Decizia civilă nr. 4873/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4873/R/2012
Ședința publică din 22 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
GREF.: C. B.
S-a luat în examinare- pentru pronunțare-recursul declarat de reclamanta I.-S. V. E., precum și recursul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B. împotriva sentinței civile nr. 81 din 1 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C., având ca obiect acțiune în baza L.
1..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 15 noiembrie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 22 noiembrie
2012.
C U R T E A
Prin plângerea formulată în baza L. 1. de către reclamanta I.-S. V. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul Finanțelor Publice și M. F. P. s-a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei A. nr. 197/2004, să oblige A. (succesoarea în drepturi a A.) la acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei contând în despăgubiri bănești pentru acțiunile și certificatele provizorii deținute de către antecesorul reclamantei P. V. la societățile comerciale naționalizate, respectiv U. de F. și D. din Reșița, Industria Sârmei, Fabrica de S. T., I. B. A. C., P. A., B. C. pentru Industrie și Comerț, B. Caraș Severinului, Întreprinderile Forestiere Române, Industria Română de P., I. de C. și E. A., D. S. B. C. în com Geoagiu Băi, B. C., Brad, I. de C. și E. C., I. I. de C. și E. A. I., și B. R..
De asemenea s-a mai solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor dejudecată.
Cauza a fost soluționată inițial, în primul ciclu procesual, în sensul respingerii prin S. civilă nr. 1. a T. C., prin D. civilă 1. a C. de A. C., sentința fiind desființată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin sentința civilă nr. 81 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...) s-a admis plângerea formulată în baza L. 1. de către reclamanta I.-S. V. încontradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului,încalitate de continuatoare a A. și în consecință :
S-a dispus anularea Deciziei A. nr. 197/2004,emisă în baza L. 1..
S-a stabilit că reclamanta este persoană îndreptățită la stabilirea dedespăgubiri în condițiile T. VII din L. 2. pentru acțiunile deținute la societățilecomerciale naționalizate de către fostul regim comunist, de către antecesorul său P. V., respectiv la U. de F. și D. din Reșița, Industria Sârmei, Fabrica de S. T., I. B. A. C., P. A., B. C. pentru Industrie și Comerț, B. Caraș Severinului, Întreprinderile
Forestiere Române, Industria Română de P., I. de C. și E. A., D. S. B. C. în com
Geoagiu Băi, B. C., Brad, I. de C. și E. C., I. I. de C. și E. A. I., și B. R..
S-a respins plângerea sub celelalte aspecte invocate.
S-a respins în baza excepției lipsei calității procesuale pasive plângerea formulată de către reclamantă împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și M. F. P.
A fost obligată pârâta A. la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor dejudecată, 595 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la calitatea procesuală pasivă instanța a reținut că are calitate în cauză doar pârâta A., în conformitate cu normele legale în vigoare, având în vedere modificările aduse dispozițiilor art. 31 al. 3 din L. 1., Ministerul Finanțelor Publice și M. F. P. fiind lipsiți de calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, față de acești din urmă pârâți, plângerea s-a respins în baza excepției lipsei calității procesuale pasive.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada faptului că este persoană îndreptățită la restituire, apreciind că decizia atacată a fost în mod greșit soluționată.
Reclamanta a făcut dovada că antecesorul său P. V. a deținut acțiuni sau certificate provizorii la societățile comerciale indicate în petitul acțiunii, respectiv U. de F. și D. din Reșița, Industria Sârmei, Fabrica de S. T., I. B. A. C., P. A., B. C. pentru Industrie și Comerț, B. Caraș Severinului, Întreprinderile Forestiere Române, Industria Română de P., I. de C. și E. A., D. S. B. C. în com Geoagiu Băi, B. C., Brad, I. de C. și E. C., I. I. de C. și E. A. I., și B. R., aceste acțiuni sau certificate fiind prezentate în original în fața instanței de judecată în ședința publică din data de (...), fiind depuse în copii la dosar.
Antecesorul în drepturi al reclamantei a decedat la data de (...), conform certificatului de deces seria DS nr. 8., rectificat ca urmare a D. P. nr. 46989/(...).
P. testamentului olograf, defunctul P. V. l-a instituit ca legatar cu titlu universal pe tatăl reclamantei N. G., conferindu-i acestuia din urmă vocația de a dobândi orice bun mobil al defunctului.
În baza acestui testament, s-a eliberat și certificatul de moștenitor nr. 4. emis de N. de S. C., care atestă că N. G. este moștenitorul tuturor bunurilor mobile ale defunctului P. V..
La rândul său, tatăl reclamantei a instituit-o pe reclamantă legatar cu titlu universal al tuturor bunurilor mobile, conform T.amentului autentic nr.
5683/1974, conferind astfel reclamantei posibilitatea de a dobândi orice bun mobil al defunctului.
Tatăl reclamantei a decedat la data de (...), fiind eliberat în cauză Certificatul de moștenitor nr. 6. a N. de S. C. P. acestuia din urmă defunctul a lăsat trei moștenitori, soția supraviețuitoare și cele două fiice, însă doar reclamanta a formulat notificare în temeiul L. 1..
Prin urmare, reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, dovedindu-și prin acte juridice dreptul la culegerea moștenirii după defunctul P.
V..
Sub acest aspect, instanța a apreciat că se impune modificarea deciziei atacate și stabilirea împrejurării că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii în baza L. 1..
Cu privire la natura măsurilor reparatorii însă, instanța a apreciat că acestea nu pot fi cuantificate pe calea prezentei proceduri, așa cum a solicitat reclamanta, acestea putând fi stabilite doar în condițiile T. VII din L. 2..
Pe de o parte, instanța a reținut că dispoziția atacata a fost emisă în anul
2004 iar potrivit L. 1. în forma de la data emiterii, art. 9 și art. 18, măsurile reparatorii se puteau stabili numai în echivalent nu și în despăgubiri bănești, măsurile reparatorii în echivalent constând în titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare, acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital ori compensarea cu alte bunuri sau servicii.
Nici la data soluționării prezentei cauze, nu se pot acorda în mod direct despăgubiri bănești, fiind incidente dispozițiile T. VII din L. 2..
Este adevărat că practica judiciară a fost oscilantă sub aspectul stabilirii de despăgubiri în procedura judiciară de atacare a dispoziției unității deținătoare, în numeroase rânduri fiind stabilit prin hotărâre judecătorească cuantumul despăgubirilor solicitate de către foștii proprietari pentru imobilele naționalizate.
Această practică judiciară s-a concretizat însă în ultima perioadă, practica judiciară recentă stabilind că obligațiile statului de despăgubire efectivă a foștilor proprietari se transpun în obligația acestuia de a adopta măsuri adecvate pe cale legislativă și administrativă. În acest sens nu se poate reține că obligația de despăgubire a statului atrage și obligația pentru instanțele judecătorești de a legifera, punând în locul măsurilor reparatorii legale altele, stabilite pe cale jurisprudențială, pentru că aceasta ar însemna depășirea funcției jurisdicționale a instanței.
Astfel, s-a stabilit că instanțele de fond au încălcat prevederile legii speciale care statuează asupra despăgubirilor. ( D. nr. 2966/(...) a ÎCCJ, Secția civilă și de
P. I.).
În speța finalizată cu decizia menționată, obiect al cauzei constituia un imobil, însă situația este pe deplin aplicabilă și în cazul acțiunilor deținute la societățile naționalizate.
Pe de altă parte, instanța a reținut că oricum prin raportul de expertiză efectuat în dosar, nu s-a putut stabili cu certitudine valoarea acțiunilor în sensul art. 31 al. 4 din L. 1..
P. textului legal mai sus menționat, recalcularea valorii acțiunilor se face pe baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin O. nr. 3/(...), a indicelui de inflație stabilit de I. N. de S. și a prevederilor L. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia.
P. art. 31 pct. 6, pct. 3 din Normele Metodologice de A. a legii 1., aprobată prin HG 5., recalcularea valorii acțiunilor are în vedere activul net din ultimul bilanț, structura acționariatului la data preluării, anul încheierii ultimului bilanț contabil, L. nr. 303/1947, O. privind coeficientul de actualizare emis de BNR și indicii de inflație comunicați de I. N. de S..
Expertul desemnat în cauză menționează că nu au fost identificate elementele necesare pentru evaluarea patrimoniului, nu sunt informații privind structura acționariatului la societățile comerciale analizate, nu se poate stabili cota parte din capitalul social deținut de antecesorul reclamantei și nu este identificat nici un bilanț contabil întocmit de către societățile respective până la data de (...).
În aceste condiții, evaluarea acțiunilor este îndoielnică.
În consecință, raportat la aspectele menționate, în baza art. 26 al. 3 din L.
1., instanța a admis plângerea formulată de către reclamantă, a anulat dispoziția atacata, a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la stabilirea de despăgubiri în condițiile T. VII din L. 2. pentru acțiunile deținute la societățile comerciale naționalizate de către fostul regim comunist, de către antecesorul său P. V., respingând plângerea sub alte aspecte.
În temeiul art. 274 C.pr.civ, instanța a obligat pârâta A. la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată, constând în onorariul avocațial 595 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta AUTORITATEA PENTRU
VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și reclamanta I.-S. V.-E.
1.Prin recursul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI s-a solicitat admiterea recursul, casarea sentinței civile șitrimiterea cauzei in rejudecare instanței competente. În subsidiar s-a solicitat ca în cazul în care se va trece peste aspectele ce impun casarea s-a solicitat modificarea sentinței nr. 8. in sensul respingerii acțiunii promovate.
În motivare s-a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 261 C., tribunalul neindicând în cuprinsul acesteia domiciliul părților, numele avocatului reclamantei și nici calea de atac care trebuie urmată și termenul de exercitare a acesteia, ceea ce conduce la nulitatea sentinței în temeiul art. 105 C.
Totodată, sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 5 coroborate cu cele ale art. 24 din L. nr. 1., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C.
Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 31 din L. nr. 1. și dispozițiile art. 3 lit. b din L. nr. 1. care prevăd că este necesară dovedirea calității de acționar a autorului petentului cu extras din registrul acționarilor la societatea naționalizată și la data preluării abuzive a acesteia, iunie 1948.
A.. 4 al art. 31 din L. nr. 1. prevede că recalcularea valorii acțiunilor se face pe baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, în ceea ce privește acțiunile deținute la bănci și la societăți de asigurare, naționalizarea făcându-se în temeiul L. nr. 119/1948. Din analiza prevederilor art. 1 alin. 1 și 7 din această lege rezultă fără echivoc că prin naționalizare băncile au fost trecute în proprietatea statului, administrată de către M. de F.
S-a mai precizat că în același sens sunt și prevederile art. 1 din Decretul nr. 197/1948.
În mod corect a fost respinsă notificarea formulată de către reclamantă deoarece aceasta nu și-a dovedit calitatea de moștenitor după numitul P. V., fiind inadmisibilă depunerea altor acte în instanță atâta timp cât decizia contestată a fost emisă pe baza actelor existente la dosarul administrativ.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor depus de către reclamantă în fața instanței s-a arătat că nu au fost depuse cele două testamente olografe menționate în acest certificat pentru a se verifica dacă testamentul nu a fost revocat până la deces, fiind vorba despre un testament olograf, neexistând certitudinea că acesta este scris și datat de către autor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 3, 5 și 9 C. și dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
În apărare, reclamanta intimată I.-S. V.-E. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului pârâtei ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că excepția nulității sentinței civile nr. 8. a T. C. nu este întemeiată. Lipsa în cadrul dispozitivului a unei hotărâri a mențiunii căii de atac și a termenului în care se poate exercita nu duce la nulitatea hotărârii atâta timp cât posibilitatea părții de a-și exercita calea de atac este prevăzută de lege.
În ceea ce privește numele părților, acesta este menționat în practicaua și dispozitivul hotărârii.
Lipsa unora dintre elementele enumerate la art. 261 C. poate atrage nulitatea hotărârii, nulitatea fiind însă condiționată de producerea și dovedirea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului conform alin. 2 al art. 105 C. Atâta timp cât pârâta a exercitat calea de atac împotrivahotărârii pronunțate de instanța de fond, în termenul legal, apare ca evident faptul că aceasta nu a fost prejudiciată în nici un fel.
Neîntemeiată este și excepția de necompetență teritorială, de menționat fiind că aceasta este invocată pentru prima dată în cauză la acest moment procesual.
Art. 24 din L. nr. 1., invocat de către pârâtă, prevedea altceva în momentul formulării acțiunii, (...). Conform art. 24 alin. 8 competența de soluționare a litigiului revenea tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se afla sediul unității deținătoare, textul nefiind însă aplicabil în situația reclamantei, situație care a fost reglementată de art. 32 din L. nr. 1.. În momentul formulării acțiunii s-a apreciat că acesteia nu i se aplică dispozițiile ce reglementează situații referitoare la alte bunuri ce intră sub incidența L. nr. 1., aplicându-se prevederile de drept comun.
Doar prin L. nr. 2. s-a prevăzut la alin. 31al art. 24 că decizia sau după caz dispoziția motivată de respingere a notificării poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare, sau după caz, al entității investite cu soluționarea notificării. La data înregistrării acțiunii textul legal nu cuprindea și „entitatea investită cu soluționarea notificării";, motiv pentru care nici prima instanță de fond și nici cea de-a doua, în rejudecare, verificându-și competența a apreciat că este competentă să judece cauza. Într-adevăr art. 26 alin. 3 din L. nr. 1. în forma în vigoare în prezent stabilește o competență teritorială exclusivă, dar la momentul înregistrării acțiunii era aplicabil art. 5 C. care nu prevede norme imperative, competența teritorială exclusivă fiind reglementată de prevederile art. 13-16 C. Fiind vorba despre competență teritorială, excepția necompetenței teritoriale relative a instanței putea fi invocată cel mai târziu până la prima zi de înfățișare în fața instanței de fond, conform art. 136 C. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. s-a arătat că acesta este neîntemeiat, făcându-se afirmații fără a se face trimitere la probele existente la dosar și fără a se motiva de ce Tribunalul Cluj a aplicat greșit legea sau a interpretat-o greșit. În plus se fac afirmații neadevărate în sensul că Tribunalul Cluj ar fi reținut chestiuni pe care de fapt nu le-a reținut. Concluzia T. C. în sensul că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită, având calitatea de moștenitoare după P. V. s-a bazat pe testamentul olograf din (...), depus în copie legalizată la dosar și prezentat în original instanței. S-a avut în vedere certificatul de moștenitor nr. 4. emis de N. de S. C. care atestă că N. G. este moștenitorul tuturor bunurilor mobile ale defunctului P. V.. Aceste acte nu au fost contestate de către pârâtă până la acest moment. La dosar s-a depus și copia legalizată a testamentului autentic nr. 5683/(...) prin care tatăl reclamantei, N. G. a instituit-o pe aceasta legatară cu titlu universal al tuturor bunurilor mobile, depunându-se și certificatul de moștenitor nr. 680/(...) eliberat de N. de S. J. C. Din actele depuse la dosar a rezultat calitatea de moștenitoare a reclamantei în ceea ce privește bunurile mobile deținute de P. V., acest lucru fiind dovedit și în faza administrativă prin actele anexate notificării formulate. În ceea ce privește depunerea actelor doveditoare, art. 23 din L. nr. 1. prevede că acestea pot fi depuse până la data soluționării notificării, nefăcându- se distincție dacă este vorba despre etapa administrativă sau judecătorească. 2.Prin recursul declarat de reclamanta I.-S. V.-E. s-a solicitat să se admită ca fondat recursul și în consecință să se modifice în parte sentința civilă nr.8. a T. C. în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor propuse în favoarea reclamantei cuindicarea valorii recalculate, respectiva sumei de 1.356.382,20 RON valoare recalculată acțiuni și 3.321,15 RON valoare recalculată certificate provizorii și menționării numărului de acțiuni, respectiv de certificate provizorii și a valorii nominale a acestora, pentru fiecare în parte, deținute de către antecesorul reclamantei P. V. la fiecare societate comercială naționalizată, și pentru care reclamanta are calitate de persoană îndreptățită, cu cheltuieli de judecată. În motivare s-a arătat că sentința pronunțată de Tribunalul Cluj este parțial nelegală, odată anulată decizia A. instanța fiind cea care trebuie să se pronunțe în locul A. substituindu-se acesteia, neputându-și transfera în mod legal competența către alte autorități. Conform art. 31 alin. 1 din L. nr. 1. persoanele arătate la art. 3 alin. 1 lit. b au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, la alin. 3 prevăzându- se că măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. 1 se propun după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor prin decizie motivată a A.. A.. 4 stabilește modalitatea de recalculare a valorii acțiunilor. Rezultă că măsurile reparatorii nu se stabilesc, ci se propun de către A., care recalculează și valoarea acestora. Deoarece în cauză a fost anulată decizia nr. 197/2004 a A. (fostă A.), instanța trebuia să dispună în locul A. și să propună măsurile reparatorii prin echivalent având în vedere că valoarea recalculată a acțiunilor și certificatelor provizorii a fost stabilită prin expertiza de evaluare întocmită în cauză. Pârâtul nu a avut obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța apreciind în mod nelegal că evaluarea este îndoielnică deși a fost stabilită pornind de la toate înscrisurile din dosar și potrivit adreselor de la diverse instituții publice. Este real că datele nu sunt complete, nefiind găsite toate actele de la societățile comerciale naționalizate, însă s-au găsit anumite date pe baza cărora s-a putut stabili o valoare. Neidentificarea bilanțului contabil la unele societăți comerciale, întocmit până la data de (...) nu poate conduce la concluzia imposibilității stabilirii valorii măsurilor reparatorii din lipsă de acte atâta timp cât există alte bilanțuri contabile sau alte înscrisuri prin care să poată ajunge la o valoare, conform art. 31.1-31.6 din Normele Metodologice de aplicare a L. nr. 1.. Instanța de judecată nu are competența de a formula propriile obiecțiuni la raportul de expertiză în timpul deliberării și după rămânerea în pronunțare pe fondul cauzei. S-a mai arătat că dispozițiile titlului VII din L. nr. 2. sunt în concordanță cu cele ale L. nr. 1. invocate ulterior, indicându-se art. 1 alin. 2, art. 16 alin. 1 și 5. Reclamanta nu a solicitat instanței acordarea în mod direct a despăgubirilor bănești, ci a indicat cuantumul despăgubirilor, așa cum a fost stabilit prin raportul de expertiză, menționându-se că acestea urmează a fi acordate în condițiile legii speciale. Modificările procedurale intervenite la L. nr. 1. și la L. nr. 2. sunt de imediată aplicare, neaplicându-se deci forma în vigoare la data introducerii acțiunii. D. s-a solicitat prin recurs menționarea expresă a acțiunilor și certificatelor provizorii, această cerere nu a mai fost susținută în urma pronunțării de către Tribunalul Cluj a încheierii civile nr. 59 din (...). Analizând recursul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și cel declarat de reclamanta I.-S. V.-E. împotriva sentinței civile nr. 81 din (...) a T. C., Curtea reține următoarele: Având în vedere criticile formulate împotriva sentinței prin cele două recursuri se impune analizarea mai întâi a recursului declarat de către pârâtă. 1.P. chestiune invocată în recurs de către pârâtă este aceea a nulității sentinței atacate din perspectiva art. 261 C. coroborat cu art. 105 C. În acest sens se invocă omisiunea instanței de fond de a indica în cuprinsul sentinței domiciliul părților, numele avocatului reclamantei, calea de atac care poate fi declarată împotriva sentinței și termenul de exercitare al acesteia. În ceea ce privește aceste elemente se apreciază de către pârâtă că lipsa lor din cuprinsul hotărârii judecătorești conduce la nulitatea acesteia, textul de lege prevăzând imperativ elementele pe care trebuie să le cuprindă hotărârea judecătorească. Așa cum s-a precizat prin întâmpinarea formulată de către reclamantă omisiunea de a insera în cuprinsul hotărârii judecătorești unele dintre mențiunile prevăzute la pct. 1-8, alin. 1, art. 261 C. nu se sancționează cu nulitatea hotărârii judecătorești decât în condițiile în care se pricinuiește părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acesteia. Nulitatea actelor de procedură este reglementată de dispozițiile art. 105 și urm. C., în situația analizată fiind incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 C. care sunt în sensul menționat mai sus. Atâta timp cât pârâta nu a făcut dovada vreunei vătămări pricinuite prin omisiunea instanței de a insera în hotărârea atacată unele din elementele prevăzute la art. 261 C., sancțiunea nulității hotărârii nu este aplicabilă, vătămarea presupunându-se până la dovada contrarie numai în cazul nulităților anume prevăzute de lege, ceea ce nu este cazul în ceea ce privește art.261 C. 2.A doua problemă invocată în recurs de către pârâtă este cea a competenței teritoriale de soluționare a acțiunii formulate de către reclamantă. Această chestiune a competenței teritoriale de soluționare a cauzei în primă instanță a fost ridicată pentru prima dată în fața instanței de recurs deși acțiunea a fost promovată în anul 2004, parcurgându-se două cicluri procesuale. Împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj în primul ciclu procesual a fost declarat apel de către reclamantă, apel admis prin decizia civilă nr.1. a C. de A. C., cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj. Dacă instanța de apel ar fi apreciat că au fost încălcate de către instanța de fond norme de competență teritorială exclusivă, aceasta ar fi avut obligația în temeiul art. 297 alin. 2 C. să pună din oficiu în discuție această problemă și să trimită cauza spre judecare instanței competente, chiar dacă problema competenței nu a fost pusă în discuție nicicând de către părți. T. cauza spre rejudecare Tribunalul Cluj prin decizia civilă nr. 1., irevocabilă, Curtea de A. C. a tranșat practic și problema competenței de soluționare a cauzei în primă instanță, aceasta nemaiputând fi repusă în discuție în recurs, în al doilea ciclu procesual. Art.1591alin.2 C., text de lege introdus în codul de procedură civilă prin L. nr.202/2010, în perioada în care se derula judecata acțiunii formulate de către reclamantă, prevede în mod expres care este momentul până la care se poate invoca necompetența materială și teritorială de ordine publică, acesta fiind prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, fiind modificat corespunzător și art.304 pct.3 C. Modificarea legislativă a intervenit tocmai în vederea evitării acestei probleme, a posibilității invocării necompetenței materiale sau teritoriale pentru prima dată în căile de atac, perturbându-se astfel buna desfășurare a procesului civil și implicit principiul celerității. 3.A treia problemă invocată în recurs de către pârâtă este aceea a încălcării de către instanța de fond a prevederilor art. 31 din L. nr. 1. și art. 1 din L. nr. 119/1948. Pârâta enunță textele de lege încălcate și le redă conținutul fără însă aarăta în ce fel au fost încălcate aceste texte de lege pentru ca instanța de recurs să se poată pronunța asupra acestor critici. Se mai invocă de asemenea inadmisibilitatea depunerii unor acte noi în instanță, fără a se indica ce text de lege a fost încălcat prin depunerea acestora. Art. 23 din L. nr. 1. nu interzice depunerea de înscrisuri noi în fața instanței de judecată în vederea dovedirii pretențiilor, acest lucru neputând fi interzis din perspectiva accesului efectiv la justiție reglementat atât în Constituția R., cât și de C. E. a D. O. De altfel, practica instanțelor asupra acestei probleme este constantă, fiind în sensul admisibilității depunerii de înscrisuri noi, cu motivarea la care s-a făcut referire mai sus, acest aspect fiind deja tranșat în cauză prin decizia civilă nr.1. a C. de A. C., pronunțată în primul ciclu procesual. În ceea ce privește contestarea calității reclamantei de moștenitoare după defunctul P. V., din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă ce anume se contestă, pârâta arătând că reclamanta nu a depus nici un act doveditor a calității de moștenitor, atât certificatele de moștenitor, cât și testamentele olografe fiind numai prezentate instanțelor de judecată. Această afirmație nu are suport în actele de la dosar, astfel cum s-a arătat de către reclamantă prin întâmpinare, la dosar fiind depuse înscrisurile, inclusiv testamentul și certificatele de moștenitor de care s-a prevalat reclamanta(fila 40, dosar nr.13613/2004 al C. de A. C., fila 12,22 dosar nr.4485/2004 al T. C.). T.amentul olograf de care s-a prevalat reclamanta nu a fost contestat de către pârâtă, faptul că aceasta are incertitudini în ceea ce-l privește neavând nicio relevanță în cauză. De altfel, și această problemă, a calității de persoană îndreptățită a reclamantei în sensul L. nr.1., a fost deja tranșată prin decizia civilă 1. a C. de A. C., în considerentele acesteia precizându-se că reclamanta a respectat exigențele legii referitoare la dovedirea calității sale de persoană îndreptățită, dublu condiționată de calitatea de moștenitor și calitatea testatorului de acționar la persoanele juridice preluate de stat prin naționalizare. S-a reținut în acest sens depunerea de către reclamantă a celor două testamente în copie legalizată, însoțite de certificatele de moștenitor. Recursul declarat de către reclamantă, în limitele în c are a mai fost susținut, este fo ndat. Instanța de fond nu a stabilit valoarea acțiunilor și certificatelor provizorii conform solicitării reclamantei, deși a stabilit că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de L. nr. 1.. Cu motivarea că acestea nu pot fi cuantificate pe calea procedurii demarată de reclamantă, ci doar în condițiile T. VII din L. nr. 2., instanța de fond a statuat că nu se pot acorda în mod direct despăgubiri bănești, în caz contrar depășindu-se atribuțiile stabilite de lege în favoarea instanțelor judecătorești. În subsidiar a mai reținut instanța de fond că oricum raportul de expertiză efectuat în dosar nu a putut stabili cu certitudine valoarea acțiunilor în sensul art. 31 alin. 4 din L. nr. 1.. Într-adevăr, în aplicarea dispozițiilor T. VII din L. nr. 2., instanța civilă investită cu soluționarea plângerii împotriva dispoziției sau deciziei prin care s-a soluționat notificarea formulată în temeiul L. nr. 1. nu este abilitată să stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul acestei legi, în acest sens trebuind urmată procedura specială prevăzută de T. VII al L. nr. 2.. Situația reclamantei este însă diferită, A. neavând competența de a stabili cuantumul efectiv al despăgubirilor cuvenite reclamantei, astfel cu rezultă din adresa din (...) (fila 58 dosar). Prin aceasta s-a răspuns la solicitarea instanței în sensul că în aplicarea art. 31 din L. nr. 1. evaluarea acțiunilor deținute de persoanele îndreptățite la societățile comerciale preluate abuziv de către S. Român se face numai de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Singurul atribut al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform art. 31 din L. nr. 1. și a Normelor Metodologice de aplicare a T. VII din L. nr. 2. este de a actualiza cuantumul stabilit de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și de a emite titlu de despăgubire. Rezultă deci că în condițiile în care instanța de judecată a apreciat nelegală dispoziția emisă de către A. prin care a fost soluționată în sensul respingerii notificarea reclamantei, aceasta este competentă pe baza probelor administrate să stabilească și să propună cuantumul despăgubirilor la care este îndreptățită reclamanta. În ceea ce privește expertiza întocmită în cauză se constată că într-adevăr împotriva acesteia nu s-au formulat obiecțiuni de către niciuna dintre părți și nici de către instanță din oficiu în condițiile art. 212 C., în aceste condiții în mod nelegal pronunțându-se instanța asupra pertinenței probei pentru prima dată în considerentele sentinței atacate. Prin urmare, ținând cont de ansamblul considerentelor de mai sus, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C. va respinge recursul declarat de către pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr.81/(...) a T. C., admițând recursul declarat de reclamanta I.-S. V.-E. împotriva sentinței civile nr. 81 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în sensul că se va stabili cuantumul despăgubirilor propuse în favoarea reclamantei la suma de 1.356.382, 20 lei, reprezentând valoarea recalculată acțiuni, respectiv 3.321 lei reprezentând valoarea recalculată certificate provizorii. În temeiul art. 274 alin. 1 C. va fi obligată pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4400 lei cheltuieli de judecată la fond reprezentând onorariu expert, menținându-se restul dispozițiilor sentinței. În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 C. va fi obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, parțiale, reprezentând onorariu avocațial. D. reclamanta a făcut dovada achitării în recurs a sumei de 5220 lei cu titlu de onorarii avocațiale, Curtea apreciază oportună reducerea acesteia raportat la volumul de muncă al avocaților părții în faza recursului, în aceste limite urmând a fi pusă în sarcina pârâtei. Și practica C. Europene a D. Omului este în sensul acordării cheltuielilor de judecată în măsura în care acestea sunt reale, necesare și au un caracter rezonabil (a se vedea în acest sens hotărârea pronunțată la data de (...) în cauza Costin împotriva R., hotărârea pronunțată la data de (...) în cauza Străin împotriva R.), Curtea Constituțională pronunțându-se în același sens în momentul verificării constituționalității alin.3 al art.274 C.(decizia nr.401/2005). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de către pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr.81/(...) a T. C. Admite recursul declarat de reclamanta I.-S. V.-E. împotriva sentinței civile nr. 81 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că stabilește cuantumul despăgubirilor propuse în favoarea reclamantei la suma de 1.356.382, 20 lei, reprezentând valoarea recalculată acțiuni, respectiv 3.321 lei reprezentând valoarea recalculată certificate provizorii. Obligă pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4400 lei cheltuieli de judecată la fond. Menține restul dispozițiilor sentinței. Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, parțiale. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, azi, (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, ANA I. A. C. A. A. C. GREF., C. B. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 5130/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2500/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
