Decizia civilă nr. 5146/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 5146/R/2012

Ședința publică din data de 19 decembrie 2012

I. constituită din:

PREȘEDINTE:

A.-T. N.

JUDECĂTORI:

M.-C. V.

I.-D. C.

GREFIER:

M.-L. T.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta H. C., recursul declarat de pârâții O. N. prin primar și P. O. N. împotriva deciziei civile nr. 8. din

27 august 2012, pronunțată de T. B.-N., în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul A. A., pe pârâții S. R. - PRIN D. B.-N., S. I., S. E., I. M. M., I. F. R., I.

D. L., C. G., M. R., O. A., SC B. C. S., SC S. P. C. S. N., SC V. S. S., precum și pe lichidatorii SC C. M. UV S. B. - LICHIDATOR AL SC T. SA, SC "L. E." S. B. - LICHIDATOR AL SC "C." S. N., SC "L. E." S. B. - LICHIDATOR AL SC E. S., având ca obiect anulare act.

Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 12decembrie 2012, a cărei încheiere de ședință face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentință civilă nr. 3. pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr.

2094/R/265/2006 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții H.

C. și H. A., împotriva pârâților S. I., S. E., S. R. prin D. G. A F. P. B.-N., O. N.- PRIN P., SC C. M. UV S. B. lichidator judiciar pentru SC „T."; SA N., I. M. M., I. F. R., I. D. L., P. O. N., C. G., M. R., O. A., SC „B. C."; S., SC „S. P. C."; S., SC V. S. S., SC L. E. S. lichidator judiciar pentru SC „C."; S. N. și SC „. S. și în consecință:

S-a dispus rectificarea înscrierii din CF 736 N., nr. top 139, poziția de sub

B12, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate în cotă de 1/1 părți de pe numita I. E. născută Majtheny și reînscrierea conform cotei de 4. părți din cota de 9. părți, cu titlu cumpărare (încheiere cf. 9.) și conform poziției de sub B.6 și reînscrierea dreptului de proprietate a9 - axată pe eroarea asupra obiectului din contractul de vânzare-cumpărare din data de 17 octombrie 1942 anterior acestei operațiuni, respectiv al numitei T. I. asupra cotei de 8. părți, conform poziției de sub B 11, prin reunirea cotelor de coproprietate de sub B.2, 7,

8, 9 - axată pe eroarea asupra obiectului din contractul de vânzare-cumpărare din data de 17 octombrie 1942.

S-au respins ca neîntemeiate petitele de constatare a nulității absolute și rectificare a celorlalte operațiuni de CF și înscrierile subsecvente, inclusiv a proceselor-verbale de licitație publică.

S-a respins ca neîntemeiat petitul de desființare al construcțiilor efectuate de pârâții S. I. și S. E. pe terenul în litigiu.

S-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții D. G. a F. P. B.-N., SC C. S. B. și respectiv SC T. SA N.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de I. F. R. în dosar nr. 616/2003 al J. N. având ca obiect nulitatea ofertei de donație făcută către S. R. și prin raportare la cota de coproprietate a antecesoarei I. E. (L.).

S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți, până la concurența sumei mai mici.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prinacțiunea civilă înregistrată inițial la nr. 3. al J. N. reclamanții H. C. ș.a. i-au chemat în judecată pe pârâții S. I. ș.a. solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună anularea tuturor actelor juridice având ca obiect imobilul teren înscris în CF 736 N. nr. top 139, începând cu anul 1939 și să se dispună rectificarea tuturor operațiunilor de CF cu privire la imobil începând cu înscrierea de sub B 12 din CF 736 N. nr. top 139 și până în prezent.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că toate actele juridice încheiate după anul 1943 având ca obiect imobilul cu datele de identificare anterior redate sunt nevalabile pe considerentul că numita I. E. născută Majtheny s-a intabulat la poziția B 12, în întregime cu acest imobil, deși în realitate nu a cumpărat întreaga suprafață de la numita T. I. soția lui H. V.

În consecință toate actele și operațiunile juridice încheiate ulterior acestui fals au fost apreciate ca nevalabile.

Prin Sentința civilă nr. 1. a J. N. pronunțată în dosarul nr. 3. s-a dispus respingerea ca neîntemeiate a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților D. G. a F. P. B.-N., SC C. B., precum și a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru petitul de constatare a nulității absolute a chitanței fiscale nr. 9. din (...) emisă de CEC N., a C. de moștenitor nr. 3. și a ofertei de donație nr. 5. autentificate de fostul N. de S. J. B. N.

Concomitent prin aceeași hotărâre s-a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții H. A., H. C. și H. A. împotriva pârâților S. I., S. E. și I. F.

R. și SC C. M. UV S. B., ca lichidator pentru SC T. SA N., I. M. M., I. D. M., SC

„S. P. C."; S. N., SC „V. S."; S. N., O. A., SC B. S. N., M. R., Tomuța Dumitru, C. I.

și O. N. - prin primar, în privința actelor juridice și pentru rectificarea operațiunilor de CF prin raportare la nr. top 139 N. din CF 736, încheiate și efectuate până la rămânerea definitivă a SC nr. 1. a J. N. pentru autoritate de lucru judecat. De asemenea s-au respins ca neîntemeiate petitele de constatare a nulității absolute și de rectificare a operațiunilor de CF, având la baza imobilul înscris în CF 736 N., nr. top 139 încheiate și respectiv efectuate după rămânerea definitivă a SC nr. 1. a J. N. De asemenea s-a respins ca tardiv formulat petitul de constatare a nulității absolute, a proceselor verbale de licitație publică nr.

4996/2001 și nr. 5000/2001 și ca neîntemeiat petitul de desființare a construcțiilor edificate de pârâții S. I. și S. E. pe imobilul teren în litigiu.

În privința acțiunii civile formulată de reclamantul I. F. R. în dosar nr.

616/2003 al J. N. conexat în cauză s-a constat nulitatea ofertei efectuată către S.

R. de către defunctul I. O. F. autentificată sub nr. 5. de fostul N. de S. B.-N.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că situația imobilului cu nr. top 139 a fost stabilită prin SC nr. 1. pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. 3356/R/1996, respectiv prin care s-a dispus și respingerea acțiunii privind rectificarea CF 736 N. nr. top 139 ca neîntemeiată, relevându-se că nu există temei de valabilitate a actelor de înstrăinare efectuate în privința imobilului cu același nr. top.

S-a reținut în acest context în temeiul art. 166 Cod procedură civilă că operează autoritatea de lucru judecat cu privire la petitul de constatare a nulității tuturor actelor și operațiunilor juridice cu privire la nr. top 139 din CF 736 N.începând cu anul 1943 și până la rămânerea definitivă a sentinței civile evidențiate, prin respingerea căilor de atac promovate, conform D. civile nr. 1. a T. B.-N. și a D. civile nr. 1. a C. de A. C.

În privința actelor și operațiunilor juridice a căror anulare și modificare s- a solicitat după rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 1. a J. N. s-a reținut pe de o parte prezumția de bună-credință a actualilor proprietari tabulari (și prin raportare la toate dezmembrărilor ulterioare ale nr. top inițial 139) și pe de altă parte elementul accesoriu al acestor petite prin raportare la petitul principal de rectificare a înscrierii de sub B 12 din CF 736 N. ca urmare a nulității contractului de vânzare-cumpărare ce a stat la baza intabulării inițiale în CF. Aceleași considerente de bază s-au reținut și pentru petitul de desființare al construcțiilor edificate de pârâții S. I. și E. pe imobilul teren în litigiu.

Prin Decizia civilă nr. 1. pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a admisapelul declarat de reclamanta H. C. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. 3. și în consecință s-a desființat hotărârea judecătorească și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

În concret s-a apreciat că modul de rezolvare al speței este greșit, iar această concluzie derivă din examinarea comparată a pretențiilor cu care reclamanții au investit judecătoria în prezentul dosar și a raporturilor juridice dezlegate prin sentința invocată - sentința civilă nr. 1. ca atrăgând puterea lucrului judecat. Astfel s-a relevat că dispoziția sentinței civile nr. 1. de respingere a acțiunii de rectificare a fost argumentată prin considerente de faptul că sentința civilă nr. 2. a aceleiași judecătorii nu dispune și asupra nr. top 139, ci doar referitor la parcela de sub nr. 140 (pentru care acțiunea vizată s-a admis), iar un alt titlu nu a fost invocat.

S-a concluzionat astfel că în realitate cea dintâi instanță nu s-a considerat investită cu cercetarea cazurilor de nevalabilitate a înscrisurilor care au stat la baza celorlalte operațiuni din CF 736, începând cu momentul indicat în actualul cadru procesual - anul 1943, dar și ulterior anului 1993 și deci nu s-a dispus asupra altor raporturi juridice.

Prin statuările și îndrumările din decizia de casare, s-a relevat că instanța de trimitere se impune să procedeze la soluționarea pe fond a pretențiilor deduse judecății și în acest scop să administreze probele pe care le va considera utile pentru pronunțarea unei sentințe legale și temeinice și respectiv să pretindă părților orice lămuriri asupra împrejurărilor de fapt și de drept pe care le invocă în susținerea pretențiilor și a apărărilor și pentru fixarea naturii juridice a tuturor capetelor de cerere, a stării de fapt care le susține și a normelor legale aplicabile.

Concomitent s-a menționat că deși restul cererilor din acțiunea introductivă au fost respinse ca neîntemeiate, iar cererea din dosarul conexat a fost admisă, prin reținerea considerentelor prezumției de lucru judecat și a relației de subsecvență dintre acestea și petitul respins ca inadmisibil - o atare argumentare nu mai poate subzista față de dezlegarea de drept din apel, urmând ca în noua judecată să se reaprecieze situația din speță.

Într-o altă ordine de idei, un alt motiv care a condus la desființarea sentinței l-a constituit nemotivarea măsurii de respingere pentru tardivitate a petitului de anulare a proceselor-verbale de licitație publică nr. 4996 și nr. 5000 din anul 2001, nemotivare care echivalează practic cu o necercetare a fondului.

Astfel o simplă invocare a unei dispoziții legale care reglementează un termen în care se poate introduce o cale de atac, împotriva actului contestat nu satisface exigențele art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, fără arătarea momentului de la care începe să curgă termenul și a celui la care s-a împlinitprin raportare la datele concrete ale litigiului și mai ales în lipsa aprecierilor referitoare la calificarea cererii și implicit la incidența textului legal reținut.

Prezentul dosar s-a reînregistrat la Judecătoria Năsăud sub nr. (...), iar laprimul termen de judecată s-au pus în discuție îndrumările din decizia de casare și cu recomandarea pentru reclamanți să-și precizeze clar petitele din acțiunea introductivă.

Pârâții S. I. și S. E. prezenți în instanță la termenul de judecată din data de (...) au depus la dosarul cauzei o întâmpinare fila 35 prin care au solicitat instanței respingerea pretențiilor reclamantei H. C. ca neîntemeiate deoarece nu au un suport juridic, iar eventualele pretenții le-ar putea invoca urmașii lui I. O. F. Mai mult, au reiterat aprecierea din primul ciclu procesual privind prezumția de bună-credință și faptul că imobilele achiziționate în urma licitației publice datorită procedurii de faliment declanșată pentru pârâta SC T. SA reflectă o operațiune de vânzare-cumpărare legală și prin corelare cu obiectul propriu-zis - bunurile imobile cu nr. top aferente 139/1/2/3/1/2/1/a în suprafață de 24,5 mp și respectiv nr. top nr. 139/1/2/3/1/2/1/b din CF 4381 N.

De asemenea și pârâta SC C. M. UV S. a formulat întâmpinare (f. 53-54) prin care a relevat că petitele redate în acțiunea introductivă sunt redactate destul de vag și la general, în sensul că nu se precizează concret documentele care trebuie desființate, încheierile de CF care trebuie rectificate și respectiv înscrierile din CF operate.

S-a subliniat concomitent că nu sunt redate corespunzător motivele de fapt și de drept pentru care se solicită desființarea deciziei nr. 117/(...) a fostului C. P.ular al județului B.-N. prin care s-a acceptat în favoarea statului donația numitului I. O. F., pentru suprafața de 1500 mp, teren înscris în CF 736 N. nr. top 139/1, imobil teren care ulterior a fost transmis în administrarea directă a Biroului Executiv al C.ui P.ular al orașului N. și apoi darea acestui teren fără termen și fără plată în administrarea directă a fostei autobaze ITA N., antecesoarea SC „T."; SA N.

În același sens s-a relevat că nu sunt expuse considerentele de fapt și de drept pentru care se solicită anularea proceselor-verbale de licitație dintre SC T. SA (declarată în stare de faliment prin sentința civilă nr. 1. a T. B.-N.) și soții S. I. și E.

Datorită procedurii de faliment declanșate și pe parcursul derulării acesteia bunurile mobile și imobile (construcții și terenuri) situate în orașul N. proprietatea societății falite au fost valorificate, implicit clădirea autogării și a terenului aferent acesteia către SC „. S., sens în care s-a impus și introducerea în cauză a acestei societăți.

Prin notele scrise depuse la dosar în stadiul de rejudecare (f. 61-66), reclamanta H. C. a redat următoarele pretenții:

- admiterea acțiunii în forma structurată, completată, întregită și motivată;

- să se dispună anularea tuturor titlurilor și actelor juridice care au fost încheiate/întocmite pe numele diferiților proprietari sau detentori asigurând restabilirea situației anterioare acestor acte, respectiv restituirea terenurilor ce au constituit proprietatea socrilor H. V. și I. și a soțului H. I. în suprafață de 3215 mp., înscrise în CF;

- restituirea terenului pe care se află edificate blocurile în intravilan central așa cum a fost inițial la data cumpărării de către familia H.;

- restituirea terenului pe care l-a deținut prin preluarea abuzivă, autogara, liber de construcții;

- restituirea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate;

- acordarea sumelor pe care primăria le-a încasat prin închirierea de chioșcuri pe terenul în litigiu (inițial 5 chioșcuri, ocupate pe parcurs de familia S.), în prezent doar două chioșcuri;

- acordarea de daune morale, în cuantum de 5000 lei, prin raportare la stresul emoțional și consecințele asupra stării de sănătate a reclamantei H. C.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 480 Cod civil, art. 6 din Legea nr.

213/1998 și reglementările din materia Cărții funciare și ulterior s-au redat și dispozițiile art. 953, 954, 955. 956, 960, 961 Cod pr. civilă.

În expunerea de motive din notele scrise și precizările ulterioare (f. 61-66, f. 94-97, f. 123-125, f. 155-157, f. 166-174, f. 175, f. 177, f. 268-271, f. 387-391, f. 398-413, f. 511-512, f. 717-719) reclamanții H. C. și H. A. au relevat că prin cererea de chemare în judecată solicită și revendicarea terenului în suprafață de

3215 mp înscris în CF 736 N. nr. top 139 situat în N. str. G. nr. 3, iar în vederea redobândirii acestui teren au solicitat anularea tuturor actelor juridice abuzive de transfer ale proprietății și prin raportare la nr. top și CF-urile formate prin dezmembrarea terenului în litigiu au solicitat să se dispună și rectificările cuvenite în CF pentru restabilirea situației anterioare.

În istoricul și cronologia modalității de transmitere a imobilului teren cu nr. top 139 din CF 736 N. reclamanții au arătat că în anul 1925 H. V. și soția sa

I. născută T. au cumpărat un teren în suprafață de 3215 mp (terenul din litigiu vizat), iar în anul 1928 aceștia au edificat o construcție pe terenul în cauză, respectiv casă de locuit P + 1 pe care au utilizat-o până la deces, cât și copiii acestora și familiile lor.

În anul 1933 au mai cumpărat un teren în suprafață de 688 mp conform contractului de vânzare cumpărare nr. 167 înscris în CF 2115 N. nr. top 140, situat pe aceeași stradă, de natură pășune și învecinat cu nr. top 138 ce aparține Liceului Silvic N. În privința terenului cu nr. top 139 s-a arătat că pe o porțiune din capăt acesta se învecina cu terenul familiei I. O. F., fiul lui L. născută Maytheny, funcționară la CF din N.

Între anii 1941-1945 antecesoarea H. I. și cei 3 copii ai săi au fost determinați să se refugieze în altă localitate, iar la reîntoarcerea din refugiu și-au reluat posesia asupra terenurilor cu nr. top 139 și 140. Deși H. I. nu se afla în localitate în anul 1942, în CF apare un contract de vânzare-cumpărare intervenit între aceasta și numita L. născută Maytheny, iar în cadrul acestui contract semnătura lui H. I. apare ca „o zgârietură făcută cu penița"; deși știa carte și putea executa personal această semnătură.

În contract imobilul teren apare ca fiind înstrăinat integral, dar în data de

(...) în baza D.ui nr. 440/1967 a trecut de la H. I. la stat pentru construcția de blocuri doar suprafața de 336 mp din nr. top 139, restul de 2.876 mp rămânând proprietarei tabulare.

Această operațiune juridică de expropriere apare consemnată în CF 736 N. la poziția de sub B 13 și respectiva operațiune este consacrată prin actul normativ aferent și materializată în documentele oficiale întocmite de autoritățile locale. Totuși acest aspect și notarea din evidențele de CF denotă că L. născută Maytheny, nu a cumpărat niciodată de la antecesoarea H. I. terenul cu nr. top

139, decât dacă moștenitorii acesteia ar face dovada falsității documentelor de expropriere.

Concomitent s-a relevat că suprafața de teren de 336 mp, obiect al exproprierii a fost înscrisă la poziția B 15 din CF 736 și cu transcrierea în CF

2889 nou înființată în favoarea S. R.. De la numitul I. O. F., descendentul lui L. născută Maytheny a fost luată suprafața de 926 mp din CF 638 N. nr. top 135.

În intervalul temporal 1967-1977 n-a existat niciun act de înstrăinare a terenului între proprietara tabulară și familia I. și niciun vreun act sau fapt de confiscare, expropriere a terenului pentru a intra în proprietatea statului.

În baza D. nr. 688 /(...) a C.ui P.ular J. fără să se specifice titlul în baza căruia deține în administrare terenul, se transferă suprafața de 2900 mp din CF

736 N. nr. top 139/2 pentru construirea autobazei și a căminului de 60 de locuri

(ultima construcție vizată nefiind edificată niciodată). Conform încheierii de cf. nr. 4. la poziția de sub B 16 este trecută o suprafață din nr. top 139/1 proprietatea lui I. O. F. (consemnat eronat ca și O. T.), cu titlu de moștenire legală.

În acest context s-a menționat că prin raportare la amplasarea perimetrală în zona construibilă a orașului, statul a beneficiat din partea pretinsului proprietar I. O. de o ofertă de donație de 1500 mp, din suprafața totală de 2876 mp aferentă nr. top 139/1.

Declarația celui care a donat prin invocarea declarației manuscrise redactată la data de (...) de I. O. F. și depusă inițial în dosarul 3356/R/1996 al J.

N. ca element de probațiune și pe considerentul că, suprafețele de teren din nr. top 139 și 140 nu i-au aparținut niciodată și nici părinților săi, atrage nulitatea acelui contract.

În final se relevă că și anularea celorlalte operațiuni juridice în baza cărora statul încă se mai consideră proprietar asupra terenului din nr. top 139, se impun în scopul înlăturării tuturor erorilor din CF, a fracționărilor terenului și a tuturor atribuirilor prin licitație sau alte mijloace, a mișcărilor din CF.

Pârâții I. F. R. și I. D. L. prin notele de ședință depuse la dosar f. 134-136,au menționat că la data de (...) s-a dispus conexarea la prezentul dosar a dosarului nr. 616/2003 al J. N., care are ca obiect constatarea nulității ofertei de donație a imobilului teren înscris în CF 736 N. nr. top 139/1 în suprafață totală de 2786 mp.

În considerente s-a relevat că practic soluția dispusă în privința acestei oferte de donație, pronunțată prin intermediul sentinței civile nr.1735/2003 le este favorabilă, dar totuși datorită excepției de conexitate se află în situația de a nu deține posesia și proprietatea terenului care a constituit obiectul donației anulate.

S-a apreciat că în speță este utilă disjungerea acțiunii civile ce constituie obiectul dosarului nr. 616/2003 al J. N. în conformitate cu prevederile art. 165

Cod procedură civilă.

S-au invocat ca și argumente în sprijinul acestei soluții numărul mare de părți din dosarul instrumentat, modalitatea de îndeplinire a actelor procedurale și de administrare a probatoriului, istoricul stufos al acestui dosar.

Analizând această solicitare și prin reținerea și a argumentelor expuse în contradictoriu s-a apreciat de către instanță că se impune respingerea acestei cereri de disjungere, deoarece între cele două acțiuni există o strânsă legătură și prin raportare la numărul top inițial, dezmembrările aferente și succesiunea de operațiuni juridice privind imobilul cu nr. top. 139 și pentru evitarea pronunțării unor soluții contradictorii.

Conform recomandării lichidatorului judiciar SC C. M. UV S. s-a pus în discuție și s-a procedat la introducerea în cauză și a deținătorului actual al terenului și construcției ce au aparținut autogării, respectiv SC „. S. și pentru opozabilitate și în circumstanțele în care această societate a adjudecat imobilele în discuție.

La dosarul cauzei s-a formulat și o cerere de intervenție în interesul părților

S. V. născută H. și Căianu Mircea (fiul lui H. V. decedată) prin mandatara cuprocură P. T. E. și pe considerentul că reclamanții din prezentul dosar i-au înlăturat de la moștenirea legală pe cei doi comoștenitori.

În acest scop s-a relevat că masa succesorală rămasă după defuncta H. I. trebuie să cuprindă și vocația succesorală legală a tuturor moștenitorilor legali și să excludă ipoteza de înlăturare de la moștenire a celor doi succesori ai defunctei H. V..

Astfel cei doi descendenți direcți ai defunctei H. I. sunt H. V. (fiică) și H. I. (fiu) ambii în prezent decedați (cel de-al treilea fiu H. A. fiind predecedat la data de (...)).

Conform actelor de stare civilă atașate și din certificatul de moștenitor nr.

17/(...) s-a reținut că defunctul H. I. are ca moștenitori legali pe H. C. - soție, H.

V. A. - fiu și H. A. - fiică.

În cererea de intervenție formulată s-a susținut că vocație succesorală legală are numita S. V. născută H. și care potrivit certificatului de naștere atașat este fiica lui H. I. și H. E. (probabil o primă căsătorie).

În acest context s-a susținut că atât numita S. V. născută H. cât și

Căianu Mircea care au vocație succesorală legală prin raportare la cele două ramuri ale descendenților direcți evidențiați după defuncta H. I., au un interes patrimonial în intervenția din prezenta cauză care vizează bunuri imobile deținute de antecesoarea bunică.

Pârâta SC „C."; S. N. - societate aflată în lichidare pentru care s-a citat și lichidatorul judiciar SC L. E. S. B., pe parcursul soluționării cauzei și conform sentinței nr. 167/2006 a fost dizolvată.

Totuși prin prisma demersurilor efectuate de către instanță, și din adresa

și informațiile furnizate de ORC (f. 903) a rezultat că aceasta deși figurează cu mențiunea de firmă în lichidare nu a fost radiată din evidențele acestui registru. În acest context în speță s-a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei societăți.

Analizând actele dosarului instanța de fond în rejudecarea cauzei areținut următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18 august 1925 și autentificat sub nr. 5., defuncții H. V. și soția H. I. născută T. au cumpărat împreună cota de coproprietate din imobilul teren înscris în CF 736 N. nr. top.

139 de la numitul M. L. în calitate de vânzător și cu consimțământul celorlalți descendenți ai soției D. C.

Din coala evolutivă de CF și mențiunile efectuate având ca premisă nr. top. inițial 139 se observă următoarele operațiuni:

 poziția de sub B.1 M. L. cu cota de 3/4 părți cu titlu de cumpărare șiconform încheierilor de cf. 2. și respectiv 1.

 poziția de sub B.2 soția D. C. cu cota de 1/4 părți cu titlu de cumpărareconform încheierii de cf. 2.

 poziția de sub B.3,4 soții H. V. și T. I. împreună cu cota de ¾ părți, transcrisă de la poziția de sub B.1 cu titlu de cumpărare, conform încheierii de cf. 5.

 poziția de sub B.6 I. E. cu cota de 4. părți prin transcriere și adnotarea efectuată la pozițiile de sub B.3,4 din porțiunea cotei totale de 9. părți cu titlu de cumpărare conform încheierii de cf. 9.

 pozițiile de sub B.7,8, 9 figurează prin raportare la cota de ½ părți din cota totală de 5. părți și aferentă poziției de proprietate după B.3 și prin raportare la decesul lui H. V. pe numiții H. A., H. V., H. I. - toți minori și descendenți direcți după H. V.;

 poziția de sub B.- T. I. cu titlu cumpărare și posesie faptică conformîncheierii de cf. 2., asupra porțiunilor de sub B.2,7,8,9;

 poziția de sub B. potrivit căreia I. Lenka născută Majtheny apare ca proprietară în întregime cu titlu de cumpărare conform încheierii de Cf. 2.

Verificând logica operațiunilor efectuate în coala de CF, toate consemnările și operațiunile succesive sunt coerente până la poziția de sub B., potrivit căreia T. I. soția lui H. V. reunind pozițiile de sub B.2 (3. părți ale numitei D. C.), pozițiile de sub B.7,8,9 (cota de ½ părți din cota totală de 5. părți care figura pe def. H. V.) și cu însumarea și a cotei proprii de ½ părți din 5. părți rezultă în final că H. I. născută T. deținea cota totală de 8. părți, care reprezintă din întreg imobilul în discuție - cota de 2/3 părți.

De asemenea apare plauzibilă și mențiunea privind înstrăinarea de către cei doi soți H. V. și I. a cotei de 4. părți în favoarea lui I. E. și care conform acelorași mențiuni din coala evolutivă deținea practic cota de 1/3 părți din întreg imobilul în suprafață totală de 893 stânjeni.

Conform traducerii din limba maghiară în limba română a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17 octombrie 1942 s-a reținut că respectiva operațiune de înstrăinare viza cota de 2/3 de sub B.4 din suprafața totală de 893 stânjeni și potrivit căreia I. E. ar fi cumpărat de la T. I. prin martorul A. M.

Din ordinea cronologică expusă și potrivit deducției logice și calculului aferent cotelor de coproprietate evidențiate și prin notările succesive din CF vânzătoarea T. I. ar fi putut înstrăina cota de ½ părți din cota totală de 5. părți din întreg imobilul cu nr. top. 139 și care rezultă pentru poziția de sub B.4.

I. de fond a constatat că în acest context deficiențele sesizate pentru contractul de vânzare-cumpărare din data de 17 octombrie 1942, rezidă pe de o parte în obiectul propriu-zis al contractului, cota de coproprietate aferentă deținută conform notărilor de CF de către vânzătoarea T. I. precum și incertitudinea privind așa zisa semnătură a vânzătoarei pentru care la rubrica aferentă este consemnat numele proprietarei tabulare T. I. cu continuarea numelui martorei A. M. și redarea unei amprente digitale.

Mai mult, nu se poate efectua o verificare a semnăturii propriu-zise a numitei H. I. născută T., deoarece și în contractul de vânzare cumpărare din data de (...) în care figurează ca și vânzători ambii soți H. V. și H. I. născută T. se regăsește doar semnătura personală a lui H. V., iar la poziția soției apare pentru H. I. născută T. doar semnătura avocatului I. Ș. și mențiunea ca această vânzătoare semnează prin avocat.

De asemenea cu acel prilej și conform schiței atașate, teritoriul cuprins sub nr. top. nou 139/1 din întinderea de 298 stânjeni s-a transmis în favoarea cumpărătoarei E. I. născută Majtheny, iar teritoriul de sub nr. top. nou 139/2 cu întinderea de 595 stânjeni a rămas pe proprietarii tabulari vânzători H. V. și I.

Deși reclamanta H. C. prin toate notele scrise a invocat același aspect care vizează nesemnarea contractului din 17 octombrie 1942 de către soacra sa H. I. și imposibilitatea obiectivă de întocmire a acestui contract în perioada de timp evidențiată - 1942 pe considerentul că în intervalul temporal cuprins între

1941-1944 a fost refugiată împreună cu cei trei minori și a revenit doar în cursul anului 1945, practic aceste expuneri pot fi reținute ca și deducții simple. Prin corelare însă și cu întreg ansamblul probatoriu instanța a concluzionat că acest contract din data de 17 octombrie 1942 în mod cert conține o eroare asupra obiectului contractului prin cota de coproprietate evidențiată pentru poziția de sub B.4 a vânzătoarei T. I.

De asemenea nici o mențiune de la poziția de sub B. 12 nu evidențiază modalitatea în care I. E. a dobândit dreptul de proprietate consemnat înîntregime asupra imobilului din litigiu. Totuși explicația plauzibilă pentru această consemnare ar consta practic în reunirea înscrierii operate în baza contractului de vânzare-cumpărare din 17 octombrie 1942 cu cota de coproprietate de 4. părți de la poziția de sub B.6.

Dacă în acest context s-ar fi înstrăinat cota de 2/3 părți evidențiată pentru

T. I. prin însumarea cu cota proprie de 1/3 părți aferentă poziției de sub B.6, atunci rezultatul rezidă în dobândirea dreptului de proprietate conform consemnării „în întregime"; asupra imobilului din litigiu. (nr. top. 139). Prin prisma raționamentului anterior expus și a erorii asupra cotei de coproprietate și înscrierea din CF implicit preia această eroare care apoi s-a propagat asupra înscrierilor ulterioare.

Sunt plauzibile pentru raționamentul adoptat și celelalte susțineri invocate de către reclamanta H. C. privind Decretele de expropriere și suprafețele de teren afectate pentru construirea autobazei și a prezumatului cămin de 60 de locuri (care în final nu a mai fost edificat) iar aceste înscrisuri au vizat numărul top. 139 și suprafețele aferente care au fost preluate de la proprietara și posesoarea faptică H. I. În contextul în care aceasta ar fi înstrăinat întreaga cotă deținută, iar I. E. ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil nu ar fi prezentat relevanță acceptul solicitat și consemnarea în cadrul actelor de expropriere privind preluarea pentru cauză de utilitate publică a acestor suprafețe de la H. I. născută T..

Pe de altă parte instanța de fond a reținut că și declarația manuală redactată de către I. O. F. la data de (...), și cu valență de întâmpinare prin care relevă că nu are nici o pretenție și nu revendică nimic din suprafețele nr. top. 139 și 140, deoarece nu i-au aparținut niciodată și nici părinților săi chiar dacă în CF au figurat cu o suprafață intabulată eronat și care confirmă parțial susținerile reclamantei.

Concomitent, prin același înscris, numitul I. O. F. explică și modalitatea de transmitere a unor parcele de 340 mp. și respectiv 262 mp. prin cumpărarea de către părinții săi naturali la data de 20 iunie 1938 și respectiv 26 noiembrie

1943 cu evidențierea faptului că această suprafață totală de 602 mp. făcea parte din parcela cu nr. top. 139 și care totaliza o suprafață de 3215 mp. În consecință familiei H. i-a rămas din parcela cu nr. top. 139 o suprafață de 2613 mp. din care a constituit obiectul exproprierilor suprafața de 2137 mp., rămânând un rest de suprafață de 476 mp. pe care se regăsește o casă de locuit.

Prin prisma stării de fapt expusă, a raționamentului redat instanța a apreciat că se impune rectificarea înscrierii din CF 736 N., nr. top 139, poziția de sub B., în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate în cotă de 1/1 părți de pe numita I. E. născută Majtheny și reînscrierea conform cotei de 4. părți din cota de 9. părți, cu titlu cumpărare (încheiere cf. 9.) și conform poziției de sub B.6 și reînscrierea dreptului de proprietate anterior acestei operațiuni, respectiv al numitei T. I. asupra cotei de 8. părți, conform poziției de sub B 11, prin reunirea cotelor de coproprietate de sub B.2, 7, 8, 9.( + însumarea aferentă cotei proprii de sub B.4), astfel încât s-a reținut eroarea de intabulare și care s-a operat în frauda antecesorilor reclamanților.

Pentru celelalte petite care vizează constatarea nulității absolute și rectificarea celorlalte operațiuni de CF și înscrierile subsecvente, instanța a apreciat că nu poate fi reținut principiul accesorium sequitur principale și nici efectele de bază ale nulității privind repunerea în situația anterioară și anulările tuturor actelor juridice subsecvente pe considerentul că reclamanții nu au redat concret elementul de nevalabilitate al actelor de înstrăinare efectuate pentru dezmembrările aferente nr. top. 139 și nici o distincție privind motivul de nulitateabsolută sau relativă, totală sau parțială care poate fi reținut pentru fiecare act în parte.

În acest context s-a reținut și faptul că pentru actualii proprietari operează prezumția de bună-credință în momentul contractării și respectiv al achiziționării diverselor suprafețe de teren aferente dezmembrărilor nr. top. 139.

Pentru aceste înscrieri operate din cartea funciară conform ultimelor precizări ale reclamanților (f. 388-391) se vizează următoarele:

 adeverința nr. 986/(...) a C.ui P.ular al orașului N.

 chitanța nr. 9./(...) reprezentând taxă de intabulare;

 donația numitului I. F. din data de (...), înregistrată cu numărul

450/(...) la N.

 încheierea notarială nr. 0902/1978;

 actul de donație autentificat sub nr. 519/(...);

 decizia nr. 117/1978 a C.ui P.ular al orașului N.

 adresa nr. 031/(...) a C.itentului Executiv al Sfatului P.ular Raional N.

 decizia nr. 688/(...) emisă de C. popular al Județului B.-N.

 decizia nr. 81/(...) a C.ui Executiv a Județului B.-N.

 adeverința nr. 986/(...) a C.ui P.ular N.

 încheierea notarială nr. 45/(...);

 încheierea notarială autentificată nr. 5.;

 decizia nr. 177/(...) C.ui P.ular N.

 ordinul nr. 3/(...) a Prefecturii BN;

 proces verbal de licitație nr. 4996/(...);

 proces verbal de licitație nr. 5.

 încheierea de autentificare nr. 8.

 adeverința nr. 2280/(...);

 încheierea nr. 1480/(...);

 adeverința nr. 1758/(...) a C.ui N.

 adeverința nr. 3127/(...) a C.ui N.

 încheierea nr. 3479/(...);

De asemenea pentru petitul ce vizează desființarea construcțiilor edificate de pârâții S. I. și E. pe terenul din litigiu, instanța a reține aceeași prezumție de bună-credință și pe considerentul că din momentul achiziționării prin adjudecare la licitație publică s-au considerat proprietari de drept ai imobilului teren pe care s-au realizat construcțiile, iar în speță nu s-a dispus cu privire la anularea actelor subsecvente pentru considerentele anterior redate.

În privința excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții D. G. a F. P. B.-N., SC C. S. B. și respectiv SC T. SA N., instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, deoarece se impunea chemarea lor în judecată prin raportare la situația actualilor deținători ale suprafețelor aferente dezmembrărilor nr. top. inițial 139 și notărilor operate în CF pentru opozabilitate, cât și pe considerentul corespondenței reclamate de o atare excepție și care trebuie să subziste între persoana care are calitatea de subiect pasiv și persona care poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății.

În privința acțiunii civile conexată la prezentul dosar, ce constituie obiectul dosarului nr. 616/2003 al J. N. și care vizează nulitatea ofertei de donație efectuată către S. R. de către defunctul I. O. F. antecesorul reclamantului I. F. R. și a lui I. D. L. și prin raportare la cota de coproprietate a antecesoarei I. E. (L.), conform rectificării dispuse prin petitul principal s-a apreciat că se impune respingerea ca neîntemeiată a acesteia.

Astfel deși oferta de donație vizează practic suprafața de 1500 mp. din imobilul teren înscris în CF 736 cu nr. top. 139/1, prin raportare la cota decoproprietate reținută pentru antecesoarea I. E. de 1/3 părți din suprafața totală de 3215 mp. și constând din 1071 mp. s-a apreciat că nu există corespondență, astfel încât nu se circumscrie dispozițiilor legale invocate - art. 2 alin. 1 lit. „c"; din Legea 10/2001, chiar dacă pentru aceste donații conform actului normativ invocat funcționează preluarea abuzivă a imobilelor din perioada regimului comunist.

Mai mult, conform declarației manuale redactată de către I. O. F. la data de (...), și cu valență de întâmpinare s-a relevat că acesta nu are nici o pretenție și nu revendică nimic din suprafețele nr. top. 139 și 140, deoarece nu i-au aparținut niciodată și nici părinților săi chiar dacă în CF au figurat cu o suprafață intabulată.

Menționează că celelalte expuneri de pretenții redate (despăgubiri, daune morale, revendicare ș.a.) în toate precizările formulate de către reclamanta H. C. exced cadrului procesual inițial conturat în primul stadiu, astfel încât instanța s- a axat doar pe limitele vizate prin decizia de casare și în contextul ciclului procesual de rejudecare.

Raportat la cererea de intervenție în interes propriu formulată de numita P. T. E. în cursul soluționării acestei cauze, instanța s-a pronunțat prin încheiere de ședință în sensul respingerii încuviințării în principiu a cererii de intervenție pe considerentul că nu are nicio legătură cu litigiul dedus judecății, cu obiectul cauzei și se poate soluționa într-un cadru procesual distinct și nu s-au prezentat argumentele și interesul pentru această intervenție și ipoteza expusă de înlăturare a comoștenitorilor Căianu Mircea și S. V. născută H. de la succesiunea antecesorilor și prin corelare cu dispozițiile art. 49 și urm Cod pr. civilă.

În baza dispozițiilor art. 274, art. 276 și 277 Cod pr. civilă reținând și cheltuielile de judecată pretinse în primul stadiu procesual precum și soluția de admitere în parte a acțiunii dispusă prin prezenta hotărâre instanța a apreciat că se impune compensarea cheltuielilor de judecată efectuată de părți până la concurența sumei mai mici, și care rezidă în cuantumul de 400 lei reținut pentru reclamanta H. C. și respectiv pentru pârâții S. I. și E. (acordate în primul stadiu procesual) și care reprezintă pentru fiecare parte, contravaloare onorariu avocat.

Subliniază că nu s-au acordat cheltuielile de transport pretinse de către reclamanta H. C. pe ruta N. - B. - C. - B., deoarece notele scrise nu evidențiază coerent deplasările, scopul, suprapunerea pe termenele de judecată acordate fie la instanța de fond, fie la instanțele de control judiciar și reflectă o perioadă de timp anterioară litigiului dedus judecății respectiv începând din anul 1998.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal reclamanta

H. C., Ministerul Finanțelor Publice, pârâtul O. N.

La termenul de judecată din data de (...), după punerea în mod prealabil îndiscuția părților, tribunalul a recalificat calea de atac ca fiind apelul, raportat la valoarea terenului revendicat și având în vedere faptul că în primul ciclu procesual calea de atac a fost apelul și ulterior recursul, nu doar recurs.

Prin decizia nr. 8. din 27 august 2012, pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...) a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de pârâtul S. R. prin D. G. A F. P. B.-N., împotriva sentinței civile nr. 3109/(...) pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. (...).

S-au admis în parte apelurile declarate de reclamanta H. C. și de pârâtul O.

N.-PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 3109/(...) pronunțată de Judecătoria

Năsăud în dosarul nr. (...), care a fost modificată în parte, în sensul că:

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții H. C. și H. A., împotriva pârâților S. I., S. E., S. R. prin D. G. A F. P. B.-N.,O. N.-PRIN P., lichidator judiciar pentru SC „T."; SA N., I. M. M., I. F. R., I. D. L. P. O. N., C. G.,

M. R., O. A., SC „B. C."; S., SC „S. P. C."; S., SC V. S. S., SC L. E. S. lichidator judiciar pentru SC „C."; S. N. și SC „. S. și în consecință:

S-a dispus rectificarea înscrierii din CF 736 N., nr. top 139, poziția de sub

B12, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate în cotă de 1/1 părți de pe numita I. E. născută Majtheny și înscrierea conform cotei de 1., cu titlu cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare din 17 octombrie 1942 și însumarea cotei de sub B6 și se dispune totodată reînscrierea dreptului de proprietate în cotă de 1. în favoarea numitei T. I., conform poziției de sub B 11, prin reunirea cotelor de coproprietate de sub B.2, 7, 8, 9 și scăderea porțiunii înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 17 octombrie 1942.

S-a dispus anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 3. eliberat de N. de stat al raionului N. după defuncta Maithenyi E. (căsătorită I.) în favoarea lui I. O. T., în sensul că se include în moștenire doar 1. părți din imobilul nr. top

139 din CF nr. 736 N.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru a pronunța această decizie, T. a reținută că motivul de apel invocat de pârâtul apelant privind lipsa calității de reprezentant a M. F. P. pentru S. R., tribunalul nu l-a găsit întemeiat pentru că în cartea funciară S. R. este înscris ca proprietar tabular asupra unei porțiuni de teren din cel revendicat (top

139/1/2/3/1/2/1/c/1 cu suprafață de 810,4 mp), ce face obiectul litigiului, situație în care în mod evident și obligatoriu acesta trebuia să fie citat în cauză pentru ca hotărârea judecătorească să poată produce efecte juridice și față de acesta, caz în care acesta are legitimitate procesuală pasivă, fiind parte în raportul juridic de drept material dedus judecății ce viza dreptul tabular înscris pe numele apelantului pârât. Nu în ultimul rând se solicită anularea decretelor de expropriere prin care părți din terenul revendicat au fost trecute în mod succesiv în proprietatea S. R..

T. a apreciat că S. R. trebuie reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice nu doar în raporturile juridice fiscale, ci în toate cazurile în care participă în proces în nume propriu, în condițiile art. 25 din D. 31/1954, cu excepția cazurilor în care legea specială prevede altfel. Ori nu există nici o dispoziție legală derogatorie care să nu impună citarea în calitate de parte a S. R., atunci când acesta este înscris proprietar tabular, în litigiile ce au ca obiect drepturi reale ce fac obiectul intabulării, cum e cazul de față.

A.ur ile decl ar ate de recl aman ta H. C. ș i de p âr âtul O. N. pr in P.privesc fondul cauzei, respectiv solicitările de anulare a contractelor și actelor care au stat la baza intabulării, de rectificare a înscrierilor de carte funciară și implicit revendicarea imobilului.

T. a constatat că statuările instanței de fond sunt corecte doar în parte, din actele și lucrările dosarului rezultând următoarea stare de fapt:

Așa cum a rezultat din extrasul de carte funciară nr. 736 N. (fila 10 - dosar de fond inițial) imobilul teren de sub top nr. 139 are o suprafață de 3.125 mp. În anul 1879 au fost intabulați ca și proprietari pe această porțiune de teren M. L. cu titlu de cumpărare pentru ¾ părți, iar soția acestuia D. C. pentru ¼ părți.

La data de (...) s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare (fila 11 dosar de fond inițial) între M. L. în calitate de vânzător și H. V. și soția T. I., în calitate de cumpărători privind cota de proprietate din imobilul teren înscris în CF 736 N. nr. top 139, iar acest contract a fost înscris în cartea funciară respectivă la pozițiile B.3-4 prin încheierea nr. 5., H. V. și soția T. I. fiind trecuți proprietari împreună asupra cotei de ¾ părți.

Următorul act încheiat cu privire la acest teren îl reprezintă contractul de vânzare cumpărare, prin care H. V. și soția H. I., născută T. (prin avocat) înstrăinează la data de 20 iunie 1933 cumpărătoarei E. I., născută Majtenyi din suprafața de ¾ (9.) părți, cota parte de 4. părți, acest contract fiind operat în cartea funciară prin încheierea nr. 9..

Astfel soții H. V. și H. I., născută T. au rămas cu cota de 5. părți, referitor la care se înscriu în anul 1941 minorii H. A., H. V. și H. I. cu titlul de moștenire după H. V. (înscrieri de sub B 7-B 9), fără a se arăta expres cota parte moștenită.

Urmează poziția B 11 operată în baza încheierii nr. 2., pentru care nu există acte justificatoare depuse la dosarul cauzei, dar nefiind un aspect contestat de vreuna dintre părți, nu s-au efectuat probe suplimentare. În CF 736

N. la poziția B 11 rezultă că H. (T.) I. prin cumpărare și posesiune faptică însumează dreptul de proprietate asupra cotelor părți trecute sub B 2, 7, 8, 9, respectiv ¼ părți aparținând lui D. C., precum și cotele părți ale copiilor săi ca urmare a moștenirii după defunctul H. V. (în total ½ din 5. rămasă), la care s-ar mai adăuga desigur cota parte cu care era deja înscrisă în CF 736 sub B 4, respectiv , ½ din 5.. În CF 736 N. nu se operează calculele, dar tribunalul însumând cotele părți reține că T. I. apare ca și proprietar a cotei totale de 8., diferența de 4. fiind trecută sub B 6 pe numele lui I. E.

Reclamanta-. H. C. a contestat de fapt doar operațiunile de înscriere în cartea funciară de sub B12 și următoarele, apreciind că, contractul de vânzare- cumpărare prin care s-a intabulat I. L. asupra întregii suprafețe de teren, este lovit de nulitate pe considerentul că semnătura de pe acest contract nu îi aparține lui T. I.

Acest contract de vânzare cumpărare a fost încheiat la data de 17 octombrie 1942 între T. I. în calitate de vânzătoare și I. E. (L.) în calitate de cumpărătoare. C. se află depus la dosarul cauzei în limba maghiară (f. 143 dosar inițial) și în traducere (f. 418), iar instanța de fond a reținut nulitatea actului (fără a se pronunța însă expres în acest sens în dispozitiv), pe de o parte raportat la faptul că există un dubiu cu privire la semnătura vânzătoarei, iar pe de altă parte ar exista o eroare asupra obiectului contractului. Această soluție în opinia tribunalului este greșită.

Potrivit art. 1169 cod civil (în vigoare la momentul declanșării procesului) cel care face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească, deci sarcina probei revine celui care face o afirmație. În cazul unui înscris defăimat ca și fals, se va recurge la procedura verificării de scripte sau la procedura falsului, după caz, dar în acest sens este imperios necesar să fie prezentate alte înscrisuri care să fi provenit de la partea a cărei semnătură este contestată.

Rezultă că în situația de față reclamanții H. C. și H. A. aveau obligația să demonstreze că antecesoarea lor, H. (T.) I. nu a semnat acest contract de vânzare- cumpărare. R. au invocat în acest sens în primul rând faptul că în perioada respectivă H. (T.) I. împreună cu copiii ei nu se aflau în localitate, întrucât s-ar fi refugiat în Arad între anii 1941-1944. P. solicitate și administrate pentru reclamanți în prezenta cauză nu sunt de natură a demonstra faptul că la data de

17 octombrie 1942 vânzătoarea nu se afla în localitatea N. pentru încheierea contractului.

S-a mai invocat faptul că în dreptul semnăturii vânzătoarei apare doar o amprentă digitală și numele martorei A. M., deși H. (T.) I. știa să scrie și nu ar fi existat nici un motiv pentru însușirea contractului în forma existentă. După cum a reținut și instanța de fond, reclamanții nu au prezentat acte pentru a putea fi comparate semnăturile, astfel încât trebuie presupus că acest contract a fost valabil încheiat între părți.

I. de fond a reținut însă eroarea obstacol ca și cauză de nulitate a contractului, deși nici una dintre părți nu a invocat acest aspect, fiind însă vorba de o cauză de nulitate absolută, instanța avea dreptul de a o invoca din oficiu și de a se pronunța asupra ei.

În cazul erorii obstacol, falsa reprezentare cade fie asupra naturii actului juridic ce se încheie, fie asupra identității fizice a obiectului, în sensul că una dintre părți crede că tratează cu privire la un anumit bun, iar cealaltă parte are în vedere un alt bun.

T. a constatat că nu există nici o eroare obstacol care să afecteze contractul, nu s-a demonstrat că părțile contractante s-ar fi aflat în eroare cu privire la obiectul contractului, respectiv dacă contractul privește cota parte de 8. din imobil sau doar 2/3 părți din cota de sub B 4. Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare rezultă fără nici un dubiu că părțile au convenit vânzarea de către H. (T.) I. către I. E. (L.) doar a cotei părți de 2/3 din suprafața ce i-a revenit vânzătoarei conform mențiunilor de sub B4, respectiv jumătate din 5., respectiv

5., efectuând calculele rezultă că s-a vândut din imobilul întreg cota parte de 5..

Nu există nici un fel de elemente în dosarul cauzei din care să rezulte faptul că părțile s-ar fi aflat în eroare la momentul perfectării contractului, eroarea sau mai precis formulat „greșeala"; a intervenit la intabularea acestui contract, întrucât în baza acestui act s-a procedat la înscrierea în CF nr. 736 N. la poziția B12 a numitei I. E. (L.) ca unică proprietară a întregului imobil top 139 prin însumarea propriei cote de 4. cu ce avea H. (T.) I., deși este evident că înstrăinarea a vizat doar cota parte de 5..

Față de cele arătate mai sus, tribunalul a apreciat că nu se poate pronunța nulitatea contractului mai sus analizat. Aspectul invocat de reclamanți că prin decret de expropriere nr. 440 în anul 1967 al C.ui de S. al R. S. R., s-a preluat o porțiune 336 mp de teren de la H. I. (fila 426 dosar inițial) nu poate fi dovedit faptul că nu a existat nici o vânzare.

Nu are relevanță în cauză nici declarația lui I. O. F. din data de (...) prin care acesta susține că nr. top 139 nu le-a aparținut părinților săi, această poziție fiind contrazisă de existența celor două contracte pe numele lui I. E. (L.), mama acestuia, iar primul contract nici nu a fost contestat de către reclamanți. E. evident că familia I. a deținut parte din terenul de sub nr. top 139, chiar dacă a existat o greșeală cu ocazia intabulării terenului în întregime pe I. E. (L.). De altfel din actele dosarului s-a putut observa că în perioada 1998-2001 reclamanta H. C. a fost împuternicită de I. O. F. de a efectua toate demersurile necesare pentru a obține retrocedarea imobilului înscris în CF 736 nr. top 139 sau eventuale despăgubiri pentru acest imobil, sens în care relevante au fost cererile de la filele

33-40 din dosarul inițial, doar ulterior, la data de (...) reclamanta H. C. a contestat dreptul de proprietate al familiei I. asupra imobilului, susținând că toate cererile adresat instituțiilor abilitate au fost formulate în nume propriu (f.

41 dosar inițial), iar în luna noiembrie 2002 a fost declanșat prezentul proces.

Față de greșeala survenită la operarea înscrierii în cartea funciară, tribunalul a apreciat că se impune rectificarea înscrierii din CF 736 N., nr. top

139, poziția de sub B12, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate în cotă de 1/1 părți de pe numita I. E. născută Majtheny și înscrierea conform cotei de 1., cu titlu cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare din 17 octombrie 1942 și însumarea cotei de sub B6 și s-a dispus totodată reînscrierea dreptului de proprietate în cotă de 1. în favoarea numitei H. (T.) I., conform poziției de sub B 11, prin reunirea cotelor de coproprietate de sub B 2, 7, 8, 9 și scăderea porțiunii înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare din data de

17 octombrie 1942.

În ceea ce privește nulitatea actelor subsecvente, reclamanta a invocat principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial (resolute iure dantis, resolvitur ius accipientis), care prevede că, dacă prin anularea actului juridic inițial se desființează dreptul transmițătorului din actul subsecvent (și care a fost dobânditor al unui drept în actul juridic inițial), înseamnă că acesta a transmis un drept pe care nu îl avea, deci nici subdobânditorul nu putea deveni titularul acestui drept.

După cum s-a putut observa, în cauză tribunalul modifică soluția instanței de fond, în sensul că nu se reține nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din data de 17 octombrie 1942, astfel încât nu se mai impune analizarea incidenței acestui principiu raportat la contractul amintit.

T. a reținut însă că la decesul unei persoane fizice patrimoniul ei se transmite asupra moștenitorilor legali sau testamentari, transmisiunea având ca obiect în principiu numai drepturile și obligațiile defunctului cu conținut patrimonial. Având în vedere că prin moștenire nu se pot transmite mai multe drepturi decât erau în patrimoniul defunctului, se impune anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 3. eliberat de N. de stat al raionului N. după defuncta Maithenyi E. (căsătorită I.) în favoarea lui I. O. T., în sensul că se include în moștenire doar 1. părți din imobilul nr. top 139 din CF nr. 736 N.

Anularea parțială a certificatului de moștenitor nu atrage automat și anularea decretelor de expropriere, actului de donație către S. R., sau a actelor de privatizare și de vânzare a diferitelor porțiuni din teren (aceste acte fiind enumerate de instanța de fond în cuprinsul hotărârii atacate). Aceste operațiuni juridice s-au bazat pe operațiunile de carte funciară existente la momentul respectiv, conform cărora unic proprietar al imobilului a fost I. O. T. și ulterior S. R., iar actele de expropriere nu pot fi anulate doar ca urmare a principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial.

Desigur că reclamanții își pot valorifica dreptul de a solicita despăgubiri pentru cota parte de 1. părți, conform Legii nr. 10/2001, P. O. N. confirmând instanței faptul că reclamanta a formulat cerere în acest sens (fila 368 dosar rejudecare).

T. a apreciat că soluția instanței de fond privind acordarea sumelor încasate de Primăria Năsăud prin închirierea de chioșcuri pe terenul vizat, daunele morale ca urmare a îmbolnăvirii reclamantei, demolarea construcțiilor, a fost corectă, în sensul că reclamanta-apelantă a formulat aceste solicitări prin diferitele precizări ale acțiunii doar cu ocazia rejudecării cauzei, ele excedând limitelor stabilite din decizia de casare nr. 1. pronunțată de T. B.-N., prin care s-a dispus rejudecarea dosarului.

Față de modalitatea de soluționare a prezentei cauze, raportat la cheltuielile efectuate în diferitele cicluri procesuale de către părți, tribunalul a apreciat că este justificată soluția compensării cheltuielilor de judecată efectuate de părți.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta H. C. cât șipârâții O. N. prin primar și P. O. N.

Pârâții O. N. prin primar și P. O. N. au solicitat în baza art. 312 Cod proc.civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul:

- admiterii în întregime a apelului declarat de O. N. și de P. orașului N. și prin urmare respingerea acțiunii civile;

- respingerii apelului și a acțiunii civile formulate de reclamanții H. C. și H.

- în baza art. 274 Cod procedură civilă obligarea intimaților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.

Învederează instanței că hotărârea recurată este nelegală, motiv de casare prevăzute de art. 304, pct. 6, pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului, acești recurenți au arătat că:

- prin cererea de chemare în judecată și prin precizările ulterioare, reclamanta H. C. a solicitat, printre altele, rectificarea înscrierii în C., întrucât contractul de vânzare-cumpărare, din data de (...), a fost falsificat de către cumpărătoarea I. E., născută Majtheny, la vremea respectivă funcționară la C., respectiv că antecesoarea acesteia, T. I. nu a participat la încheierea contractului anterior menționat, iar instanța de fond și-a motivat soluția de rectificarea înscrierilor în C., (radiere și reînscriere) pe eroarea asupra obiectului contractului de vânzare-cumpărare, pronunțându-se astfel, asupra ceea ce nu s-a cerut;

- înscrierea cotei de 8. părți, în favoarea lui T. I., care ar reprezenta 2143 mp., nu ar fi posibilă nici în cazul în care instanța ar aprecia că, prin contractul de vânzare-cumpărare, din data de 17.(...), ar fi fost înstrăinată cota de 2/3 părți din suprafața deținută de T. I., de sub B4 și nu din întreg imobilul, întrucât, în acest caz, prin însumarea suprafeței rezultate de 536 mp. (1607 mp. x 12 x 2/3) cu cota proprie de 4. părți din cota de 9. părți, cu titlu cumpărare, care reprezintă suprafața de 804 mp., ar rezulta o suprafață de teren de 1340 mp., în favoarea lui I. E., născută Majtheny, în condițiile în care întreg imobilul-teren are o suprafață totală de 3215 mp. și nu de 3483 mp. (2143 mp. - T. I. și 1340 mp. - I. E., născută Majtheny), rezultând astfel că, obiectul contractului anterior menționat l-a constituit cota de 2/3 părți din suprafața de teren de 893 stj;

- din probele administrate în cauză, nu s-a făcut dovada faptului că, contractul de vânzare-cumpărare, din data de (...), s-a încheiat în fals sau că nu a îndeplinit condițiile de valabilitate a unui act juridic, astfel că, nu se justifică rectificarea poziției de sub B12, din C. nr. 736 N., nr. top 139, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate în cotă de 1/1 părți, de pe numita I. E., născută Majtheny și reînscrierea în favoarea acesteia a cotei de 4. părți din cota de 9. părți, cu titlu cumpărare, și respectiv reînscrierea dreptului de proprietate al lui T. I. asupra cotei de 8. părți.

Prin decizia civilă nr. 8., T. B.-N. a admis în parte apelurile formulate de O.

N. și H. C. și pe cale de consecință:

- a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții H. C. și H. A., a dispus rectificarea înscrierii din C. nr. 736 N., nr. top 139, poziția de sub B12, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate în cotă de 1/1 părți de pe numita I. E., născută Majtheny și înscrierea conform cotei de 1., cu titlu de cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare din (...) și însumarea cotei de sub B6 și se dispune totodată reînscrierea dreptului de proprietate în cotă de 1. în favoarea numitei T. I., conform poziției de sub B 11, prin reunirea cotelor de proprietate de sub B2, B7, B8, B9 și scăderea porțiunii înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare din (...);

- a dispus anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 3., eliberat de N. de S. al R. N. după defuncta Maithenyi E. (căsătorită I.), în favoarea lui I. O. T., în sensul că se include în moștenire doar cota de 1. părți din imobilul nr. top.

139, înscris în C. nr. 736 N.

- a respins ca neîntemeiate petitele de constatare a nulității absolute și rectificare a celorlalte operațiuni de C. și înscrierile subsecvente, inclusiv a proceselor-verbale de licitație publică;

- menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

T. B.-N. prin decizia pronunțată a constatat că nu există nicio eroare obstacol care să afecteze contractul de vânzare-cumpărare din (...), că nu s-a demonstrat că părțile contractante s-ar fi aflat în eroare cu privire la obiectul contractului, că nu se poate pronunța nulitatea contractului, însă, din oficiu, a apreciat, că "greșeala" a intervenit la intabularea acestui contract, întrucât "în baza acestui act s-a procedat la înscrierea în CF. nr. 736 N. la poziția B12 anumitei I. E. (L.) ca unică proprietară a întregului imobil top 139 prin însumarea propriei cote cu ce avea H. (T.) I., deși este evident că înstrăinarea a vizat doar cota de 5..

Față de "greșeala" reținută la intabularea contractului, instanța a dispus rectificarea înscrierilor din C. nr. 736 N., nr. top 139.

Decizia civilă nr. 8. a T. B.-N., în ceea ce privește dispunerea rectificărilor de C. și a anulării parți ale a certificatului de moștenitor nr. 3., este nelegală și netemeinică, pentru cele ce urmează:

- prin cererea de chemare în judecată și prin precizările ulterioare, reclamanta H. C. a solicitat, printre altele, rectificarea înscrierii în C., întrucât contractul de vânzare-cumpărare, din data de (...), a fost falsificat de către cumpărătoarea I. E., născută Majtheny, la vremea respectivă funcționară la C., respectiv că antecesoarea acesteia, T. I. nu a participat la încheierea contractului anterior menționat, iar instanța de apel și-a motivat soluția de rectificare a înscrierilor în C.F ., (radiere și reînscriere) pe "greșeala" reținută la intabularea contractului, pronunțându-se astfel, asupra ceea ce nu s-a cerut;

- instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv al contractului de vânzare-cumpărare din (...).

Deși din cuprinsul acestuia rezultă neîndoielnic că T. I. a vândut cumpărătoarei I. E., născută Majtenyi cota de 2/3 părți din suprafața de 893 stânjeni pătrați, (3215 mp.), adică 2143 mp., instanța de apel reține că înstrăinarea a vizat doar cota de 5., din întregul imobil, adică 447 mp.

- pe de altă parte, având în vedere prevederile art. 40, din D.-lege nr.

115/1938, pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, apreciază că acțiunea pentru îndreptarea unei greșeli săvârșite cu prilejul înscrieri este prescrisă;

- hotărârea T. B.-N. este netemeinică și sub aspectul cotelor stabilite prin rectificarea dispusă.

Inițial, imobilul înscris în C. nr. 736 N., nr. top 139, în suprafață de 3215 mp., a constituit proprietatea tabulară a numiților M. L. (B 1), în cotă de 3/4 părți, adică 2411 mp. și D. C. (B2), în cotă de 1/4 părți, adică 804 mp.

În baza contractului de vânzare-cumpărare din (...), M. L. și-a înstrăinat cota de 3/4 părți, (respectiv 9.-părți), din imobilul mai sus menționat în favoarea lui H. V. (B3) și T. I., căsătorită H. (B4).

Astfel că, în urma acestui contract, H. V. și T. I., căsătorită H. erau proprietar asupra suprafeței de 2411 mp. din terenul aferent nr. top 139.

Prin contractul de vânzare-cumpărare din (...), H. V. (B3) și T. I., căsătorită H. (B4) înstrăinează cota de 4. din cota de 9. părți, în favoarea lui I. E., adică suprafața de teren de 804 mp. (2411 mp. x 4. părți = 804 mp.), teren care reprezintă cota de 3. părți, (respectiv 1/4 părți) din suprafața totală a imobilului de 3215 mp. și nu cota de 4. părți, așa cum reține instanța de apel (pagina 13, din decizie: "T. însumând cotele părți reține că T. I. apare ca și proprietar a cotei totale de 8., diferența de 4. fiind trecută sub B6 pe numele lui I. E. ").

De asemenea, în urma contractului mai sus menționat H. V. și T. I., căsătorită H. nu rămâne cu cota de 5. părți, așa cum în mod eronat reține tribunalul, cote (5. părți și 4. părți) la care raportează toate operațiunile de rectificare a înscrierilor, inclusiv anularea certificatului de moștenitor nr. 3., eliberat de N. de S. al R. N., ci cu suprafața de teren de 1607 mp.(2411 mp. - 804 mp. = 1607 mp.), respectiv H. V. cu 803 mp. și T. I. 804 mp.

Deci, suprafața de 1607 mp. nu reprezintă cota de 5. părți din suprafața de

2. mp. deținută de aceștia anterior înstrăinării terenului în favoarea lui I. E.

(2411 mp. x 5. părți = 1005 mp.) și nici din totalul imobilului identificat cu nr. top 139, de 3215 mp. (3215 mp. x 5. părți = 1340 mp.).

Prin urmare, și dacă s-ar avea în vedere ipoteza prin care s-ar schimba înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al contractului de vânzare-cumpărare din (...), potrivit căreia T. I. ar fi vândut cota de 2/3 părți doar din suprafața de teren deținută sub B4, și nu din suprafața expres precizată în contract de 893 stânjeni pătrați, suprafața înstrăinată ar fi fost de 536 mp., (804 mp. x 2/3 părți = 536 mp) și nu de 447 mp. așa cum a reținut prin decizie tribunalul.

În drept, a invocat dispozițiile art. 304, pct. 6, pct. 8 și pct. 9, art. 312 Cod procedură civilă.

Reclamanta H. C. a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 312coroborat cu art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedura civila și 3041 Cod procedura civila, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și acțiunii introductive de instanța.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că a formulat acțiunea civila înregistrata inițial în dosar nr. 3. al J. N. solicitând anularea actelor juridice (a tuturor actelor) având ca obiect imobilul teren înscris în C. 736 N. nr. topo 139 începând cu anul 1939 și sa se dispună rectificarea tuturor operațiunilor de C.F cu privire la imobil începând cu înscrierile de sub B. din C.F susmenționat. A apreciat ca toate actele sunt nevalabile iar operațiunile ulterioare la fel întrucât s- au realizat având la baza un fals și anume intabularea de sub B 12 a lui I. care s- a realizat pe întreaga suprafața deși nu era cumpărata. Prin sentința nr. 1. a J. N. s-au respins o serie de excepții iar pe fond acțiunea s-a respins ca neîntemeiata, respingându-se petitele de constatare a nulității absolute și de rectificare a operațiunilor de C. F., respectiv ca tardive petitele de constatare a nulității absolute a proceselor verbale de licitație publica nr. A 9961.2001 și

5000/2001. S-au făcut trimiteri la sentința civila nr. 1. a J. N., a deciziei nr. 1. a T. B.-N. și a deciziei nr. 1. a C. de A. C., apreciindu-se că operează autoritatea de lucru judecat.

Prin decizia civila nr. 15/ A. a T. B.-N. s-a admis apelul reclamantei împotriva sentinței J. N. cu nr. 1. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. S-a considerat ca modul de soluționare a spetei este greșit, concluzie care se desprinde din analiza comparata a pretențiilor cu care reclamanții au investit J. în prezentul dosar și a raporturilor juridice dezlegate prin sentința 1. ca atrăgând puterea lucrului judecat. Prin decizia de casare s-a relevat că instanța de trimitere se impune să procedeze la soluționarea pe fond a pretențiilor deduse judecații și în acest scop să administreze probele necesare în vederea soluționării, respectiv să soluționeze cauza asupra tuturor aspectelor. Practic s-a apreciat ca a exista o veritabila necercetare a fondului.

În mod constant a arătat prin diferitele scripte pe care le-a depus aspect care vizează nesemnarea contractului din (...) de către H. I. și imposibilitatea efectiva a întocmirii acestui contract în perioada de timp arătata având în vedere ca în intervalul 1941-1944 a fost refugiata împreuna cu 3 minori și a revenit doar în cursul anului 1945.

În mod cert acest contract conține o eroare asupra obiectului prin cota de proprietate evidențiata pentru poziția de sub BA a vânzătoarei T. I.

Iar în ceea ce privește mențiunea de sub B. nu se evidențiază modalitatea în care numita I. E. a dobândit drept de proprietate consemnat în întregime asupra întregului imobil în litigiu, aspect care ne conduce înspre concluzia că actele numitei I. E. nu sunt valabile.

Aceste consemnări false și eronate se propaga asupra altor acte și operațiuni ulteriore și apreciază că toate trebuie anulate în condițiile în care în dreptul civil funcționează un principiu și anume: actele subsecvente urmeazăregimul actelor inițiale, iar daca sunt false sau eronate actele inițiale trebuie anulate și cele ulterioare.

I. a respins în mod greșit petitele de constatare a nulității absolute a actelor subsecvente și a celorlalte operațiuni, pe considerentul ca nu ar fi redat suficient de clar elementele de nevalabilitate a acestor acte și a actelor de înstrăinare efectuate pentru dezmembrările ulterioare și ca nu a precizat dacă este vorba despre nulitate absoluta sau relativa. S-a mai afirmat ca ar opera principiul prezumției de buna credința în sarcina lor.

Apreciază că în mod eronat instanța de judecata a ajuns la aceasta concluzie.

În primul rând principiul "accesorium sequitor principale" este un principiu care produce efecte juridice în speța și este normal ca odată ce s-a anulat un act și actele subsecvente sa se anuleze. În al doilea rând așa cum a mai scris în nenumărate rânduri apreciază nule actele (ori daca spune ca sunt nule înseamnă ca sunt nule absolut).

I. de judecata este cea care trebuie sa știe ce fel de nulitate este, însa în sentința nu se menționează și cu toate acestea recurenta este criticată că nu ar fi scris suficient de mult. P. că a scris nenumărate note de ședința la cererea instanței și i-a fost suspendat procesul vreo 3 ani, în mod suspect pe motiv că trebuie "să mai precizez încă odata și încă odata acțiunea". A ajuns să facă recurs la T. B. și să i se admită, să o oblige tribunalul sa soluționeze procesul pentru a avea o șansa întrucât cauza s-a emanat și suspendat după bunul plac al instanței de fond, care în mod obsesiv tot cerea "precizări". Practic procesul recurentei ținând cont că este în rejudecare a ajuns să dureze deja de mai bine de zece ani, dintre care vreo 3-4 ani a tot fost suspendat pe motive puerile, poate pentru a se mai realiza câteva acte "subsecvente" care să se susțină ulterior că sunt protejate de principiul bunei credințe. Inclusiv sentința i-a fost comunicata la 3 luni de la pronunțare.

Nu este real că operează buna credința întrucât părțile din proces au știut tot timpul de existența procesului și de faptul că în realitate proprietatea nu le aparține, neexistând credința ca ar fi proprietari. De menționat că unele acte sunt liberalități, care sigur nu pot fi protejate de principiul bunei credințe, iar altele sunt făcute ulterior deschierii procesului.

Culmea este că și petitul recurentei de a fi desființate construcțiile a fost respins în condițiile în care acestea au fost edificate cu rea credința după deschierea procesului și nu numai, iar numitul I. a recunoscut că nu i-a aparținut lui sau antecesorilor proprietatea. Nu i-a fost soluționata cererea de revendicare prin care a cerut proprietatea sa înapoi. I. greșește când spune că nu se va pronunța pe solicitările de despăgubiri, revendicare pe considerentul că nu au fost formulate inițial.

I. este obligată să se pronunțe pe toate solicitările, iar cererea de revendicare a fost formulată și în primul ciclu procesual, chiar dacă ar fi fost făcute solicitările în al doilea ciclu procesul ele trebuiau soluționate prin sentința sau disjunse nu să se scrie în sentința ca "instanța nu le va soluționa". Culmea este că instanța de judecata a procedat la compensarea cheltuielilor de judecata din primul ciclu procesual când a respins acțiunea subsemnatei și a obligat-o la cheltuieli de judecata către pârâți cu cheltuielile de judecata din acest ciclu procesual când i s-a admis "parțial" acțiunea, soluție la rândul ei eronata.

T. B.-N. prin decizia acum atacata a admis apelul recurentei și al P. N. în sensul că a admis acțiunea în parte în sensul rectificării înscrierii în C. F. 736 N. nr.top. 139 sub poziția B 12 în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate în cota de 1/1 părți de pe numita I. E. și a se dispune înscrierea conform cotei de

1. cu titlu de cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare din (...) șiînsumarea acestei cote sub B 6 și a se dispune totodată reînscrierea dreptului de proprietate în cota de 19.36 părți în favoarea numitei T. I. conform poziției de sub B 11 prin reunirea cotelor de proprietate de sub B 2, 7, 8, 9 și scăderea porțiunii înstrăinate prin contractul de vânzare cumpărare din data de (...).

A respins excepția invocata de D. și a dispus anularea parțiala a certificatului de moștenitor nr. 3. eliberat de N. de S. N. după Maithenyi E. în favoarea lui I. O. în sensul ca se include în moștenire doar cota de 1. părți din imobilul din C. 736 N. nr.top. 139.

A respins celelalte petite de constatare a nulității absolute și rectificare a operațiunilor în C. F. si înscrierilor subsecvente, inclusiv a proceselor verbale de licitație publica.

I. a explicat în mod judicios cum ajuns la calculul cotelor si părților indicate în dispozitiv și dezvoltate amplu în motivarea deciziei.

Apreciază însa că ar fi trebuit sa admită și petitele de constatare a nulității contractului, în acest sens instanța de fond a dispus anularea lui, lucru care l-a solicitat și recurenta reclamantă. Cu toate că nici subsemnata recurentă și nici celelalte parți nu au criticat sentința pe considerentul că ar fi fost admis petitul de anulare a contractului, Tribunalul Bistrița Năsăud s-a pronunțat în sensul admiterii apelului recurentei reclamante și al P. în sensul respingerii acestui petit de anulare a contractului.

De asemenea în acest context: apreciază că și solicitările de constatare a nulității celorlalte acte subsecvente realizate ulterior acestui act ar fi trebuit admise.

Procedând în acest mod ar fi trebuit rectificate toate înscrierile subsecvente inclusiv cele legate de licitații publice ș.a.m.d.

Își menține toate celelalte precizări și critici formulate cu ocazia judecării cauzei la fond respectiv în apel.

Reclamanta H. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către P. orașului N. și O. N. prin primar ca lipsit de interes sau ca nefundat, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta SC E. S., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta H. C., în partea ce privește anularea actelor de privatizare și de vânzare a unor porțiuni de teren la licitație public, întrucât astfel cum rezultă din extrasele CF 4292 N. și 4336 colectiva N., societatea și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilelor cumpărate la licitație, așa cum rezultă din încheierea nr. 1379/2003.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

În primul rând trebuie stabilite limitele investirii instanței de fond, atât prin prisma acțiunii inițiale, cât și în limitele deciziei de casare, și, ca o consecință a casării, în limitele precizărilor reclamantei în fața primei instanțe în rejudecare.

Curtea constată că prin acțiunea civilă înregistrată inițial la nr. 3. al J. N. reclamanții H. C. ș.a. i-au chemat în judecată pe pârâții S. I. ș.a. solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună anularea tuturor actelor juridice având ca obiect imobilul teren înscris în CF 736 N. nr. top 139, începând cu anul 1939 și să se dispună rectificarea tuturor operațiunilor de CF cu privire la imobil începând cu înscrierea de sub B 12 din CF 736 N. nr. top 139 și până în prezent.

R. au mai precizat (fila 120 dosar fond inițial) că acel contract de vânzare- cumpărare din (...) este inexistent deoarece familia a fost refugiată la A. În consecință toate actele și operațiunile juridice încheiate ulterior acestui fals au fost apreciate ca nevalabile.

Curtea consideră că mai trebuie amintit aici faptul că aproape la fiecare termen reclamanții au depus câte un script prin care se făcea câte o precizare de acțiune, se formula o cerere nouă, o solicitare de probe, considerațiuni asupra cauzei, și se arătau o multitudine de aspecte, din care unele nici nu pot fi calificate prin prisma dispozițiilor procedurale. Toate acestea au fost solicitate prin unul și același script fără ca să se poată discerne exact unele de altele, modul de redactare fiind unul confuz, care făcea greu lizibile pretențiile de motive și acestea două de cereri în probațiune sau simple apărări.

Prin aceeași hotărâre s-a respins acțiunea civilă formulată și multiplu precizată de reclamanții H. A., H. C. și H. A. împotriva pârâților S. I., S. E. și I. F. R. și SC C. M. UV S. B., ca lichidator pentru SC T. SA N., I. M. M., I. D. M., SC

„S. P. C."; S. N., SC „V. S."; S. N., O. A., SC B. S. N., M. R., Tomuța Dumitru, C. I. și O. N. - prin primar, în privința actelor juridice și pentru rectificarea operațiunilor de CF prin raportare la nr. top 139 N. din CF 736, încheiate și efectuate până la rămânerea definitivă a SC nr. 1. a J. N. pentru autoritate de lucru judecat. De asemenea s-au respins ca neîntemeiate petitele de constatare a nulității absolute și de rectificare a operațiunilor de CF, având la baza imobilul înscris în CF 736 N., nr. top 139 încheiate și respectiv efectuate după rămânerea definitivă a SC nr. 1. a J. N. De asemenea s-a respins ca tardiv formulat petitul de constatare a nulității absolute, a proceselor verbale de licitație publică nr.

4996/2001 și nr. 5000/2001 și ca neîntemeiat petitul de desființare a construcțiilor edificate de pârâții S. I. și S. E. pe imobilul teren în litigiu.

În privința acțiunii civile formulată de reclamantul I. F. R. în dosar nr.

616/2003 al J. N. conexat în cauză s-a constat nulitatea ofertei efectuată către S.

R. de către defunctul I. O. F. autentificată sub nr. 5. de fostul N. de S. B.-N.

Prin Decizia civilă nr. 1. pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a admisapelul declarat de reclamanta H. C. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată de

Judecătoria Năsăud în dosar nr. 3. și în consecință s-a desființat hotărârea judecătorească și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Prin statuările și îndrumările din decizia de desființare, s-a relevat că instanța de trimitere se impune să procedeze la soluționarea pe fond a pretențiilor deduse judecății și în acest scop să administreze probele pe care le va considera utile pentru pronunțarea unei sentințe legale și temeinice și respectiv să pretindă părților orice lămuriri asupra împrejurărilor de fapt și de drept pe care le invocă în susținerea pretențiilor și a apărărilor și pentru fixarea naturii juridice a tuturor capetelor de cerere, a stării de fapt care le susține și a normelor legale aplicabile.

Prezentul dosar s-a reînregistrat la Judecătoria Năsăud sub nr. (...), iar laprimul termen de judecată s-au pus în discuție îndrumările din decizia de desființare și cu recomandarea pentru reclamanți să-și precizeze clar petitele din acțiunea introductivă.

Prin notele scrise depuse la dosar în stadiul de rejudecare (f. 61-66), reclamanta H. C. a redat următoarele pretenții:

- admiterea acțiunii în forma structurată, completată, întregită și motivată;

- restituirea terenului pe care se află edificate blocurile în intravilan central așa cum a fost inițial la data cumpărării de către familia H.;

- restituirea terenului pe care l-a deținut prin preluarea abuzivă, autogara, liber de construcții;

- restituirea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate;

- acordarea sumelor pe care primăria le-a încasat prin închirierea de chioșcuri pe terenul în litigiu (inițial 5 chioșcuri, ocupate pe parcurs de familia

S.), în prezent doar două chioșcuri;

- acordarea de daune morale, în cuantum de 5000 lei, prin raportare la stresul emoțional și consecințele asupra stării de sănătate a reclamantei H. C.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 480 Cod civil, art. 6 din Legea nr.

213/1998 și reglementările din materia Cărții funciare și ulterior s-au redat și dispozițiile art. 953, 954, 955. 956, 960, 961 Cod pr. civilă.

Cu toate că una din dispozițiile obligatorii din decizia de desființare, și pentru apelantă, sau mai ales pentru aceasta, fiind unul dintre motivele de desființare, era fixarea naturii juridice a tuturor capetelor de cerere, a stării de fapt care le susține și a normelor legale aplicabile, adică stabilirea într-un mod fix a cererilor concrete, a motivelor și a normelor legale, pentru a se putea stabili cadrul procesual și a se purcede la soluționarea cauzei, reclamanții formulează din nou și în rejudecare aproape la fiecare termen de judecată câte o precizare mai mult sau mai puțin exactă ori confuză, ca și în primul ciclu procesual. Astfel depun precizări de acțiune la f. 61-66, f. 94-97, f. 123-125, f. 155-157, f. 166-

174, f. 175, f. 177, f. 268-271, f. 387-391, f. 398-413, f. 511-512, f. 717-719.

În expunerea de motive din notele scrise și precizările ulterioare, în rejudecare, reclamanții H. C. și H. A. au relevat că prin cererea de chemare în judecată solicită și revendicarea terenului în suprafață de 3215 mp înscris în CF

736 N. nr. top 139 situat în N. str. G. nr. 3, iar în vederea redobândirii acestui teren au solicitat anularea tuturor actelor juridice abuzive de transfer ale proprietății și prin raportare la nr. top și CF-urile formate prin dezmembrarea terenului în litigiu au solicitat să se dispună și rectificările cuvenite în CF pentru restabilirea situației anterioare.

În contract imobilul teren apare ca fiind înstrăinat integral, dar în data de (...) în baza D.ui nr. 440/1967 a trecut de la H. I. la S. pentru construcția de blocuri doar suprafața de 336 mp din nr. top 139, restul de 2.876 mp rămânând proprietarei tabulare.

Această operațiune juridică de expropriere apare consemnată în CF 736 N. la poziția de sub B 13 și respectiva operațiune este consacrată prin actulnormativ aferent și materializată în documentele oficiale întocmite de autoritățile locale. Totuși acest aspect și notarea din evidențele de CF denotă că L. născută Maytheny, nu a cumpărat niciodată de la antecesoarea H. I. terenul cu nr. top

139, decât dacă moștenitorii acesteia ar face dovada falsității documentelor de expropriere.

Concomitent s-a relevat că suprafața de teren de 336 mp, obiect al exproprierii a fost înscrisă la poziția B 15 din CF 736 și cu transcrierea în CF

2889 nou înființată în favoarea S. R.. De la numitul I. O. F., descendentul lui L. născută Maytheny a fost luată suprafața de 926 mp din CF 638 N. nr. top 135.

În baza D. nr. 688 /(...) a C.ui P.ular J. fără să se specifice titlul în baza căruia deține în administrare terenul, se transferă suprafața de 2900 mp din CF

736 N. nr. top 139/2 pentru construirea autobazei și a căminului de 60 de locuri

Declarația celui care a donat prin invocarea declarației manuscrise redactată la data de (...) de I. O. F. și depusă inițial în dosarul 3356/R/1996 al J. N. ca element de probațiune și pe considerentul că, suprafețele de teren din nr. top 139 și 140 nu i-au aparținut niciodată și nici părinților săi, atrage nulitatea acelui contract.

Acestea sunt susținerile reclamanților.

Potrivit art. 297 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă „. dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.".

Față de aceste dispoziții, Curtea constată că instanța de fond în rejudecare nu putea fi investită decât cu petitele formulate în primul ciclu procesual, pentru că dacă se formulează alte petite, eventual și față de alte persoane, cu alte motive, atunci sunt nesocotite dispozițiile legale anterior evocate, deoarece s-ar da posibilitatea să se ocolească obligativitatea dezlegării date în drept, prin simpla formulare a unor alte petite. Prin urmare cadrul procesual așa cum a fost creat în fața primei instanțe este obligatoriu să fie respectat și în rejudecare.

În altă ordine de idei, nu se poate formula o acțiune generică în care să se solicite anularea, nulitatea sau desființarea tuturor titlurilor, actelor juridice, indiferent cum se numesc, indiferent în mâinile cui se află, și pentru orice cauză de nulitate.

Astfel de acțiune generică, fără a se arăta concret actul și motivul de nevalabilitate, rectificare cf, nu poate fi primită întrucât fiecare act sau motiv de nevalabilitate trebuie analizat individual și tratat ca atare, urmând să își găsească soluția în dispozitivul unei hotărâri judecătorești și motivarea în considerentele acesteia.

Prin urmare rămâne a se decela care sunt petitele concrete, prin prisma celor expuse anterior, actele a căror nevalabilitate se solicită și motivul nevalabilității.

Așa cum corect reține instanța de apel, în al doilea ciclu procesual, reclamanta-. H. C. a contestat de fapt doar operațiunile de înscriere în cartea funciară de sub B12 și următoarele, apreciind că, contractul de vânzare- cumpărare prin care s-a intabulat I. L. asupra întregii suprafețe de teren, este lovit de nulitate pe considerentul că semnătura de pe acest contract nu îi aparține lui T. I.

Curtea constată că acesta este singurul motiv de nulitate invocat de reclamanți, iar rectificarea cărții funciare se solicită doar subsecvent acestui motiv de nevalabilitate a titlului.

Cazurile de rectificare de carte funciară erau prevăzute la data formulării acțiunii de art. 34 din D.-Lege nr. 115/1938, invocat de către reclamanți în acțiunea inițială, motive care sunt identice cu cele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii inițiale.

Potrivit acestor reglementări, mai precis pct. 1 al art. 34 din D.-Lege nr.

115/1938, respectiv al art. 36 din Legea nr. 7/1996, rectificarea înscrierilor din cartea funciara se poate cere de orice persoana interesata daca printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat că înscrierea sau actul in temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.

Textul prevede două ipoteze de rectificare, prima fiind cea în care înscrierea nu este valabilă iar cea de a doua ipoteză este cea în care însuși actul care a stat la baza înscrierii nu a fost valabil.

În cauză reclamanții au invocat această a doua ipoteză, și, subsecvent, solicită rectificarea cărții funciare.

Prin urmare sunt două cereri distincte și trebuie analizate în acest fel, ca fiind cereri separate și subsecvente.

Pronunțarea asupra oricăror alte motive de nulitate sau nevalabilitate a înscrierilor se constituie în motive de ultrapetita, prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, invocate corect de către pârâții O. N. și Primăria Năsăud.

T. mai constată, corect, că acel contract de vânzare cumpărare a fost încheiat la data de 17 octombrie 1942 între T. I. în calitate de vânzătoare și I. E. (L.) în calitate de cumpărătoare. I. de fond a reținut nulitatea actului (fără a se pronunța însă expres în acest sens în dispozitiv), pe de o parte raportat la faptul că există un dubiu cu privire la semnătura vânzătoarei, iar pe de altă parte ar exista o eroare asupra obiectului contractului. Această soluție este greșită întrucât reclamanții H. C. și H. A. aveau obligația să demonstreze că antecesoarea lor, H. (T.) I. nu a semnat acest contract de vânzare-cumpărare. P. administrate pentru reclamanți în prezenta cauză nu sunt de natură a demonstra faptul că la data de 17 octombrie 1942 vânzătoarea nu se afla în localitatea N. pentru încheierea contractului.

Faptul că în dreptul semnăturii vânzătoarei apare doar o amprentă digitală, deși H. (T.) I. ar fi știut să scrie nu a fost dovedit, pentru că reclamanții nu au prezentat acte pentru a putea fi comparate semnăturile, astfel încât că acest contract a fost valabil încheiat între părți.

Pe de altă parte însă, nu se putea reține eroarea obstacol ca și cauză de nulitate a contractului, dacă nici una dintre părți nu a invocat acest aspect, pentru că și dacă este vorba de o cauză de nulitate absolută, instanța nu o poate invoca din oficiu, atâta timp cât nu este formulat un petit și nu este o chestiune de ordine publică, și cu atât mai mult nu se poate pronunța asupra ei.

Reținerile instanței de apel în rejudecare sunt greșite, cu privire la acest aspect, deoarece, prin prisma principiului disponibilității, instanța se poatepronunța doar asupra cererilor formulate de către părți, ori reclamanții nu au invocat eroarea obstacol ca și motiv de nulitate a contractului încheiat la data de

17 octombrie 1942, prin urmare nu putea fi analizat, ci se putea analiza contractul strict cu privire la motivul de nevalabilitate invocat, că nu ar fi fost semnat de antecesoarea reclamanților.

De asemenea greșeala instanței de apel continuă în acest sens atunci când analizează un motiv de rectificare de carte funciară cu care instanța de fond nu a fost investită, prin urmare nici instanța de fond și nici instanța de apel, potrivit efectului devolutiv al apelului, nu puteau face aprecieri asupra unei cereri neformulate.

Acest petit analizat de instanța de apel în rejudecare, cu toate că nu a fost solicitat de reclamanți, se referă la așa zisa greșeală care ar fi intervenit la intabularea sub B 12 a acestui contract încheiat la data de 17 octombrie 1942, și se constituie ca și motiv de rectificare în prima ipoteză prevăzută de pct. 1 al art. 34 din D.-Lege nr. 115/1938, respectiv al art. 36 din Legea nr. 7/1996, rectificarea înscrierilor din cartea funciara se poate cere de orice persoana interesata daca printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat că înscrierea nu a fost valabilă.

Ori, în speță reclamanții au invocat doar cea de a doua ipoteză, în care însuși actul care a stat la baza înscrierii nu a fost valabil, și prin urmare s-ar impune rectificare din acest motiv al nevalabilității actului.

În consecință doar asupra acestei cele de a doua ipoteze prevăzută de textul legal trebuia să se pronunța instanța de apel în rejudecare, doar cu aceasta fiind investită, iar nu și cu privire la prima ipoteză, care nu a fost formulată de reclamanți.

Aspectul invocat de reclamanți că prin D. de expropriere nr. 440 în anul

1967 al C.ui de S. al R. S. R., s-a preluat o porțiune 336 mp de teren de la H. I. nu poate dovedi faptul că nu a existat nici o vânzare, pentru că la acea vreme grija regimului comunist nu era acuratețea juridică ci spolierea populației în vederea impunerii acelui regim ce nesocotea profund drepturile omului.

Nu are relevanță declarația lui I. O. F. din data de (...) prin care acesta susține că nr. top 139 nu le-a aparținut părinților săi, această declarație fiind contrazisă de existența celor două contracte pe numele lui I. E. (L.).

În ceea ce privește nulitatea actelor subsecvente, reclamanta a invocat principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, care prevede că, dacă prin anularea actului juridic inițial se desființează dreptul transmițătorului din actul subsecvent, înseamnă că acesta a transmis un drept pe care nu îl avea, deci nici subdobânditorul nu putea deveni titularul acestui drept.

Curtea constată că, dacă referitor la actul inițial nu se reține nulitatea, nu se mai impune analizarea incidenței acestui principiu raportat la actele și intabulările subsecvente, situația fiind inversă, pentru că, urmare a respingerii petitului privind actul principal sau inițial, se vor respinge și petitele privind actele subsecvente.

Prin prisma acestui principiu nu se impune nici anularea certificatului de moștenitor nr. 3. eliberat de N. de stat al raionului N. după defuncta Maithenyi E. (căsătorită I.) în favoarea lui I. O. T., atâta timp cât actele anterioare emiterii acestui act nu s-au constatat a fi nevalabile.

Acest argument este valabil și pentru anularea decretelor de expropriere, a actului de donație către S. R., a actelor de privatizare și de vânzare a diferitelor porțiuni din teren (aceste acte fiind enumerate de instanța de fond în cuprinsul hotărârii atacate).

Având în vedere că reclamanților li s-a respins acțiunea, aceștia nu mai pot valorifica dreptul de a solicita despăgubiri pentru cota parte de 1. părți, conform Legii nr. 10/2001.

T. a apreciat legal că soluția instanței de fond privind acordarea sumelor încasate de Primăria Năsăud prin închirierea de chioșcuri pe terenul vizat, daunele morale ca urmare a îmbolnăvirii reclamantei, demolarea construcțiilor, a fost corectă, în sensul că reclamanta-apelantă a formulat aceste solicitări prin diferitele precizări ale acțiunii doar cu ocazia rejudecării cauzei, ele excedând limitelor stabilite din decizia de casare nr. 1. pronunțată de T. B.-N., prin care s-a dispus rejudecarea dosarului.

Cu privire la recursul pârâților O. N. prin primar și P. O. N., mai trebuie arătat că având în vedere dispozițiile din D.-lege nr. 115/1938, și cele echivalente din Legea nr. 7/1996, poate că s-ar fi impus și punerea în discuție a termenului de prescripție pentru formularea unei acțiuni în rectificare de carte funciară, dar în decizia de desființare nefiind astfel de dispoziții această chestiune rămâne nediscutată.

În ce privește recursul reclamantei H. C., mai trebuie arătat suplimentar față de cele reținute mai sus că recurenta încearcă să argumenteze că ar fi solicitat nulitatea și pentru eroare asupra obiectului, și pentru înscrierea de sub B 12 pentru greșita înscriere în sine, dar Curtea constată că aceste cereri nu au fost formulate, așa cum s-a reținut mai sus, iar în apel și în recurs nu se pot formula cereri noi, potrivit art. 294 și 316 Cod procedură civilă.

Cu privire la același recurs, se invocă faptul că pârâților O. N. prin primar și P. O. N. nu au criticat sentința în apel pe considerentul că ar fi fost admis petitul de anulare a contractului.

Acest motiv de recurs este nefondat deoarece această critică a fost formulată în apel, așa cum se poate constata citind motivele de apel (fila 3 apel rejudecare aliniat 3).

Celelalte motive de recurs, din ambele recursuri, nu se mai impun a fi analizate, prin prisma celor reținute mai sus, analiza lor fiind inutilă soluționării cauzei.

În privința acțiunii civile conexată la prezentul dosar, ce constituie obiectul dosarului nr. 616/2003 al J. N. și care vizează nulitatea ofertei de donație efectuată către S. R. de către defunctul I. O. F. antecesorul reclamantului I. F. R. și a lui I. D. L., se impune respingerea ca neîntemeiată a acesteia, având în vedere că petitul privind actul principal din prezenta cauză a fost respins.

Pentru cheltuielile de judecată efectuate de părți la fondul cauzei și în apel nu s-a formulat recurs, astfel că acestea nu pot fi analizate în prezentul stadiu procesual.

În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta H. C. împotriva deciziei civile nr. 8./(...) a T. B.-N., nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.

Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 6, 8

și 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită în parte recursul de pârâții O. N. și PRIMĂRIA NĂSĂUD, reprezentați prin primar împotriva deciziei civile nr. 8. din (...) a T. B.- N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite în totalitate apelul declarat de pârâtul O. N. prin primar, împotriva sentinței civile nr. 3109 din (...), a J. N., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va schimbă în parte. Recursul a fost admis în parte pentru că nu toate motivele de recurs au fost considerate ca întemeiate.

În consecință, va respinge în întregime acțiunea reclamanților H. C. ȘI H. A., având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare din (...) și rectificare CF 736 N. nr. top 139.

Celelalte dispoziții ale sentinței de respingere a restului petitelor, de respingere a excepțiilor, vor fi menținute, inclusiv în privința respingerii acțiunii civile conexată la prezentul dosar, ce constituie obiectul dosarului nr. 616/2003 al J. N., și compensarea cheltuielilor de judecată efectuată de părți până la concurența sumei mai mici.

Va respinge apelul reclamantei A. C.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei referitoare la respingerea apelului declarat de pârâtul S. R. prin D. G. A F. P. B.-N. împotriva aceleiași sentințe pentru că în cartea funciară S. R. este înscris ca proprietar tabular asupra unei porțiuni de teren ce face obiectul litigiului, situație în care obligatoriu acesta trebuia să fie citat în cauză pentru ca hotărârea judecătorească să poată produce efecte juridice și față de acesta, caz în care acesta are legitimitate procesuală pasivă. S. R. trebuie reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice nu doar în raporturile juridice fiscale, ci în toate cazurile în care participă în proces în nume propriu, în condițiile art. 25 din D. 31/1954, cu excepția cazurilor în care legea specială prevede altfel. Ori nu există nici o dispoziție legală derogatorie.

În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe intimata A. C., aflată în culpă procesuală față de admiterea recursului, să plătească recurenților O. N. și PRIMĂRIA NĂSĂUD suma de 4 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă timbru.

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta H. C. împotriva deciziei civile nr.

8./(...) a T. B.-N.

Admite în parte recursul de pârâții O. N. și PRIMĂRIA NĂSĂUD, reprezentați prin primar împotriva deciziei civile nr. 8. din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că admite în totalitate apelul declarat de pârâtul O. N. prin primar, împotriva sentinței civile nr. 3109 din (...), a J. N., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o schimbă în parte și în consecință:

Respinge în întregime acțiunea reclamanților H. C. ȘI H. A., având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din (...) și rectificare CF 736 N. nr. top 139.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge apelul reclamantei A. C. și menține celelalte dispoziții ale deciziei referitoare la respingerea apelului declarat de pârâtul S. R. prin D. G. A F. P. B.-

N. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă pe intimata A. C. să plătească recurenților suma de 4 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din (...)

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

A.-T. N. M.-C. V. I.-D. C.

M.-L. T.

GREFIER,

Red. I.D.C./dact. V.R.

2 ex./(...)

Jud. fond: P. A. T. - Judecătoria Năsăud

Jud. apel. Bolbos Ibolya Szende/M. N. - Tribunalul Bistrița Năsăud

← Decizia civilă nr. 4983/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 3293/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Decizia civilă nr. 5146/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 5146/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă