar nu era necesară o expertiză, căci instanța s-a limitat să dea crezare susținerilor reclamanților plecând de la premisa că linia de hotar dintre cele doua fonduri este pe amplasamentul vechiului gard.
De altfel, instanța a reținut că "faptul că în urma unor măsurători riguroase apelanții au constatat ca întinderea parcelei menționate în CF nu este în concordanta cu cea existenta în mod real în teren, nu justifică o mutare a graniței în sensul complinirii lipsei constatate". Acest raționament instanța nu l-a aplicat și în ceea ce îi privește pe reclamanți, cărora admițându-le acțiunea a înțeles să pună în concordanta înscrierea din CF cu situația de fapt.
Cu toate că s-a constatat existenta unui minus de suprafață în teren, minus de care instanța nu a fost preocupata de unde provine, a apreciat totuși în mod nelegal că se cuvine ca acest minus să fie suportat doar de către recurenti.
Ori, în acest fel, prin hotărârea pronunțată, dreptul recurenților de proprietate este grav încălcat.
A., instanța de apel fără a cerceta de unde provine acest minus de suprafață și cine ar trebui să îl suporte sau în ce proporții, apreciază că indiferent care este suprafața care le lipsește important este ca reclamanții să folosească exact suprafața cu care sunt înscriși în CF. în măsura în care s-ar fi făcut identificări și măsurători exacte și a imobilelor limitrofe celor două imobile aflate în litigiu, nu este exclus să se fi putut constata că suprafața care le-ar lipsi reclamanților, de 11 mp, să se găsească în realitate în folosința unui alt vecin, iar nu a recurenților.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs curtea reține următoarele:
Curtea, în temeiul art. 137 alin. 1 C. raportat la art. 316 C. constată incidentă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, respectiv a motivelor de recurs care se referă la probe, la starea de fapt, la schițe, expertize greșite, măsurători, suprafețe, ș.a.m.d., controlul instanței de recurs este limitat la motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. și vizează numai motive de nelegalitate, deoarece instanța de recurs nu examinează faptele cauzei, existența și aprecierea lor aparținând puterii suverane a instanțelor de fond. C. exercitat de instanța de recurs se referă doar la corectitudinea concluziei instanței de fond, dacă judecătorii fondului au interpretat și aplicat corect norma de drept, starea de fapt reținută de instanțele de fond nu poate fi modificată.
În ce privește motivele de recurs ce pot fi încadrate ca motive de nelegalitate, recurenții apreciază că instanța de apel a reținut în mod greșit și nelegal existența unei convenții de grănițuire pentru că nu s-a invocat de către reclamanți și nici nu s-a dovedit că ar fi existat o convenție de grănițuire între proprietarii celor doua fonduri limitrofe. Pornind de la aceasta prezumție, de existentă a unei convenții voluntare de grănițuire, chestiune care nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților, soluția pronunțată de către instanță este netemeinică și nelegală.
Curtea constată că argumentul privind o convenție a părților reținut de instanța de apel este un argument adăugat celor reținute de prima instanță și stării de fapt reținute de aceași primă instanță, astfel că nu schimbă deloc starea de fapt și argumentele judecătoriei, pe care le reține și le menține și tribunalul, prin urmare chiar și reținerea sau înlăturarea incidenței acelei convenții nu schimbă soluția ci este doar un argument în plus care se adaugă pentru motivarea aceleiași soluții, dar după ce rețin celelalte argumente derivate din cartea funciară și din expertiza întocmită tocmai cu luarea în considerare a datelor ce reies doar din cartea funciară și din planurile acesteia.
T.ul adaugă acest argument în ce privește existența gardului vechi, presupunând faptul că între părți în timp a existat o convenție privitoare la graniță, dar apoi adaugă că existența vechiului gard, precum și mutarea acestuia pe un alt amplasament este confirmată de probele administrate în dosar atât în fața instanței de fond cât și de apel, dar și în fața organelor de urmărire penală.
Prin urmare se confirmă cele reținute anterior, că este vorba doar de o explicație pe care instanța de apel încearcă să o adauge pentru a justifica amplasamentul vechi al gardului și mutarea acestuia, cu toate că nu mai era necesară, atâta timp cât amplasamentul graniței dintre proprietăți a reieșit, cum a reținut aceași instanță de apel, și din celelalte probe.
Aceași explicație a fost adăugată în același fel de instanța de apel și în ce privește faptul că fronturile la stradă ale proprietăților nu sunt egale, prezumând existența unei convenții, cu toate că aceași instanță de apel reține declarațiilemartor J. și că lucrarea de expertiză a fost temeinic realizată, cu privire la același aspect, expertul arătând că dimensiunea pe harta cf a parcelelor, a frontului la stradă, este diferită, parcelele nefiind egale.
Mai susțin recurenții că acțiunea în grănițuire tinde la "reconstituirea hotarului real dintre două fonduri" iar reclamantul a sugerat că recurenții ar fi modificat linia despărțitoare dintre cele doua fonduri, prin edificarea noului gard, care nu mai respecta traseul și amplasamentul vechiului gard. Ori, refacerea vechiului gard rezidă tocmai în aceea ca vechiul amplasament al gardului nu reflectă linia corectă de hotar dintre cele doua fonduri.
Acest motiv de recurs este nefondat deoarece s-a stabilit în cauză care este linia corectă de hotar dintre proprietăți, și anume că aceasta este cea de pe linia vechiului gard.
Faptul că aceasta este limita dintre proprietăți face să nu fie primit argumentul recurenților, că vechiul amplasament al gardului era greșit și că l-au refăcut pe linia corectă.
Aceasta pentru că nu au indicat nici un argument rezonabil, care să poată fi luat în considerare ca motiv de nelegalitate, pe baza căruia au trasat limitele noului gard și de ce acesta ar fi pe limita corectă a proprietăților, acest nou amplasament fiind stabilit arbitrar.
Înainte de mutarea gardului parcela pârâților avea lățimea de 16,76 m potrivit chiar planului cadastral prezentat de pârâți pentru corpul de proprietate nr. 8181 întocmit în anul 2006, iar după efectuarea măsurătorilor aceasta avea
17,89 m, cu 1,13 m mai mult. Expertul a arătat că expertiza topografică efectuata în dos. nr. 3346/2003, prezintă mari garanții de precizie, față de înscrierile din CF efectuate la data întocmirii hărților CF. Prin urmare au fost luate în considerare două planuri, unul prezentat de reclamanți și unul prezentat de către pârâți, ambele confirmând starea de fapt reținută de instanțele de fond și concluziile expertizei s-au bazat pe acele planuri, pe care le-a coroborat cu harta de carte funciară.
Existența unei stări de fapt relevantă în cauză, așa cum a fost stabilită de instanțele de fond, poate fi dedusă din aceea că de la data achiziționării parcelei pârâților limita dintre proprietăți a fost cea de pe linia vechiului gard, nu a fost contestată, și a fost menținută și potrivit expertizei topografice efectuată în dos. nr. 3346/2003. Schimbarea acestei limite pe linia noului gard nu a avut nici un argument din partea pârâților, decât simpla lor dorință de a muta gardul.
Apoi, faptul că limita dintre proprietăți este cea de pe amplasamentul vechiului gard nu demonstrează decât că gardul era edificat pe limita corectă dintre proprietăți. Or limita dintre proprietăți este un lucru diferit de edificarea semnelor exterioare, gardul în speță.
Se putea ca în urma analizării datelor de carte funciară să reiasă o altă limită între proprietăți, mai la stânga sau la dreapta amplasamentului vechiului gard, ori chiar pe limita noului gard, dar amplasarea unui gard nu este un argument în favoarea limitelor dintre proprietăți.
Mai susțin recurenții că atât instanța, cât și expertul ar fi trebuit să stabilească linia de hotar dintre cele doua proprietăți raportat la datele de carte funciară, respectiv în funcție de suprafețele celor doua imobile înscrise în CF și în funcție de harta de carte funciara.
Curtea constată că în raport datele de carte funciară a fost întocmită expertiza și au fost expuse argumentele de către instanța de fond, argumente preluate de către instanța de apel.
Nu argumentează recurenții de ce era necesară efectuarea unui raport de contraexpertiza topografică, sau un răspuns la obiecțiunile recurenților față de raportul de expertiza a d-nei F. F., pentru că simpla nemulțumire a unei părți nueste un argument suficient în acest sens, dat fiind că mereu va fi o parte nemulțumită de expertiză în prezenta cauză. Or, expertul a expus argumentele sale pornind de la datele de carte funciară, iar contra argumentele bazate pe cartea funciară nu s-au expus motive de nelegalitate, restul argumentelor expuse către recurenți referitor la expertize, probe, și altele asemenea, se încadrează în motive inadmisibile, pentru că cer reexaminarea probelor, a stării de fapt și a temeiniciei deciziei atacate.
M.ivele de recurs ce privesc revendicarea și refacerea vechiului gard sunt prin urmare și ele nefondate dat fiind că motivele privind limita dintre proprietăți nu pot fi primite.
I. de apel a reținut corect că dacă în urma unor măsurători întinderea parcelei menționate în CF nu este în concordanță cu cea existenta în mod real în teren, nu justifică o mutare a graniței în sensul complinirii lipsei constatate, important fiind stabilirea limitei iar nu a suprafeței. Lipsa sau surplusul de suprafață poate avea relevanță în anumite situații dar în prezenta cauză s-a stabilit că limita dintre proprietăți poate fi trasată cu ușurință iar în cazul concret diferențele de suprafață, în plus sau în minus, sunt doar un corolar al stabilirii limitei, pentru revendicare, iar nu un argument în favoarea stabilirii limitei, mai ales că în speță ambele parcele au suprafețe în minus.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenții L.
I. și L. A., aflați în culpă procesuală față de respingerea recursului să plătească intimatei G. L. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței de la fila 18.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții L. I. și L. A., împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei G. L. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
Red.I.D.C./dact. V.R.
2 ex./ (...)
Jud. fond. A. Grigore Ioniță - Judecătoria Cluj-Napoca
Jud. apel O. R. Ghișoiu, D. Tatu - Tribunalul Cluj
A.-A. M.
GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 4517/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 343/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
