Decizia civilă nr. 4551/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4551/R/2012
Ședința din 1 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții R. L. M. ȘI R. C. M., precum și recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N., M. C.-N. prin P. și SC M. R. P. P. S. împotriva sentinței civile nr. 357 din 19 aprilie 2012 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect acțiune în baza L. 1..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantelor recurente, avocat L. M., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta pârâtei recurente M. R. P. P. S., prin avocat S. L., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantelor recurente, avocat L. M., depune la dosar răspuns la adresa efectuată către Compania Națională P. Română SA-Direcția Regională de P. C.-N.
Reprezentanții părților arată că nu are cereri de formulat în probațiune. Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantelor recurente solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, admiterea în întregime a acțiunii formulate la Tribunalul Cluj.
Reprezentanta pârâtei recurente M. R. P. P. S., arată că, în baza art. 14 din
Legea nr. 1., societatea nu se opune admiterii acțiunii, lasă la aprecierea instanței retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 501,5 mp, teren ocupat de S. de distribuție carburanți M. și, în cazul admiterii acțiunii este de acord cu subrogarea reclamanților în drepturile C.ui Local al M. C.-N. în ceea ce privește contractul de asociere în participațiune nr. 20188 din (...), cu obligarea acestuia la plata către reclamanți a sumei de 168.043 lei fără TVA, încasată în avans pentru folosința terenului în suprafață de 515 mp, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantelor recurente solicită respingerea recursurilor pârâților ca nefondate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Apreciază că sentința atacată este legală și temeinică în privința soluției de respingere a excepției tardivității introducerii acțiunii, având în vedere că dispoziția P.ui nr. 2. noiembrie 2005 nu a fost comunicată, iar art. 26 alin. 3 din Legea 1. stabilește că dispoziția de respingere a notificării poate fi atacată în termen de 30 de zile de la momentul comunicării acesteia.
În raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul M. M., se menționează că terenul nu este afectat de construcții, acesta putând fiind restituit în natură.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. la data de (...)0, reclamantele R. L. M. și R. C. M. i-au chemat în judecată pe pârâții . mun. C. - N. și M. C. - N. reprezentat prin P., solicitând instanței să dispună repunerea reclamantelor în termenul de formulare a plângerii împotriva deciziei P.ui, admiterea plângerii formulate, anularea dispoziției atacate și, pe cale de consecință, restituirea în natură a terenului situat în C. — N., fosta str. L. nr. 19 (21) înscris in c.f. nr.
18608 C., transcris în c.f. nr. 1. C., cu nr.top 11894, obligarea P.ui mun. C. - N. la emiterea unei noi dispoziții, prin care să se facă propuneri de acordare de despăgubiri pentru întreaga construcție demolată de pe fosta stradă L. nr. 19(21) înscrisă în c.f. 18608 C. sub nr. top. 11894, din care se vor scădea despăgubirile primite la expropriere pentru întreg.
La data de (...), reclamantele au formulat o precizare de acțiune, prin care solicită, în subsidiar, obligarea P.ui mun. C. - N., la emiterea unei noi dispoziții prin care să se facă propuneri de acordare de despăgubiri și pentru terenul preluat de la antecesorul lor, înscris în c.f. 18608 C. sub nr. top. 11894, despăgubiri care vor fi stabilite prin raport de expertiză de evaluare.
La data de (...) reclamantele au depus la dosar extindere de acțiune față de M. R. P. P. S., având în vedere concluziile raportului de expertiza intocmit de către ing. M. T. M., din care rezulta ca terenul este ocupat in parte de benzinăria aflata in exploatarea acestei pârâte.
Cererea de chemare în garanție
Pârâta S.C. M. R. P. P. S.R.L a formulat cerere de chemare în garanție împotriva C.ui Local al M. C.-N., solicitând obligarea chematului în garanție să achite reclamanților suma de 168.043 lei fără TVA, sumă achitată in avans cu titlu de valoare drept de folosință pentru terenul in suprafață de 515 mp, calculată de la data de 1 M. 2010 data înregistrării plângerii la Tribunalul Cluj de către reclamanți.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 357 din (...) a T. C., a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată și extinsă formulată de reclamantele R. L. M. și R. C. M., în contradictoriu cu parații P. M. C.-N., M. C.-N. prin primar, și SC M. R. P. P. S. ,cu sediul în C.-N., C. D. nr.14-16,et.1,jud. C. și în consecință:
- s-a dispus anularea parțială a Dispoziției nr.2928/(...) emisă de P. M. C.-
N.
- s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantelor, a terenului în suprafață de 501,5 mp. parte din terenul înscris inițial în CF 18608 C. nr. top.
11894, actualmente înscris în CF 1., A+26, nr. topo
23617,23618,23619,23620,23621,23622,23623,23624 ,aferent stației de distribuție carburanți M., cu aplicarea dispozițiilor art.14 din Legea nr.1. rep.;
- s-a stabilit dreptul reclamantelor la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, T. VII din Legea nr. 2., avand în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru cota de ½ parte din cota de 2. parte din construcția demolată înscrisă inițial în CF 18608 C. A+1, nr. top. 11894 .
Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantelor.
A fost admisă excepția lipsei de interes a cererii de chemare în garanție formulată de parata SC M. R. P. P. S.
A fost respinsă ca fiind lipsită de interes, cererea de chemare în garanție formulată de parata SC M. R. P. P. S. în contradictoriu cu chemata în garanție C. local al M. C.-N. cu sediul în C.-N.,str. M. nr.1-3, jud. C.
Au fost obligați pârâții P. M. C.-N., și M. C.-N. prin primar să plătească reclamantelor suma de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Starea de fapt
Prin Dispoziția nr. 2928/(...) emisă de P. municipiului C.-N., s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, T. VII din Legea nr.2., având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru cota de ½ parte din cota de 2. parte din imobilul situat în str. L. nr.19(21) înscris în CF nr.18608, nr. top 11894, în favoarea fiecăruia dintre revendicatori, respectiv A. M. și R. V.
Asupra cotei de 2. parte din imobilul înscris inițial în CF nr.18608 C., nr. top 11894 casă din lemn, acoperită cu scândură, cu 2 camere, 1 bucătărie, dependințe, curte și grădină, în str. L. nr.19, teren în suprafață de 486 stj.p. (echivalent cu 1748 mp.) au fost proprietari tabulari, în cote egale, numiții A. M. și R. V., conform înscrierilor din cartea funciară depusă în copie la dosar.
Dreptul de proprietate al celor doi a fost înscris în temeiul certificatului de moștenitor emis de N. de S. J. C. sub nr.687/1971 asupra porțiunii de sub B4 a lui R. M., măr. K..
Această carte funciară a fost sistată prin încheierea nr.5879/1980, imobilul cu nr. top 11894 în suprafață de 1748 mp. fiind transcris în CF 1. C., în baza
Decretului nr.424/1978, cu titlu de expropriere, în favoarea S.ui Roman, în administrarea operativă a G.I.G.C.L. C.
Ca atare, imobilul a fost expropriat în temeiul Decretului nr.424/1978, cu plata de despăgubiri, împrejurare ce rezultă din înscrierile din cartea funciară, coroborate cu anexa la decret și confirmată și de referatul întocmit de C. pentru aplicarea L. nr.1. în baza procesului-verbal încheiat în ședința din (...).
În raport de prevederile 2 lit. h) și i) din Legea nr. 1. potrivit cărora intră sub incidența acestui act normativ orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele preluate fără un astfel de titlu, instanța a constatat că imobilul în litigiu intră sub incidența legii speciale privind măsurile reparatorii pentru imobilele preluate de stat în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, fiind imobil preluat abuziv.
Instanța a reținut, de asemenea, că foștii proprietari tabulari, R. V. și A. M. au formulat, în temeiul L. nr.1., notificările înregistrate la BEJ C. M. sub nr.1609/(...) și respectiv sub nr.2184/(...), solicitand despăgubiri pentru imobilul expropriat.
Conform certificatului de deces înregistrat sub nr.63/(...), R. V. a decedat la data de (...), reclamantele R. C.-M. și R. L. M. fiind fiicele sale, așa cum atestă actele de stare civilă depuse la dosar.
Raportat de aceste înscrisuri, instanța a apreciat că reclamantele au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite la restituire raportat la dispozițiile art. 3 și 4 ale L. nr.1. rep., în calitate de moștenitoare a proprietarului tabular R. V. care a deținut, potrivit celor anterior expuse, cota de ½ parte din cota de 2. parte din imobilul în litigiu.
Față de cele anterior menționate, instanța s-a pronunțat asupra măsurilor reparatorii la care reclamantele sunt îndreptățite în temeiul L. nr.1., reținând că acestea au solicitat, în principal, restituirea în natură a terenului și despăgubiri bănești pentru construcția demolată.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize topografice care să identifice imobilul înscris în Cf nr.18608 C., transcris în CF nr.1. C. nr. top 11894 ce a constituit proprietatea antecesorului reclamantelor.
Concluziile lucrării întocmite de expert M. M. T. au fost în sensul că după expropriere imobilul a fost transcris în CF nr.1. C. A+1, alături de restulimobilelor expropriate din zonă, apoi imobilele au fost comasate și dezmembrate pentru aplicarea sistematizării prin renumerotare topografică, terenul revendicat fiind inclus în CF 1., A+26, nr. topo
23617,23618,23619,23620,23621,23622,23623,23624 ,în suprafață de 33420 mp. teren pentru construire bloc și alei, spații verzi și A+27, nr. top 23625 în suprafață de 8120 mp. teren pentru stradă, proprietatea S.ui Roman în administrarea GIGCL C., cu titlu de expropriere, prin încheierea nr.5879/1980. Expertul a mai arătat că din conturul inițial al top. 11894 suprafața de 493 mp., constituie fundația și calea de rulare a str. P., suprafețele de 593 mp. și 147 mp. reprezintă teren sistematizat pe care se găsește parc, iar suprafața de 515 mp. reprezintă teren construit și amenajat pentru funcționarea benzinăriei. Această ultimă porțiune are o situație distinctă, fiind notat în cartea funciară contractul de asociere în participațiune nr. 20188/1997, actul adițional nr.1/1998 al C.ui local C.-N. privind dreptul de folosință pentru 2400 mp. teren din A+26, pentru o perioadă de 49 de ani în favoarea S. R. și contractul de vanzare-cumpărare autentificat sub nr.202/(...), fiind notat, asupra terenului de 2400 mp. dreptul de folosință pe perioada de 49 ani în favoarea M. R. P. P. S.
Nici una dintre părțile litigante nu a formulat obiecțiuni față de raportul de expertiză topografică efectuat în cauză.
Urmare a acestor constatări, reclamantele au formulat extindere de acțiune față de SC M. R. P. P. S., raportat la dispozițiile art.14 din Legea nr.1..
În cauză au fost depuse contractul de asociere în participațiune nr.20188/(...) intervenit între C. local al municipiului C.-N. și S. R. S., actul adițional nr. 1/(...) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.202/2004 de BNP R. M. F. încheiat între S. R. SRl și SC M. R. P. P. S., acte din care rezultă că pârâta din extinderea de acțiune, deține, cu titlu de concesiune, parte din imobilul revendicat de către reclamante.
Dezlegarea în drept
În legătură cu posibilitatea restituirii în natură a terenului revendicat, față de concluziile raportului de expertiză, este evident că suprafața care este ocupată de strada P. nu mai poate forma obiectul restituirii în natură, nefiind liberă în accepțiunea L. nr. 1., impunându-se unele discuții în privința suprafețelor de 593 mp. și 147 mp. aferente parcului și a celei de 515 mp. aflată în perimetrul stației de carburanți, solicitate a fi restituite în natură.
Este adevărat că Legea nr. 1. republicată consacră principiul restituirii în natură, dar, în același timp, reglementează și excepțiile care fac imposibilă această măsură, iar una dintre ele este ipoteza prevăzută de art. 10 alin. (3) cu referire la terenurile afectate de amenajări de utilitate publică.
Potrivit art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 1., sintagma
"amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv, suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume, căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Amenajarea existentă pe terenul în litigiu, reprezentată de parc, spațiu verde și alee este una de utilitate publică, destinată să deservească nevoile comunității, în sensul sintagmei la care face referire 10 alin. (2) din Legea nr. 1. explicitată în Normele metodologice aprobate prin G. nr. 2., nefiind liberă, în înțelesul legii.
În atare situație, nu se poate dispune retrocedarea în natură a suprafețelor de 593 mp. și 147 mp. aferente parcului și aleii.
Reclamantele, moștenitoare a proprietarului tabular R. V., sunt îndreptățite la măsuri reparatorii numai în limita cotei de proprietate pe care tatăl lor adeținut-o din imobilul revendicat, casă și teren, în speță, ½ parte din cota de 2. parte, potrivit înscrierilor din cartea funciară, reținând că jumătate din cota de 2. parte din imobil se cuvine notificatoarei A. M. Față de această cotă, reclamantele sunt îndreptățite la o suprafață de teren corespunzătoare de 501,5 mp, în condițiile în care întregul teren avea suprafața de 1748 mp., și de asemenea, pentru aceeași cotă , de ½ din 2., din construcția demolată.
Referitor la terenul aflat în incinta stației de carburanți, deținut de parata
M. R. P. P., instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr.1.,
„dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere in participațiune, noul proprietar se va subroga in drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, daca aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.";
Față de situația de carte funciară, respectiv concesionarea de către S.
Român, prin C. Local al M. C.-N. a terenului, în favoarea S. R., drept de folosință ce a fost transmis apoi paratei SC M. R. P. P. S., și raportat la dispozițiile 14 din Legea nr. 1., instanța apreciază că nu există nicio piedică la restituirea în natură a terenului la care sunt îndreptățite reclamantele, respectiv suprafața de
501,5 mp. din cea totală de 515 mp. identificată de expertul M. M. T. ca făcând parte din imobilul în litigiu ce a aparținut, în parte, antecesorului reclamantelor, noul proprietar, subrogându-se potrivit legii, în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare. Suprafața de 501,5 mp. se regăsește actualmente înscrisă în CF 1., A+26, nr. topo 23617, 23619, 23620, 23621, 23622, 23623,
23624, aferent stației de distribuție carburanți M., așa cum rezultă din raportul de expertiză topografică anterior menționat.
Instanța a constatat, totodată, că sunt întemeiate pretențiile reclamantelor de a obține despăgubiri pentru imobilul care a fost demolat, desigur, corespunzător cotei ½ parte din cota de 2. parte deținută de antecesorul lor comun, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) și (8) din Legea nr. 1., potrivit cărora, în situația imobilelor demolate sau care nu mai pot fi restituite în natură, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, ele putând consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea care soluționează notificarea sau despăgubiri în condițiile legii speciale de stabilire și plată - T. VII din Legea nr. 2..
Referitor la solicitarea privind stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilele revendicate care nu pot fi restituite în natură, instanța a apreciat că această operațiune se impune să fie efectuată în cadrul procedurii administrative reglementată de T. VII al legii nr. 2.. Astfel, în practica sa recentă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă cu limitările acceptate de Curtea E. ale dreptului de acces la o instanță, iar exigențele coerenței și certitudinii statuate de Curte în jurisprudența sa în ceea ce privește adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv, impun autorităților statale, inclusiv celor judiciare, să respecte regulile adoptate prin legi speciale pentru restituirea în natură sau aplicarea de măsuri reparatorii (I., Secția a I-a Civilă, decizia civilă nr. 7267 din 19 octombrie 2011).
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 2., măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în (…) despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. S.a cuantumului despăgubirilor, potrivit alin. 6 și 7 al textului de lege invocat, se face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de C.
C. care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acestea pot face obiectul de analiză al instanței de contencios administrativ, doar după ce au fost stabilite prin decizie de C. C. pentru S.a D..
Procedura în fața Fondului ";Proprietatea"; este o procedură execuțională, care intervine după ce dreptul este stabilit prin decizia C. C. sau hotărârea instanței.
Având în vedere considerentele și temeiurile legale expuse, precum și prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr.1., instanța a admis în parte acțiunea promovată de reclamante, a dispus anularea parțială a Dispoziției nr. 2928/(...) emisă de P. M. C.-N. restituirea în natură în favoarea reclamantelor, a terenului în suprafață de 501,5 mp. parte din terenul înscris inițial în CF 18608 C. nr. top.
11894, actualmente înscris în CF 1., A+26, nr. topo
23617,23618,23619,23620,23621,23622,23623,23624 ,aferent stației de distribuție carburanți M., cu aplicarea dispozițiilor art.14 din Legea nr.1. rep.; a stabilit dreptul reclamantelor la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, T. VII din Legea nr. 2., având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru cota de ½ parte din cota de 2. parte din construcția demolată înscrisă inițial în CF 18608 C. A+1, nr. top. 11894, a respins celelalte pretenții ale reclamantelor vizând stabilirea cuantumului despăgubirilor și restituirea întregului teren înscris inițial în CF 18608 C. nr. top. 11894.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de parata SC M. R. P. P. S., instanța a reținut că, prin aceasta, s-a solicitat ca, în cazul admiterii acțiunii, să fie obligat paratul C. local al mun. C.-N. să achite reclamanților suma de 168.043 lei reprezentând suma achitată cu titlu de avans de valoare drept folosință pentru terenul în suprafață de 515 mp. revendicat.
La termenul de judecată din data de (...), instanța a invocat din oficiu, în temeiul art. 137 C.pr.civ., excepția lipsei de interes a chematei în garanție în formularea cererii depuse, excepție găsită întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Cererea de chemarea în garanție, ca natură juridică, fiind o veritabilă chemare în judecată, trebuie să îndeplinească toate cerințele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, între care și condiția interesului legitim, născut și actual, personal și direct, or, în modalitatea în care a fost formulată, respectiv de obligare a chematului în garanție să achite reclamantelor o sumă de bani, cererea de chemare în garanție apare ca lipsită de un interes personal și direct, întrucât folosul practic trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva.
Recursurile
Împotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal recurs toate părțile.
Reclamantele au solicitat modificarea ei, în principal, în sensul admiterii acțiunii în totalitate, așa cum aceasta a fost precizată, respectiv a restituirii în natură și a porțiunilor de teren de 593 mp, 147 mp și 515 mp, identificate prin raportul de expertiză topografică ca fiind spații verzi, precum și stabilirea concretă a despăgubirilor pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, respectiv suprafețele de 493 mp, conform calculului rezultând din expertiza de evaluare, de 603,7 lei/mp; în subsidiar, dacă se apreciază că terenurile de 493 și 593 mp nu pot fi restituite în natură, să fie stabilite despăgubiri pentruambele, conform aceleiași expertize de evaluare și, în terțiar, stabilirea despăgubirilor în sume de bani pentru cele trei porțiuni de teren care nu au fost restituite în natură, în toate situațiile, solicitându-se acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului lor, reclamantele învederează că, în condițiile în care A. M., în favoarea căreia a fost stabilit dreptul la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile T.ui VII din Legea nr. 2. pentru cota de
½ parte din imobil, nu a formulat plângere împotriva dispoziției primarului, acesteia urmează să-i fie acordate despăgubiri numai pentru cota de 2. parte din construcție, reclamantele fiind îndreptățite să solicite măsuri reparatorii pentru întregul teren, în conformitate cu disp. art. 4 alin. 4 din Legea nr. 1..
În ceea ce privește natura măsurilor reparatorii, pot fi restituite și cele trei terenuri arătate în recurs, întrucât, pentru categoriile de folosință în care acestea au fost încadrate de prima instanță, nu există vreo interdicție legală de restituire în natură.
Pentru terenul deja restituit în natură, în considerentele recursului, se solicită aplicarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 1., privind subrogarea în drepturile celui care a încheiat contractul de asociere în participațiune.
Pârâtul M. C.-N. prin P. și chematul în garanție C. Local al municipiului C.-N.au solicitat modificarea sentinței obiect al recursului în sensul respingerii plângerii, în principal ca fiind tardiv formulată, iar în subsidiar ca fiind nefondată.
În motivarea recursului lor, aceștia au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pe motiv că aceasta ar aparține primarului a cărui dispoziție a fost atacată. În plus, C. Local al municipiului C.-N. nici nu are capacitate procesuală de folosință, neputând sta în judecată.
Plângerea formulată este tardivă, întrucât dispoziția contestată a fost comunicată antecesorului reclamanților la data de 30 mai 2006, plângerea fiind formulată la (...), cu depășirea termenului de 30 de zile prev. de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 1..
Pe fond, prin dispoziția contestată, s-a constatat îndreptățirea antecesorului reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile
T.ui VII din Legea nr. 2., pentru cota de ½ parte din cota de 2., din imobilul situat pe str. L. nr. 19, compus din construcție și teren cu deducerea despăgubirilor primite la expropriere, construcțiile fiind demolate și terenul fiind situat în zonă sistematizată, realizându-se scopul pentru a fost expropriat și neputând face obiectul unei restituiri în natură, conform art. 11 alin. 4 din Legea nr. 1..
În plus, valorile stabilite de expertul evaluator sunt mult prea mari, iar pârâții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Se impune exonerarea acestor pârâți de la plata cheltuielilor de judecată, pentru că dispoziția a fost emisă de pârâtul P. mun. C.-N. cu respectarea dispozițiilor legale.
Pârâtul P. mun. C.-N. a formulat un recurs distinct, solicitândmodificarea sentinței pronunțată de tribunal în sensul respingerii plângerii, în principal ca tardivă, în subsidiar, ca nefondată.
Referitor la excepția tardivității, motivele sunt identice cu cele din recursul pârâților C. Local al municipiului C.-N. și M. C.-N.
Cu privire la fondul cauzei, în recursul P.ui se invocă motive suplimentare referitoare la categoria de folosință a terenului solicitat spre restituire în natură, arătându-se scopurile sistematizării și faptul că realizarea acestor scopuri face imposibilă restituirea în natură a vreunei porțiuni din terenul solicitat.
Pârâta SC M. R. P. P. S. C.-N. a formulat recurs cu privire la modul de soluționare a cererii de chemare în garanție, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe motiv că, dacă imobilul teren în suprafață de 515 mp va rămâne restituit prin hotărâre judecătorească, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 1., reclamanții se vor subroga în drepturile C.ui Local al municipiului C.-N. în ceea ce privește contractul de asociere în participațiune, iar acest chemat în garanție a încasat în avans suma pentrufolosința terenului, el trebuind obligat față de reclamante la restituirea acesteia.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la
dispozițiile art. 304 1Cod proc. civ., curtea constată următoarele:
Așa cum rezultă din copia CF 1. C., în prezent sistată, parcela cu nr. top
11894 construcție și teren în suprafață de 486 stjp, situată pe str. L. nr. 19, a fost proprietatea tabulară, în părți egale, a numiților R. V. și A. M., sub B8, B9, în ceea ce privește cota de 2. parte (f. 7 - 11 dosar tribunal).
Imobilul a fost preluat abuziv de către stat în baza Decretului de expropriere nr. 424 din (...), în anexa decretului de expropriere, imobilul fiind identificat administrativ ca fiind situat pe str. L. nr. 21 (f. 50 din același dosar).
Pentru acordarea măsurilor reparatorii în baza L. nr. 1., au formulat notificare cei doi proprietari tabulari, notificare soluționată prin dispoziția nr.
2928/(...) a P.ui municipiului C.-N., în sensul propunerii acordării de despăgubiri în condițiile T.ui VII din Legea nr. 2., având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru cota de ½ parte din cota de 2. parte din imobilul situat pe str. L. nr. 19 (21), înscris în CF nr. 18608 C., cu nr., top 11894, în favoarea fiecăruia dintre revendicatori (f. 6 dosar tribunal).
Pârâții au susținut, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de recurs că plângerea a fost tardiv formulată, întrucât antecesorul reclamantelor, R. V., a ridicat personal dispoziția de soluționare a notificării sale, însă, din confirmarea de primire depusă la dosar nu rezultă acest lucru, aceasta nefiind semnată (f. 31), astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția tardivității, considerând că termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 1. a fost respectat.
Pe fond, față de cuprinsul cărții funciare, prin dispoziția contestată, s-a stabilit în mod corect îndreptățirea antecesorului reclamanților, respectiv a numitului R. V., precum și a fostei proprietare tabulare A. M. la acordarea măsurilor reparatorii conform cotelor de proprietate din cartea funciară preluate abuziv de stat, atât în ceea ce privește terenul, cât și construcția, ulterior demolată.
Aceasta, deoarece, din cuprinsul cărții funciare nu rezultă că aceștia ar fi avut o cotă mai mare din construcție decât din teren.
De altfel, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței obiect al recursului, și instanța de fond a stabilit îndreptățirea doar la această cotă, nefiind formulate motive de recurs de către reclamante cu privire la cota pentru construcție.
Reclamantele au susținut că, în condițiile în care proprietara tabulară A. M., beneficiară a dispoziției primarului, nu a contestat această dispoziție, reclamantele beneficiază de dreptul special de acrescământ rezultând din dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 1., astfel că li se cuvine restituirea în natură a întregului teren sau stabilirea unor despăgubiri în bani de către instanță, în măsura în care aceasta ar aprecia că există porțiuni de teren ce nu pot fi restituite în natură. În realitate, art. 4 alin. 3 din Legea nr. 1. se referă la o cu totul altă ipoteză, și anume situația în care fostul proprietar (tabular) are mai mulți moștenitori și doar o parte dintre aceștia formulează notificare. Doar în această situație, de cota celorlalți moștenitori profită cei care au parcurs măsura administrativă stabilită de legea specială. În speță, A. M. este chiarfosta proprietară tabulară, a și formulat notificare, i s-a și soluționat favorabil sub aspectul întinderii dreptului, astfel că reclamantele, din niciun punct de vedere nu pot solicita măsuri reparatorii, în natură sau în bani, în ceea ce privește porțiunea ei de proprietate din imobilul obiect al litigiului.
Așadar, față de corecta stabilire, prin dispoziția contestată, a părții din imobil pentru care se cuvin măsuri reparatorii în baza legii speciale de restituire, rămâne de stabilit natura măsurilor reparatorii cuvenite reclamantelor.
Din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de inginer expert
M. M. T., rezultă destinația actuală a terenului solicitat a fi restituit în natură, iar acesta, așa cum corect a susținut emitentul dispoziției și unitatea administrativ-teritorială în a cărei proprietate se află în prezent terenul, are o destinație conformă cu utilitatea publică pentru care a fost expropriat și se încadrează în întregime în dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 1. și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 1., construcția preluată fiind demolată și pe teren edificându-se alte construcții și lucrări de utilitate publică.
Astfel, conform dispozițiilor art. 10.3 din Norme, „în toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație
(străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele";.
Destinația terenului solicitat spre restituire, așa cum rezultă din raportul de expertiză, este aceea de: S1 - 493 mp, teren aflat sub str. P., carosabil cu linie de tramvai, spațiu verde și trotuar aferent; S2 - 593 mp, teren amenajat ca parc, respectiv spațiu verde și alei; S3 - 147 mp, teren amenajat ca parc (spațiu verde, alee și loc de joacă); S 4 - 515 mp teren aferent amenajării benzinăriei, pe care se găsesc aleea de acces auto și trotuarele dinspre str. primăverii, platforma de acces spre pompele benzinăriei și o parte din spațiul verde amenajat peste rezervoarele subterane de carburanți.
Din descrierea expertului, necontestată de vreuna dintre părți, rezultă că spațiile S1, S2 și S3 se încadrează expres în dispozițiile din Normele metodologice privind terenurile exceptate de la restituire, norme care explicitează fără a încălca dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 1..
Reclamantele, în motivele de recurs, au arătat că nu există vreo interdicție legală pentru restituirea acestor terenuri, neformulând, însă, critici punctuale cu privire la considerentele instanței de fond referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 10 pct. 3 din Norme.
Discuții pot exista în ceea ce privește terenul inclus în cadrul benzinăriei, prima instanță apreciind că acesta poate fi restituit în natură, conform concluziilor raportului de expertiză topografică, însă, în realitate, așa cum corect susțin pârâții P. mun. C.-N., emitent al dispoziției contestate și M. C.-N., proprietar actual al terenului, și acest teren este o amenajare destinată nevoilorcomunității, benzinăria în cadrul căreia este inclus satisfăcând o astfel de nevoie, instanța având o marjă de apreciere în acest sens raportat la enumerarea exemplificativă din cuprinsul art. 10.3 din Norme.
În realitate, ceea ce solicită reclamantele, este să li se restituie în natură un teren care, așa cum rezultă din planul de situație anexă la raportul de expertiză (179-180 dosar tribunal), este o „oază"; într-un teren de mari dimensiuni afectat unei utilități publice, aflat într-o zonă sistematizată, scopul ansamblului compus din spații verzi, alei, benzinărie, căi de comunicații etc. fiind acela de a satisface nevoile comunității urbane.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 1. privind posibilitatea de subrogare în drepturile persoanei juridice deținătoare parte contractantă din contractul de asociere în participațiune nu se aplică automat, ci se stabilește mai întâi posibilitatea restituirii în natură.
În ceea ce privește stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma unor sume de bani, după pronunțarea hotărârii pilot Anastasiu împotriva României, mai exact, având în vedere măsurile luate de S. Român la indicațiile Curții Europene, Curtea de A. C. și-a schimbat parțial jurisprudența, apreciind că, în prezent, Fondul Proprietatea este funcțional, așa cum rezultă din consultarea site-ului fondului și a site-ului Bursei de V. B., așadar, acordarea măsurilor reparatorii în temeiul T.ui VII din Legea nr. 2. nu mai este un mod de reparație ineficient și iluzoriu, neimpunându-se acordarea de către instanțe doar a unor despăgubiri bănești, conform jurisprudenței anterioare (a se vedea în acest sens, de ex., decizia civilă nr. 197/(...), dosar nr. (...)).
Este adevărat că, potrivit aceleiași jurisprudențe, curtea a apreciat că durata procedurilor interne nu este una rezonabilă raportat la dispozițiile art. 6 paragraf 1 din Convenția E. a Drepturilor Omului, persoanele îndreptățite având obligația de a parcurge două proceduri administrative, urmate, atunci când este cazul, de două proceduri jurisdicționale și a stabilit dreptul reclamanților la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, stabilind valoarea de circulație a bunului preluat abuziv, apreciind că, în această situație, comisiei centrale îi rămâne doar sarcina de a emite titlul de despăgubire până la concurența sumei stabilite de instanță.
S.a valorii de circulație a imobilului preluat abuziv de către stat a avut loc în acele situații în care s-a cerut instanței să cenzureze posibilitatea restituirii în natură ori a fost atacată dispoziția de respingere sau de admitere doar în parte a notificării sau când nu a fost emisă dispoziție asupra notificării, fiind recunoscut abia în instanță dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile T.ui VII din Legea nr. 2..
Dacă instanța ar stabili direct dreptul reclamantei la măsuri reparatorii bănești, aceasta ar putea executa direct hotărârea judecătorească împotriva S.ui român prin M. F. P., conform jurisprudenței Curții de A. C. în alte cauze (a se vedea, în acest sens, decizia civilă nr. 129 din 16 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. (...), decizia civilă nr. 101 din 23 martie 2009, pronunțată în dosarul nr. (...), decizia civilă nr. 58/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) și încheierea civilă f.n. din (...) din dosarul nr. (...)).
Ulterior pronunțării hotărârilor judecătorești ce reflectă jurisprudența invocată a Curții, prin decizia nr. 27 din (...), pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 1., prin care se solicită obligarea S.ui Român să acorde despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, S. Român nu are calitate procesuală pasivă, iar acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. nr. 2., îndreptate directîmpotriva S.ui Român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Protocolul nr. 1 și ale art. 13 din Convenția E. a Drepturilor Omului sunt inadmisibile.
În considerentele acestei decizii, ÎCCJ reține că „la momentul sesizării instanței de judecată, în cadrul contestației întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 1., republicată, reclamantul nu are un "bun actual", pentru că nu există o decizie administrativă sau judecătorească definitivă care să îi recunoască direct ori indirect dreptul de proprietate.
El a inițiat doar o procedură administrativă prin care a urmărit să beneficieze de măsuri reparatorii, sub forma restituirii în natură sau prin echivalent, pentru bunul preluat de stat înainte ca R. să ratifice Convenția, procedura administrativă astfel declanșată fiind supusă controlului judecătoresc.
Reclamantul nu se poate prevala nici de o speranță legitimă, deoarece
"creanța de restituire", în sensul jurisprudenței C., pe care reclamantul ar putea-oinvoca, este o creanță sub condiție.
Chiar dacă problema întrunirii condițiilor legale pentru restituirea imobilului este analizată în cadrul procedurii administrative, atunci când se fac propuneri de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, această chestiune este soluționată irevocabil în cadrul demersului judiciar întemeiat pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 1., republicată. Prin urmare, la momentul sesizării instanței de judecată, creanța nu poate fi considerată ca fiind suficient stabilită pentru a avea o valoare patrimonială ocrotită de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.
În aceste circumstanțe, obligarea statului român la despăgubiri, motivat defaptul că reclamantul beneficiază de garanțiile oferite de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C., nu poate fi primită, din moment ce, Ia momentul sesizării instanței, reclamantul nu are un bun și nici o creanță suficient consolidată, de natură a-l face să se prevaleze de o speranță legitimă, în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.
Nici constatarea nefuncționalității Fondului "Proprietatea" în cadrulnumeroaselor hotărâri pronunțate de C. în cauze împotriva României nu poate atrage calitatea procesuală pasivă a statului în cadrul contestației întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 1., republicată.
Procedura în fața Fondului este o procedură execuțională, care intervine după ce dreptul este stabilit prin decizia C. C. de S. a D. sau hotărârea instanței,iar rolul statului, în respectarea dispozițiilor art. 6 din C. și ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., este acela de a-și construi un mecanism apt să asigure în mod eficient și la timp executarea hotărârilor judecătorești prin care se consacră drepturi civile persoanelor fizice, acest rol neputând fi cenzurat pe calea contestației întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 1., republicată.
Or, crearea unei jurisprudențe prin care statul poate fi obligat direct la despăgubiri nu reprezintă doar o schimbare a debitorului obligației de plată, ci și schimbarea mecanismului de achitare a despăgubirilor stabilite.
Punerea în executare a hotărârilor prin care statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, este debitor se face de această dată de la bugetul de stat, cu condiția ca acesta să prevadă sumele alocate cu titlu de executare a debitelor stabilite prin hotărâri judecătorești.
În acest sens, în hotărârea-pilot pronunțată în Cauza M. Atanasiu și alțiiîmpotriva României, C. a avut în vedere și ipoteza achitării despăgubirilor direct de la bugetul de stat, a constatat că există o problemă structurală în mecanismul acordării măsurilor reparatorii și a luat act că această modalitate reprezintă o "sarcină foarte importantă pe care legislația în materie de bunuri imobile naționalizate o impune bugetului de stat și referitor la care G. recunoaște că este dificil de suportat" (paragraful 227).";
Conform dispozițiilor art. 3307alin. 4 Cod proc. civ., deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, or, din considerentele deciziei, rezultă că procedurile administrative și jurisdicționale prevăzute de legile interne nu contravin dispozițiilor art. 6 par. 1 din CEDO și ale art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel că trebuie aplicate în continuare de către instanțe. În consecință, reclamantelor le rămâne deschisă calea prevăzută de T. VII a L. nr. 2., ea neputând solicita stabilirea dreptului ei la despăgubiri bănești în procedura prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 1.. Raportat la toate aceste considerente, recursul reclamantelor este nefondat. Tot nefondate sunt și recursurile pârâtei SC M. R. P. P. S. C.-N. și a chematului în garanție C. LOCAL AL M. C.-N., întrucât terenul aferent benzinăriei nu va fi restituit în natură, pârâta neformulând recurs cu privire la fond, ci doar în ceea ce privește soluționarea cererii de chemare în garanție, iar chematul în garanție, deși a invocat motive de fond, împotriva sa, acțiunea a fost respinsă, nejustificând un interes în exercitarea recursului. Sunt, însă, fondate recursurile declarate de P. mun. C.-N., în calitate de emitent al dispoziției contestate și M. C.-N. în calitate de proprietar al terenului cu privire la care prima instanță a dispus restituirea în natură. În temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod proc. civ., curtea, PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâții P. M. C.-N. și M. C.-N. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 357 din 19 aprilie 2012 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică, în sensul că respinge plângerea formulată de reclamantele R. L. M. ȘI R. C. M. Respinge recursurile declarate de reclamantele R. L. M. ȘI R. C. M., pârâta SC M. R. P. P. S. C.-N. și chematul în garanție C. LOCAL AL M. C.-N. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 1 noiembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. A. C. C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) J. primă instanță: M. O.-S.
| ← Sentința civilă nr. 12/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 837/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
