Decizia civilă nr. 57/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 57/R/2012
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții V. I. și M. M., precum și recursul formulat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., împotriva sentinței civile nr. 742 din 15 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...)*, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanții-recurenți V. I. și M. M., asistați de avocat G. C., lipsă fiind reprezentantul pârâtului- recurent S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamanților- recurenți depune la dosar delegația de reprezentare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate, în ceea ce privește acordarea despăgubirilor pentru daunele materiale, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că nu se impunea administrarea unui raport de expertiză întrucât P. Comunei M. era competentă să aprecieze valoarea bunurilor confiscate raportându-se la valoarea de impozitare a acestora. Pârâtul nu a înțeles să solicite cenzurarea acestor valori, și nici nu a solicitat efectuarea unei medii aritmetice a valorilor minimale, achiesând la pretențiile reclamanților. Prin urmare, instanța de fond, în mod greșit nu a acordat despăgubirile în cuantumul solicitat de reclamanți, limitând în mod nejustificat valoarea acestora prin raportare la media aritmetică, apărând astfel interesele pârâtului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii ambelor recursuri ca fiind nefondate, arătând că în mod corect instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru bunurile confiscate, efectuând media aritmetică între valorile maxime și cele minime.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 742 din 15 sep tembrie 2011, pron unțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții V. I., și M. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință :
- a fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamanților suma de
18.500 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin Sentința civilă nr.106/2011 a T. C. a fost admisă în parte acțiunea promovată fiind obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamanților echivalentul în lei la data plății a sumei de 5.000 euro, respectiv câte 2500 euro pentru fiecare, reprezentând despăgubiri materiale și au fost respinse restul capetelor de cerere.
Prin Decizia civilă nr. 1482/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Curții de A. C., s-a admis în parte recursul declarat de reclamanții V. I. și M. M. și s-a admis în parte recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr. (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), care a fost casată în parte, dispunandu-se trimiterea cauzei spre rejudecarea petitului privind acordarea despăgubirilor materiale pentru bunurile confiscate aceleiași instanțe , au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Îndrumările deciziei de casare au fost în sensul administrării tuturor probelor necesare, pertinente, concludente și utile pentru stabilirea valorii bunurilor confiscate și în consecință, pentru corecta stabilire a cuantumului daunelor materiale cuvenite reclamanților.
Cauza a fost înregistrată, în rejudecare la Tribunalul Cluj sub nr.(...)*. Reclamanții au solicitat acordarea despăgubirilor materiale în cuantum de 15.000 euro pentru bunurile confiscate, respectiv 2 bivolițe, o junincă de 1,5 ani, 1 vițel de 2 luni, o scroafă de 9 luni, 1 manz de 1,5 ani, 4 oi , 2 mioare ,1 car de lemn și un costum de haine.
La termenul de judecată din data de (...) reclamanții au precizat, în temeiul art.132 al.2 pct.2 C.pr.civ., ca valoare a bunurilor mobile confiscate, suma de 22.000 lei.
Instanța a reținut că dovada confiscării acestor bunuri o constituie procesul-verbal din data de (...) întocmit de executorul judecătoresc de pe lângă T. P. al R. H. R. C. din care rezultă că au s-au confiscat de la antecesorul reclamanților, 2 bivolițe, o junincă de 1,5 ani, 1 vițel de 2 luni, o scroafă de 9 luni, 1 manz de 1,5 ani, 6 oi țurcane dintre care 2 mioare ,1 car de bivoli cu osii de lemn și un costum de haine maro.
Ținând seama de îndrumările date de instanța de control judiciar, s-a pus în discuția părților administrarea de probe sub aspectul dovedirii contravalorii bunurilor confiscate.
În acest context, reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv comunicarea de către P. comunei M. a valorii actuale a unor bunuri similare cu cele confiscate.
Din adresa emisă de P. comunei M. sub nr.1740/(...) au rezultat următoarele valori : 1 bivoliță valorează (...) lei, o junincă valorează (...) lei, 1vițel de 2 luni valorează 1.000-1.500 lei, o scroafă valorează 1000 lei, 1 manz de 1,5 ani valorează 2.000-3.000 lei, o ovină valorează 250-300 lei , 1 mioară valorează 200 lei ,1 car de bivoli cu osii de lemn valorează 1.500-2.000 lei.
După comunicarea acestui răspuns, reprezentantul reclamanților a precizat expres în fața instanței faptul că nu dorește administrarea altor probe. Se reține că reclamantului îi revine, în temeiul art.1169 C.civ., obligația de a-și proba pretențiile, în speță, reclamanții înțelegand să se folosească în acest sens de proba cu înscrisuri.
În condițiile în care pentru unele dintre bunurile confiscate au fost indicate valorile minimale și maximale, instanța a făcut apel la principiile de drept care vizează despăgubirea integrală a celui prejudiciat, dar fără a ocaziona acestuia o îmbogățire fără justa cauză, apreciind că în speță se impune efectuarea unei medii aritmetice a valorilor minimale si maximale mai-sus menționate și despăgubirea reclamanților prin raportare la această medie, rezultând în final valoarea de 18.500 lei.
Nu s-au acordat acordate despăgubiri pentru costumul de haine, reclamanții neproducând nicio dovadă în ce privește valoarea acestuia, mai mult, punându-se în discuție chestiunea probării acestor pretenții, reprezentantul reclamanților a precizat expres că nu înțelege să depună la dosar probe în acest sens și nici nu solicită proba testimonială. Ca atare, fără concursul părții, instanța nu a putut dispune audierea unor persoane pe reclamanții care nu le-au indicat.
Î mpotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâtul.
Prin recursul declarat de reclamanți, aceștia au solicitat modificarea sentinței în parte în ceea ce privește acordarea despăgubirilor pentru daune materiale, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului reclamanții au criticat cuantumul sumei acordate cu titlu de despăgubiri materiale. Prin înscrisurile administrate în fața primei instanțe, în rejudecare, s-a stabilit că valoarea bunurilor confiscate are valoarea cuprinsă între 9750 și 20.200 lei.
Pârâtul nu a formulat obiecțiuni la aceste valori, iar reclamanții au solicitat instanței acordarea valorilor maximale. În mod greșit instanța nu a acordat despăgubirile solicitate în cuantumul indicat de către reclamanți, limitând în mod nejustificat valoarea acestuia, prin raportarea la media aritmetică, apărând astfel interesele pârâtului.
Prin recursul declarat de pârât, acesta a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților, apreciind că în cauză existența și întinderea pretenției reclamanților nu a fost dovedită potrivit prevederilor art. 1169 C. civil.
Înscrisul ce a stat la baza admiterii acțiunii reclamanților - adresa nr.
1740/(...) a P. com. M. nu face parte și nici nu poate fi asimilată celor prevăzute de art. 1170 C. civil.
Pretențiile reclamanților puteau fi dovedite printr-o expertiză de evaluare.
Numai în situația în care nu ar fi existat experți evaluatori autorizați, ar fi fost admisibilă dovedirea cuantumului pretențiilor prin alte mijloace de probă decât expertiza științifică, în condițiile prev. de art. 201 alin. 3 Cod proc.civ.
În cauză nu este cazul întrucât ar fi existat experți autorizați, iar adresa emisă de P. com. M., prin care s-au indicat valorile bunurilor nu poate fi luată în considerare, întrucât instituția emitentă nu face parte din categoria „personalităților ori specialiștilor din domeniul respectiv";, și prin urmare, nu are competența legală și nici expertiza necesară în stabilirea valorii unor bunuri.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoareleconsiderente:
Critica pârâtului întemeiată pe argumentul că adresa emisă de P. com.
M., prin care s-au indicat valorile bunurilor nu poate fi luată în considerare, iar în lipsa unei expertize de evaluare acțiunea reclamanților este neîntemeiată astfel încât s-ar fi impus respingerea ei, este nefondată.
Obiectul acțiunii reclamanților îl constituie acordarea despăgubirilor materiale pentru bunurile confiscate de la antecesorul lor, în baza procesului verbal de sechestru penal din (...), respectiv a animalelor din gospodărie și a unui costum de haine, pretenția reclamanților nevizând și bunurile imobile confiscate.
Potrivit adresei nr. 1740/2011 emisă de P. com. M., prețul de piață al animalelor este menționat ca fiind cel rezultat din discuțiile purtate cu deținătorii de animale.
C. apreciază, pe de o parte, că pentru stabilirea valorii unor animale domestice, administrarea unei probe științifice având ca obiectiv evaluarea acestora, nu este utilă, costurile pe care le-ar implica o atare lucrare de specialitate fiind prea ridicate raportat la valoarea bunurilor supuse evaluării - animalele.
Pe de altă parte, proprietarii care dețin astfel de bunuri sunt în măsură să cunoască valoarea de piață a acestora, iar așa cum rezultă din conținutul adresei emise de P. com. M. (o localitate rurală în care populația deține astfel de bunuri), valorile comunicate au rezultat tocmai din discuțiile purtate cu deținătorii de animale.
În aceste condiții, curtea constată că adresa luată în considerare de instanță în soluționarea pretențiilor reclamanților este susceptibilă de a face dovada contravalorii bunurilor solicitate. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, adresa P. com. M. conține atât valorile minimale, cât și valorile maximale și nu doar o valoare unică pentru fiecare din bunuri.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul reclamanților, curtea apreciază că, la rândul său, este nefondat.
Întrucât adresa emisă de P. com. M. conține atât valorile minimale, cât și cele maximale ale animalelor de genul celor care au făcut obiectul confiscării de la antecesorul reclamanților, în mod corect prima instanță a făcut o medie aritmetică între fiecare dintre valorile comunicate, acordând cu titlu de despăgubiri materiale suma rezultată din adunarea fiecărei medii.
Așa cum se arată în chiar conținutul considerentelor hotărârii, reclamanții nu au solicitat și propus probe în completare, arătând în mod explicit că nu solicită suplimentarea probațiunii.
În lipsa unor probe care să ateste faptul că animalele erau de cea mai bună calitate la momentul confiscării - din punctul de vedere al rasei,maturității și altor criterii de stabilire a standardului calității - în mod corect prima instanță nu a acordat valorile maximale comunicate prin adresa P. com. M..
La fel, în ceea ce privește contravaloarea costumului de haine confiscat, reclamanții nu au înțeles să administreze probe care să conducă la stabilirea valorii acestuia, în funcție de calitatea și starea la care se afla la momentul confiscării, astfel încât în mod corect prima instanță nu a acordat suma de 400 lei pretinsă de reclamanți cu titlu de contravaloare a acestui bun.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., și recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții V. I. și M. M. și de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 742 din 15 septembrie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...)*, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. M.-C. V. A.-T. N.
GREFIER M.-L. T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: M.O. S.
| ← Decizia civilă nr. 563/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1834/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
