Decizia civilă nr. 86/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 86/R/2011
Ședința publică din 10 martie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. A. C. JUDECĂTORI : ANA I.
:C.-M. CONȚ
GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele P. M. și P. C. împotriva sentinței civile nr. 771 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații P. M. C.-N. și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- PRIN D. G. A F. P. C., având ca obiect acțiune în baza L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 ianuarie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimatului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. a J. C., întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
Instanța reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A,
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. 1266/117/(...), reclamantele P. M. și
P. C. i-au chemat în judecată pe pârâții P. municipiului C.-N. și S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
- anularea Dispoziției privind propunerea de acordare de despăgubiri nr. 215/(...), emisă de P. municipiului C.-N., în dosarul nr. 3350;
- stabilirea dreptului reclamantelor de a beneficia de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1188 m.p, situat în municipiul C.-N., str. Teleorman nr. 17, înscris în CF nr. 15758 C.-N., nr. top. 4463; precum și pentru cota de ½ parte din terenul în suprafață de 170 mp, situat în municipiul C.-N., str. V. Onițiu nr. 5, înscris în CF nr. 20334 C.-N., nr. top.
10450
- obligarea pârâtului de rândul 2, S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata în favoarea reclamantelor a sumelor care vor fi stabilite cu titlu de despăgubiri pentru imobilele în litigiu;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
În motivarea cererii de chemare în judecată, acestea au arătat că, prin D. privind propunerea de acordare de despăgubiri nr. 215/(...), emisă de P. municipiului C.-N., în dosarul nr. 3350, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr.
2., pentru terenul în suprafață da 1188 m.p, situat în municipiul C.-N., str.
Teleorman nr. 17, înscris în CF nr. 15758 C.-N., nr. top. 4463, loc de casă în suprafață de 1188 mp, în favoarea reclamantelor din prezentul dosar.
Prin Sentința civilă nr. 321/(...) a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr.(...), irevocabilă, instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele P. M. și P. C. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.- N., a anulat dispoziția nr. 1179/(...), emisă de P. municipiului C.-N., a obligat pârâtul să emită, în dosarul nr. 3350, dispoziție de restituire în echivalent pentru imobilul situat în C.-N., str. Teleorman nr. 17, înscris în CF nr. 15758 C., nr. top. 4463, loc de casă în suprafață de 1188 mp.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 2484/(...), la executor judecătoresc
Cîmpian Mihai R. și sub nr. 21.322/45/(...), în evidențele pârâtului, tatăl reclamantelor, P. E., a solicitat, în temeiul dispozițiilor legii nr. 1., restituirea în echivalent a terenului situat în C.-N., str. Teleorman nr. 17, înscris în CF nr. 15758 C., nr. top. 4463, loc de casă în suprafață de 1188 mp.
Prin D. privind propunerea de acordare de despăgubiri nr. 8246/(...), emisă de P. municipiului C.-N. în dosarul nr. 3357, așa cum a fost modificată prin D. privind modificarea dispoziției nr. 8246/(...), emisă de P. municipiului C.-N., s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr. 2., având în vedere despăgubirile declarate, acordate la expropriere, pentru cota de ½ parte din terenul în suprafață de 170 mp, situat în municipiul C.-N., str. V. Onițiu nr.
5, înscris în CF nr. 20334 C.-N., nr. top. 10450.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 2435/(...) la executor judecătoresc Cîmpian Mihai R. și sub nr. 21382/45/(...) în evidențele pârâtului, tatăl reclamantelor, P. E., a solicitat, în temeiul dispozițiilor L. nr. 1., restituirea în echivalent a terenului în suprafață de 170 mp, situat în municipiul C.-N., str. V. Onițiu nr. 5, înscris în CF nr. 20334 C.-N., nr. top 10450.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 75/(...), emis de B. N. P. L. M., după P. E., tatăl reclamantelor, decedat la data de (...), au rămas unice moștenitoare reclamantele, în calitate de fiice.
În drept, în temeiul art. 11 alin. 4/25 alin. 1 și 26 alin. 1 din L. nr. 1., a solicitat stabilirea dreptului reclamantelor de a beneficia de măsuri reparatorii pentru terenul în litigiu, în cuantum de 284.000 lei, raportat la concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. expert T. C.
Prin Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007, publicată în M. Of., Partea I nr.
140 din (...), pronunțată în recurs în interesul legii, deci obligatorie pentru instanțe conform art. 329 alin. ultim Cod proc. civ., înalta Curte de C. și
Justiție a statuat că „prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din L. nr. 2. privind "procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de L. nr. 1., astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2.". Cu alte cuvinte, pentru dispozițiile emise ulterior intrării în vigoare a L. nr. 2., sau în cazul neemiterii dispozițiilor, cum este cazul imobilelor care fac obiectul prezentului litigiu, sunt aplicabile disp. art. 16 și urm. din T. VII al L. nr. 2..
În aceste condiții, au solicitat ca, constatând neconcordanța dintre legislația internă și dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 1 alin. 1 din
Protocolul 1 și art. 1 din Protocolul 12, instanța să statueze pe fondul pretențiilor reclamantelor, conform Deciziei XX/2007, publicată în M. Of. nr.
764/(...), pronunțată în recurs în interesul legii, ceea ce presupune stabilirea valorii de circulație a imobilului de către instanța civilă și nu de C. C., cu posibilitatea de cenzurare din partea instanței de contencios.
În ceea ce privește natura măsurilor reparatorii prin echivalent, se impune a se acorda prioritate reglementărilor internaționale, ceea ce presupune înlăturarea legislației interne ce nu acordă o despăgubire efectivă și, în aplicarea art. 1 din Protocolul 1, a apreciat că singura măsură reparatorie prin echivalent posibilă este aceea din dreptul comun, constând în sume de bani, așa cum rezultă din Cap. VII Despre efectele obligațiilor, din T. III Despre contracte și convenții al Cărții a III-a Despre diferitele moduri în care se dobândește proprietatea a Codului Civil.
În plus, prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 privind examinarea recursului în interesul legii cu privire la admisibilitatea acțiunii în revendicare, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv m perioada 6 martie 1945 -
22 decembrie 1989, formulată după intrarea în vigoare a L. nr. 1., publicată în Monitorul Oficial nr. 108 din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în ceea ce privește aceste acțiuni, concursul între legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale cu excepția situației în care există neconcordanțe între legea Specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, când se acordă prioritate acesteia din urmă, cu condiția de a nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Este adevărat că decizia se referă la admisibilitatea acțiunilor drept comun sub imperiul legii speciale, însă considerentele ei sunt relevante în ceea ce privește indemnizarea efectivă a persoanelor îndreptățite, întrucât înalta Curte analizează concordanța legislației interne cu Convenția sub acest aspect, ajungând la concluzia că, în considerarea jurisprudenței CEDO referitoare la cadrul legislativ intern în ceea ce privește indemnizarea efectivă a fostului proprietar sau a moștenitorilor acestuia, măsurile reparatorii prevăzute de legislația națională, respectiv L. nr. 2. sunt iluzorii, astfel că, în condițiile în care bunul nu mai poate fi restituit în natură, urmează să se plătească reclamantului despăgubiri bănești.
Potrivit jurisprudenței recente a CEDO respectiv hotărârea pronunțată în cauza Katz contra României din 20 ianuarie 5009, în cazul coexistenței a două drepturi de proprietate, respectiv al fostului proprietar, chiar recunoscut prin hotărâre irevocabilă (ceea ce nu este cazul în speță) și cel al terțului cumpărător, al cărui titlu nu a fost anulat, este necesară fie restituirea în natură a imobilului, fie indemnizarea rapidă și adecvată prejudiciului fostului proprietar prin adoptarea unor măsuri legislative, administrative și bugetare corespunzătoare.
Conform considerentelor deciziei pronunțată în recurs în interesul legii, instanțele, constatând neconcordanța legislației interne, respectiv a dispozițiilor T.ui VII din L. nr. 2., cu dispozițiile C.i, pot înlătura dispozițiile legislației interne și, în aplicarea convenției, să stabilească despăgubiri bănești la valoarea de circulație a imobilului, ceea ce constituie o indemnizare efectivă a persoanei îndreptățite inclusiv în lumina jurisprudenței Curții Europene.
Referitor la o posibilă încălcare a art. 6 alin 1 din C., jurisprudența recentă a Curții Europene, respectiv cauza Faimblat contra României, hotărârea din 13 ianuarie 2009, vorbește de absența prelungită a despăgubirii echitabile în cazul imposibilității restituirii în natură, însă remediul îl constituie stabilirea unor despăgubiri bănești, chiar de către instanța civilă sesizată cu o plângere împotriva deciziei sau dispoziției motivate de soluționare a notificării, cu eliminarea dublei proceduri administrative și jurisdicționale instituită prin T. VII al L. nr. 2..
Referitor la plata despăgubirilor, acestea nu cad în sarcina primarului sau a consiliului local. Este adevărat că, în ceea ce privește persoana debitorului, în practica instanțelor s-au ivit deja dificultăți în ceea ce privește executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care au fost stabilite sume de bani cu titlu de măsuri reparatorii prin echivalent, punându-se problema reprezentării statului în faza execuțională.
S., prin legile adoptate, a atribuit competența de soluționare a notificărilor formulate de persoanele îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate de stat abuziv anumitor persoane juridice care nu au, însă, abilitarea de a acorda efectiv măsurile reparatorii prin echivalent urmând să fie plătite de alte organe. Câtă vreme primarul are atribuția legală de â soluționa notificarea doar în sensul de a stabili dacă imobilul poate fi restituit în natură sau nu, iar, dacă nu poate fi restituit în natură, constatarea dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent (în măsura în care nu sunt oferite bunuri sau servicii în compensare), plata sumelor de bani nu revine nici acestuia, nici unității administrativ teritoriale, ci statului însuși prin M. F. (sens în care instanța a dispus și prin decizia civilă nr. 58/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) și încheierea civilă f.n. din (...) din dosarul nr. (...)).
Precizarea cererii de chemare în judecată
La data de (...), reclamantele au depus la dosar precizare a cererii de chemare în judecată.
Arată că, în fapt, prin D. privind propunerea de acordare de despăgubiri nr. (...), emisă de P. municipiului C.-N., în dosarul nr. 3350, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr. 2., pentru terenul în suprafață de 1188 mp, situat în municipiul C.-N., str. Teleorman nr. 17, înscris în CF nr. 15758 C.-N., nr. top. 4463, loc de casă în suprafață de 1188 mp, în favoarea reclamantelor din prezentul dosar.
Prin sentința civilă nr. 321/(...) a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), irevocabilă, instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele P. M. și P. C. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.- N., a anulat dispoziția nr. 1179/(...), emisă de P. municipiului C.-N., a obligat pârâtul să emită, în dosarul nr. 3350, dispoziție de restituire în echivalent pentru imobilul situat în C.-N., str. Teleorman nr. 17, înscris în CF 15758 C., nr. top. 4463, loc de casă în suprafață de 1188 mp.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 2484/(...), la executor judecătoresc Cîmpian Mihai R., și sub nr. 21322/45/(...) în evidențele pârâtului, tatăl reclamantelor, P. E. a solicitat, în temeiul dispozițiilor L. 1., restituirea în echivalenta terenului situat în C.-N., str. Teleorman nr..17, înscris în CF nr.
15758 .C., nr. top. 4463, loc de casă în suprafață de 1188 mp.
Prin dispoziția privind propunerea de acordare de despăgubiri nr.
8246/(...), emisă de P. municipiului C.-N., în dosarul nr. 3357, așa cum a fost modificată prin D. privind modificarea Dispoziției nr. 8246/(...), emisăde P. municipiului C.-N., s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr. 2., având în vedere despăgubirile declarate, acordate la expropriere, pentru cota de ½ parte clin terenul în suprafață de 170 mp, situat în municipiul C.-N., str. V. Onițiu nr.
5, înscris în CF nr. 20334 C.-N., nr. top. 10450.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 2485/(...), la executor judecătoresc Cîmpian Mihai R., și sub nr. 21382/45/(...) în evidențele pârâtului, tatăl reclamantelor, P. E., a solicitat, în temeiul dispozițiilor L. nr. 1., restituirea în echivalent a terenului în suprafață de 170 mp, situat în municipiul C.-N., str. V. Onițiu nr. 5, înscris în CF nr. 20334 C.-N., nr. top 10450.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 75/(...) emis de B. N. P. L. M., după P. E., tatăl reclamantelor, decedat la data de (...), au rămas unice moștenitoare reclamantele, în calitate de fiice.
In drept în temeiul art. 11 alin. 4/25 alin. 1 si 26 alin. 1 din L. nr. 1., a solicitat stabilirea dreptului reclamantelor de, a beneficia de despăgubiri bănești pentru terenurile în litigiu, identificate mai sus, conform expertizei de evaluare judiciară, care să facă parte integrantă din hotărâre.
Prin Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007, publicată în M. Of., Partea I nr.
140 din (...), pronunțată în recurs în interesul legii, deci obligatorie pentru instanțe conform art. 329 alta. ultim Cod proc. civ., înalta Curte de C. și
Justiție a statuat că „prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din L. nr. 2. privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de L. nr. 1., astfel cum a fost modificată L. nr. 2.". Cu alte cuvinte, pentru dispozițiile emise ulterior intrării în vigoare a L. nr. 2., sau în cazul neemiterii dispozițiilor, cum este cazul imobilelor care fac obiectul prezentului litigiu, sunt aplicabile disp. art. 16 și urm. din T. VII al L. nr. 2..
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 771 din (...) a Tribunalului C. , a fost respinsăexcepția lipsei calității procesuale pasive a S. Român reprezentat prin M. F. și a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantele P. M. și P. C., împotriva pârâților P. M. C.-N. și S. Român reprezentat prin Ministerul
Finanțelor Publice.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin M.
F.
În baza art. 137 alin.1 C.pr.civ., tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin
M. F., în sensul respingerii acesteia.
Astfel, tribunalul a considerat că există o identitate între pârâtul S.
Român prin M. F. și debitorul din raportul juridic dedus judecății, conform art. 25 din Decretul 31/1954, în considerarea art. 35 din C., care prevede că persoana care se pretinde victimă ar trebui să recurgă, în mod normal, la căile de atac interne, disponibile și suficiente pentru a permite o reparație pentru încălcările pretinse, în contextul în care reclamanta se plânge de lipsa de efectivitate a măsurilor reparatorii, așa cum de altfel a constatat și Curtea Europeană, în ciuda cadrului legislativ creat prin L. 1. și actele normative aferente.
Ori, răspunzător de aceste disfuncționalități este S. Român.
În practica CEDO s-a statuat că existența căilor de atac respective trebuie să fie suficient de sigură nu numai teoretic, ci și practic, altfel acestea nu respectă cerințele de accesibilitate și caracter efectiv.
Drept urmare, tribunalul a respins excepția invocată.
Starea de fapt
Prin dispoziția nr. 215/(...) emisă de P. municipiului C.-N. s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile T.ui VII din L. nr. 2., pentru imobilul situat în C.-N., str. Teleorman, nr. 17, înscris în CF nr. 15758 C., cu nr. top
4463, loc de casă în suprafață de 118 mp în favoarea reclamantelor, iar prin dispoziția nr. 109/(...) a aceluiași emitent, privind modificarea dispoziției nr.
8246/(...), s-a modificat art. 1 al dispoziției menționate anterior în sensul propunerii acordării de despăgubiri în condițiile aceluiași titlu pentru cota de ½ parte din terenul revendicat în suprafață de 1., înscris în CF 20334, cu nr. top 10450, situat în C.-N., str. V. Onițiu, nr.5, tot în favoarea reclamantelor, având în vedere despăgubirile declarate, acordate la expropriere.
Prin petitele formulate în cadrul precizării cererii de chemare în judecată, s-a solicitat anularea primei dispoziții și stabilirea dreptului reclamantelor de a beneficia de despăgubiri bănești pentru ambele terenuri, conform unei expertize de evaluare judiciară, motivându-se prin aceea că potrivit deciziei de recurs în interesul legii nr. 20/2007, se impune stabilirea valorii de circulație a imobilului de către instanța civilă și nu de comisia centrală.
În ceea ce privește aceste două petite, tribunalul a apreciat că dispozițiile emise în favoarea reclamantului sunt în deplină concordanță cu prevederile T.ui VII din L. 2., în sensul că problema cuantificării măsurilor reparatorii se va rezolva de către comisia centrală, în conformitate cu prevederile art. 1, 16 și 19, persoanele nemulțumite având posibilitatea de a se adresa instanței de contencios, neputându-se invoca încălcarea art. 6 din CEDO.
Decizia de recurs în interesul legii invocată vizează o cu totul altă ipoteză, respectiv aceea de nesoluționare a notificării în mod nejustificat, liberul acces la justiție permițând persoanelor îndreptățite în această situație să solicite soluționarea de către instanța de judecată a notificării, în sensul constatării îndreptățirii și al dispunerii restituirii în natură sau prin echivalent, fără însă a avea obligația cuantificării acestora din urmă.
S-a mai invocat în privința celui de-al treilea petit, de obligare a S.
Român la suportarea despăgubirilor bănești, lipsa de efectivitate și prevalența prevederilor art. 1 din Protocolul 1, însă tribunalul a apreciat că atâta timp cât în cauza M. Atanasiu ș.a. împotriva României, constatându-se o încălcare a art. 6 paragraf 1 din C. și art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., s-a statuat ca statul pârât să ia măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de articolele menționate, în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de față, într-un termen de 18 luni de la data la care prezenta hotărâre va rămâne definitivă, în acest răstimp urmând a fi puse în practică, cu consecința suspendării pe aceeași perioadă analiza tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, S. Român nu poate fi obligat să suporte în mod direct aceste despăgubiri, în contextul calității procesuale pe care o are, analizată anterior, fiindu-i acordat un termen de grație.
De remarcat că hotărârea a fost pronunțată în (...).
Față de cele ce preced, tribunalul a respins acțiunea.
Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamantele, solicitând casarea ei și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea completării probațiunii cu expertiză de evaluare a imobilelor în litigiu.
În motivarea recursului lor, reclamantele arată că există o practică constantă a C.E.D.O. în sensul că persoanele îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii în temeiul legii speciale de restituire nu ajung, conform legislației interne, să fie despăgubite într-un termen rezonabil, prin hotărârea pilot împotriva României, Curtea Europeană obligând S. Român să ia măsuri efective care să garanteze dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dreptul la un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, acordând în acest sens S. Român un termen de 18 luni.
Deși legislația internă deschide reclamantelor calea administrativă prevăzută de T. VII din L. nr. 2., Curtea Europeană a stabilit că această procedură nu este coerentă, accesibilă, rapidă și previzibilă și nu asigură plata despăgubirilor într-un termen rezonabil, astfel că nu poate fi limitat dreptul reclamantelor de a recurge la dispozițiile dreptului comun, aceasta fiind practica Curții de A. C. în alte cauze, în același sens statuând și Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile nr. 5. și 3. pronunțate în recurs în interesul legii, obligatorii pentru instanțe.
În condițiile neconcordanței dintre legislația internă și dispozițiile convenției, legislația internă specială trebuie înlăturată, aplicându-se dreptul comun privind repararea prejudiciului.
Întâmpinarea
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând decizia nr. 27/2001 a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art. 3041Cod proc.civ., curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, după pronunțarea hotărârii pilot împotriva României, mai exact, având în vedere măsurile luate de S. Român la indicațiile Curții Europene, Curtea de A. C. și-a schimbat parțial jurisprudența, apreciind că, în prezent, Fondul Proprietatea este funcțional, așa cum rezultă din consultarea site-ului fondului și a site-ului Bursei de V. B., așadar, acordarea măsurilor reparatorii în temeiul T.ui VII din L. nr. 2. nu mai este un mod de reparație ineficient și iluzoriu, neimpunându-se acordarea de către instanțe doar a unor despăgubiri bănești, conform jurisprudenței anterioare (a se vedea în acest sens, de ex., decizia civilă nr. 197/(...), dosarul nr. (...)).
Este adevărat că, potrivit aceleiași jurisprudențe, curtea a apreciat că durata procedurilor interne nu este una rezonabilă raportat la dispozițiile art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoanele îndreptățite având obligația de a parcurge două proceduri administrative, urmate, atunci când este cazul, de două proceduri jurisdicționale și a stabilit dreptul reclamanților la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, stabilind valoarea de circulație a bunului preluat abuziv, apreciind că, în această situație, comisiei centrale îi rămâne doar sarcina de a emite titlul de despăgubire până la concurența sumei stabilite de instanță.
Numai că, stabilirea valorii de circulație a imobilului preluat abuziv de către stat a avut loc în acele situații în care s-a cerut instanței să cenzureze posibilitatea restituirii în natură ori a fost atacată dispoziția de respingere sau de admitere doar în parte a notificării.
În prezenta cauză, prin dispoziția contestată, a fost recunoscut dreptul reclamantelor la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile T.ui VII din
L. nr. 2., iar, în măsura în care aceste măsuri nu sunt stabilite în termenul prevăzut de lege, ele au deschisă calea prevăzută de art. 19 și urm. din același titlu, pentru a solicita instanței obligarea Comisiei centrale să îndeplinească această atribuție stabilită de lege.
Cauza acțiunii civile, respectiv scopul urmărit de reclamante în prezentul proces este obligarea directă a S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata unor sume de bani stabilite cu titlu de despăgubiri.
Prin decizia nr. 27 din (...), pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din L. nr.1., prin care se solicită obligarea S. Român să acorde despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, S. Român nu are calitate procesuală pasivă, iar acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. nr. 2., îndreptate direct împotriva S. Român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Protocolul nr. 1 și ale art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt inadmisibile.
Conform dispozițiilor art. 3307alin. 4 Cod proc.civ., deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, după ce acestea au fost motivate. În realitate, avându-se în vedere rolul lor de uniformizare a jurisprudenței, în măsura în care dispozitivul unei astfel de decizii, publicat pe site-ul Înaltei Curți de C. și Justiție, este clar și poate fi aplicat de îndată, instanțele trebuie să țină seama de el, tocmai în vederea asigurării dezideratului pe care pronunțarea unei astfel de hotărâri îl are, neputând supune unui tratament juridic inegal părți aflate în situații juridice identice, respectiv părți al căror proces este pe rol, durata de soluționare nedepinzând de voința acestora, neputându-se adopta soluții diferite în funcție de data publicării deciziei pronunțată în recurs în interesul legii în Monitorul Oficial. Întrucât conținutul deciziei nr. 27/2011 este foarte clar, în sensul că acțiuni de natura celei exercitate de reclamante sunt inadmisibile, iar statul nu are calitate procesuală pasivă, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul reclamantelor va fi respins ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele P. M. și P. C. împotriva sentinței civile nr. 771 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. C. M. CONȚ C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: O.C. T.
| ← Decizia civilă nr. 407/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 5113/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
