Decizia civilă nr. 5081/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5081/R/2012
Ședința publică din data de 12 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
I.-D. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. G. prin mandatar S. J., precum și recursul declarat de pârâtul C. J. C., împotriva sentinței civile nr. 464 din 5 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții P. M. C.-N. și A. N. PENTRU R. P. - C. C. PENTRU S. D., având ca obiect 1..
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a treia strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 6 decembrie 2012 pârâta-intimată A. a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care invocă excepția necompetenței materiale a tribunalului de a soluționa cererea în primă instanță, excepția lipsei calității procesuale pasive a ANPR și excepția inadmisibilității cererii de a se stabili valoarea de circulație a imobilului notificat.
Curtea, după deliberare, respinge excepția necompetenței materiale a tribunalului ca fiind tardiv invocată, întrucât această excepție putea fi formulată de către intimat până la începerea dezbaterilor asupra fondului, conform dispozițiilor art. 159 alin. 2 Cod procedură civilă. De asemenea respinge ca lipsită de interes invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANPR întrucât instanța de fond a admis această excepție prin încheierea de ședință din data de 29 mai 2012, aflată la fila 158 din dosarul de fond. A. excepției inadmisibilității stabilirii valorii de circulație a imobilului notificat, instanța urmează a se pronunțat prin decizie, întrucât constituie un motiv de recurs al reclamantului S. G.
Instanța, după deliberare, invocă decizia nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, având în vedere motivele de recurs invocate de reclamant, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 464 din 5 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. G., împotriva pârâtului C. J. C.
S-a stabilit în favoarea reclamantului dreptul la despăgubiri în condițiile T.ui VII din L. 2. pentru suprafața de teren de 2363 mp, înscris în CF 3336 C., nr. topo 12841/1 și construcția de 42,40 mp, edificată pe acest teren.
Pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a sumei de
4100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În conformitate cu cartea funciară CFG 2. C.-N., provenită din CF vechi 3366, nr.topo 12842/1 proprietar tabular asupra imobilului teren în suprafață de 2363 mp, cu destinația de curte și grădină cu pomi, pe teren fiind edificată o casă din lemn acoperită cu țiglă compusă din 2 camere, bucătărie și dependințe, este reclamantul S. G., imobilul în litigiu fiind situat din punct de vedere administrativ în C.-N., str. Turtuticii, nr.11, jud. C.
În privința acestui imobil reclamantul a formulat notificare în temeiul
L.10/2011, înregistrată sub nr.93 din data de (...) la BEJ P. N. solicitând acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor.
În prezentul dosar s-au depus copii ale Decretelor de expropriere pentru imobilul situat în C.-N., str. Turturicii nr. 11.
A fost depus D. P. nr. 3 din 1983 și D. P. nr. 51 din 1986.
După cum se poate constata în Tabelul anexă la D. nr. 3, la poziția 46 este cuprinsă suprafața de 1320 mp, situată în C.-N., str. Turturicii nr. 11, având ca proprietar pe S. G.
De asemenea în Tabelul anexă la D. nr. 51, la poziția nr. 117 este cuprinsă suprafața de 1043 mp, situată în C.-N., str. Turturicii nr. 11, având ca proprietar pe S. G.
Raportat la aceste înscrisuri, aspect de altfel necontestat de către părțile litigante, tribunalul a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constand în restituire în natură sau, dupa caz, prin echivalent.
În prezenta cauză s-a administrat ca probă tehnică expertiza în specialitatea topografie care prin concluziile sale a relevat următoarele: terenul solicitat de către reclamant în temeiul L. 1., parcela cu nr. Topo
1284/1 din CF 3366 în suprafață de 2363 mp este afectată integral de lucrările de construire a S. J. de R. C. fiind în prezent funcțional în perimetrul îngrădit al spitalului , exproprierea acestuia făcându-se în baza a două decrete de expropriere: D. P. nr. 3 din (...) și D. P. nr. 51 din (...).
Potrivit art.16 capitolul V din T. VII din L. 2. deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuala a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana indreptatita si/sau regasite în arhivele proprii, se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire S. C. C., pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Notificările formulate potrivit prevederilor L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare- primire S. C. C. pentru S. D., însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.
Prin Decizia LII/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție -. U., a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că:";Prevederile cuprinse în art.16 și următoarele din L. 2., privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de L. nr.1., astfel cum a fost modificată prin L. 2.
Or, în condițiile în care, așa cum de altfel a relevat și reclamantul prin cererea de chemare în judecată notificarea sa nu a fost soluționată, nefiind emisă vreo decizie/dispoziție în înțelesul L. 1., tribunalul a statuat că în speța de față sunt pe deplin incidente dispozițiile legale anterior evocate, respectiv art.16 capitolul V din T. VII din L. 2..
Astfel, în pofida faptului că în cauză s-a efectuat o expertiză în specialitatea evaluare proprietăți imobiliare, tribunalul nu a avut în vedere la soluționarea pricinii concluziile acestei expertize, în ceea ce privește valoarea de piață a imobilului în litigiu, întrucât , în condițiile în care Fondul
„Proprietatea"; este funcțional, fiind listat la bursă, acordarea despăgubirilor solicitate de către reclamant se poate face numai potrivit prevederilor T.ui VII din L. nr. 2..
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea.
În temeiul artr.274 C pr civ a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul, cât șipârâtul.
Prin recursul declarat de reclamant, acesta a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâților la acordarea în favoarea sa a despăgubirilor bănești în conformitate cu T. VII din L. nr. 2., cuantumul acestora urmând a fi stabilit prin expertiza judiciară de evaluare pentru terenul în suprafață de 2363 mp, înscris în CF nr. 3366 C., nr. top
12842/1 împreună cu construcția edificată pe acest teren în suprafață de
42,4 mp, ambele imobile fiind preluate abuziv în baza D.ui de expropriere nr. 3..
Prin notificarea nr. 93/(...) înregistrată la BEJ P. N. F. reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru întregul imobil, până la momentul promovării acțiunii notificarea nefiind soluționată.
Prin admiterea în parte a acțiunii și stabilirea dreptului la despăgubiri în condițiile art. VII din L. nr. 2., prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
Trecerea unui termen atât de lung fără ca notificarea să fie soluționată și fără ca reclamantul să beneficieze de despăgubirile bănești la care este îndreptățit, constituie o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate și a termenului rezonabil în sensul art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Procedura pe care trebuie să o urmeze este una anevoioasă, neexistând certitudinea că va putea benefica de aceste despăgubiri, aspect ce constituie o încălcare flagrantă a art. 1 al Protocolului nr. 1.
Potrivit jurisprudenței C., Fondul Proprietatea nu este funcțional,
Curtea Europeană apreciind că L. nr. 2. prevede doar un drept teoretic la despăgubiri, procedura nefiind eficientă.
Se impunea ca instanța de judecată să dea prioritate legislației comunitare și să acorde despăgubiri prin stabilirea cuantumului acestora, dând astfel o mai mare eficacitate și celeritate procedurii de acordare a despăgubirilor.
Prin recursul declarat de pârât, acesta a solicitat modificarea hotărârii în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4100 lei, reprezentând onorarii experți.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că prin întâmpinarea depusă la primul termen de judecată nu s-a opus admiterii acțiunii, fiind incidente dispozițiile art. 275 Cod proc.civ.
În privința probațiunii administrate - expertiza topografică și expertiza de evaluare a proprietății imobiliare - pârâtul a arătat că cea din urmă nu a avut nicio utilitate în cauză, având în vedere că potrivit dispozițiilor T.ui VII din L. nr. 2., instanța nu are atribuția de a stabili cuantumul despăgubirilor.
Prin întâmpinarea formulat de către pârât (f.15-16), acesta a solicitat respingerea recursului reclamantului, arătând că după intrarea în vigoare a T.ui VII din L. nr. 2. pretențiile de restituire în echivalent se realizează în cadrul procedurii administrative reglementată prin această prevedere.
Prin întâmpinarea formulată de către intimata A. (f. 22-28), s-a invocatexcepția inadmisibilității stabilirii valorii de circulație a imobilului, precum și prematuritatea solicitării de plată a despăgubirilor.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea constată că cel declarat de reclamant este nefondat, iar cel promovat de către pârât este fondat.
La termenul de judecată din (...) instanța a pus în discuția părților cele statuate prin decizia nr. 2. pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit celor statuate prin această decizie, obligatorie potrivit art. 3307alin. 4 Cod proc.civ., acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. nr. 2., îndreptate direct împotriva Statului Român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, aleart. 1 din Primul Protocol adițional la C. și ale art. 13 din această convenție, sunt inadmisibile. În susținerea recursului, reclamantul a invocat art. 1 din Primul Protocol adițional la C., astfel încât, cele statuate prin prezenta decizie pronunțată în recurs în interesul legii sunt incidente. Totodată, este de subliniat faptul că diferit de cele susținute de către reclamant, în prezent Fondul „Proprietatea"; este funcțional, fiind listat la bursa de valori, statuările C. vizând nefuncționalitatea fondului fiind anterioare anului 2011. Prin L. nr. 117/2012 privind aprobarea OUG nr. 4/2012 termenele prevăzute în T. VII al L. nr. 2. au fost prelungite până la data de (...), însă această prelungire nu transformă posibilitatea persoanelor îndreptățite să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent în baza L. nr.1., într-un drept iluzoriu. Raportat la faptul că în prezent posibilitatea obținerii de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești nu mai este o variantă posibilă din punct de vedere al prevederilor legale în materie, curtea constată că hotărârea primei instanțe de stabilire în favoarea reclamantului a dreptului la despăgubiri în condițiile T.ui VII din L. nr. 2. este legală din această perspectivă, recursul reclamantului urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. În ceea ce privește recursul pârâtului C. J. C., vizând dispoziția de obligare la plata cheltuielilor de judecată, curtea constată următoarele: Prin hotărârea primei instanțe pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4100 lei în favoarea reclamantului, reprezentând contravaloarea expertizelor efectuate în cauză. Verificând conținutul și utilitatea acestor probe în soluționarea litigiului, reiese că expertiza topografică dispusă în cauză al cărei cost a fost 2000 lei (f. 81-89), a avut ca obiectiv stabilirea împrejurării dacă întreaga suprafață de teren de 2363 mp evidențiată în CF nr. 3366 C., nr. top 12842/1 a fost sau nu afectată de lucrările de edificare a S. J. de R. C., concluziile expertizei fiind afirmative. În baza acestor concluzii, instanța a stabilit dreptul reclamantului la despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren. Reiese deci că această lucrare a fost necesară și utilă soluționării cauzei, întrucât se impunea stabilirea de către un expert a suprafeței ocupate de obiectivul pentru care s-a făcut exproprierea, respectiv dacă este posibilă restituirea parțială în natură sau nu. În ceea ce privește însă expertiza de evaluare a imobilului teren în suprafață de 2363 mp și a construcției, al cărei cost s-a ridicat la suma de 2100 lei (f. 100 dosar fond), curtea constată că, raportat la modul de stabilire a despăgubirilor cuvenite reclamantului - în condițiile T.ui VII din L. nr. 2. - această lucrare de specialitate nu a fost utilă soluționării cauzei. În prezent având în vedere că nu mai există o altă modalitate de stabilire a despăgubirilor decât în conformitate cu prevederile T.ui VII din L. nr. 2., efectuarea unei expertize de cuantificare a despăgubirilor constituie un demers care nu mai este util. Lucrarea nefiind valorificată de către instanță în scopul soluționării cauzei, costul său nu poate fi luat în calcul la stabilirea cheltuielilor de judecată întrucât acestea se constituie doar din acele cheltuieli necesare, utile și care au legătură cu obiectul litigiului. Împrejurarea că una dintre părți insistă în administrarea unor probe care implică unele costuri, însă nu sunt utile soluționării cauzei, nu poate avea ca și consecință includerea acestora în categoria cheltuielilor de judecată, iar partea care cade în pretenții nu poate fi obligată la suportarea lor. Pentru aceste motive, constatând că expertiza de evaluare imobiliară nu a fost utilă pentru soluționarea cauzei, în mod greșit fiind obligat pârâtul să suporte costul ei, în baza art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., se va admite în parte recursul pârâtului, iar sentința va fi modificată în parte, în sensul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată la fond în sumă de 2000 lei, reprezentând costul expertizei topografice, iar cheltuielile făcute pentru administrarea expertizei de evaluare în sumă de 2100 lei vor fi înlăturate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite în parte recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 464 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată la fond, în sumă de 2000 lei. Respinge ca nefondat recursul reclamantului S. G. împotriva aceleiași sentințe. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A.-T. N. M. C. V. I. D. C. M. L.T. Red. MV dact. GC 3 ex/(...) Jud fond: A.F.D.
| ← Decizia civilă nr. 58/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1725/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
