Decizia civilă nr. 525/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 525/R/2012
Ședința publică din data de 8 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. R., împotriva deciziei civile nr. 5. din 7 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 1..
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare, pentru a li se da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 februarie 2010, pârâtul-intimat a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și în consecință menținerea deciziei recurate.
Se constată că prin memoriul de recurs, reclamantul-recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare, în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul 9. din 5 ianuarie 2010 la Tribunalul Cluj, ulterior precizată, reclamantul S. R. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la achitarea diferenței dintre valoarea prețului de piață al imobilului apartament nr. 1 situat în municipiul C.-N., str. D. Francisc nr. 2, parter, conform expertizei de evaluare ce se va efectua în cauză și suma de
23.505,89 lei primită conform dispozițiilor sentinței civile nr. 3. cu titlu de restituire preț, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. (21) și
(3) și art. 501din L. nr. 1.. Prin încheierea civilă nr. 497 din 27 mai 2010 a T.ui C., s-a admis excepția necompetenței materiale a T.ui C. și în consecință, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii precizate, intentate de reclamantul S. R. împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect pretenții, în favoarea J. C.-N.. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că valoarea imobilului în litigiu invocată de reclamant, este sub 500.000 lei, situație în care în baza art. 2 pct. 1 lit.b) C.pr.civ., competența de soluționare în primă instanță a cauzei, aparține judecătoriei. Prin sentința civilă nr. 11124 din 28 iunie 2011 a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamantul S. R. împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că întrucât prin decizia civilă nr. 2. a C. de A. C., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 30816 din (...) încheiat între S.C.Constructardealul SA C.-N. și antecesoarea reclamantului, defuncta S. M. decedată la data de (...) cu privire la apartamentul nr. 1 situat în C.-N., str. D. Francisc nr.2, parter, pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, în prezenta cauză instanța nu mai are posibilitatea să aprecieze dacă respectivul contract a fost încheiat cu sau fără respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995. Din economia dispozițiilor art. 501din L. nr. 1., rezultă că la restituirea prețului de piață al imobilului sunt îndreptățiți doar foștii chiriași ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995. Însă foștii proprietari ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 și care au fost desființate prin hotărâri irevocabile, pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, în condițiile art. 50 alin.(2) și (3) din L. nr. 1.. Având în vedere că încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, judecătoria a apreciat că nu sunt îndeplinite în speță condițiile art. 501din L. nr. 1.. Prin decizia civilă nr. 5. din 7 decembrie 2011 a T.ui C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. R. împotriva sentinței civile nr. 11124 din (...) a J. C.-N.. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din decizia civilă nr. 2. a C. de A. C., rezultă că atât vânzătorul Consiliul local al municipiului C.-N. cât și cumpărătoarea S. M., au fost de rea-credință la cumpărarea apartamentului în litigiu, când în cartea funciară nr. 1113 C.-N. sub B4era înscrisă acțiunea civilă intentată de M. D. și P. M.-G., prin care s-a solicitat recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra imobilului situat în C.-N., str. D. Francisc nr. 2, jud.C.. Reaua-credință a vânzătorului și a cumpărătorului în înțelesul art. 46 din L. nr.1., reprezintă cunoașterea de către aceștia, ori posibilitatea de a cunoaște cu o diligență medie fie a împrejurării că imobilul a cărui cumpărare se urmărește a fost preluat fără titlu valabil, fie doar a faptului căîn cadrul unei acțiuni în justiție, ori în cadrul unei alte proceduri instituite legal, se solicită redobândirea în natură a imobilului, atunci este cunoscut că atât vânzătorul cât și cumpărătorul sunt de rea-credință. Necesitatea unei asemenea conduite este impusă cu atât mai mult de faptul că acțiunea foștilor proprietari având ca obiect recunoașterea dreptului lor de proprietate, era admisă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare între consiliul local și S. M.. Aspectele că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu era în vigoare un text similar cu cel introdus prin H. nr. 1., trimiterea la buna sau reaua-credință a contractanților prevăzută de art. 46 alin. (2) din L. nr. 1., obligă la o analiză completă a celor două noțiuni, pentru a putea identifica acele elemente utile caracterizării comportamentelor vânzătorului și cumpărătorului ca unul onest și inteligent, sau dimpotrivă. S-a statuat cu autoritate de lucru judecat că S. M. a fost cumpărătoare de rea-credință, ceea ce implică automat și încălcarea prevederilor Legii nr. 12/1995, deoarece la momentul contractării era notată în cartea funciară acțiunea moștenitorilor foștilor proprietari de redobândire a imobilului, situație în care cumpărătoarea și-a asumat riscul ca imobilul să fie restituit fostului proprietar. Îndeplinirea obligației de plată a prețului de către cumpărătoarea S. M., nu o convertește din cumpărătoare de rea-credință în cumpărătoare de bună-credință, dispozițiile art. 501din L. nr. 1. fiind în sensul că se restituie prețul de piață foștilor proprietari cărora li s-au anulat contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, condiție neîndeplinită în speță. Mențiunea nerespectării dispozițiilor Legii nr. 112/1995 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, nu trebuia cuprinsă în dispozitivul deciziei civile nr. 2. a C. de A. C., ci așa cum este firesc și prevede art. 258 C.pr.civ., în considerentele acesteia. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul S. R., solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și în consecință, admiterea acțiunii introductive, cu obligarea intimatului la plata sumei de 211.026,11 lei ce reprezintă diferența dintre valoarea de piață a imobilului apartament nr. 1 situat în C.-N. str. D. Francisc nr. 2 și suma de 23.505,89 lei primită conform sentinței civile nr. 3. cu titlu de restituire preț. În motivarea recursului, s-a susținut că deși este adevărat că prin decizia civilă nr. 2. a C. de A. C. s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. Constructardealul SA C.-N. și S. M., în considerentele căreia s-a reținut că antecesoarea reclamantului a fost de rea-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în realitate nici printr-o decizie irevocabilă nu s-a constatat că respectivul contract de vânzare- cumpărare ar fi fost încheiat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Faptul că prin hotărâri judecătorești irevocabile s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare, nu duce automat la concluzia că acel contract ar fi fost încheiat cu eludarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995; înstrăinarea fără temei legal de către vânzători către chiriașa apartamentului, nu înseamnă că defuncta lui mamă a avut vreo culpă în modalitatea prin care statul a înțeles să preia imobilele de la foștii proprietari cu sau fără titlu și apoi să le valorifice. Cumpărătoarea S. M. și-a îndeplinit obligațiile de achitare a prețului pentru imobilul ce i-a fost vândut. Suma primită de reclamant prin sentința civilă nr. 3974/(...), este net inferioară valorii reale a imobilului, motiv pentru care în prezent se impune acordarea diferenței dintre suma primită și valoarea reală a imobilului, în temeiul art. 501din L. nr. 1.. În art. 8 din L. nr. 1/2009, se precizează că prin contracte de vânzare- cumpărare desființate se înțelege că acestea pot fi desființate fie ca urmare a unei acțiuni în anulare, fie ca urmare a unei acțiuni în revendicare. Contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat cu respectarea prevederilor legale din acea perioadă, iar în prezent este lipsit de efecte juridice prin pronunțarea hotărârilor de constatare a nulității titlului prin care S. Român a preluat imobilul de la vechiul proprietar. Instanța de apel a susținut că reaua-credință implică automat și încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, fiindcă la data semnării contractului exista înscris în cartea funciară acțiunea foștilor proprietari, însă la acea dată titlul era perfect valabil, cel care a preluat imobilul fără titlu valabil fiind S. R. S. greșeală a defunctei sale mame fiind aceea că a avut încredere în vânzător și a achitat prețul imobilului. Aspectul că prin aceeași decizie civilă nr. 2. a C. de A. C. s-a constatat că imobilul a fost preluat de S. Român din proprietatea antecesorilor numitei M. D. cu titlu ce nu a fost valabil, nu influențează în niciun mod respectarea sau nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, întrucât acest act normativ se referea în art. 1 doar la imobilele preluate de statul român fără titlu, fără a face diferența între titlu valabil sau nevalabil, situație în care recurentul se încadrează în prevederile art. 501din L. nr. 1.. Contrar celor susținute de instanța de fond și de cea de apel, în cauza de față este vorba de un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, dar care a fost desființat ulterior printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, din culpa exclusivă a S.ui Român, a concluzionat recurentul. Intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare depusă la dosar f. 11, a solicitat respingerea recursului. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele: Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 30816 din (...) încheiat între S.C.Constructardealul SA C.-N. și S. M., aceasta din urmă a cumpărat apartamentul nr. 1 situat în C.-N., str. D. Francisc nr. 2, parter, compus din 3 camere cu o suprafață utilă de 65,74 mp și o cotă indiviză de 18,33%, nr. top 173/1/I, pentru prețul de 12.773,530 lei. Prin decizia civilă nr. 201 din (...) a C. de A. C., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 30816 din (...), încheiat între S.C.Constructardealul SA C.-N. și S. M.. În considerentele acestei decizii, s-a reținut că atât vânzătorul cât și cumpărătorul au fost de rea- credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, primul pentru că a preluat bunul adevăratului proprietar fără titlu, adică fără temei legitim, iar apoi tot fără temei juridic l-a înstrăinat chiriașei, iar aceasta pentru că la data cumpărării apartamentului deținut cu titlu de chirie, cu o diligență medie, putea cunoaște că în cartea funciară era notată acțiunea fostului proprietar tabular prin care a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate, înregistrată sub nr. 5284/(...) la Judecătoria Cluj-Napoca, precum și căimobilul din care făcea parte apartamentul respectiv, a fost preluat fără titlu valabil. În considerentele aceleiași decizii s-a mai reținut că solicitarea unor pârâți de obligare la încheierea contractelor de închiriere cu fostul proprietar nu este admisibilă, deoarece „potrivit art. 6 din L. nr. 241/2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a G. nr. 4., în cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995..."; dispoziții legale ce nu erau îndeplinite. De asemenea, în considerentele sentinței civile nr. 3974 din (...) a J. C.-N. rămasă irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea reclamantului S. R. împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice care a fost obligat să îi plătească reclamantului despăgubiri în sumă de 23.505,89 lei și de care se prevalează reclamantul în actualul ciclu procesual, s-au reținut prevederile art. 50 alin.(3) din L. nr. 1., republicată, conform cărora „restituirea prețului actualizat plătit de chiriași ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin.(6) din L. nr. 112/1996, cu modificările ulterioare";. Acestea au fost considerentele și temeiul juridic al obligării pârâtului în favoarea reclamantului la suma reprezentând valoarea actualizată a prețului plătit de mama lui la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat „cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995"; și niciuna dintre părți nu a atacat sentința respectivă; așadar inclusiv S. R., însușindu-și atât dispozitivul cât și considerentele care fac corp comun cu dispozitivul sentinței civile nr. 3974 din (...) a J. C.-N.. Este adevărat că abia ulterior, prin L. nr.1/2009, în L. nr. 1., republicată, s-a introdus un nou articol, 501alin. (1), conform căruia „proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare";, dar statuările instanțelor judecătorești prin hotărâri irevocabile că încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 30816 din (...) s-a făcut fără respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, îi sunt opozabile reclamantului-recurent S. R. Achitarea prețului derizoriu de către S. M. decedată la data de (...), nu are nicio relevanță în speță, fiindcă așa cum am arătat mai sus, prin sentința civilă nr. 3974/(...) a J. C.-N., S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost obligat să îi plătească lui S. R., suma de 23.505,89 lei, reprezentând valoarea actualizată a prețului achitat de S. M., în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 30816 din (...). Întrucât prin hotărâri irevocabile intrate în puterea lucrului judecat, s-a stabilit că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, atât vânzătorul cât și cumpărătoarea au fost de rea-credință, menționându-se nu doar implicit așa cum susține neîntemeiat recurentul, dar și explicit că la momentul respectiv nu au fost respectate prevederile Legii nr. 112/1995, imobilul din care făcea parte apartamentul a fost preluat „fără titlu, adică fără temei legitim"; (decizia civilă nr.2. a C. de A. C.), iar obiect al Legii nr. 112/1995 conform art. 1 alin. (1) erau numai imobilele cu destinația de locuințe trecute ca atare în proprietatea statului „cu titlu";, deoareceimobilele preluate de stat fără titlu puteau fi revendicate de foștii proprietari pe calea dreptului comun, în mod corect prima instanță și instanța superioară de fond au constatat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 501din L. nr. 1., republicată, modificată și completată, pentru a i se acorda reclamantului prețul de piață pentru un apartament cumpărat la un preț derizoriu, a cărui actualizare s-a făcut, și la plata căruia pârâtul a fost obligat prin sentința civilă nr. 3. a J. C.-N. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) și (3) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamantului împotriva deciziei tribunalului. PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. R. împotriva deciziei civile nr. 5. din 7 decembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2012. Președinte Judecători T. D. M.-C. V. A.-T. N. Grefier M.-L. T. Red.TD:(...) Dact.CC:(...)-2 ex. Jud.apel:Seleșiu S.,Bolchiș S Jud.fond:P. E.
| ← Decizia civilă nr. 2504/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1540/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
