Decizia civilă nr. 800/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 800/R/2012
Ședința publică din data de 22 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul V. M. C.-N., cu atribuții delegate de primar, împotriva sentinței civile nr. 965 din 17 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții D. A. B. și D. F. B., precum și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 1..
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 13 februarie 2012, pârâtul S. R. prin MFP - D. C. a depus la dosar prin registratura instanței o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea comunicării motivelor de recurs și pregătirii apărării.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs, pârâtul-recurent a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
Cod procedură civilă.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de pârâtul S. R. prin MFP - D. C. ca fiind lipsită de interes, întrucât față de acest pârât s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, iar acest aspect nu a fost recurat.
Constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de (...), reclamanții D. A. B. și D. F. B. au solicitat în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C.-N. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să dispună restituirea în natură în favoarea reclamanților a terenului rămas liber din suprafața de 255 m.p, teren situat în Municipiul C.-N., str. P. nr. 97, actuală N. Titulescu, identificat în Cf nr. 7352 C., top 3950, să dispunăacordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în principal prin compensarea cu alte bunuri sau servicii, iar în subsidiar prin despăgubiri bănești actuale și egale cu valoarea de piață la data acordării acestora în condițiile Titlului VII din L. nr. 247/2005 pentru imobilul constând din terenul ocupat din suprafața totală de 255 mp., teren situat în Municipiul C.-N., str. P., nr.
97, actuală N. Titulescu identificat în Cf 7352 C., top 3950 și construcții
(casă+anexe) cu o suprafață totală construită de 174,17 m.p., solicită acordarea cheltuielilor de judecată, în caz de opunere.
Prin sentința civilă nr. 965 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj îndosar nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul procesual ales la D. C.
S-a respins acțiunea față de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice cu sediul procesual ales la D. C.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții D. A. B. și D. F.
B. împotriva pârâtului P. municipiului C.-N., și în consecință:
S-a dispus acordarea măsurilor reperatorii în favoarea reclamanților D. A. B. și D. F. B. pentru imobilul teren în suprafață de 255 m.p. situat în C.-N. str. P. nr. 97 actualmente N. Titulescu și construcțiile edificate pe acesta casă și anexă în suprafață de 174,17 m.p. imobil înscris în Cf 7532 C. nr. top 3950 măsuri constând în principal din compensarea cu alte bunuri, iar in subsidiar din despăgubiri stabilite în condițiile legii speciale Titlul VII din L. nr.
247/2005.
A fost obligat pârâtul P. municipiului C.-N. să plătească reclamanțilorsuma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin notificarea înregistrată la data de 8 februarie 2002 la BEJ S. M., reclamanții au solicitat PRIMĂRIEI M. C.-N. acordarea măsurilor reparatorii, respectiv acordarea unui alt imobil în compensare sau despăgubiri pentru imobilul casă și teren situat în situat în C.-N. str. P. nr.
97, expropriat de la părinții lor D. I. și D. Ana .
Notificarea a fost înregistrată la P. M. C.-N. la (...) sub nr. 7099/3.
Deși a trecut o perioadă îndelungată de la formularea notificării, instituția solicitată nu a răspuns acesteia, văzând
Văzând statuările Î.C.C.J. din cuprinsul deciziei XX/2007, pronunțată în recursul în interesul Legii, tribunalul a apreciat că este în măsură să se pronunțe pe fond asupra cererii reclamanților de acordare a măsurilor reparatorii.
Prin actele depuse la dosar, reclamanții au dovedit condițiile impuse de L. 1. pentru a beneficia de măsuri reparatorii.
Copia colii funciare nr. 7352 C., depusă la filele 15-16 dosar, face dovada proprietății numiților D. I. și D. Ana, asupra imobilului prevăzut cu nr. top.
3950 , teren în suprafață de 71 stj. p. aflat pe strada P. la nr. 97, și de asemenea D. de expropriere depus la filele 8-9 dosar și fișa imobilului expropriat, depuse la filele 10-14 dosar, fac dovada că pe acest teren se aflau la momentul exproprierii , respectiv în anul 1981, construcții în suprafață de
149, 76 m.p.
Certificatele de deces aflate la fila 18 și 45 dosar, fac dovada decesului foștilor proprietari, iar certificatele de naștere aflate la filele 21-22 dosar fac dovada că reclamanții sunt succesori ai foștilor proprietari.
Contrar susținerii pârâtului P. municipiul C.-N., formulată în întâmpinare, calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul art. 4 alin (2) din L. nr. 1., nu se probează doar cu certificatul de moștenitor, actele de stare civilă ce dovedesc calitatea de succesibil a solicitanților, coroborată cu notificarea formulată în termen, calificată de legiuitor ca un act de acceptare a succesiunii, făcând pe deplin dovada calității de persoană îndreptățită la reconstituire în sensul art. 4 lit.2 din legea 1..
Imobilele expropriate intră sub incidența Legii 1., după cum rezultă din cuprinsul art. 11 din acest act normativ, care reglementează detaliat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele expropriate.
Pentru a se verifica situația faptică actuală a imobilului, s-a dispus administrarea unei expertize în specialitatea topografie. Raportul de expertiză întocmit de expert F. F., a relevat că imobilul expropriat de stat de la antecesorii reclamanților are în prezent o situație modificată în raport de data preluării de către S. , construcțiile fiind demolate iar terenul fiind ocupat efectiv sau funcțional de blocuri de locuințe,
Reclamanții au achiesat la concluziile raportului de expertiză, precizându-și acțiunea în raport de acestea , în sensul că solicită măsuri reparatorii prin echivalent.
În ce privește măsurile reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții, văzând dispozițiile art. 11 alin. 4 și 8 din L. nr. 1., T. a apreciat că acestea sunt compensarea cu alte bunuri, iar în subsidiar, în măsura în care reclamanții nu vor accepta un alt teren oferit în echivalent de unitatea deținătoare, despăgubirile, în condițiile legii speciale- Titlul VII din L.
247/2005.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, apreciază că aceasta este întemeiată întrucât, potrivit dispozițiilor Legii 1., în procedurile de restituire S. R. a atribuit competența de soluționare altor organe ale sale decât Ministerul
Finanțelor Publice.
De altfel , prin D. 27 pronunțată la (...) de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii s-a statuat expres în acest sens.
Prin prisma celor reținute mai sus, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și în temeiul disp. art. 137 alin 1 și 110 C.pr.civ., a fost respinsă acțiunea față de acest pârât.
În ce îl privește pe pârâtul P. municipiului C.-N., acțiunea reclamanților este întemeiată, și în consecință, în contradictoriu cu acesta acțiunea a fost admisă, dispunându-se acordarea măsurilor reperatorii în favoarea reclamanților D. A. B. și D. F. B. pentru imobilul teren în suprafață de 255 m.p. situat în C.-N. str. P. nr. 97, actualmente N. Titulescu, și construcțiile edificate pe acesta casă și anexe în suprafață de 174,17 m.p. imobil înscris în Cf 7532 C. nr. top 3950 măsuri constând în principal din compensarea cu alte bunuri, iar in subsidiar din despăgubiri stabilite în condițiile legii speciale- Titlul VII din L. nr. 247/2005.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., T. a obligat pârâtul P. municipiului C.-N. să plătească reclamanților suma de 2.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul V. M. C.-N., cuatribuții delegate de primar solicitând modificarea sentinței în sensulrespingerii acțiunii.
În motivare s-a arătat că hotărârea a fost pronunțată cu interpretarea eronată a prevederilor art. 3 și 4 din L. nr. 1. care stipulează că de prevederile legii reparatorii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, succesibilii care după data de (...) nu au acceptat moștenirea, fiind repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii.
Punctul 4.6 din HG nr. 250/2007 arată că prima teză a alin. 3 al art. 4 din lege este de strictă interpretare și vizează numai ipoteza în care a avut loc o dezbatere succesorală finalizată printr-un certificat de moștenitor.
Reclamanții nu au depus nici în cursul procedurii administrative și nici la dosarul cauzei dovada dezbaterii succesiunii după antecesorul lor decedat în anul 1996, numai în situația existenței unui certificat de moștenitor putându-se stabili în mod corect calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, printr-o analiză calificată a actelor doveditoare a calității de succesibili.
S-a arătat că în același sens sunt și dispozițiile art. 23.1 lit. b din HG nr. 250/2007.
În mod greșit se reține culpa autorității locale în nesoluționarea notificării, omițându-se a se avea în vedere că prin adresa nr. 2..1/(...) s-au solicitat reclamanților o serie de înscrisuri care nu au fost depuse, aceștia înțelegând să sesizeze instanța de judecată. Nu se impunea deci obligarea primarului la suportarea cheltuielilor de judecată.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Analizând recursul declarat de pârâtul V. M. C.-N., cu atribuții delegate de primar, împotriva sentinței civile nr. 965 din 17 noiembrie 2011 a T.ui C.,
Curtea reține următoarele:
Ceea ce se critică de către pârât în recurs este modul în care instanța de fond a interpretat și aplicat prevederile art. 3 și 4 din L. nr. 1., respectiv cele ale art. 4.6 din HG nr. 250/2007 și art. 23 pct. 1 lit. b din HG nr.
250/2007. Deși nu se prevede în mod expres, se critică și modalitatea de interpretare și aplicare a art. 274 C.pr.civ. prin aceea că se solicită exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată, apreciindu-se că pârâtul are nici o culpă în ceea ce privește nesoluționarea notificării.
Referitor la prevederile art. 3 și 4 din L. nr. 1. și cele ale art. 4 pct. 6 din HG nr. 250/2007 se constată de către Curte că în mod corect s-a făcut interpretarea și aplicarea acestor texte de lege de către instanța de fond.
Astfel, la art. 4 din L. nr. 1. se stipulează că de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Art. 4 pct. 2 din HG nr. 250/2007 prevede că norma referitoare la accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de starecivilă, certificate de moștenitor dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar, recomandându-se entităților investite cu soluționarea notificărilor să apeleze fie la serviciile unor notari publici, fie ale juriștilor din cadrul entității respective. La art. 4 pct. 4 se stipulează că stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar se face potrivit legii române.
Art. 4 pct. 6 din HG nr. 250/2007, referitor la care se susține că ar fi fost interpretat și aplicat greșit de către instanța de fond se referă la termenul de acceptare a succesiunii raportat la termenele stabilite în lege în vederea formulării notificărilor, neavând practic legătură cu procedura care trebuie urmată în vederea stabilirii calității de moștenitor a persoanei fizice care a solicitat restituirea imobilului în baza Legii nr. 1..
Dispozițiile art. 23 pct. 1 lit. b din HG nr. 250/2007 au fost redate trunchiat în cererea de recurs, textul având de fapt următorul conținut:
„Actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor).";
Ținând cont de cele reținute mai sus se poate concluziona în sensul că dovedirea calității de moștenitor a persoanei fizice care a formulat notificarea nu se face numai prin certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor ci și pe baza actelor de stare civilă depuse în dosarul format în baza notificării. Pe baza acestora unitatea deținătoare este obligată să stabilească calitatea de moștenitor în baza prevederilor legale în materie de moștenire.
Prin faptul că pârâtul contestă inclusiv prin cererea de recurs calitatea reclamanților de persoane îndreptățite în temeiul Legii nr. 1. la măsuri reparatorii se contestă practic competența instanței de judecată de a analiza
și stabili pe baza actelor de stare civilă depuse la dosar dacă reclamanții îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerați moștenitori ai persoanei fizice îndreptățite, susținându-se în continuare, fără nici un temei legal, că în lipsa unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor reclamanții nu pot fi considerați moștenitori ai persoanei îndreptățite.
Referitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată se constată că în mod corect s-a făcut de către instanța de fond aplicarea art. 274 alin. 1 C.pr.civ., prin întâmpinarea formulată la fond pârâtul solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, iar prin sentință acțiunea fiind admisă astfel cum a fost formulată în contradictoriu cu acest pârât, fiind deci un caz tipic în care partea care cade în pretenții este obligată să plătească cheltuielile de judecată.
Prin urmare, în temeiul art. 3041și art. 312 alin. 1 C.pr.civ. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul V. M. C.-N., cu atribuții delegate de primar, împotriva sentinței civile nr. 965 din 17 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul V. M. C.-N., cu atribuții delegate de primar, împotriva sentinței civile nr. 965 din 17 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2012. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: C. V. B.
| ← Decizia civilă nr. 3249/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 5/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
