Sentința civilă nr. 12/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 12/F/2012
Ședința Camerei de C. din 22 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
Pe rol fiind soluționarea conflictului de competență ivit între Tribunalul Maramureș și Judecătoria Dragomirești, privind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN, PRIN M. F.-LOR P., P. J. M., C. S., R.-Z. PRIN P. și S. OMV P. S., având ca obiect revendicare imobiliară.
Prezenta se judecă în Camera de C., fără citarea părților.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Dragomirești sub nr. (...) reclamanta D. M. a chemat în judecată pe pârâții S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, P. J. M. reprezentată prin P., C. S. reprezentată prin P., solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să se dispună obligarea pârâților să îi restituie suprafața de circa 48 arii; să se constate că reclamanta a devenit proprietară asupra terenului mai sus menționat conform actelor pe care le deține; să se dispună înscrierea în cartea funciară a acestui drept pe numele reclamantei; să se dispună obligarea pârâtei
P. S. la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului expropriat fără drept, de la data intrării în proprietate și până în prezent; precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 661 din 8 XII 2011 Judecătoria Dragomirești admite excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și declină competența pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului M..
În considerentele sentinței se reține că, asupra excepției instanța a reținut că este una de ordine publică, conform art. 159 al. 1 pct. 2 C.pr.civ., fiind invocată, în condițiile art. 159 ind. 1 al. (2) teza ultimă C.pr.civ., după ce reclamanta a precizat temeiul de drept al cererii sale și a stăruit în menținerea acestui temei.
Procedând conform art. 158 al. 1 C.pr.civ., instanța a reținut că cererile întemeiate pe prevederile L. nr.10/2001, sunt date în competența materială sub aspect funcțional, a tribunalelor în circumscripția cărora se află sediul unității deținătoare a imobilului solicitat, acestea soluționând astfel de cauze în primă instanță, argumentul de text fiind dat de art. 26 al. 3 din L. nr. 10/2001, potrivit căruia „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare (…)";.
Deși este real că reclamanta nu a atacat actul administrativ referit de textul legal precizat, la fel de adevărat este și că instanța, ținută fiind de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, nu are căderea de a schimba temeiul de drept al cererii reclamantei, putând numai de a da calificarea juridică a cererii.
Pe de alta parte, reclamanta are dreptul, conform art. 6 din Convenția
Europeana, la un proces efectiv, astfel încât, dacă instanța in fata căreia s-a invocat Lg. nr. 10/2001 ca si temei de drept al cererii sale, ar respinge ca inadmisibila aceasta cerere, echivalează cu a priva pe reclamanta de dreptul la o judecata efectiva, ce nu ar putea fi înfăptuită decât de către o instanță având competenta in aceasta materie, deși această instanță reține, raportat la motivarea în fapt a cererii introductive, că cererea în restituirea a imobilului teren descris de lege, apare a fi supus regimului juridic stabilit de L. nr. 1., astfel cum rezultă din înscrierea efectuată în CF nr. 1795 S.-poz.6.
Așadar, reținând stăruința reclamantei în temeiul de drept invocat, în baza art. 158 al. 3 C.pr.civ. și a textelor legale precitate, instanța a admis excepția necompetentei materiale și a declinat Tribunalului M. competența de a soluționa cererea formulată de reclamanta D. M.
La Tribunalul Maramureș dosarul a fost înregistrat sub numărul (...). La primul termen de judecată din data de 18 ianuarie 2012 reclamanta a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cererii, solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei D.
Prin sentința civilă nr. 443 din 14 martie 2012 Tribunalul Maramureș a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei D.
Cu privire a excepție tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct.1 lit. b Cod procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei cu excepția printre altele și a cererilor privind materia fondului funciar.
În cauză așa cum a precizat avocata reclamantei, temeiul de drept al acțiunii promovate de reclamantă îl constituie dispozițiile din L. 1., completate de dispozițiile art. 480, 483, 485 Codul civil.
Aceste temeiuri de drept precizate se coroborează și corespund petitelor formulate (inițial) de către reclamantă singură odată cu promovarea prezentului litigiu la Judecătoria Dragomirești.
Terenul care obiectul litigiului a fost prețuit de reclamantă la valoarea de
192.000 lei (4.000 lei /ar).
Faptul că la ultimul termen de judecată din 8 noiembrie 2011 reclamanta așa cum s-a consemnat în practicaua sentinței și-ar fi precizat temeiul de drept în promovarea acțiunii dispozițiile L. 10/2001, nu este de natură a modifica acțiunea, în condițiile în care din petitele cererii și din motivarea cererii de chemare în judecată nu reiese de nicăieri că intenția reclamantei este de a promova acțiunea în baza L. 10/2001.
Potrivit principiului disponibilității, părțile sunt cele care fixează limitele în care va avea loc judecata, atât din punct de vedere al obiectului, cât și al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, judecătorul fiind ținut să respecte cadrul procesual trasat de părți.
Pe cale de consecință, reținându-se că normele de competență materială a instanțelor sunt norme de ordine publică, s-a apreciat că, în baza textului de lege mai sus redat , respectiv dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, competența în soluționarea cauzei este Judecătoria Dragomirești.
S-a trimis cauza Curții de A. C. pentru regulator de competență.
Examinând acțiunea și actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Art. 132 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă prevede că „La prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum si pentru a propune noi dovezi. In acest caz, instanța dispune amânarea pricinii si comunicarea cererii modificate paratului, in vederea facerii întâmpinării. Cererea nu se socotește modificata si nu se va da termen, ci se vor trece in încheierea de ședința declarațiile verbale făcute in instanța: 1. când se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii; 2. când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii; 3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit; 4. când înlocuiește cererea in constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă, in cazul in care cererea in constatare poate fi primita."
per a contrario, în celelalte cazuri, cum este și în speță schimbarea temeiului de drept al acțiunii, cererea se socotește modificată.
Or, dacă cererea se socotește modificată atunci va fi analizată în acest fel, așa cum a fost modificată.
Dacă ținem seama de cele de mai sus și de principiul disponibilității atunci cererea nu poate fi judecată decât așa cum solicită partea, în speță în temeiul L. nr. 10/2001.
A analiza cererea doar prin prisma faptului că terenul face obiectul legilor fondului funciar, atunci când se stabilește competența instanței, nu înseamnă acest lucru, stabilirea competenței, ci semnifică analiza temeiniciei cererii, exact prin prisma art. 8 din L. nr. 10/2001 care prevede că nu intra sub incidenta L. nr. 10/2001 terenurile al căror regim juridic este reglementat prin
L. fondului funciar nr. 1..
Dar pentru această din urmă situație art. V din L. nr. 247/2005 prevede că notificările nesoluționate pana la data intrării în vigoare a prezentului titlu, având ca obiect terenurile prevăzute la art. 8 alin. (1) din L. nr. 10/2001 se vor înainta în vederea soluționării, in termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit L. fondului funciar nr. 1., aceasta fiind o posibilă soluție ce se va pronunța de instanța legal investită, tribunalul.
Prin urmare, în etapa stabilirii competenței nu se poate analiza cererea pe fondul ei, ci trebuie avută în vedere acțiunea așa cum a fost formulată și întemeiată în drept, cu atât mai mult cu cât chiar reclamanta arată că nu dorește să i se judece cererea prin prisma legilor fondului funciar deoarece a formulat o astfel de cerere (fila 91 dosar fond), și probabil că știe deja rezultatul prin prisma acestor legi.
Tot în legătură cu principiul disponibilității trebuiesc amintite și dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă care dispun că în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Prin urmare părțile pot formula o acțiune așa cum doresc iar judecătorii hotărăsc doar asupra acelei cereri, așa cum a fost formulată.
Față de aceste prevederi legale și față de faptul că reclamanta a precizat expres că dorește ca cererea să se judece în temeiul L. nr. 10/2001 iar nu întemeiul legilor fondului funciar, este evident că Tribunalul Maramureș era competent material, în temeiul art. 26 alin. 3 din L. nr. 10/2001 și al Deciziei nr. 20/2007, care prevede că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, și nu putea să își decline competența, ci trebuia să analizeze acțiunea așa cum a fost modificată.
Față de cele expuse, văzând dispozițiile art. 20 și urm. Cod procedură civilă, se va soluționa conflictul negativ de competență în sensul că se va stabili competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, P. J. M., C. S. și SC OMV P. SA, în favoarea Tribunalului M..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, P. J. M., C. S. și SC OMV P. SA, în favoarea Tribunalului M..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 martie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER I. D. C. A. A. MUNACIU
Redactat de I., dactilografiat de S. În 7 ex., la data de (...)
| ← Decizia civilă nr. 3697/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4551/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
