Decizia civilă nr. 522/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 522/R/2012
Ședința publică din data de 8 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. V.-P., împotriva sentinței civile nr. 952 din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 211/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 6 februarie 2012, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs, reclamantul- recurent a solicitat judecare cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, întrucât măsura administrativă a deportării mamei reclamantului anterior datei de 6 martie 1945, în fosta U.S, din motive etnice, nu se încadrează în situațiile prevăzute de L. nr. 2..
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 952 din 17 noiembrie 2011 a T.ui C., s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamantul M. V.-P., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin acțiunea intentată de reclamant împotriva pârâtului, solicitând obligarea lui la plata despăgubirilor în sumă de 15.000 euro, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a deportării sale și a mamei lui, în baza art. 5 alin. (1) lit. a) din L. nr. 2..
Prin decizia C. C. nr. 1358 din 2010, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza I-a din L. nr.2..
Întrucât de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei C. C. nr. 1. au trecut mai mult de 45 de zile, fără ca în acest interval de timp,
Parlamentul României să fi pus de acord prevederile neconstituționale, cu dispozițiile Constituției.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea ei și rejudecând cauza, admiterea acțiunii și bligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciile morale în sumă de 15.000 euro.
Mama reclamantului, M. A. născută Hubert, a fost deportată la muncă în U. în perioada ianuarie 1945-octombrie 1945, când era însărcinată cu reclamantul care s-a născut în lagăr, iar din cauza privațiunilor și a suferințelor îndurate, aceasta s-a înbolnăvit și a decedat la scurt timp în anul 1946.
Sentința primei instanțe este nelegală pentru că prima instanță nu a ținut seama de dispozițiile art. 5 alin.(1) lit.a) din L. nr. 2..
Este adevărat că prin deciziile nr. 1. și nr. 1. a C. C., prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din L. nr. 2. au fost declarate neconstituționale, iar în consecință sunt stinse toate drepturile de creanță născute ca efect al acestei dispoziții, fără nicio distincție după cum este vorba de creanțe pentru care a fost sau nu a fost exercitat dreptul la acțiune.
În această situație, intervine în mod cât se poate de evident conflictul cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a D. O., ceea ce impune conform art. 20 alin. (2) din Constituția R., prioritatea normei convenționale.
Acțiunea reclamantului se impune admisă prin dispozițiile art. 14
CEDO care consacră principiul nediscriminării, reclamantul neputând fi discriminat fără o justificare obiectivă și rezonabilă față de celelalte persoane într-o situație similară și comparabilă.
Conform practicii CEDO, atunci când drepturile fundamentale ale unei persoane au fost încălcate prin măsuri ce s-au dovedit a fi abuzive, persoana are dreptul la repararea integrală a prejudiciului material și moral.
De asemenea, recurentul a mai invocat și dispozițiile art. 4 din noul
Cod civil.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare depusă la dosar f.8, a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Reclamantul M. V. P. a solicitat în baza art. 3 și 5 din L. nr. 2., obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 15.000 euro pentruprejudiciul moral suferit de el în calitate de deportat într-un lagăr de muncă forțată în U. și 5.000 euro pentru prejudiciul moral suferit în calitate de descendent de gradul I al mamei sale M. A. decedată la data de (...), în perioada ianuarie 1945-octombrie 1945.
L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, a fost elaborată în scopul reparării prejudiciilor suferite de persoanele condamnate politic sau împotriva cărora s-au luat măsuri administrative cu caracter politic în perioada de referință.
Deportarea defunctei M. (Hubert) A. în luna ianuarie 1945 la muncă forțată în U., nu constituie măsură administrativă cu caracter politic pentru fapte care să fi avut scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945, respectiv vreun scop dintre cele prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2..
Prin urmare, deportarea mamei reclamantului însărcinată cu acesta la muncă forțată în U. începând cu luna ianuarie 1945, nu constituie o măsură administrativă cu caracter politic și cu atât mai puțin o condamnare cu caracter politic, care să se încadreze în ipotezele prevăzute de L. nr.2..
În al doilea rând, prin decizia civilă nr. 1. a C. C., s-a constatat că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit.a) teza I-a din L. nr. 2..
Așa fiind, în prezent nu mai există temeiul juridic al acțiunii reclamantului.
Prin decizia nr. 12 din (...) a Completului competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de C. și Justiție, s-a stabilit că urmare a deciziilor C. C. nr. 1. și nr.1., dispozițiile art. 5 alin. (1) lit.a) teza I- a din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Potrivit art. 3307alin.(4) C.pr.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial. În această situație, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O., deoarece reclamantul nu a avut nu doar un drept de proprietate, dar nici măcar o speranță legitimă. Totodată, în speță nu sunt incidente nici prevederile art. 14 din aceeași Convenție referitoare la discriminare, deoarece toate persoanele care nu au avut o hotărâre judecătorească definitivă la data publicării deciziilor nr. 1. și nr. 1. ale C. C. în Monitorul Oficial, nu au mai beneficiat de dispozițiile art. 5 alin. (1) alit. a) teza I-a din L. nr. 2.. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) și (3) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. V. P. împotriva sentinței civile nr. 952 din 17 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2012. Președinte Judecători T. D. M.-C. V. A.-T. A.-N. M.-L. T. Grefier Red.TD:(...) Dact.CC:(...)-2 ex. Jud.fond:T. D. I.
| ← Decizia civilă nr. 26/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 563/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
