Decizia civilă nr. 796/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 796/R/2012
Ședința publică din data de 22 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. R., împotriva sentinței civile nr. 6291 din 25 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN M. F. P.-D. S., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.
C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 9 februarie 2012, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță, precum și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
Cod procedură civilă.
La data de 16 februarie 2012, reclamanta-recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, precizare la motivele de recurs.
C., după deliberare, invocă excepția tardivității precizărilor la motivele de recurs, raportat la prevederile art. 301 Cod procedură civilă.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției tardivității în ceea ce privește precizarea motivelor de recurs.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat și în consecință menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, întrucât corect a reținut instanța de fond că situația din speță nu se încadrează în prevederile L. nr. 2..
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6291 din 25 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei M. R., pentru obligarea pârâtului S. R. la plata daunelor morale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta
M. R. este nepoata defunctului Dragoș T., despre care martorii T. V. și S. F. au declarat că a fost „dus la muncă de reconstrucție în U., în C. D., în perioada 1943-1948";. Aceste aspecte sunt cunoscute de martori în calitate de vecini ai defunctului Dragoș T..
L. nr. 2. face parte din cadrul unei politici sociale restaurative a statului, de reparare a prejudiciilor create unor mari categorii de persoane de către fostele regimuri totalitare ce s-au succedat în istoria R.iei.
Un prim demers legislativ este dat de prevederile D. -. nr. 1. pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Comparativ cu sfera de aplicare a D.-L. nr. 1., instanța constată că numai prima categorie de persoane la care se referă acest act normativ se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2., respectiv persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Prizonieratul însă, nu este o măsură luată de organele fostei miliții sau securități, ci reprezintă o consecință a participării R.iei la cel de-al doilea război mondial, persoanele care au suferit în urma acestei participări putându-se prevala, în termen legal, cu îndeplinirea tuturor celorlalte condiții de D. - L. nr. 1..
Dreptul la repararea pagubei se naște numai în situația în care reclamanții se circumscriu în sfera de aplicare a prevederilor legale menționate mai sus.
Prin deciziile C. C. nr. 1358/(...) și nr. 1360/(...), s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art.5 alin.1 lit.a teza întâi din L. nr. 2., care se referă la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de persoane persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la (...) , precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
De asemenea, în D. nr. 12 din 19 septembrie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii,Î. Curte de Justiție și C. a statuat următoarele:
„urmare a deciziilor C. C. nr. (...) și nr. (...), dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.";
În acest context, instanța a reținut că dreptul și pretențiile reclamantei nu pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă, respectiv dispozițiile L. 2., astfel că a respins ca nefondată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. R., solicitândschimbarea sentinței civile nr. 6291 și admiterea despăgubirilor pentrudaunele morale produse prin măsura abuzivă luată împotriva antecesorului reclamantei.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că bunicul său, Dragoș T. a fost prizonier în U. din 1944, pentru a efectua muncă silnică de reconstrucție. M. dintre soldați au fost ridicați de pe front și duși în prizonierat, reținuți în captivitate în lagăre sovietice de muncă, fiindu-le astfel grav încălcat dreptul la libertate, la sănătate și integritate corporală, au fost supuși la munci grele silnice, care constituie măsuri administrative abuzive, cu caracter politic și se încadrează în dispozițiile art. 4 alin. 2 din L. nr. 2..
Întrucât prezenta lege se aplică peroanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de D. - lege nr. 1., recurenta apreciază că dispozițiile L. nr. 2. se aplică și foștilor prizonieri deținuți în U..
Prin întâmpinare Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerearecursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate, curtea va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele:
Bunicul reclamantei, numitul D. T., a fost prizonier de război în U. în perioada 1943-1948. Împrejurarea că D.- lege nr. 1. acordă măsuri reparatorii pentru diferite tipuri de abuzuri, nu o îndreptățește pe reclamantă să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de L. nr. 2., numai în ipoteza în care îndeplinește condițiile prevăzute de această lege reparatorie. Așadar nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia dacă L. nr. 2. face trimitere la D-L nr. 1. se aplică tuturor beneficiarilor acestui ultim act normativ.
L. nr. 2. (după cum reiese din titlu) privește numai condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)- (...). Art. 1 din această lege definește condamnarea cu caracter politic ca fiind condamnarea pronunțată pentru săvârșirea unei fapte care a avut ca scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de (...).
Or, prizonieratul bunicului reclamantei nu se încadrează în perioada prevăzută de L. nr. 2., fiind deportat și internat într-un lagăr din U. ca prizonier de război în 1943, înainte de instaurarea regimului comunist în R. și această măsură privativă de libertate a fost o consecință a celui de-al doilea război mondial și nicidecum a regimului totalitar comunist.
Prin urmare, în mod legal instanța de fond a reținut că reclamanta nu este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de L. nr. 2., întrucât nu toate persoanele care au beneficiat de D. - lege nr. 1. beneficiază și de dispozițiile L. nr. 2..
Pe altă parte, chiar dacă ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de L. nr.
2., reclamanta a solicitat numai despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, întemeindu-se pe dispozițiile art. 5 alin. 1 din L. nr. 2.. aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr. 1., situație în care acțiunea a rămas fără temei legal, deoarece deciziile C. C. sunt opozabile erga omnes de la data publicării lor, potrivit art. 31 din L. nr.
47/1992 republicată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. R., împotrivasentinței civile nr. 6. din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. R., împotriva sentinței civile nr. 6. din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-T. N. M. C. V. A. C.
GREFIER M.-L. T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
| ← Decizia civilă nr. 98/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 461/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
