Decizia civilă nr. 461/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 461/R/2012
Ședința publică din 03 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. C., precum și recursul declarat de reclamantul M. T., împotriva sentinței civile nr. 864 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 864 din (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul M. T. împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D. A J. C. și, în consecință, s-a constatat caracterul politic al sancțiunii închisorii contravenționale aplicate reclamantului prin sentința civilă nr. 5. pronunțată la data de (...) în dos. 973/1986 al Judecătoriei C.-N. și al măsurii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.
S-a respins restul pretențiilor formulate privind măsurile și activitățile de supraveghere și daunele morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește primul petit de constatare a caracterului politic al sancțiunii închisorii contravenționale, a măsurii desfacerii contractului de muncă și a tuturor măsurilor și activităților de supraveghere dispuse împotriva reclamantului de către statul român, acesta a fost admis doar în ceea ce privește sancțiunea închisorii contravenționale și măsura desfacerii contractului de muncă .
Astfel, prin sentința civilă nr. 541/(...) pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. 973/1986, reclamantului i s-a aplicat în baza art.2 lit.a din Decretul 153/1970 două luni de închisoare contravențională pe considerentul că în ziua de (...) în jurul orelor 14,00 a săvârșit acte de natură indecentă, provocând indignarea cetățenilor și a copiilor care s-au adunat ca urmare a faptei sale, aspecte care rezultă din procesul-verbal al organului de miliție, din declarațiile martorilor și din recunoașterea contravenientului.
De asemenea, s-a reținut faptul că din anul 1981 nu este încadrat în câmpul muncii, refuzând ocuparea unui post, deși s-au făcut demersuri din partea organelor competente, contravenientul refuzându-l pe considerentul că nu dorește decât postul avut, respectiv de șef de coloană în cadrul I.T.S.A.I.A C.-N., de unde i s-a desfăcut contractul de muncă pentru absențe nemotivate de la serviciu.
Este de subliniat faptul că această ultimă chestiune a fost luată în calcul de instanță deși fapta contravențională este alta.
Instanța nu a fost în măsură să acvireze dosarul menționat acesta nemairegăsindu-se în arhiva judecătoriei conform răspunsului acestei instituții la adresa tribunalului (fila 201).
Din selecția de documente trimisă instanței de către C., tribunalul a constată că în urma acțiunilor ostile pe care reclamantul dorea să le întreprindă, (reținându-se faptul că a fost condamnat pentru lovirea superiorului în 1957 de către T. M. C. la 2 ani și 6 luni, în 1969 și 1972 a mai fost condamnat pentru delapidare și vătămare corporală foarte gravă de către Judecătoria Cluj-Napoca, în (...)1 pentru absențe nemotivate de la program precum și pentru alte abateri, conducerea I.T.S.A.I.A. i-a desfăcut contractul de muncă, împrejurare în care acționează întreprinderea în judecată, dar nu i se dă câștig de cauză, și că la acel moment amenință cu diferite acțiuni ostile tării, nedorind să se încadreze în muncă, solicitând plecarea definitivă în S., sens în care a făcut greva foamei la domiciliu și a încercat să ia legătura cu ambasada S. din B. și cu postul de radio E. L.) s-a luat de către I. J. C. un plan de măsuri împotriva acestuia, pentru cunoașterea, prevenirea și neutralizarea intențiilor dușmănoase ale acestuia, documentul datat (...) fiind strict secret conform mențiunii aplicate pe acest act.
Printre măsurile avute în vedere au fost acelea de instalare a mijloacelor speciale, de identificare și verificare a vecinilor, prietenilor și a foștilor colegi, în vederea studierii și recrutării unui informator prin care să se realizeze cunoașterea obiectivului, temperarea și influențarea pozitivă a acestuia, contactarea soției în vederea influențării pozitive a reclamantului, întocmirea unei fișe personale și efectuarea unei poze pentru a fi mai ușor de identificat reclamantul atunci când se deplasează la ambasada S., contactarea periodică a obiectivului urmărindu-se temperarea lui și influențarea pozitivă, cooperarea cu serviciul de investigații pentru acordarea de sprijin în vederea încadrării informative la domiciliu dacă dispun de asemenea posibilități, punerea în filaj sau chemarea la sediul organelor, în cazul în care conducerea de partid și de stat va vizita județul sau județele apropriate, prevenind prin aceasta ajungerea pe căi neoficiale la conducerea superioară de partid și de stat.
Prin raportul aceleași instituții întocmit în (...), reținându-se că acțiunea informativă s-a deschis în baza datelor obținute din care rezultă că obiectivul Trotuș în urma nemulțumirilor că i s-a desfăcut contractul de muncă pentru absențe nemotivate și alte abateri, a încercat de mai multe ori să ia legătura cu A. S. din B. precum și cu postul de radio E. L., a amenințat cu greva foamei și că prin măsurile luate s-a reușit într-o oarecare măsură temperarea sa, dar nu în totalitate, astfel că în (...) sub influența consumului de alcool a confecționat un înscris cu conținut protestatar pe care l-a afișat pentru a-și face publicitate și în plus a fost condamnat la două luni închisoare conform Decretului 153/1970 pe motiv că în mod sistematic a refuzat să se încadreze în muncă, s-a propus închiderea dosarului său.
T. a apreciat necesară redarea acestor aspecte deoarece rezultă fără echivoc că reclamantul a fost luat în vizorul securității datorită conduitei sale anticomuniste fiind considerat un pericol, context în care s-a luat un plan de măsuri care avea ca și finalitate temperarea sa.
Acțiunile sale anticomuniste sunt confirmate și de cei trei martori audiați de către instanță la propunerea reclamantului, respectiv F. V., C. V.
și M. V. .
Primul martor în calitate de consătean și coleg de școală a arătat că era considerat ca un dușman al poporului, fiind urmărit de securitate, închis și hăituit, nu a fost primit la locul de muncă pentru că s-a exprimat deschis că regimul comunist era în defavoarea muncitorilor, oamenii liberi neputându-se exprima liber.
A avut legături cu d-na Cornea, raliindu-se la mișcarea inițiată de aceasta, a făcut numeroase demersuri la ambasada S..
Al doilea martor, fost subaltern al reclamantului a recunoscut că acesta a fost dat afară de la serviciu ca urmare a înscenării ce i s-a făcut deoarece nu avea înlocuitor și drept urmare numai el putea trimite șoferii în cursă, deci nu putea lipsi de la slujbă. Nu a avut reclamații sau discuții, rezultatele sale fiind bune, fiind apreciat atât de conducere cât și de subalterni.
Al treilea martor, vecin de bloc a relatat că în anii 1980 a afișat în geamul de la apartamentul său un afiș anticomunist, probabil jos comunismul și în calitate de șef de scară a fost vizitat de către doi ofițeri care l-au chestionat în legătură cu relațiile pe care le are reclamantul, fiind ispitit să colaboreze în continuare cu aceștia.
Față de cele ce preced, tribunalul concluzionează că cele două măsuri luat împotriva reclamantului, a sancțiunii contravenționale și desfacerii contractului de muncă se încadrează în prevederile art. 4 alin.2 din L.
221/2009 constituind măsuri administrative cu caracter politic.
Celelalte măsuri și activități de supraveghere la care face referire reclamantul nu se circumscriu acestora, legiuitorul neurmărind în opinia instanței să incrimineze și să includă în această categorie filajul securității fiind de notorietate că a constituit o metodă de urmărire uzuală a multor dintre românii care incomodau regimul din diverse motive.
În ceea ce privește petitul privind acordarea daunelor morale, tribunalul l-a respins, având în vedere următoarele aspecte:
Prin D. nr. 1358/(...) a C. C., publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din (...) și intrată în vigoare la aceeași dată s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C., într-o serie de dosare aflate pe rolul T. C. - Secția civilă și s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C. „D. prin care se constată neconstituționalitatea … a unei dispoziții dintr-o lege … în vigoare, este definitivă și obligatorie";.
În atare situație, solicitarea de acordare a daunelor morale, în temeiul textului de lege declarat neconstituțional, nu poate fi primită, aceeași soartă având și cererea formulată pe temeiul dreptului comun, raportat la motivarea deciziei menționate.
Astfel, din cuprinsul acestei decizii, tribunalul a reținut faptul că, așa cum s-a statuat în jurisprudența acestei instanțe, „atât Parlamentul cât și
Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în considerentele și în dispozitivul prezentei decizii";.
De asemenea, C. a avut în vedere și faptul că „nu poate exista decât o obligație <morală> a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate";, „C. Europeană a D. O. a statuat… că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor";.
Din această perspectivă, C. a concluzionat că „în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă nu ar exista vreo obligație a statului de a le acorda și, cu toate acestea, legiuitorul român de după 22 decembrie 1989 a adoptat 2 acte normative, Decretul Lege nr. 118/1990 și L. nr. 221/2009, având același scop";.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a Ungariei, stabilind că măsura compensării prevăzută de legislația internă, care reglementa acordarea de despăgubiri pentru daune morale persoanelor condamnate politic în perioada comunistă, nu este luată pe baza existenței unei obligații legale, care-și are izvorul în trecut, ci statul a acordat aceste compensații în echitate, astfel încât nicio persoană nu poate avea un drept substanțial la despăgubiri pentru daune morale.
Instanța constituțională a mai avut în vedere faptul că „prin adoptarea art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009 nu s-ar putea susține că persoanele în cauză ar putea avea o <. legitimă> (astfel cum este consacrată în jurisprudența constată a C. E. a D. O.) la acordarea despăgubirilor morale întrucât, așa cum a statuat instanța de la S. … atunci când există o dispută asupra corectei aplicări a legii interne și atunci când cererile reclamanților sunt respinse în mod irevocabil de instanțele naționale, nu se poate vorbi despre o <. legitimă> în dobândirea proprietăților";. În acest sens, a fost citată o cauză în care o dispoziție de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulată pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia, ceea ce a dus la concluzia C. E. a D. O. că reclamanții nu au putut dobândi o <. legitimă> în obținerea compensațiilor respective.
Rezultă, așadar, din cele menționate anterior, că, în opinia C. C., S. R. nu poate fi considerat persoană răspunzătoare de prejudiciile cauzate condamnaților politici și celor care au fost supuși măsurilor administrative cu un asemenea caracter.
Față de cele ce preced, tribunalul a respins petitul privind daunele morale.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE R. prin D. A J. C. a declarat recurs, în termen legal, solicitândinstanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că la dosarul cauzei nu există material probator care să susțină caracterul politic al măsurilor luate față de reclamant.
Din considerentele hotărârii penale rezultă că reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și vătămare corporală gravă, faptă care nu poate fi apreciată ca având un caracter politic, așa cum reține instanța de fond întrucât prin aceasta nu au fost lezate interesele regimului comunist din R.. Aceste fapte sunt reglementate și în prezent de C.penal, iar obiectul juridic comun al infracțiunii a fost și este reprezentat de relațiile social referitoare la siguranța și integritatea fizică a persoanelor.
În aceste condiții, reclamantul nu justifică un interes potrivit art. 111
C.pr.civ. pentru admiterea petitului de constatare a caracterului politic al condamnării, mai ales că, în prezent, nu se mai pot acorda despăgubiri morale în condițiile Legii nr. 221/2009, având în vedere că prin decizia nr. 1. a C. C., aceasta a constatat că nu există nicio obligația a statului de a acorda daunele morale.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Împotriva aceleiași sentințe reclamantul M. T. a declarat recurs, întermen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului, reclamatul a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică în privința respingerii cererii privind constatarea caracterului politic al măsurilor de supraveghere.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 2 din L. nr. 221/2009, coroborat cu art. 3 alin. 1 din același act normativ, rezultă că măsura administrativă trebuie să emane de la organele fostei miliții sau fostei securității care au reprezentat instituțiile de forță ale fostului regim.
Pentru ca aceste măsuri să dobândească un caracter politic sunt necesare două condiții cumulative, respectiv să aducă atingere/restrângere drepturilor fundamentale ale persoanei, fiind vizate în mod explicit dreptul la libertate, dreptul la libera circulație, exercitarea în mod liber a dreptului la muncă și implementarea acestei măsuri să fie motivată de considerente politice, în contra persoanelor care prezintă un dezacord față de sistemul socio-politic existent, respectiv organele de conducere sau persoanele din conducerea sistemului politic.
Măsurile de supraveghere lato sensu, respectiv măsurile de observare ale reclamantului prin intermediul filajului executat de lucrătorii de securitate menționate prin acțiunea civilă au fost: supravegherea locuinței, interceptarea convorbirilor telefonice, interceptarea corespondenței, restrângerea dreptului la libera circulație în vederea preîntâmpinării la A. S. din B., încercarea de influențare prin intermediul membrilor de familie și supravegherea acestora. Toate aceste măsuri au avut în mod cert efectul restrângerii semnificative a drepturilor fundamentale ale reclamantului, fiind încălcat dreptul la viață, la libertate, la inviolabilitatea persoanei și a domiciliului, dreptul la viața privată, nediscriminarea pe criterii de convingeri politice, libertatea muncii, dreptul la libertatea de gândire și conștiință.
În privința petitului privind acordarea despăgubirilor, instanța de fond nu a analizat temeinicia acestui petit prin raportare la prevederile convențiilor și tratatelor internaționale la care R. este parte, respectiv art. 2, art. 3, art. 5, art. 7, art. 8, art. 12, art. 13, art. 14, art. 18, art. 19, art. 22 din Declarația Universală a D. O., Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, în conformitate cu art. 11 și art. 20 alin. 1 și 2 din Constituție.
În drept, reclamantul recurent invocată prevederile art. 304 pct. 9, art. 3041C.pr.civ., L. nr. 221/2009.
Reclamantul intimat M. T. a formulat întâmpinare la recursul formulatde pârât prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. (f.26-29)
În susținerea poziției procesuale reclamantul intimat a arătat că nu a investit instanța de fond cu nici un petit având ca obiect constatarea caracterului politic al infracțiunii de lovire și vătămare corporală gravă, așa cum în mod eronat afirmă pârâtul recurent.
Acțiunea formulată de reclamant nu este lipsită de interes, iar fundamentul juridic al acesteia este dat de art. 4 din L. nr. 221/2009.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C., în temeiul art. 3041C.pr.civ., reține următoarele:
Astfel, prin sentința civilă nr. 541/(...) pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. 973/1986, reclamantului i s-a aplicat în baza art.2 lit.a din Decretul 153/1970 sancțiunea de două luni de închisoare contravențională (f.14,15 dosar fond).
În considerentele acestei hotărâri judecătorești s-a constatat că în ziua de (...), în jurul orelor 14,00, a săvârșit acte de natură să provoace indignarea cetățenilor prin aceea că în geamul locuinței sale a afișat un înscris cu cuvinte indecente provocând indignarea cetățenilor și a copiilor care s-au adunat ca urmare a faptei sale, aspecte care rezultă din procesul- verbal al organului de miliție, din declarațiile martorilor și din recunoașterea contravenientului.
Din selecția de documente trimisă instanței de fond de către C. reiese că faptul că reclamantul a fost condamnat pentru lovirea superiorului în anul 1957 de către T. M. C. la 2 ani și 6 luni, în 1969 și 1972 a mai fost condamnat pentru delapidare și vătămare corporală foarte gravă de către
Judecătoria Cluj-Napoca.
La data de (...), pentru absențe nemotivate de la program, precum și pentru alte abateri, conducerea I.T.S.A.I.A. i-a desfăcut contractul de muncă, împrejurare în care reclamantul a acționează întreprinderea în judecată, dar nu i s-a dat câștig de cauză. La acel moment a amenințat cu diferite acțiuni ostile tării, nedorind să se încadreze în muncă, solicitând plecarea definitivă în S., sens în care a făcut greva foamei la domiciliu și a încercat să ia legătura cu ambasada S. din B. și cu postul de radio E. L., motiv pentru s-a luat de către I. J. C. un plan de măsuri împotriva acestuia, pentru cunoașterea, prevenirea și neutralizarea intențiilor dușmănoase ale acestuia, documentul datat (...) fiind strict secret conform mențiunii aplicate pe acest act.
Printre măsurile avute în vedere au fost acelea de instalare a mijloacelor speciale, de identificare și verificare a vecinilor, prietenilor și a foștilor colegi, în vederea studierii și recrutării unui informator prin care să se realizeze cunoașterea obiectivului, temperarea și influențarea pozitivă a acestuia, contactarea soției în vederea influențării pozitive a reclamantului, întocmirea unei fișe personale și efectuarea unei poze pentru a fi mai ușor de identificat reclamantul atunci când se deplasează la ambasada S., contactarea periodică a obiectivului urmărindu-se temperarea lui și influențarea pozitivă, cooperarea cu serviciul de investigații pentru acordarea de sprijin în vederea încadrării informative la domiciliu dacă dispun de asemenea posibilități, punerea în filaj sau chemarea la sediul organelor, în cazul în care conducerea de partid și de stat va vizita județul sau județele apropriate, prevenind prin aceasta ajungerea pe căi neoficiale la conducerea superioară de partid și de stat.
Prin raportul aceleași instituții întocmit în (...), reținându-se că acțiunea informativă s-a deschis în baza datelor obținute din care rezultă că obiectivul Trotuș în urma nemulțumirilor că i s-a desfăcut contractul de muncă pentru absențe nemotivate și alte abateri, a încercat de mai multe orisă ia legătura cu A. S. din B. precum și cu postul de radio E. L., a amenințat cu greva foamei și că prin măsurile luate s-a reușit într-o oarecare măsură temperarea sa, dar nu în totalitate, astfel că în (...) sub influența consumului de alcool a confecționat un înscris cu conținut protestatar pe care l-a afișat pentru a-și face publicitate și în plus a fost condamnat la două luni închisoare conform Decretului 153/1970 pe motiv că în mod sistematic a refuzat să se încadreze în muncă, s-a propus închiderea dosarului său.
L. nr. 221/2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1949, în art. 3, arată ce se înțelege prin măsură administrativă cu caracter politic.
Astfel, art. 3 stipulează: „Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe din următoarele acte normative: a) Decretul nr. 6/(...), Decretul nr. 60/(...), Decretul nr. 257/(...), Decretul nr. 258/(...), Decretul nr. 77/(...) și Decretul nr. 89/17 februarie 1958; b) Hotărârea Consiliului de M. nr. 2., nr. 1.154/(...), nr. 344/(...), nr.
326/1951, nr. 1554/(...), nr. 337/(...), nr. 237/(...), nr. 282/(...), nr.
1.108/(...); c) Ordinul nr. 100/Cabinet din (...) al Direcțiunii Generale a Securității
P.orului; d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952, Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M.ui Afacerilor Interne; e) Deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M.ui
Afacerilor Interne; f) Ordinul nr. 838/(...) al M.ui Securității S.ui.
Art. 4 din L. nr. 221/2009 la alineatul al doilea arată că: „Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora";.
Din interpretarea acestor norme juridice, rezultă că se poate constata caracterul politic și al altor măsuri administrative în afara dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu, internării în unități și colonii de muncă sau stabilirii de loc de muncă obligatoriu în baza actelor normative enumerate în articolul 3, condiția esențială fiind ca persoanele supuse unor astfel de măsuri să fi săvârșit fapte prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin.1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 2., respectiv: „. protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie
1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnarea prin forță a regimului comunist, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială";.
Prin urmare și în cazul prevăzut de art. 3 și în cel prevăzut de art. 4 alin. 2 din L. nr. 221/2009, legiuitorul a avut în vedere posibilitatea constatării caracterului politic al unor măsuri administrative, numai dacă persoana a săvârșit fapte îndreptate împotriva regimului totalitar, de natura celor prezentate în actele normative enumerate, în art. 3 din legea nr.221/2009 sau în art. 2 alin. 1 din OUG nr. 2..
În speță, așa cum s-a arătat reclamantul a fost sancționat contravențional prin sentința civilă nr.541/(...) a Judecătoriei C. N. în baza art.2 din Decretul nr.153/1970 conform căruia, onstituie contravenție următoarele fapte prin care se aduce atingere ordinii și liniștii publice, dacă, potrivit legii penale, nu sînt considerate infracțiuni: a) săvîrșirea de către o persoana, în public, de acte, gesturi, fapte ori folosirea de expresii indecente, jignitoare, obscene, de natura sa provoace indignarea cetățenilor";.
Prin contravenția săvârșită, reclamantul a adus atingere regulilor de conviețuire socială, ordinii și liniștii publice, principii care sunt și în prezent ocrotite de L. nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice și, în consecință nu se poate aprecia că scopul sancționator și represiv a fost strict determinat de orânduirea comunistă și mai ales din rațiuni politice.
Așadar, fapta săvârșită de reclamant la data de (...) de a afișa în geamul locuinței sale un înscris cu cuvinte indecente provocând indignarea cetățenilor și a copiilor nu poate fi considerată ca fiind îndreptată împotriva regimului totalitar prin urmărirea unuia sau unora dintre scopurile prevăzute de art.2 alin.1 din OUG nr.2. astfel încât în mod greșit tribunalul a statuat caracterul politic al sancțiunii închisorii contravenționale aplicate reclamantului prin sentința civilă nr. 5. pronunțată la data de (...) în dosarul nr.973/1986 al Judecătoriei C.-N.
Având în vedere împrejurările consemnate prin hotărârea judecătorească mai sus arătată care constituie din punct de vedere probator un înscris autentic care poate fi combătut doar prin înscrierea în fals declarația martorului M. V. care a relatat doar indirect și echivoc faptul că știe din spusele vecinilor că reclamantul, în anii 1980, a afișat în geamul de la apartamentul său un afiș anticomunist, probabil jos comunismul, va fi înlăturată.
De asemenea, în mod nelegal prima instanța a constatat caracterul politic al măsurii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă deoarece din înscrisurile administrate în probațiune rezultă, fără putință de tăgadă, împrejurarea că la data de (...), conducerea I.T.S.A.I.A. a desfăcut contractul de muncă al reclamantului pentru absențe nemotivate de la program și săvârșirea altor abateri disciplinare.
Declarația martorului C. V. nu este utilă soluționării cauzei și ca atare va fi înlăturată deoarece acesta a afirmat că nu cunoaște detalii privind concedierea sau demersurile efectuate ulterior de către reclamant privind această măsură.
Prin urmare, măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă nu a intervenit ca urmare a săvârșirii unor fapte prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art.2 alin.1 din OUG nr.2. pentru a fi incidente dispozițiile art.4 alin.2 din L. nr.221/2009.
Critica reclamantului recurent privitoare la faptul că în mod nelegal prima instanță a respins petitul de constatare a caracterului politic al măsurilor de supraveghere lato sensu prin intermediul filajului executat de lucrătorii de securitate, în opinia C., nu este întemeiată.
Astfel, din înscrisurile depuse de la C. reiese doar că reclamantul ar fi amenințat cu diferite acțiuni ostile tării, nedorind să se încadreze în muncă, cu scopul de a solicita plecarea definitivă în S., sens în care a făcut greva foamei la domiciliu și a încercat să ia legătura cu ambasada S. din B. și cu postul de radio E. L. motiv pentru care s-a luat de către I. J. C. un plan de măsuri pentru cunoașterea, prevenirea și neutralizarea intențiilor dușmănoase ale acestuia și a fost supravegheat de lucrătorii de securitate pentru temperarea lui și influențarea pozitivă, cooperarea cu serviciul de investigații pentru acordarea de sprijin în vederea încadrării informative la domiciliu, punerea în filaj sau chemarea la sediul organelor, în cazul în care conducerea de partid și de stat va vizita județul sau județele apropriate, prevenind prin aceasta ajungerea pe căi neoficiale la conducerea superioară de partid și de stat.
Așadar, niciunul dintre aceste înscrisuri nu relevă săvârșirea de către reclamant a unor fapte prin care acesta să fi urmărit unul sau unele din scopurile reglementate de art.2 alin.1 din OUG nr.2. astfel că în mod legal și temeinic tribunalul a stabilit că măsurile și activitățile de supraveghere la care face referire reclamantul nu se circumscriu acestora, legiuitorul neurmărind în opinia instanței să incrimineze și să includă în această categorie filajul securității fiind de notorietate că a constituit o metodă de urmărire uzuală a multor dintre românii care incomodau regimul din diverse motive.
Motivul de recurs invocat de reclamatul recurent referitor la modul de soluționare a capătului de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale, în opinia C., nu este fondat.
Astfel, art.5 alin.1 din L. nr.221/2009, în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost completată, statuează că „Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a G. nr.
2., aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare; …";.
Prin urmare, textul legal mai sus arătat este aplicabil doar persoanei care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic în cazul în care aceasta este în viață ori, în speță, așa cum s-a arătat, reclamantul nu a dovedit că făcut obiectul unor măsuri cu caracter politic astfel încât art.5 alin.1 din L. nr.221/2009 nu este aplicabil în prezenta cauză.
Mai mult decât atât, chiar dacă reclamantul ar fi probat că împotriva lui s-ar fi luat vreo măsură cu caracter politic, prin D. C. C. nr.1358/(...), publicată în M.Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurileadministrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și
5 din L. fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor Legii nr. 24/2000.
Din coroborarea art. 147 din Constituția R.iei revizuită cu art. 31 alin.
1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Ori în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. 1 din
Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009 cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009 și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 221/2009, care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza Legii nr. 221/2009, având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr.12/(...) pronunțată în dosarul nr.14/2011, a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, C. de conducere al C. de A. B. și C. de conducere al C. de A. G. și a stabilit că „urmare a deciziilor C. C. nr.1. și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial";, decizia fiind obligatorie pentru instanțele judecătorești, potrivit art.3307alin.4 din C. de procedură civilă. Pentru aceste considerente de fapt și de drept C., în temeiul art.312 alin.1 și alin.3 raportat la art.304 pct.9 coroborat cu art.3041C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 864 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică, în sensul că respinge în întregime acțiunea precizată formulată de reclamantul M. T., în contradictoriu cu S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. În temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.3041C.pr.civ. C. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. T., în contra sentinței civile nr. 864 din (...), dosar nr. (...) al T. C.. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D. A J. C. împotriva sentinței civilenr. 864 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică, în sensul că respinge în întregime acțiunea precizată formulată de reclamantul M. T., în contradictoriu cu S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. T., în contra sentinței civile nr. 864 din (...), dosar nr. (...) al T. C.. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. A.-A. M. GREFIER, Red.A.A.P. Dact.H.C./3 ex./(...). J.fond: O.-C. T..
| ← Decizia civilă nr. 796/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4165/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
