Decizia civilă nr. 74/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 74/RC/2012
Ședința publică din 25 octombrie 2012
I. constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul O. I. împotriva deciziei civile nr. 1675 din 11 aprilie 2012, pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații S. ROMÂN PRIN D. G. A F. P. A., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta contestatorului O. I., avocat B. B. G., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 12 septembrie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimatului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, o completare la întâmpinare prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a contestație în anulare.
La data de 25 octombrie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reprezentantei contestatorului, avocat B. B. G., o cerere prin care solicită strigarea cauzei la ora 10.
Reprezentanta contestatorului arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației în anulare, anularea în parte a deciziei civile și fixarea unui termen de judecată în vederea rejudecării recursului și pe cale de consecință a se dispune admiterea recursului formulat de către contestator și respingerea recursului formulat de către Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C.
Apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art.318 teza I și II Cod proc. civ., în condițiile în care a fost admis recursul și modificată în parte hotărârea instanței de fond, cu consecința admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, în condițiile în care S. Român a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamantul contestator.
În opinia sa, acest aspect echivalează cu o necercetare a motivelor de recurs invocate de către contestator, care justifica admiterea recursului celpuțin prin prisma caracterului politic al măsurilor administrative privind pe defunctul O. E.
Totodată, invocă incidența dispozițiilor art.318 teza I C.proc. civ., în ceea ce privește eroare materială săvârșită de către instanța de recurs, în ceea ce privește incidența cu privire la terenurile pretins confiscate a dispozițiilor L. nr. 18/1991 și, respectiv a L. 2.. La momentul soluționării cererii în recurs procedura inițiată în temeiul dispozițiilor legii 2. nu era finalizată.
I. de recurs nu a cercetat aplicabilitatea în speță a decretului
199/1950 emis de către M. pentru modificarea L. 16/1949.
Reprezentanta P.ui de pe L. C. de A. C. solicită respingerea contestație în anulare.
Apreciază ca neîntemeiate susținerile S.ui Român formulate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Analiza asupra acestei decizii trebuie să fie în strânsă legătură cu decizia pronunțată la instanța de fond, din dosar rezultă cu certitudine că antecesorul reclamantului nu a fost condamnat penal, acesta fiind internat într-o colonie de muncă.
În opinia sa, toate motivele contestației în anulare sunt o reiterare a motivelor de recurs care au fost analizate de către instanța de recurs în totalitate.
C U R T E A
Prin contestația în anulare înregistrată la (...) contestatorul O. I. a solicitat anularea în parte a deciziei civile nr. 1675/R/(...) pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr. (...), fixarea unui termen de judecată în vederea rejudecării recursului și pe cale de consecință admiterea recursului formulat de către recurentul O. I. și respingerea recursului formulat de S.
Român prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe disp. art. 318 teza I și teza II Cod proc.civ.
Cu privire la primul motiv al contestației în anulare, contestatorul a arătat că soluția pronunțată de instanța de recurs care a dispus admiterea în parte a recursului declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și respingerea recursului declarat de contestator este rezultatul unei erori materiale.
Acest aspect reiese din împrejurarea că S. Român a solicitat modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, iar reclamantul a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul constatării caracterului politic al măsurilor administrative dispuse împotriva defunctului O. E. în perioada 1946-1989 în considerarea dispozițiile art. 3, respectiv art. 4 alin. 2 din Legea nr. 2..
În considerarea motivelor de recurs expres și limitativ formulate de S.
Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța nu putea să dispună o soluție de admitere în parte a recursului, în condițiile în care S. Român a solicitat modificarea în tot a sentinței recurate și respectiv respingerea acțiunii reclamantului.
Soluția pronunțată de instanța de recurs se încadrează în dispozițiile art. 318 alin. 1 teza i și II Cod proc.civ. în condițiile în care a fost admis recursul și modificată în parte hotărârea instanței de fond, cu consecința admiterii în parte a cererii de chemare în judecată în condițiile în care S. Român a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.
Acest aspect echivalează cu o necercetate a motivelor de recurs invocate de contestator, care justifică admiterea recursului cel puțin prin prisma caracterului politic al măsurilor administrative privind pe defunctul O. E.
În aceleași dispoziții se încadrează și soluția de respingere ca nefondat a recursului declarat de reclamantul O. I., instanța de recurs omițând să cerceteze în integralitatea lor a motivelor de recurs invocate de către reclamant.
I. de recurs nu a cercetat motivele de recurs invocate de contestator, iar soluția pronunțată este rezultatul unei erori materiale.
Incidența dispozițiilor art. 318 teza I Cod proc.civ. există și în ceea ce privește reținerile instanței de recurs incidența dispozițiilor L. nr. 1871991 și 2., terenurile pretins confiscate cu privire la terenurile pretins confiscate în baza acestor acte normative. Aceste cereri chiar dacă au fost soluționate prin hotărârea C. L. pentru aplicarea L. nr.18/1991 nu înlătură aplicabilitatea dispozițiilor L. nr. 2., dispozițiile art. 5 alin. 5 din acest act normativ menționând în mod expres că, în situația în care sunt acordate despăgubiri în temeiul acestui act normativ, încetează de drept procedurile inițiate în temeiul L. nr. 10/2001 și ale L. nr. 2..
Atâta vreme cât în momentul soluționării cererii de recurs procedura inițiată pe temeiul L. nr. 2. nu era finalizată, contestatorul avea dreptul să opteze în ceea ce privește actul normativ în temeiul căruia a solicitat despăgubiri, și prin urmare nefinalizarea procedurilor demarate în temeiul legii fondului funciar nu poate să înlăture incidența dispozițiilor L. nr. 2..
Interpretarea și eficiența pe care instanța de recurs a acordat-o convenției încheiată în anul 1946 este rezultatul unei erori materiale.
Astfel, analiza conținutului convenției și anul în care aceasta a fost redactată nu produce nici un argument care să infirme că suntem în prezența unei confiscări a terenurilor, ca o consecință a măsurilor administrative dispuse împotriva defunctului O. Omil. Relevantă din acest punct de vedere este mențiunea efectuată pe fișa personală a acestuia în care la rubrica starea materială, rezultă că la momentul aplicării măsurii administrative a internării tatăl contestatorului mai avea evidențiat doar locul de casă și 1 ha de vie. A. mențiune coroborată cu actele normative invocate în susținerea recursului și cu declarațiile martorilor audiați în cauză sunt de natură a confirma măsura confiscării imobilelor proprietatea antecesorului reclamantului.
I. de recurs a mai săvârșit o eroare materială când nu s-a pronunțat asupra caracterului politic al măsurilor administrative dispuse împotriva defunctului O. E. în perioada 1946-1989 constând în :
- în luna iulie 1946 urmând a fi ridicat în baza O.ui nr. 18.000 a dispărut de la domiciliu și a stat ascuns până în luna martie 1948 când a fost arestat și ulterior, pus în libertate fiind exclus din cadrul Baroului de avocați A. D. era întocmit în anul 1949, înaintea arestării pentru care instanța a constatat caracterul politic al condamnării.
- în luna septembrie 1947 a fost efectuată percheziția la biroul de avocați al acestuia din A. I.;
- conform notei 11163 S din (...), rezultă că prin O. 1. din (...) O. E. a fost reținut, urmând a di ridicat în cadrul ordinului nr. 18.000 S, acesta dispăruse de la domiciliu.
- la (...) se propune încadrarea numitului O. E. în D. nr. 6. pentru o perioadă de 2 ani. D. nr. 6. se regăsește expres menționat la art. 3 al L. nr.
2., care definește măsurile administrative cu caracter politic.
- la (...) a fost emisă Hotărârea MAI de deschidere a dosarului individual al numitului O. E., din care rezultă că acesta a fost supravegheat de agenți, fiind dispuse măsuri în sensul întreprinderii de investigații complexe prin urmărirea la locul de muncă și la domiciliu.
- la (...) Consiliul Securității S.ui a emis o hotărâre de luare în evidență a numitului O. E. având în vedere activitatea desfășurată ca secretat al organizației Județene PNȚ A..
- nota întocmită în anul 1974 de către I. județean de S. A., în care se preciza continuarea măsurilor de interceptare a corespondenței și a investigațiilor la domiciliu și locul de muncă.
- raportul întocmit în anul 1972 de către I. de S. A., prin care se preciza ca măsură dirijarea pe lângă O. E. a unui informator, verificarea posibilei rețele informative de la locul de muncă a lui O. E., supravegherea telefonului și folosirea sursei pentru corespondența internă.
- hotărârea din (...) a I.ui Județean A. serviciul 1 M. de I., în care se preciza că O. E. a fost periodic contactat de către organele de urmărire, că au fost instalate mijloace tehnice la domiciliul lui, fiind propusă recrutarea acestuia ca informator.
I. de recurs nu a cercetat aspectele invocate, care coroborate cu D. nr. 199/1950 emis de MAN pentru modificarea L. nr. 16/1949 și cu declarațiile martorilor audiați în cauză au demonstrat caracterul politic al măsurilor administrative enumerate, aparte de cele care au fost reținute de instanța de recurs. I. de recurs nu a cercetat aplicabilitatea acestor acte normative nici în ce privește confiscarea averii antecesorului reclamantului contestator.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată de contestatorul O. E., motivat pe faptul că contestatorul urmărește o rejudecare a cauzei pentru că împrejurările invocate de el nu se înscriu în dispozițiile art. 318 teza I și II Cod proc.civ.
Examinând contestația în anulare, curtea reține următoarele:
Cauza contestației în anulare este nelegalitatea hotărârii ce se arată, nelegalitate constând într-una dintre deficiențele prev. de art. 317 și 318
Cod proc.civ.
Contestația în anulare specială întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod proc.civ., este contestația care se poate exercita numai împotriva deciziilor date de instanța de recurs pentru motivele expres prevăzute în acest text de lege, respectiv teza I „când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale"; și teza II „când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare";.
Primul motiv prev. de art. 318 Cod proc.civ. are în vedere erori materiale săvârșite de instanța de recurs prin confundarea unor date esențiale din dosarul cauzei, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite.
Constituie greșeli materiale, în sensul art. 318 Cod proc.civ., respingerea unui recurs ca tardiv în raport de data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal înlăuntrul termenului de recurs, anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar exista dovada taxei judiciare de timbru sau recursul era scutit de la plata taxei judiciare de timbru ș.a.
În concluzie, noțiunea de greșeală materială se referă la greșeli cu caracter procedural și nu la greșeli de judecată, greșelile instanței de recurscare deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Orice încercare de lărgire a conținutului acestei noțiuni ar transforma calea extraordinară de atac a contestației în anulare specială, întemeiată pe acest motiv, într-o cale ordinară de atac mai rea decât recursul la recurs, care, cel puțin, s-ar adresa unei instanțe superioare.
Cel de-al doilea motiv prev. de art. 318 Cod proc.civ., omisiunea cercetării unui motiv de casare, poate fi invocat pe calea contestației în anulare. Acest text de lege are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate în termen de către recurent și nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte.
Pentru ca o contestație în anulare să fie admisă în temeiul acestui motiv, trebuie îndeplinite așadar următoarele condiții: instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare, iar această omisiune să se fi produs din greșeală. I. de recurs nu are obligația de a analiza fiecare motiv de casare în parte, ci poate grupa în acest sens argumente aduse de părți, obligație pe care, în prezenta cauză, instanța de recurs și-a îndeplinit-o.
Contestatorul a apreciat că soluția pronunțată de instanța de recurs se încadrează în textul art. 318 teza I și II Cod proc.civ.
În speță, recurentul O. I. a solicitat prin recursul declarat admiterea acțiunii în totalitate în sensul de a se constata și caracterul politic al măsurilor administrative dispuse împotriva defunctului O. E. în perioada
1946-1989 în considerarea dispozițiilor art. 3, respectiv art. 4 alin. 2 din
Legea nr. 2. și obligarea intimatului la plata sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale.
Prin recursul declarat, pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în întregime.
S. Român prin motivele de recurs a arătat că hotărârea atacată este criticabilă sub aspectul modului în care instanța de fond a procedat la constatarea caracterului politic al condamnării antecesorului reclamantului în perioada 1950 -1952, că deși nu există înscrisuri din care să rezulte condamnarea politică a antecesorului reclamantului, cu încălcarea prev. art. 4 alin. 3 din Legea nr. 2., că instanța a încuviințat proba cu martori, iar apoi în baza declarațiilor acestora a apreciat caracterul politic al condamnării antecesorului reclamantului, deci critică și perioada care vizează mandatul de reținere constatat de instanța de recurs ca având caracter politic.
Prin decizia civilă nr. 1675/R/(...) pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr. (...) a fost admis în parte recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 5. iunie 2011 a Tribunalului C., care a fost modificată în sensul că s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a reținerii defunctului O. E., prin mandatul de reținere nr. 1. pentru fapta prevăzută de art. 327 C. s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a internării în unitate de muncă a defunctului O. E. în perioada 5 iunie 1950 - 5 iunie
1951 în baza Deciziei nr. 48/1950 a MAI; au fost înlăturate din sentință dispozițiile referitoare la constatarea caracterului politic al condamnării, respingerea cererii de constatare a caracterului politic a măsurii administrative aplicate defunctului O. E. în 1947, respectiv 5 iunie 1950-
5 iunie 1951, obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor
Publice la plata daunelor morale.
Prin aceeași decizie au fost menținute dispozițiile din sentință referitoare la respingerea cererii de constatare al caracterului politic al măsurilor administrative împotriva lui O. E. în perioada 1946-1989 (cu excepția perioadelor mai sus menționate), respingerea cererii de acordare a daunelor morale și neacordarea cheltuielilor de judecată și a celor privind admiterea în parte a cererii reclamantului.
I. a respins recursul declarat de reclamantul O. I. împotriva aceleiași sentințe.
Astfel, instanța de recurs reține că analizând chestiunea caracterului politic al condamnării antecesorului reclamantului în perioada 1950 -1952 și al măsurilor administrative dispuse împotriva acestuia în perioada
11946-1989, singurele măsuri privative de libertate care rezultă cu certitudine din probele administrative rezultate în cauză sunt cele referitoare la constatarea caracterului politic al măsurii administrative a reținerii defunctului O. E. prin mandatul de reținere 1. pentru fapta prev. de art. 327 Cod penal și al măsurii administrative a internării în unitate de muncă a defunctului O. E. în perioada 5 iunie 1950 - 5 iunie 1951 în bata deciziei nr. 48/1950 a M.A.I.
I. de recurs a apreciat că recursul reclamantului este nefondat, reținând că supravegherea antecesorului reclamantului de către organele de securitate până la decesul său nu poate fi caracterizată ca o măsură administrativă cu caracter politic în sensul avut în vedere de art. 4 alin. 23 din Legea nr. 2..
Art. 315 pct. 4 Cod proc.civ. prevede că „la judecarea recursului dispozițiile art. 296 Cod proc.civ., sunt aplicabile în mod corespunzător";, iar conform art. 296 teza II Cod proc.civ., „apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată";.
Prin urmare, constatând că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și că se impune modificarea sentinței pronunțate, curtea nu putea să dispună acest lucru în recursul reclamantului, pentru că ar fi încălcat dispozițiile citate anterior, în condițiile în care, prin soluția instanței de fond s-a constatat caracterul politic al condamnării antecesorului reclamantului O. E., în perioada 1950-1952 și s-a respins cererea de constatare al caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva antecesorului lui O. E. în perioada 1946-1989. Acest lucru se putea realiza doar prin admiterea în parte a recursului declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pârât care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Chiar acceptând că instanța de recurs nu putea să dispună o soluție de admitere în parte a recursului declarat de pârât în condițiile în care S. Român a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, critica contestatorului privește, în realitate, modul în care instanța de recurs a dezlegat o chestiune de aplicare a dispozițiilor procedurale referitoare la judecarea recursului.
Dacă aceste dispoziții au fost sau nu corect aplicate, nu se poate verifica pe calea contestației în anulare, deoarece pretinsa greșeală invocată de contestator nu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 318
Cod proc.civ. Motivul contestației în anulare prev. de art. 318 teza II Cod proc.civ., pentru a critica faptul că instanța de recurs nu a analizat un motiv de recurs și verificând argumentele contestatorului, curtea constată că, contestatorul critică de fapt modul în care instanța de recurs a analizat motivele de recurs, astfel că argumentele contestatorului nu se încadreazăîn dispozițiile acestui text de lege, ci vizează de fapt soluția pronunțată în recurs, contestatorul fiind nemulțumit de aceasta.
Contestatorul a mai invocat incidența art. 318 teza I și cu privire la faptul că la momentul soluționării recursului, procedura inițiată în temeiul
L. nr. 2. cu privire la restituirea terenurilor nu era finalizată, că interpretarea și eficiența pe care instanța de recurs a acordat-o convenției încheiată în anul 1946, că instanța nu s-a pronunțat asupra caracterului politic al măsurilor administrative dispuse împotriva defunctului O. E. în perioada 1946-1948, apreciind că concluziile instanței de recurs sunt rezultatul unei greșeli materiale.
Aceste greșeli, așa cum sunt susținute de contestator, constituie greșeli de apreciere a probelor datorită cărora situația de fapt reținută de instanță ar fi eronată, de aplicare greșită a legii, greșeli care nu pot fi valorificate pe calea contestației în anulare.
Pentru considerentele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 318 Cod proc.civ., curtea va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul O. I. împotriva deciziei civile nr. 1675 din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. A. A. C. ANA I. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
| ← Decizia civilă nr. 526/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 793/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
