Decizia civilă nr. 85/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 85/R/2012
Ședința publică din 12 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. A. C.
JUDECĂTORI : ANA I.
:C.-M. CONȚ
GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., precum
și recursul declarat de C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva deciziei civile nr.
426 din 12 octombrie 2011 a T.ului C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații T. K., T. E. și H. G., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 21 decembrie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate T. K., o cerere de amânare a cauzei, întrucât doamna avocat K. M. K. este plecată din țară până la data de 14 ianuarie 2012.
Se constată că, prin motivele de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 11 ianuarie 2012, s-a depus la dosar, din partea recurentului P. M. C.-N., prin fax, un înscris la care a anexat dovada achitării taxei judiciare de timbru.
De asemenea, la data de 12 ianuarie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea recurentului P. M. C.-N., un înscris la care a anexat ordinul de plată privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 13.495,38 și 5 lei timbru judiciar, aspect față de care la acest termen, recursul este legal timbrat.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei, având în vedere că la dosar nu s-a depus dovada pentru a justifica absența la acest termen.
Curtea, din oficiu, invocă excepția și inadmisibilitatea recursului declarat de pârâtul C. local al mun. C. N., pe motiv că nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj- Napoca.
Instanța reține cauza în pronunțare în baza actelor depuse la dosar.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca cu numărul de mai sus, reclamanta T. K. i-a chemat în judecată pe pârâții T. E., H. G., C.
Local al municipiului C.-N. și P. mun. C.-N., solicitând obligarea pârâtului 4 la predarea posesiei apartamentului și terenului ce i-au fost restituite prin dispoziția nr. 3992/(...) emisă de acesta, compensarea sumei datorată dereclamantă, încasată de antecesorul ei, în baza Legii nr. 112/1995, cu suma ce i se cuvine reclamantei pentru apartamentele nerestituite în natură, partajarea apartamentelor restituite în natură între reclamantele și pârâtele 1 și 2 și intabularea apartamentelor atribuite fiecăreia.
Soluția primei instanțe
Prin Sentința civilă nr. 4754/(...) a Judecătoriei C. -N., a fost admisăexcepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local Al M. C.-N., față de care a fost respinsă acțiunea; a fost admisă în parte acțiunea civila formulată de reclamanta T. K., în contradictoriu cu pârâții T. E., H. G., P. M. C.-N. și, în consecință, s-a dispus sistarea stării de indiviziune existentă asupra apartamentelor nr. 2, 7, 8, 10,11, 13 și 14 din imobilul situat în C.- N., str. Moților nr. 141, jud. C., cu terenul aferent, în natură, după cum urmează: apartamentele nr. 2 și 14, în valoare de 63200 E. au fost atribuite atribuie reclamantei; apartamentele nr. 7,10 și 11 au fost atribuite pârâtei H. G. și apartamentele nr. 8 și 13 au fost atribuite pârâtei T. E. a fost obligată pârâta T. E. să plătească reclamantei sulta de 1178 E., iar pârâtei
H. G. sulta de 1650 E. au fost respinse ca neîntemeiate celelalte capete de cerere; s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecata.
Starea de fapt
Prin D. de restituire și propunerea privind acordarea de despăgubiri nr. 3992/(...) emisa de P. municipiului C.-N., reclamantei și paratelor T. E. și H. G., li s-au restituit în natura apartamentele nr. 2, 7, 8, 9, 10, 11, 13 și 14 din imobilul situat în C.-N., str. Moților nr. 141, precum și dreptul de proprietate asupra terenului aferent acestora și a celui în suprafața de 1338 m.p. cu nr. top 12186/2, înscris în CF nr. 3816, în favoarea pârâtei T. E., în favoarea reclamantei și pârâtei H. G. acordându-se asupra terenurilor un drept de folosința special, în considerarea calității lor de cetățeni străini.
La art. 3 din decizia sus menționata, s-a înscris ca masurile dispuse sunt condiționate de restituirea sumei primite cu titlu de despăgubire în baza Legii nr. 112/1995 pentru imobilul restituit, actualizata la data plații, iar la art. 9 s-a menționat că pentru apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, respectiv apartamentele nr. 1, 3, 4, 5, 6, 12 și 15 și pentru terenul construit aferent se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile încasate în baza Legii nr. 112/1995, în favoarea celor menționați la art. 1 și 2 din dispoziție.
Ulterior, prin D. nr. 27/(...) emisa de P. municipiului C.-N., privind modificarea Dispoziției nr. 3992/(...) s-a modificat art. 1 și 2 din cuprinsul acesteia din urmă, în sensul că a fost exclus de la restituirea în natură apartamentul nr. 9, care a fost inclus la propunerea privind acordarea de despăgubiri.
Conform mărturisirii reclamantei, antecesorul acesteia și al pârâtei T. E., defunctul T. luliu, a încasat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru apartamentele vândute în baza acestui act normativ.
Dezlegarea în drept
Dat fiind faptul că predarea în posesie a apartamentelor pentru care s-a emis D. de restituire în natură a fost condiționată de restituirea sumei de bani primită cu titlu de despăgubiri pentru apartamentele vândute și faptul că reclamantă și pârâtele T. E. și H. G. nu au atacat actul de restituire și, ca atare, nici dispoziția privind condițiile impuse pentru ca acesta să producă efecte depline în ce privește dreptul lor de proprietate, criticile cu privire la legalitatea acesteia au fost înlăturate de instanță, care nu a fost legalinvestită pentru a analiza legalitatea prevederilor art. 3 din acest act, instanța fiind ținută să se pronunțe numai asupra obiectului cererii dedusă judecații, potrivit prevederilor art. 129 alin. 6 C. proc. civ.
Din această perspectivă, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului P. municipiului C.-N. la predarea posesiei asupra apartamentelor în cauza a fost apreciat neîntemeiat și a fost respins ca atare.
Apoi, conform art. 1144 și urm. C. civ., compensația operează de drept numai atunci când obligațiile părților sunt de aceeași natura, iar creanțele lor sunt certe, lichide și exigibile.
Or, este neîndoielnic că reclamanta și pârâtele sunt îndreptățite la despăgubiri pentru apartamentele vândute în temeiul Legii nr. 112/1995 din imobilul situat în C.-N., str. Moților nr. 141, iar pârâtul P. municipiului C.-
N., la restituirea despăgubirilor încasate de antecesorul reclamantei T. I., însă creanța reclamantei și pârâtelor T. E. și H. G. nu are o întindere determinată și, ca atare, compensația legală invocată de reclamantă nu este posibilă, cu consecința ca și cel de-al doilea capăt de cerere din acțiunea introductivă se dovedește a fi neîntemeiat.
Relativ la cotele ideale de proprietate ce se cuvin reclamantei și pârâtei
T. E. din apartamentele și terenul care formează obiectul Dispozițiilor de restituire în cauza, instanța a reținut că acestea au fost stabilite prin C. de moștenitor nr. 11/(...) eliberat de B. N. P. L. M. C., prin care s-a stabilit ca după defunctul T. I. au calitate de moștenitori reclamanta, în cota de 9. parte și pârâta T. E., în cota de 7. parte, iar cota ideală de proprietate asupra acelorași imobile ce revine pârâtei H. G. este de 1/2 parte, necontestată de nici un a din părți, drept pentru care capătul de cerere având ca obiect stabilirea altor cote ideale de proprietate a fost apreciat neîntemeiat și a fost respins ca atare.
În sfârșit, potrivit dispozițiilor art. 728 C. civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar conform art. 673 ind. 5 alin. 2 C. proc. civ., instanța va face împărțeală în natura.
Așa fiind, pe baza concluziilor Raportului de evaluare judiciar administrat în cauza, întocmit de expert tehnic judiciar V. D. și ținând cont de propunerile părților privind atribuirea de apartamente în natură, în condițiile în care acestea nu au optat fiecare pentru anumite apartamente, ci atribuirea unor apartamente a fost solicitată de mai multe părți, dat fiind faptul ca imobilele apartamente și terenul aferent pot fi comod partajate în natură, prin formare de loturi, din moment ce pârâta H. G. nu este ținută de obligația de restituire a despăgubirilor acordate lui T. I., că cererea de partaj a fost primită, cu excepția apartamentului nr. 9, care nu mai formează obiectul Dispoziției de restituire, urmând ca reclamanta și parata T. E. sa intre în posesia acestora și să își facă public dreptul de proprietate prin înscrierea lui în cartea funciară după restituirea despăgubirilor de care sunt ținute, ori compensarea lor în momentul în care aceasta devine posibilă.
Așadar, având în vedere valoarea de circulație a apartamentelor și terenului aferent acestora, astfel cum a fost stabilită de expert, respectiv de
33000 E. apartamentul nr. 2, 33600 E. apartamentul nr. 7, 21200 E. apartamentul nr. 8, 38800 E. apartamentul nr. 10, 40400 E. apartamentul nr. 10, 31700 E. apartamentul nr. 13 și 30200 E. apartamentul nr. 14 și cotele ideale de proprietate ce revin reclamantei și paratelor T. E. și H. G., precum și parte din propunerile de partaj exprimate de părți, pe baza normelor de drept sus citate, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune existenta asupra apartamentelor nr. 2, 7, 8, 10, 11, 13 și 14 din imobilul situat în C.-N., str. Moților nr. 141, jud. C., cu terenul aferent, în natura,după cum urmează: apartamentele nr. 2 și 14, în valoare de 63200 E. au fost atribuite reclamantei, apartamentele nr. 7, 10 și 11 în valoare de 1. E. au fost atribuite pârâtei H. G. și apartamentele nr. 8 și 13 în valoare de
52900 E. au fost atribuite pârâtei T. E.
Întrucât, în aceasta modalitate, pârâta T. E. dobândește mai mult cu
2828 E. decât valoarea corespunzătoare cotei sale ideale de proprietate, pentru egalizarea loturilor, aceasta a fost obligată să plătească reclamantei sulta de 1178 E., iar pârâtei H. G. sulta de 1650 E.
Apoi, dat fiind faptul ca reclamanta nu a justificat legitimarea procesuala pasiva a pârâtului C. local al municipiului C.-N., instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, față de care a respins acțiunea ca fiind intentata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 406/(...) a T.u lui C. , apelurile declarate de reclamanta T. K. și de pârâtul P. M. C.-N. au fost respinse ca nefondate.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, cu privire la apelul reclamantei, că pot face obiect al apelului capetele de cerere din acțiunea principală care au fost respinse de către instanța de fond, respectiv obligarea pârâtului la predarea în posesie a apartamentelor și a terenului, restituite potrivit Dispoziției nr. 3., compensarea obligației de restituire a despăgubirilor actualizate, cu dreptul la despăgubiri, potrivit art. 9 din dispoziție și intabularea în Cartea Funciară.
Având în vedere că apelul nu este motivat, în baza art. 292 alin. 2
C.pr.civ., tribunalul a analizat apelul prin prisma aspectelor invocate la fond.
A susținut reclamanta că este nelegală condiționarea restituirii în natură și eliberarea procesului-verbal de punere în posesie, de restituirea sumei primită cu titlul de despăgubire în baza Legii 112/1995.
Reclamanta a mai arătat că o parte din apartamente nu au putut fi restituite în natură, pentru că au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, stabilindu-se dreptul reclamantei de a beneficia de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,
Astfel, în privința reclamantei, instanța a constatat că aceasta este și titulara dreptului la despăgubiri pentru apartamentele 1, 3, 4, 5, 6, 12, 15,
16, plus terenul aferent și titulara obligației de restituire a despăgubirilor încasate de către antecesorul său în baza Legii 112/1995.
Prin urmare, s-ar impune în cauză compensarea creanțelor reciproce dintre părți, până la concurența celei mai mici.
T.ul a reținut că poate fi întemeiat punctul de vedere al reclamantei, fiind acceptabilă compensarea pe dreptul comun a creanțelor reciproce dintre părți, iar ulterior, fiind acceptabilă și eliberarea procesului-verbal de punere în posesie cu privire la apartamentele restituite în natură prin D. nr.
3. emisă în baza Legii nr. 10/2001, însă, pentru ca aceste solicitări să poată fi admise, ar fi fost necesar ca în cauză să fi fost împrocesuat și Statul Român, deoarece acesta este atât titularul dreptului de a încasa despăgubirile actualizate achitate în baza Legii nr. 112/1995, cât și debitorul obligației de acordare a despăgubirilor pentru apartamentele ce nu mai pot fi restituite în natură.
Prin urmare, chiar dacă s-au formulat capete de cerere privind compensarea, acestea nu se pot discuta în cadrul procesual astfel cum a fost acesta creat, compensarea neputând fi opusă C.ui Local al Mun. C.-N., sau P.ui mun. C.-N., deoarece aceștia nu au calitate de reprezentant al S. Român cu privire la despăgubiri.
Având în vedere că procesul-verbal de punere în posesie este condiționat de achitarea de către reclamantă a despăgubirilor, în lipsa achitării acestora sau a constatării compensării într-un cadru procesual corect constituit, acest proces-verbal nu poate fi eliberat în cauză.
Cu privire la apelul pârâtului, tribunalul a apreciat că și acesta se impune a fi respins.
Împrejurarea că reclamanta și pârâtele persoane fizice și-au partajat apartamentele restituite prin D. nr. 3. emisă în baza Legii nr. 10/2001 nu dăunează și nici nu profită pârâtului P. M. C.-N., cu atât mai mult cu cât acest partaj nu poate fi intabulat în cartea funciară.
Având în vedere, însă, că dreptul de proprietate izvorăște în acest caz direct din lege, nu se poate susține că reclamanta și pârâtele nu ar fi proprietare, chiar și în lipsa intabulării și că acestea nu ar putea sista indiviziunea.
Pentru motivele arătate, tribunalul a respins apelurile declarate, menținând în întregime dispozițiile sentinței atacate.
Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs pârâții P. M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N., solicitând modificare ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului lor, pârâții învederează că, prin dispoziția de restituire în natură a unor apartamente din imobilul în litigiu, s-a stabilit în sarcina reclamantei și a pârâtelor 1 și 2 obligația de a restitui despăgubirile primite în baza Legii nr. 112/1995, abia după îndeplinirea acestei obligații prevăzute de lege acestea putând să solicite înscrierea dreptului lor în cartea funciară, partajul nefiind posibil înainte de îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Intimatele, deși legal citate, nu au depus întâmpinare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ceurmează a fi expuse.
Astfel, conform dispozițiilor art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001,
„decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii in natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea in posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară";.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din același act normativ,
„persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi și numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație.";
Aplicând coroborat aceste două texte, pârâtul P. mun. C.-N. a dispus restituirea în natură a apartamentelor care nu au fost înstrăinate și a stabilit obligația persoanelor îndreptățite, moștenitoare ale fostului proprietar, la restituirea sumei încasate cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995.
Prima instanță nu a făcut decât să partajeze apartamentele restituite condiționat, arătând căruia dintre moștenitori îi revine fiecare dintre apartamente, în funcție de cotele lor de moștenire.
Prima instanță, așa cum corect a stabilit instanța de apel, nu a încălcat dispozițiile art. 20 alin. 1, pentru că a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului emitent al dispoziției la punerea în posesie a beneficiarelor acesteia, precum și cel privind intabularea dreptului lor de proprietate în cartea funciară.
Așadar, normele de drept substanțial cuprinse în legea specială de restituire nu au fost încălcate de instanțele fondului, nesubzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul pârâtului P. mun. C.-N. va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul C. Local al municipiului C.-N., acesta este inadmisibil, fiind declarat omisso medio, acest pârât neformulând apel împotriva sentinței judecătoriei, oricum, față de acesta, acțiunea fiind respinsă, motiv pentru care, în temeiul art. 137 alin. 1 raportat la art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul acestuia va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. și respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva deciziei civile nr. 426 din (...) a T.ului C. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. A. C. ANA I. C. M. CONȚ C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: C.V.Balint, M. T.
| ← Decizia civilă nr. 3519/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Sentința civilă nr. 16/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
