Decizia civilă nr. 4984/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4984/R/2012
Ședința din 29 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. A. C.
J.ECĂTOR : ANA I.
A. C.
G. : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul M. I. L. împotriva deciziei civile nr. 80 din 22 martie 2012 a T.ului Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...)*, privind și pe intimații L. I., L. V., H. R., L. D., S. ANA ȘI L. R., având ca obiect anulare certificat de moștenitor.
La apelul nominal în cauză, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea constată că intimata H. R. a solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza art. 242 alin. 2 Cod proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 noiembrie
2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului recurent, un înscris prin care solicită suspendarea cauzei repusă pe rol de către o persoană fără calitate procesuală activă. Totodată, menționează că se află la finalul discuțiilor în ceea ce privește medierea conflictului privind cota sa de proprietate.
Curtea, în urma deliberării, admite cererea de repunere pe rol a cauzei apreciind-o ca fiind întemeiată. În ce privește susținerea reclamantului recurent referitor la faptul este posibilă soluționarea litigiului pe cale amiabilă în ce privește cota sa de proprietate,curtea apreciază această susținere nu este dovedită, astfel ca nu se impune amânarea cauzei sau suspendarea judecării cauzei pentru acest motiv.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității unora dintre motivele de recurs, având în vedere că prin acestea se invoca motive noi, invocate pentru prima dată în recurs.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr. 7665 din (...), pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. I. L. în contradictoriu cu pârâții L. I., L. V., H. R., L. D., S. Ana, fiind respinsă cererea pârâtului L. I. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Referitor la solicitarea de constatare a nulității certificatului de moștenitor nr. S., în sensul constatării că moștenitor acceptant al succesiunii este M. V. și nu M.
R. V., care nu există ca persoană, fiind eronat înscris acest nume, instanța a reținut că deși solicită constatarea nulității certificatului de moștenitor, reclamantul nu arată care ar fi motivele apte să atragă nulitatea absolută a acestuia, în condițiile încare numai anumite motive, limitativ prevăzute, pot atrage nulitatea absolută a actului, rezumându-se să menționeze că în mod eronat a fost înscris numele de M. R. V., care nu există ca persoană.
Instanța a reținut că în lipsa unor motive clar indicate de reclamant de nulitate absolută a certificatului de moștenitor nr. S., care să poată fi analizate prin prisma probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente, și în lipsa identificării unor motive de nulitate absolută din oficiu, instanța va respinge și acest capăt de cerere, ca nefondat. S-a arătat că eroarea materială a unui înscris notarial, trecerea greșită a numelui unei părți, poate fi îndreptată prin procedura prevăzută de legea care reglementează activitatea notarilor publici și nu prin cerere adresată direct instanței de judecată.
În ceea ce privește constatarea faptului că M. V. a dobândit o cotă de 6/8 întrucât în mod eronat a fost înscris un al treilea moștenitor acceptant, L. V., în condițiile în care prin declarația nr. 6. a renunțat la moștenire, instanța a reținut că într-adevăr în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. S., numita L. V. apare atât la moștenitori acceptanți cât și la moștenitori renunțători în baza declarației nr. 6..
J. a avut în vedere că această declarație nu a putut fi depusă la dosar și lipsa fizică a declarației de renunțare la moștenirea defunctului L. V., coroborată cu existența tuturor celorlalte declarații de renunțare a celorlalți pârâți, precum și cu mențiunea din întâmpinarea formulată de pârâta L. V. prin care aceasta arată că nu a renunțat niciodată la bunurile moștenite de la părinți, precum și de împrejurarea, nu mai puțin importantă, că renunțarea la moștenire ca act de voință putea fi și retractată de moștenitorul renunțător, a fundamentat hotărârea primei instanțe de a da relevanță mențiunilor notarului public cu privire la calitatea de moștenitor acceptant a pârâtei L. V.
Instanța a considerat că, chiar dacă, în speță, ar fi existat o declarație de renunțare la moștenirea autorului din partea pârâtei L. V., cererea reclamantului, în sensul constatării faptului că M. V. a dobândit o cotă de 6/8 din moștenirea lăsată de autorul L. V., nu ar fi fost întemeiată având în vedere că de cota pârâtei renunțătoare nu ar fi beneficiat numai autoarea acestuia M. V., ci și cealaltă moștenitoare acceptantă L. A.
Drept consecință a respingerii primelor capete de cerere, a fost respins și capătul de cerere privind înscrierea în CF a drepturilor reclamantului cu titlu de moștenire după M. V., asupra cotei de 6/8+1. din succesiunea din imobilul sus indicat, respectiv cota de 7., și de anulare a înscrierilor efectuate în temeiul certificatului de moștenitor nr. 1096/(...) care depășesc cota de proprietate rămasă de 2/8, asupra cărora pârâții 1-5 dețin 1/6 parte fiecare respectiv 4. din imobil, capătul de cerere privind anularea dezmembrării operate în baza cotelor greșite și revenirea la situația anterioară de CF corectată precum și capătul de cerere privind anularea încheierii nr. 14.983 din data de (...) din imobilul teren și casă înscris în CF nr. 241 Ferneziu, de la A-10 până la A-15 inclusiv, adică numerele B-18-B-23 și revenirea la situația anterioară de carte funciară ca urmare a acestei acțiuni.
A fost respinsă cererea pârâtului L. I. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în considerarea înscrisurilor prezentate în susținerea acestei pretenții.
Prin decizia civilă nr. 80 din (...) a T.ului Maramureș a fost respins apelul promovat de apelantul M. I.-L., în contradictoriu cu intimații L. I., L. V., H. R., L. D., S. Ana, și L. R., împotriva sentinței civile nr. 7665 din (...), pronunțată de
Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. (...).
Apelantul a fost obligat să achite intimatului L. I. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Certificatul de moștenitor se eliberează de notarul public în cadrul procedurii succesorale notariale necontencioase și cuprinde constatări referitoare la masa succesorală, calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, respectiv bunurile atribuite dacă moștenitorii au convenit o împărțeală prin bună învoială în acest cadru.
Certificatul de moștenitor face dovada în ce privește calitatea de moștenitor și cota bunurilor ce revin fiecărui moștenitor, până la anulare prin sentință judecătorească, după cum stabilesc dispozițiile art. 23 alin. 2 din Decretul nr.
40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, în prezent abrogate prin L. nr.
3., dar aplicabil speței întrucât se invocă motive de nulitate, or cercetarea cauzelor de nulitate se realizează în funcție de dispozițiile legale în vigoare la data încheierii actului.
Dispozițiile Titlului III, Cartea a IV-a, subsecțiunea a 6-a (art. 1132-1134) din
Noul cod civil nu sunt aplicabile speței, pe de o parte întrucât conform normei tranzitorii art. 91 din L. nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
287/2009 privind Codul civil, moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a
Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii, iar pe de altă parte trebuie avute în vedere atât regulile de aplicare a legii civile, prevăzute de art. 6 din Noul Cod civil cât și dispozițiile art. 223 din L. nr. 71/2011.
În privința anulării certificatului de moștenitor, trebuie delimitate două ipoteze: cea în care partea ce o invocă a participat la procedura succesorală notarială și a consimțit la eliberarea lui, situație în care certificatul are valoare de convenție, nesusceptibilă de anulare decât pentru vicii de consimțământ, incapacitate ori cauze de nulitate absolută potrivit dreptului comun și cea în care partea ce o invocă nu și-a dat acordul la eliberarea certificatului, mențiunile acestuia făcând dovada până la proba contrară.
T.ul a constatat că apelantul, în calitate de moștenitor, alături de intimata L. R., al defunctei lor mame, M. V., decedată în (...), conform sentinței civile nr. 3832 din (...), pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 24/2004, are calitatea de având-cauză, succesor în drepturi și obligații al uneia dintre moștenitoarele participante la eliberarea certificatului, M. V., astfel încât nu poate obține anularea actului decât în condițiile primei ipoteze anterior menționate.
În ce privește menționarea eronată în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. S. eliberat în data de (...) în dosarul nr. 55. a numelui succesoarei M. V. ca fiind
M. R.-V., tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 54 din L. nr. 3., actele notariale care prezintă erori materiale pot fi îndreptate prin încheiere de notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor, despre aceasta urmând a se face mențiune pe toate exemplarele actului. De asemenea, conform art. 84 din același act normativ, erorile materiale cuprinse în încheierea finală, se vor putea îndrepta la cererea moștenitorilor, în baza unei încheieri, făcându-se mențiune despre aceasta în încheierea finală și pe toate exemplarele certificatului de moștenitor.
Și prin prisma legislației anterioare Legii nr. 3., art. 22 din Hotărârea nr. 1518 din (...) permitea îndreptarea din oficiu sau la cerere a erorilor materiale din încheiere.
A., pentru remedierea acestei erori materiale, apelantul beneficiază de calea deschisă prin textele indicate, eroarea materială neatrăgând sancțiunea anulării certificatului de moștenitor.
În cuprinsul certificatului de moștenitor nr. S., numita L. V. este menționată între moștenitorii acceptanți, în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8 din masa succesorală, alături de sora M. și de mama L. A. Pe de altă parte, între persoanele străine de moștenire prin renunțare este menționată alături de intimații S. Ana, L. I., L. D., H. R. și L. V. (declarația 6.).
Această declarație de renunțare la succesiune, de care s-a prevalat apelantul, nu a fost niciodată depusă la dosar, deși s-au făcut demersuri în acest sens. Având în vedere însuși conținutul certificatului de moștenitor, în cuprinsul căruia același nume a fost trecut și în rândul moștenitorilor acceptanți, și a celor renunțători, T.ul apreciază că nu se poate prezuma calitatea de renunțătoare la moștenire a numitei L. V., cu atât mai mult cu cât apelantul a depus la dosar în copie, declarațiile de renunțare pentru S. Ana, L. I. și L. D., pe care le deținea, nu și pe cea vizată prin acțiunea sa.
De asemenea poate fi avută în vedere și regula de interpretare desprinsă din dispozițiile art. 982 Cod civil, în considerarea faptului că menționarea numitei L. V. în rândul moștenitorilor acceptanți nu a fost formală, ci acesteia i s-a atribuit și cota succesorală de 3/8, care a diminuat corespunzător cota comoștenitoarei din clasa I.
În condițiile în care sarcina probei revenea reclamantului, în acord cu prevederile art. 1169 Cod civil, iar renunțarea la moștenire este un act expres și solemn, inclusiv în legislația anterioară Legii nr. 3., coroborat cu împrejurarea că valabilitatea certificatului de moștenitor nu a fost pusă în discuție mai bine de 30 de ani de către succesibilii implicați în emiterea acestuia, în ce privește calitatea de moștenitor a numitei L. V., legitimează instanța să o considere pe aceasta moștenitor acceptant, iar nu renunțător la succesiunea defunctului L. V..
Pe cale de consecință, în absența altor motive care să fi fost invocate, certificatul de moștenitor nr. S. este valabil, inclusiv din perspectiva întinderii drepturilor succesorale ale antecesoarei apelantului, M. V., de trei optimi din masa partajabilă.
În ce privește solicitarea de înscriere în CF a drepturilor apelantului, a fost apreciată legală și temeinică soluția primei instanțe, de respingere a acestei pretenții, dat fiind raportul de accesorialitate dintre petite, neexistând temei pentru reflectarea în evidențele funciare a cotei de proprietate pretinse de către apelant.
Pentru aceleași considerente au fost apreciate neînteiemate pretențiile de anulare a înscrierilor efectuate în temeiul certificatului de moștenitor nr. 1096/(...), eliberat cu ocazia dezbaterii moștenirii defunctei L. Ana, urmare căreia cota-parte a acesteia, de 2/8 din casa și terenul de 1500 mp situate în B. M., str. B., nr. 123, județul Maramureș, a fost împărțită, drepturile succesorale ale părților nefiind modificate, din perspectiva întinderii, prin prezenta decizie.
În ce privește anularea încheierii nr. 14983 din (...), în baza căreia s-au reflectat în CF nr. 241 Ferneziu cele dispuse prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2702/1998, tribunalul a reținut că nu s-au invocat sau dovedit motive de nulitate a încheierii de intabulare în sine, iar în ce privește operațiunile concrete, acestea au reflectat dispozitivul hotărârii judecătorești menționate.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2499 din (...) a fost admisă cererea formulată de
L. I., în contradictoriu cu S. Ana, H. R., L. V., L. D., M. V. (mama apelantului) șiterțe persoane, s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncții L. G. și L. I., decedați în anul 1938 respectiv 1939 se compune din cota-parte de 7. din terenul identificat în CF 291 Ferneziu nr. top. 284, 285/2, 285/3, 286/2, că are calitate de coproprietară asupra acelorași imobile, în cotă de 2., numita P. M., dispunându-se sistarea stării de indiviziune, atribuindu-se părților terenuri în natură, conform folosinței și schiței întocmite de expertul B. M. O. de dezmembrare au fost reflectate în situația tabulară, în baza hotărârii judecătorești pronunțate și în contradictoriu cu antecesoarea apelantului, M. V., astfel încât pretenția de anulare a încheierii a fost apreciată nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamantul M.
I. L., solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței și în consecință, admiterea acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9
Cod proc.civ., recurentul a arătat că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate raportat la prevederile art. 1121 alin. 1 din Noul Cod Civil, că pârâtul a fost cel care a invocat faptul că mama lui nu este moștenitoare legală, deoarece nu există numele real, adică M. V. și nu M. V. R. înscris în certificatul de moștenitor nr. 5..
Recurentul a mai invocat și secțiunea a 6-a din Noul Cod Civil privind certificatul de moștenitor, noțiunea, efectele și nulitatea conform dispozițiile art. 1134 din Noul Cod Civil și a arătat că eroarea comună se referă la toți comoștenitorii care s-au aflat în situația moștenitorului aparent, că el a fost înșelat de unchiul său, L. I. ca să-i doneze în anul 1995 cota de proprietate a mamei sale, donație anulată în urma acțiunii promovată de el, considerându-se că a fost victima erorii comune.
Recurentul a mai arătat că se consideră afectat în dreptul său legal datorită faptului că pârâții au încasat și încasează anumite sume care nu li se cuvin, că aceștia trebuie obligați să îndemnizeze pe cel dintâi în temeiul principiului îmbogățire fără justă cauză în raport după cum moștenitorul aparent a fost de bună sau de rea credință.
Ambele instanțe nu au luat în considerare cererea lui prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută pentru omiterea unui coindivizar la partaj, că efect al nulității partajul este desființat cu efecte retroactive, ceea ce înseamnă că coindivizarii fiind considerați că nu au ieșit niciodată din indiviziune. Drepturile dobândite de terți ulterior partajului nu se desființează automat, ci vor fi supuse elementului aleatoriu pe care-l reprezintă noul partaj, astfel că, dacă vor cădea din nou în lotul coindivizarului care le-a constituit, se vor consolida definitiv, iar în caz contrar se vor rezoluționa pe efecte retroactive.
Soluțiile ambelor instanțe sunt greșite, deoarece judecătorul nu poate refuza o cauză sub cuvânt că legea nu prevede, ori este întunecată, în condițiile în care sarcina probei îi revenea lui, potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civil, nu a avut cunoștință de certificatul de moștenitor decât în momentul înstrăinării proprietății comune.
Prin întâmpinarea depusă intimata H. R. s-a opus admiterii recursului, arătând că într-adevăr, la eliberarea certificatului de moștenitor nr. S. s-a produs o eroare în sensul că fiica defunctului L. V. se numea M. V. și nu M. R. V., însă această eroare se putea corecta prin îndreptarea ei pe cale notarială.
În ce privește celelalte capete de acțiune, instanța de judecată s-a pronunțat asupra lor după analizarea întregului material probatoriu pe care reclamantul l-a administrat în cauză.
În ședința publică din (...) cauza a fost suspendată în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod proc.civ. și a fost repusă pe rol de intimata H. R. prin cererea înregistrată la (...).
Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul s-a opus repunerii pe rol a cauzei, arătând că în momentul de față sunt în negocieri de mediere cu L. I. și L. D., că intimata H. R. nu are cunoștință de faptul că mătușa lui a donat imobilul în discuție, astfel că există excepția lipsei calității procesuale active a acesteia.
Examinând recursul declarat, curtea reține următoarele:
Motivele de recurs invocate de recurent care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., text de lege prin prisma căruia urmează a fi analizate, sunt cele referitoare la rectificarea certificatului de moștenitor în sensul corectării numelui succesoarei M. R. V. ca fiind M. V. și a cotelor de proprietate a acesteia din urmă și anularea încheierii de intabulare nr. (...), chiar dacă aceste motive nu sunt clar formulate în declarația de recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 54 din L. nr. 3., actele notariale care prezintă erori materiale pot fi îndreptate prin încheiere de notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, chiar dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor, despre aceasta urmând a se fac mențiune pe toate exemplarele actului.
Conform dispozițiilor art. 84 din același act normativ, erorile materiale cuprinse în încheierea finală se vor putea îndrepta la cererea moștenitorilor, în baza unei încheieri, făcându-se mențiune despre aceasta în încheierea finală pe toate exemplarele certificatului de moștenitor.
Reclamantul a solicitat să se constate nulitatea certificatului de moștenitor nr. S 5. pentru faptul că moștenitor acceptant al succesiunii este M. V. și nu M. R. V., care nu există ca persoană, fiind în mod eronat înscris acest nume în certificatul de moștenitor. A., motivul invocat de reclamant se referă la existența unei erori materiale în cuprinsul unui înscris notarial, respectiv indicarea greșită a numelui uneia dintre părți.
Legal au constatat ambele instanțe că într-adevăr s-a săvârșit o eroare materială în certificatul de moștenitor nr. S 5. în sensul că fiica defunctului L. V. se numea M. V. și nu M. R. V., cum greșit s-a menționat în certificat, fapt dovedit prin actele de stare civilă depuse în dosarele nr. (...) și (...).
Anularea unui certificat de moștenitor pe motiv de nulitate absolută sau nulitate relativă intră sub incidența dispozițiilor art. 88 din L. nr. 3., însă cererea reclamantului de rectificare a certificatului de moștenitor nr. S 5. eliberat la data de (...), în sensul rectificării numelui moștenitoarei M. R. V., ca fiind M. V. se poate realiza prin procedura prevăzută de textele legale citate, fără a se impune anularea certificatului de moștenitor, nefiind îndeplinite cerințele acestui text de lege.
Recurentul a mai susținut că L. V. este trecută, în mod greșit în certificatul de moștenitor între moștenitorii acceptanți în calitate de fiică, în cotă de 3/8 parte în condițiile în care aceasta a renunțat la succesiune, că cota acesteia de moștenire îi revenea mamei sale, M. V.
Susținerile recurentului sunt nefondate. L. V., în calitate de fiică a defunctului L. V. a acceptat succesiunea după acesta, revenindu-i cota de 3/8 parte din succesiune. E. real că numele acesteia apare și la rubrica renunțători încertificatul de moștenitor nr. S 5., alături de intimații S. Ana, L. I., L. D., H. R. și
L. V.
Declarația de renunțare la moștenire a intimatei L. V. nu a fost depusă niciodată la dosarul cauzei, așa cum au fost depuse declarațiile de renunțare la moștenire pentru ceilalți renunțători.
În condițiile în care sarcina probei revenea conform dispozițiilor art. 1169 C. civi reclamantului, iar renunțarea la moștenire este un act expres și solemn, coroborate cu faptul că niciunul dintre ceilalți moștenitori nu au solicitat timp de peste 30 de ani de la eliberarea certificatului de moștenitor, anularea acestuia, concluzia celor două instanțe în ce privește calitatea de moștenitoare acceptantă a lui L. V., este legală.
Susținerea recurentului referitoare la faptul că M. V. a dobândit o cotă de
6/8 parte din moștenirea lui L. V. și prin preluarea cotei de 3/8 parte a lui L. V., este neîntemeiată. Aceasta, pentru că chiar dacă în cauză ar fi existat o declarație de renunțare la moștenire a lui L. V., cota pârâtei renunțătoare ar fi revenit tuturor moștenitorilor și nu numai mamei reclamantului, M. V.
În ce privește capătul de acțiune privind anularea încheierii de intabulare nr. 14983/2009, motivat pe faptul că antecesoarea reclamantului M. V. are o cotă de 6/8 parte din moștenire, curtea reține că operațiunile dispuse prin această încheiere au reflectat dispozitivul sentinței civile nr. 2. pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2702/19998, hotărâre prin care operațiunile de dezmembrare au fost reflectate în situația tabulară, hotărârea judecătorească fiind pronunțată în contradictoriu cu mama apelantului, M. V. Prin urmare, cererea reclamantului de anulare a acestei încheieri cu motivarea mai sus reținută este nefondată.
Dispozițiile Noului Cod Civil invocate de recurent nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere dispozițiile art. 91 din L. nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supune legii în vigoare la data deschiderii moștenirii, iar pe de altă parte, având în vedere dispozițiile art. 6 din Noul Cod Civil, cât și dispozițiile art. 223 din L. nr. 71/2011 referitoare la regulile de aplicare a legii civile.
Aprecierea recurentului că cele două instanțe i-au respins acțiunea ca fiind prematur introdusă, fără a intra în cercetarea fondului, încălcând prin aceasta dispozițiile art. 3 Cod civil sunt lipsite de temei legal, având în vedere că instanța a judecat acțiunea pe fond și nu ca prematur introdusă.
Celelalte motive invocate de recurent privind donația făcută unchiului său
L. I. în anul 1995, nulitatea absolută pentru omiterea unui coindivizar la partaj, inopozabilitatea partajului efectuat în anul 2000 coindivizarului omis de la partaj, respectiv a mamei sale, M. V., invocarea dispozițiilor art. 797 C. civil privind partajul de ascendent, consecințele desființării partajului cu privire la drepturile dobândite de terți ulterior partajului și la culegerea fructelor bunului atribuit de la data partajului până la data anulării acestuia, în raport de buna sau reaua credință a dobânditorului, constituie motive noi, invocate pentru prima dată în recurs, cerere inadmisibilă raportat la dispozițiile art. 316 Cod proc.civ. coroborate cu art. 294 Cod proc.civ.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul M. I. L. împotriva deciziei civile nr.
80 din (...) a T.ului Maramureș pronunțată în dosar nr. (...)*, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE J.ECĂTORI G. A. A. C. ANA I. A. C. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
J.. Apel: S. T. A., D. W.
| ← Decizia civilă nr. 4165/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 456/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
