Decizia civilă nr. 95/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 95/R/2012
Ședința publică din 13 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P. JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R., prin C. LOCAL AL M. C.-N., recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. și recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 276 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați K. A. E.-M., G. G. și pe moștenitorii reclamantei intimate S. E.-M., numiții S. C. și G. G.-L., având ca obiect plângere în baza L.i nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților intimați K. A. E.-M., G. G. și G. G. L., doamna avocat Z. L. C., cu împuterniciri avocațiale de reprezentare la f. 21 și
22 din dosar, reprezentanta reclamantului intimat S. C., prin curator P. M. S., doamna avocat C. I. T., care depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare nr. 5/(...), lipsă fiind reprezentanții pârâților recurenți și reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate de pârâții S. R., prin M. C.-N., reprezentat de P., C. Local al M. C.-N. și P. M. C.-N., au fost introduse și motivate în termen legal, au fost comunicate reclamanților intimați și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că în cursul acestei dimineți a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost expediată prin fax de către doamna avocat C. I. T., reprezen-tanta reclamantului intimat S. C., prin curator P. M. S., care solicită respingerea celor trei recursuri ce formează obiectul prezentului dosar și menținerea întrutotul a sentinței recurate, ca legală și temeinică, cu obligarea în solidar a recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, precum și judecarea cauzei în lipsă, iar la această întâmpinare au fost anexate o copie de pe declarația prin care numita P. M. S., cu dom. în S., str. D. nr. 26, având C.I. seria SB nr. 3. și CNP 2., în calitate de curator al lui S. C. și în numele acestuia, solicită introducerea în prezenta cauză și declară că își însușește acțiunea demarată în fața Tribunalului C. de către soția acestuia, S. E. și, totodată, solicită respingerea tuturor recursurilor formulate în cauză și menținerea sentinței nr. 276/2011 a Tribunalului C., prin care s-a admis acțiunea reclamanților, precum și o copie de pe sentința civilă nr. 18390/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...), prin care s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul S. C.-N. în contradictoriu cu pârâtul S. C., privind instituirea curatelei pe seama pârâtului S. C. și numirea unui curator în persoana lui P. M. S., cu dom. în S., str. D. nr.
26.
Instanța înmânează reprezentantei reclamanților intimați K. A. E.-M., G. G. și G. G. L., un exemplar din întâmpinarea reclamantului intimat S. C., prin curator P. M. S.
Reprezentanta reclamantului intimat S. C. prezintă spre vedere instanței originalul sentinței civile nr. 18390/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...), iar instanța verificând copia de pe această sentință depusă la dosar, constată că aceasta este conformă cu originalul prezentat de reprezentanta reclamantului intimat S. C., doamna avocat C. I. T.
De asemenea, reprezentanta reclamantului intimat S. C. depune la dosar o copie de pe certificatul de moștenitor nr. 1.(...) întocmit de B. notarilor publici asociați P. I.-F. și Dorobanțu S.-I. și originalul declarației prin care numita P. M. S., în calitate de curator al lui S. C. și în numele acestuia a solicitat introducerea sa în prezenta cauză, precum și dovada cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1.000 lei.
Curtea din oficiu, invocă excepția lipsei de interes a pârâților recurenți S.
R. prin C. Local al mun. C.-N. și C. Local al mun. C.-N. privind critica din memoriile de recurs ce vizează modul de soluționare a petitului cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților intimați K. A. E.-M., G. G. și G. G. L., precum și reprezentantei reclamantului intimat S. C. pentru a pune concluzii pe cele trei recursuri care formează obiectul prezentului dosar și pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepția invocată din oficiu de către instanță.
Reprezentanta reclamanților intimați K. A. E.-M., G. G. și G. G. L. arată că nu se opune admiterii excepției invocată din oficiu de către instanță și solicită respingerea recursurilor care formează obiectul prezentului dosar, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorarii de avocat în sumă de 2.000 lei, conform celor trei chitanțe pe care le depune la dosar.
Reprezentanta reclamanților intimați K. A. E.-M., G. G. și G. G. L. arată că petitul 2 al acțiunii privea pe C. Local al mun. C.-N. și pe S. R., prin M. C.-
N., motiv pentru care, apreciază că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al mun. C.-N. și S. R., prin M. C.-N., iar aceștia au fost menținuți ca părți în prezentul dosar.
De asemenea, reprezentanta reclamanților intimați K. A. E.-M., G. G. și
G. G. L. arată că din anul 2004 C. Local al mun. C.-N. refuză să predea dosarul întocmit în baza L.i nr. 1., iar P. mun. C.-N. refuză să emită dispoziția de restituire în natură a imobilelor solicitate de reclamanți în baza L.i nr. 1., astfel că nici până în prezent nu s-a emis această dispoziție.
De asemenea, reprezentanta reclamanților intimați K. A. E.-M., G. G. și
G. G. L. arată că pârâții recurenți consideră că există autoritate de lucru judecat cu privire la revendicare, însă nu acesta este obiectul prezentului dosar, ci obligarea P.ui mun. C.-N. la emiterea D. de restituire în natură aimobilelor solicitate de reclamanți în baza temeiurilor de drept pe care le-a invocat în acțiune.
Reprezentanta reclamanților intimați K. A. E.-M., G. G. și G. G. L. arată că apartamentul 10 din imobilul în litigiu a fost un apartament și nu adăpostul ALA, însă fam. Schreithofer a transformat acest ap. 10 în boxe și apoi apartamentul a fost atribuit fam. Antonesei și mamei acestei familii, astfel că aceștia au ajuns ca, pe lângă două apartamente existente în imobil, să-l dețină și pe al treilea, la subsol, unde în prezent se află adăpostul ALA, motiv pentru care, apreciază că ap. 10 poate fi în continuare restituit în natură și, de asemenea, arată că ap. 4 din imobil și boxa aferentă acestuia au fost restituite, astfel încât, apreciază că se impune respingerea criticilor referitoare la aceste apartamente.
De asemenea, reprezentanta reclamanților intimați K. A. E.-M., G. G. și
G. G. L. arată că în anul 1997 s-a făcut un partaj, iar în prezent suprafața de teren de 173 mp ar putea fi restituită reclamanților deoarece reprezintă curtea imobilului în litigiu și intrarea în pantă întrucât curtea imobilului se află într-o groapă.
Reprezentanta reclamantului intimat S. C. solicită admiterea excepției invocată din oficiu de către instanță și, de asemenea, solicită respingerea celor trei recursuri care formează obiectul prezentului dosar, ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea în solidar a celor trei recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat S. C. arată că acea critică din memoriile de recurs nu vizează aspecte pertinente soluționării cauzei și se referă la împrejurarea că instanța nu a procedat la judecarea pe fond a cauzei, ci a obligat P. mun. C.-N. să emită o dispoziție de restituire în natură, în temeiul L.i nr. 1., pentru imobilele solicitate de reclamanți, însă în lumina dispozițiilor Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție se permite instanței de judecată să facă o judecată pe fond atunci când notificările la L. nr.
1. nu au fost soluționate în mod corect.
De asemenea, reprezentanta reclamantului intimat S. C. arată că se susține de către pârâții recurenți că suprafața de teren de 173 mp. nu trebuie restituită în natură pentru că a fost vândută, însă dacă acest fapt este real, această suprafața de teren s-ar fi regăsit în contractul de vânzare-cumpărare, respectiv s-ar fi apreciat că suprafața de teren de 173 mp. trebuia să se includă în patrimoniul celor care au cumpărat apartamente în baza L.i nr. 1., ceea ce nu s-a întâmplat și, totodată, arată că în principiu, pârâtul P. mun. C.-N. a fost de acord cu respingerea acțiunii reclamanților, motiv pentru care, consideră că în mod corect instanța de fond a obligat pe acest pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 276 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosarulnr. (...), s-a admis cererea de chemare în judecată formulată și extinsă dereclamanții K. A. E.-M., G. G., S. E., împotriva pârâtului P. M. C.-N. și, în consecință, P. municipiului C.-N. a fost obligat să emită dispoziție de restituire în natură, în temeiul L.i 1., în favoarea reclamanților K. A. E.-M., în cotă de 8., G. G., în cotă de 5. și S. E., în cotă de 5., a următoarelor imobile:
- Apartamentele din imobilul situat în municipiul C.-N., strada C., nr. 12, județul C.: apt. nr. 4, înscris în C.F. nr. 1. C.-N., nr. top. 9055/2/1/IV,
9057/4/1/IV; apt. nr. 6, înscris în C.F. nr. 1. C.-N., nr. top. 9055/2/1/VI,
9057/4/1/VI; apt. nr. 9, înscris în C.F. nr. 1. C.-N., nr. top. 9055/2/1/IX,
9057/4/1/IX; apt. nr. 10, la subsol, înscris în C.F. nr. 35644 C.-N., nr. top.
9055/2/1/X, 9057/4/1/X; terenul de 173 mp., curte, situat în municipiul C.-
N., strada C., nr. 12, județul C., înscris în C.F. nr. 1. C.-N., ca având nr. top.
9055/(...)/4/2, în loc de 9055/(...)/4/2 cum era corect.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. R. prin
M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N.
S-a respins cererea privind predarea posesiei, formulată în contradictoriu cu pârâții S. R. prin M. C.-N. și C. local al municipiului C.-N., ca prematură.
Pârâtul P. municipiului C.-N. a fost obligat să plătească reclamantului G. G. suma de 1.500 lei și reclamantei K. A. E. M. suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S.
R. prin M. C.-N. și C. local al municipiului C.-N., instanța de fond a respins această excepție, dat fiind că acești pârâți au calitate procesuală pasivă în cauză, împotriva lor fiind formulat petitul doi din acțiunea reclamanților, având ca obiect predarea posesiei. Astfel, în cartea funciară este înscris ca proprietar S. R. în administrarea C.ui local al municipiului C.-N., iar imobilul se află încă în posesia acestuia, fiind astfel justificată calitatea procesuală pasivă.
Asupra fondului cauzei, tribunalul a reținut că prin D. civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul civil nr. 3., astfel cum a fost modificată prin D. civilă nr. 4. pronunțată în recurs de Curtea de A. C., în dosar nr. (...), s-a constat că imobilul situat în C.-N., str. C., nr. 12 (fostă Gojdu, nr. 10), înscris în CF nr. 16520 C.-N., a fost preluat de către S. R. fără titlu valabil, cu excepția apartamentului 8, edificat de S. R. ulterior naționalizării; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare nr. 36741/(...), încheiat între Purcelean I. și S.C. Constructardealul S.A.; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.
30088/(...), încheiat între Antonesei E. și S.C. Constructardealul S.A. cu privire la apartamentul 4 din imobil.
Din considerentele acestor decizii rezultă că imobilul a fost naționalizat de la antecesorii reclamanților, în temeiul D.ui nr. 9., fără să fi fost respectate prevederile legale de la acel moment, a fost apoi apartamentat, iar după apariția L.i 1., cu privire la unele apartamente au fost încheiate contracte de vânzare- cumpărare în favoarea chiriașilor. Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 36741/(...), încheiat între Purcelean I. și S.C. Constructardealul S.A., a fost vândut apartamentul nr. 9, iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr.
30088/(...), încheiat între Antonesei E. și S.C. Constructardealul S.A., a fost vândut apartamentul nr. 4.
Așadar, se reține că pentru apartamentele nr. 4 și nr. 9 din imobil, contractele încheiate în baza L.i 1. au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Cu privire la apartamentele 6 și 10 din imobil, instanța de fond a reținut că pentru aceste apartamente nu au fost încheiate contracte de vânzare- cumpărare la L. 1., acestea fiind libere. Astfel, se observă din mențiunile trecute în cartea funciară că pentru aceste apartamente nu au fost constituite cărți funciare individuale, așa cum s-a procedat la înscrierea dreptului de proprietate al cumpărătorilor apartamentelor vândute la L. 1., iar C.ui local C.-
N., care deține evidența contractelor încheiate, nu a invocat că aceste apartamente nu ar fi libere. În plus, din fișa locativă a apartamentului 6 și din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că apartamentul 6 este închiriat, nu vândut. Din adresa de la f. 358, rezultă că apartamentul 6 nu fost vândut la L. 1., iar din situația de la fila 359 rezultă că ap. 10 este fostul adăpost ALA și nici pentru acesta nu s-a încheiat contract de vânzare- cumpărare la L. 1.. Prin referatul întocmit la data de (...), s-a propus restituirea inclusiv a apartamentelor 6 și 10, de unde rezultă că acestea erau libere.
În privința înscrierilor din cartea funciară, instanța de fond a reținut că imobilul din C.-N., str. C., nr. 12, înscris în CF nr. 16520 C.-N., cu nr. top.
(...)/4, menționat în hotărârile amintite anterior, a fost dezmembrat în imobilul cu nr. top. 9055/(...)/4/1, casa cu 10 apartamente și 216 mp. teren, ce a fost înscris în CF 1. C.-N. și imobilul cu nr. top. 9055/(...)/4/2 (potrivit înscrierii din CF, deși ar fi trebuit păstrat ultimul număr din topograficul inițial - 9057), imobil format din teren curte în str. C. nr. 12, în suprafață de 173 mp., înscris în CF 1..
Conform mențiunilor de carte funciară, CF-ul cu nr. 35644 C.-N., indicat în acțiunea reclamanților, cuprindea apartamentele din imobilul în litigiu, dar a fost sistat, în prezent apartamentele fiind înscrise în CF 1. C.-N.
De asemenea, rezultă din actele dosarului, că deși au fost pronunțate hotărârile judecătorești de mai sus și deși reclamanții au formulat notificare în baza L.i 1., în vederea restituirii imobilului și numeroase reveniri, până în prezent nu a fost emisă dispoziția.
Astfel, potrivit adresei de la f. 40, P. municipiului C.-N. a înștiințat reclamanții că punerea în posesie conform hotărârilor judecătorești de mai sus, se va efectua numai după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară prev. la art. 25 alin. 4 din L. nr. 1.. Înscrierea reclamanților în cartea funciară nu s-a putut realiza întrucât pentru aceasta era nevoie de dovada achitării impozitului și a dreptului de proprietate, ori aceasta nu se poate face decât după emiterea dispoziției de restituire.
Față de cele reținute anterior, instanța de fond a apreciat că primul petit din acțiunea reclamanților este întemeiat, reclamanții fiind îndreptățiți, potrivit art. 3, art. 4, art. 6 alin. 1 și art. 7 alin. 1 din L. 1., la restituirea în natură a apartamentelor 4, 6, 9 și 10 și a terenului de 173 mp din imobilul situat în C.- N., str. C., nr. 12. Astfel, din considerentele Deciziei nr. 1. și arborele genealogic de la rezultă că reclamanții sunt moștenitorii fostei proprietare tabulare, în următoarele cote: K. A. E.-M., în cotă de 8., G. G., în cotă de 5. și
S. E., în cotă de 5..
În consecință, în baza art. 21 alin. 4 din L. nr. 1., instanța de fond a obligat P. municipiului C.-N. să emită dispoziție de restituire în natură, în temeiul L.i 1., în favoarea reclamanților K. A. E.-M., în cotă de 8., G. G., în cotă de 5. și S. E., în cotă de 5., a următoarelor imobile: Apartamentele din imobilul situat în municipiul C.-N., strada C., nr. 12, județul C.: apartamentul nr. 4,înscris în C.F. nr. 1. C.-N., nr. top. 9055/2/1/IV, 9057/4/1/IV; apartamentul nr. 6, înscris în C.F. nr. 1. C.-N., nr. top. 9055/2/1/VI, 9057/4/1/VI; apartamentul nr. 9, înscris în C.F. nr. 1. C.-N., nr. top. 9055/2/1/IX,
9057/4/1/IX; apartamentul nr. 10, la subsol, înscris în C.F. nr. 35644 C.-N., nr. top. 9055/2/1/X, 9057/4/1/X; Terenul de 173 mp., curte, situat în municipiul C.-N., strada C., nr. 12, județul C., înscris în C.F. nr. 1. C.-N., ca având nr. top. 9055/(...)/4/2, în loc de 9055/(...)/4/2 cum era corect.
În ceea ce privește petitul doi din acțiune, având ca obiect obligarea pârâților la predarea posesiei, instanța reține că potrivit art. 25 alin. 4 din L. nr. 1. republicată și actualizată, predarea posesiei se face după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, întrucât textul de lege prevede că dispoziția de restituire ". dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra imobilului, are forța probantă a unui înscris autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, dupa îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară";.
Așadar, cererea de obligare la predarea posesiei apare ca prematură, urmând a fi respinsă ca atare.
Cu privire la cererea reclamanților de a li se acorda cheltuielile de judecată, instanța de fond a apreciat că această cerere este întemeiată. Astfel, pârâții au tergiversat soluționarea cererii reclamanților, până când reclamanții s-au văzut nevoiți a promova prezentul proces. În plus, nici după ultimul termen de judecată, când pârâtul a arătat că nu se opune admiterii acțiunii, nu a fost emisă dispoziția de restituire la care erau îndreptățiți reclamanții. F. deci în culpă procesuală, în temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., pârâtul P. municipiului C.-N. a fost obligat să plătească reclamantului G. G. suma de 1.500 lei și reclamantei K. A. E. M. suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând din onorariul avocațial justificat prin chitanțele depuse la filele 15-18 din vol. II.
Împotriva acestei sentințe, pârâții P. M. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N. și S. R. prin C. LOCAL AL M. C.-N. au declarat recursuri înregistrate în termen legal, prin care au solicitat instanței admiterea acestora, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților în ceea ce privește restituirea în natură a apt. nr. 10 din imobilul în litigiu, cu mențiunea expresă de a se păstra afectațiunea acestuia - adăpost ALA, restituirea în natură doar a suprafeței de 44 mp. din imobilul curte, iar pentru diferența de teren curte să se propună acordarea de măsuri reparatorii, în condițiile legii speciale, cu exonerarea pârâților de la plata cheltuielilor de judecată.
Prin propriul memoriu de recurs, pârâtul S. R. prin C. LOCAL AL M. C.-N. asolicitat, în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât întrucât instanța de fond în mod greșit a respins această excepție Potrivit art. 25 din D. nr. 31/1954, S. R. este reprezentat prin M. F. și doar prin intermediul unui text de lege expres poate fi reprezentat prin intermediul altor persoane juridice.
Raportat la petitele acțiunii introductive, doar P. mun. C.-N. are calitate procesuală pasivă, deoarece potrivit L.i nr. 1. acesta este singura persoană competentă să soluționeze notificările.
Prin propriul memoriu de recurs, pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. a învederatcă în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale apârâtului întrucât potrivit art. 20 alin. 3 din L. nr. 1., singura persoană competentă să soluționeze notificările depuse în temeiul L.i nr. 1. este primarul.
În motivele comune ale celor 3 recursuri, pârâții apreciază că soluția pronunțată de către prima instanță este nelegală deoarece instanța de judecată poate soluționa pe fond cererea de revendicare depusă în temeiul L.i nr. 1., doar în sensul obligării P.ui mun. C.-N. la soluționarea notificărilor, fără a putea dispune, în mod concret, de modul de soluționare a acestora în sensul că instanța de judecată nu se poate pronunța în locul autorității investite cu soluționarea notificărilor, eventual poate să dispună reluarea procedurii administrative de restituire.
Practic, reclamanții nu pot investi, cu soluționarea cererii lor de revendicare, atât instanța de judecată, cât și organul administrativ cu activitate jurisdicțională cât timp procedura judiciară nu poate suplini procedura administrativă de restituire în natură deoarece în acest sens s-ar eluda spiritul dispozițiilor L.i nr. 1..
H. atacată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. 5 din L. nr. 1/2009 și a prevederilor H.G. nr. 923/2010 potrivit cărora sunt exceptate de la restituirea în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul L.i nr. 1., întrucât pentru aceste terenuri foștii proprietari beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent acordate în condițiile legii.
Pârâții au învederat că, în fața instanței de fond, nu s-au opus admiterii acțiunii formulată de reclamanți cu privire la obligarea emiterii dispoziției în modalitatea propusă de C. de aplicare a prevederilor L.i nr. 1., astfel încât aceștia nu se află în culpă procesuală, motiv pentru care se solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta S. E. M. a decedat la data de (...), așa cum rezultă din certificatul de deces anexat la f. 23 din dosar.
Conform testamentului autentificat sub nr. 654/(...) de B. P. L. A., numiții G. G. L. și S. C. sunt legatari universali ai defunctei, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 1. (...) emis de B. A. P. I. F. și D. S. I., moștenitorii defunctei S. E. M. sunt: soțul supraviețuitor S. C., precum și legatarul universal G. G. L. (f.24, f.25, f.26, f.62-65).
Prin întâmpinarea formulată de reclamanții K. A. E.-M., G. G. șimoștenitorul defunctei S. E. M., G. G.-L. aceștia au solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâți precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată (f.16-20).
În susținerea poziției procesuale, reclamanții au arătat că în mod corect instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârâții C. Local al M. C.-N. și
S. R. prin M. C.-N. întrucât cel de-al doilea petit al acțiunii are ca obiect predarea posesiei imobilelor revendicate, astfel încât pentru acest petit pârâții își justifică calitatea procesuală pasivă întrucât posesia apartamentelor solicitate a fi restituite în natură este deținută de S. R. prin M. C.-N., care este înscris în cartea funciară ca și proprietar.
Deși pârâții au afirmat că la (...), în cadrul ședinței Comisiei de aplicare a L. nr. 1. a fost luat în discuție dosarul de revendicare al reclamanților, până în prezent nu a fost emisă nicio dispoziție cu privire la modul de soluționare a notificărilor.
Cu privire la revendicarea imobilelor în litigiu, instanțele s-au pronunțat cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. C. dosar nr. 3. și decizia civilă nr. 4. a C. de A. C., dosar nr. (...), astfel încât s-a statuat cu putere de lucru judecat că reclamanții sunt proprietarii imobilului în litigiu, iar pârâții trebuie să restabilească situația anterioară prin restituirea posesiei asupra imobilului, iar pârâții deși dețin acest imobil refuză să-l predea invocând diverse pretexte.
Referitor la apt. 10 din imobil, acesta poate fi restituit în natură întrucât a fost o unitate locativă distinctă, iar adăpostul ALA nu a făcut parte din părțile indivize comune, ci a constituit pivnița exclusivă a familiei, fiind folosit ca atelier de tapițerie.
În mod eronat se susține că doar suprafața de 44 mp. din terenul - curte în suprafață de 173 mp. poate fi restituită în natură deoarece prin procesul- verbal din anul 2004 s-a stabilit în mod clar că din totalul de 388 mp., 216 mp. cuprind construcția, iar 172 mp. reprezintă curte care cuprinde 45 mp. platformă acces la imobil. În realitate, accesul la imobil se face pe o suprafață de 2 m. lățime și 9 m. lungime.
Prin sentința civilă nr. 18390/(...) a J. C.-N., dosar nr. (...), rămasă irevocabilă prin neexercitarea căii de atac, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul S. C. N. și s-a dispus instituirea curatelei pe seama pârâtului S. C. până la soluționarea cauzei civile nr. (...) a J. C.-N. având ca obiect punerea sub interdicție a pârâtului, fiind numit un curator în persoana lui P. M. S. (f.58-60)
S. C., moștenitorul defunctei S. E. M., prin curator P. M. S., a depusîntâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâți ca nefondate, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată (f.55-
56)
În susținerea poziției procesuale acesta a învederat instanței că hotărârea atacată este legală și temeinică și în mod corect prima instanță a respins excepțiile invocate de pârâți întrucât s-a justificat calitatea procesuală pasivă a acestora raportat la petitul privind predarea posesiei apartamentelor în litigiu având în vedere că aceștia sunt înscriși în cartea funciară.
Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond notificarea reclamanților potrivit deciziei nr. XX/2007 a Î.C.C.J.
Terenul în suprafață de 173 mp. este liber, astfel că potrivit L.i nr. 1. trebuie restituit în natură întrucât din C.F. nr. 1. nu rezultă în nici un fel că acesta ar fi aferent vreunei construcții.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea, în temeiul art. 3041C.pr.civ., reține următoarele:
Asupra imobilului evidențiat în CF nr.16520 C., A+1, nr.top.9055, loc de casă în suprafață de 143 stjp., situat în str.Gojdu nr.nr.10 ( astăzi str. C. nr.12) au fost înscrise ca proprietare tabulare, în cote egale, sub B1, 2, H. C. ( căs. Cu Kadar Ștefan) și H. J. (căs. Cu V. A.).
În anul 1939 imobilul a fost împărțit, rezultând parcela cu nr.top. nou
9055/1, în suprafață de 111 stjp. transcrisă în CF nr.802 C. în favoarea numitei H. C., precum și parcela cu nr.top. nou 9055/2, în suprafață de 31 stjp. renotată în CF nr.16520 C. sub A+2, alături de imobilul cu nr.top.9057/4, teren în suprafață de 77 stjp., formând împreună in singur corp de avere în suprafață totală de 108 stjp.
Asupra acestui din urmă imobil a fost întabulat, sub B4, dreptul de proprietate al numitei H. J. (căs. Cu V. A.).
La data de (...) a fost înscrisă construcția casă din piatră și cărămidă, cu etaj, constând din pivniță, parter, mezanin, etaj și pod. La data de (...) a fost înscris sub B6 dreptul de proprietate al statului R. și folosința Sfatului poular al orașului C., în temeiul D.ui nr.9..
Ulterior, în anul 1976, imobilul de sub A+2, a fost transformat în proprietate pe apartamente, cu transcriere în CF col. nr.35693 și CF ind. nr.35644, dispunându-se sistarea CF nr.16520 C..
În anul 1997, imobilul din C.-N., str. C., nr. 12, cu nr. top. (...)/4, menționat anterior, a fost dezmembrat în imobilul cu nr. top. 9055/(...)/4/1, casa cu 10 apartamente și 216 mp. teren, ce a fost înscris în CF col. nr. 1. C.- N. și imobilul cu nr. top. 9055/(...)/4/2 (potrivit înscrierii din CF, deși ar fi trebuit păstrat ultimul număr din topograficul inițial - 9057), imobil format din teren curte în str. C. nr. 12, în suprafață de 173 mp., înscris în CF 1..
Conform mențiunilor de carte funciară, CF nr. 35644 C.-N., indicat în acțiunea reclamanților, cuprindea apartamentele din imobilul în litigiu, dar a fost sistat, în prezent apartamentele fiind înscrise în CF nr. 1. C.-N.
Prin notificarea expediată sub nr. 112/(...) de B. P. N. și înregistrată sub nr. 41635/3/(...) la P. mun. C.-N. reclamanții K. A. E.-M., G. G. și S. E.-M. au solicitat, în baza L.i nr. 1., restituirea în natură a imobilului situat în C.-N., str. C., nr. 12, înscris în C.F. nr. 16520 C., nr.top. 9055, compus din loc de casă și casă, iar în caz de imposibilitate de restituire să se stabilească despăgubiri la valoarea de circulație actuală, susținând că acesta a fost naționalizat prin D. nr. 9. la data de (...) și a fost în proprietatea antecesoarei lor, soția lui V. A., n. H. J., iar ulterior în anul 1976 a fost partajat în 10 ap. și transcris în C.F. nr. 1. și CF nr. 1.(f.46 dosar fond).
Prin notificarea expediată sub nr. 392/(...) de B. N. M. și înregistrată sub nr. 42818/3/(...) la P. mun. C.-N. reclamanții G. G. și S. E.-M. au solicitat, în baza L.i nr. 1., restituirea în natură a imobilului situat în C.-N., str. C., nr. 12, înscris inițial în C.F. nr. 16520 C. și apoi transcris în C.F. col. 35643 și
C.F.ind. 35644, susținând că acesta a fost naționalizat prin D. nr. 9. și a fost în proprietatea antecesoarei lor, soția lui V. A., n. H. J., iar ulterior în anul 1976 a fost partajat în 10 ap. și transcris în C.F. nr. 1. și CF nr. 1. (f.47 dosar fond).
Din copiile certificatelor de moștenitor depuse la dosar rezultă că reclamanții sunt moștenitorii fostei proprietare tabulare, în următoarele cote: K. A. E.-M., în cotă de 8., G. G., în cotă de 5. și S. E., în cotă de 5..
Prin D. civilă nr. 1. a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr. 3., astfel cum a fost modificată prin D. civilă nr. 4. pronunțată în recurs de Curtea de A. C., în dosar nr. (...), s-a constat că imobilul situat în C.-N., str. C., nr. 12 (fostă Gojdu, nr. 10), înscris în CF nr. 16520 C.-N., a fost preluat de către S. R. fără titlu valabil, cu excepția apartamentului 8, edificat de S. R. ulterior naționalizării. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare nr. 36741/(...), încheiat între Purcelean I. și S.C. Constructardealul S.A. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 30088/(...), încheiat între Antonesei E. și S.C. Constructardealul S.A. cu privire la apartamentul 4 din imobil.
Din considerentele acestor decizii rezultă că imobilul a fost naționalizat de la antecesorii reclamanților, în temeiul D.ui nr. 9., fără să fi fost respectateprevederile legale de la acel moment, a fost apoi apartamentat, iar după apariția L.i 1., cu privire la unele apartamente au fost încheiate contracte de vânzare- cumpărare în favoarea chiriașilor. Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 36741/(...), încheiat între Purcelean I. și S.C. Constructardealul S.A., a fost vândut apartamentul nr. 9, iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr.
30088/(...), încheiat între Antonesei E. și S.C. Constructardealul S.A., a fost vândut apartamentul nr. 4.
Prin urmare, imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de către stat astfel încât intră sub incidența prevederilor art.2 alin.1 lit.a din L. nr.1., iar potrivit art.4 alin.1 și alin.3 din același act normativ reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite să solicite acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege.
Curtea constată că deși au fost pronunțate hotărârile judecătorești mai sus arătate, deși reclamanții au formulat notificare în baza L.i 1. în vederea restituirii imobilului, iar ulterior numeroase reveniri, deși pârâții au afirmat că la data de (...) în cadrul ședinței Comisiei de aplicare a legii nr.1. s-a luat în discuție dosarul de revendicare al reclamanților, până în prezent pârâtul P. mun. C. N. nu a emis dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții.
Motivul de recurs referitor la faptul că instanța de judecată poate soluționa pe fond cererea de revendicare depusă în temeiul L.i nr. 1., doar în sensul obligării P.ui mun. C.-N. la soluționarea notificărilor, fără a putea dispune, în mod concret, de modul de soluționare a acestora în sensul că instanța de judecată nu se poate pronunța în locul autorității investite cu soluționarea notificărilor, eventual poate să dispună reluarea procedurii administrative de restituire nu este fondat.
Astfel, art.25 alin.1 și alin.7 din L. nr.1. statuează că, în termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura. Prevederile alin.1 sunt aplicabile si dispozitiilor emise de primari ori, dupa caz, de presedintii consiliilor judetene potrivit art. 21 alin. (4).
Conform art.26 alin.1 din același act normativ, daca restituirea in natura nu este posibila, detinatorul imobilului sau, dupa caz, entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii este obligata ca, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, in termenul prevazut la art. 25 alin. (1), sa acorde persoanei indreptatite in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situatiile in care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita. A..3 al aceluiași text legal stipulează că, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. H. tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.
În acest sens, prin D. nr.XX/2007 a Î. s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, iar în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, s-a stabilit: instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, decizie care este obligatorie, potrivit art. 3307alin. 4 din Codul de procedură civilă. Din moment ce s-a reglementat că deciziile, respectiv dispozițiile motivate de respingere a notificărilor sau a cererilor de restituire în natură a imobilelor, pot fi atacate la instanțele judecătorești, iar în cuprinsul art. 14 din L. nr. 1. se fac referiri la restituirea imobilelor prin hotărâre judecătorească, este evident că instanța, învestită cu cenzurarea deciziei sau a dispoziției de restituire în natură, nu este limitată doar la posibilitatea de a obliga unitatea deținătoare să emită o altă decizie/dispoziție de restituire în natură. Dimpotrivă, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție ce i s-a acordat prin lege, instanța judecătorească, cenzurând decizia/dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură, în măsura în care constată că aceasta nu corespunde cerințelor legii, o va anula, dispunând ea însăși, în mod direct, restituirea imobilului preluat de stat fără titlu valabil. O astfel de soluție se impune și pentru că, în îndeplinirea atribuției de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de acordare a măsurii reparatorii prin restituirea în natură a imobilului, judecătorul are a chibzui și asupra eficienței soluției pe care o adoptă, în timp ce retrimiterea cauzei la unitatea deținătoare a imobilului ar putea conduce la prelungirea nejustificată a procedurii de restituire. Ca urmare, în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin nr. 1., atribuția instanței judecătorești de a soluționa calea de atac exercitată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererii de restituire a imobilului în natură nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziții în locul celei pe care o anulează, ci impune ca, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în această materie prin vreo dispoziție legală, să dispună ea direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului. De altfel, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, precum și respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă ar contraveni și principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care R. a devenit parte. În același timp, în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin 25 și 26 din L. nr. 1., de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art. 297 alin. 1 din codul de procedură civilă și să constate, pe baza materialuluiprobator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură. Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime. În speță instanța de fond nu a procedat la soluționarea pe fond a notificărilor formulate de reclamanți deoarece aceștia nu au solicitat acest lucru, ci a judecat acțiunea reclamanților în conformitate cu principiul disponibilității care guvernează procesul civil și a prevederilor art.129 alin.6 C.pr.civ. potrivit cărora, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Critica pârâților recurenți privitoare la nelegala restituire în natură a terenului curte în suprafață de 173 mp este apreciată de Curte ca fiind întemeiată întrucât prima instanță nu a analizat deloc situația de fapt a acestei suprafețe de teren și nu a motivat de ce acesta poate fi restituit în natură. Astfel, potrivit art. 7 alin.5 din legea nr.1., introdus de pct. 5 al I din L. nr. 1 din 30 ianuarie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 63 din 3 februarie 2009, în vigoare la data introducerii acțiunii, nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor L.i nr. 1., cu modificările ulterioare. În același sens sunt și dispozițiile art.7 pct.7.3 din HG nr.923/2010 conform cărora, „Sunt exceptate de la restituirea în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul L.i nr. 1., cu modificările ulterioare. Pentru aceste terenuri foștii proprietari beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent acordate în condițiile legii. Prin noțiunea «teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul L.i nr. 1.» se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință. Stabilirea suprafeței de teren necesare bunei utilizări a construcției se face, motivat, de către entitatea învestită cu soluționarea notificării. Entitatea învestită cu soluționarea notificării va menționa în mod expres în conținutul deciziei/dispoziției sau ordinului, pe lângă descrierea construcției (materiale, suprafețe, anul edificării) și situația juridică a acesteia și suprafața de teren ce nu se restituie în natură și pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent." Așa cum s-a arătat anterior, imobilul constând în teren - curte este situat în S. C. nr.12, are suprafața de 173 mp. și în prezent este înscris în CF nr.1., sub A+1, fiind întabulat în favoarea pârâtului statul R., în administrarea operativă a C.ui local al mun. C. Naopoca, sub B,1-2, cu mențiunea că imobilul de sub A+1 este folosit în comun cu imobilul cu nr.top.9055/(...)/4/1. Prin urmare, pentru a putea decide restituirea în natură a acestui imobil este absolut necesar efectuarea unei expertize tehnice topografice judiciare pentru a se stabili cu certitudine dacă acesta este liber în sensul art.10 din L. nr.1. și al art.10.pct.3 din HG nr.250/2007 sau dacă este teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul L.i nr. 1. în sensul art.7 alin.5 din L. nr.1. și alart.7.3 din HG nr.923/2010, probă care nu poate fi administrată pentru prima dată în calea de atac extraordinară a recursului conform art.305 C.pr.civ. Motivul de recurs invocat de pârâți referitor la restituirea în natură a ap.10 din imobilul în litigiu cu mențiunea expresă de a se păstra afectațiunea acestuia - adăpost ALA este apreciat de Curte ca fiind inadmisibil întrucât recurenții s-au limitat doar să afirme această critică fără a proceda la dezvoltarea motivului de recurs în sensul de a arăta motivele de nelegalitate ale sentinței atacate potrivit art.3021alin.1 lit.c C.pr.civ. considerent pentru care, fiind invocat pur formal, Curtea se află în imposibilitatea analizării lui din această perspectivă. Critica recurenților S. R., prin C. LOCAL AL M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N. privitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți nu este întemeiată. Astfel, calitatea procesuală pasivă, deși nu este în mod expres reglementată de legea procesual civilă, presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana care este obligată în raportul juridic de drept material dedus judecății. În speță, în mod legal prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți dat fiind că acești pârâți au calitate procesuală pasivă în cauză, împotriva lor fiind formulat petitul doi din acțiunea reclamanților având ca obiect predarea posesiei întrucât în cartea funciară este înscris ca proprietar S. R., în administrarea C.ui local al municipiului C.-N., iar imobilul se află încă în posesia acestuia, fiind astfel justificată calitatea procesuală pasivă. Motivul de recurs al pârâtului P. M. C.-N. referitor la exonerarea acestuia de la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu este în culpă procesuală este considerat de Curte ca fiind neîntemeiat. Astfel, prin întâmpinarea înregistrată la data de (...), pârâtul P. mun. C.- N. a arătat că, în principiu, nu se opune admiterii acțiunii reclamanților cu privire la obligarea emiterii dispoziției, în modalitatea propusă de C. de aplicare a prevederilor L. nr. 1., însă solicită respingerea celorlalte petite din acțiune cu motivarea că modul de soluționare a notificărilor este de competența exclusivă a autorităților administrației publice, iar în prezent singurul criteriu de soluționarea a dosarelor de revendicare este numărul de ordine, dosarul în cauză având nr. 701. Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. În considerarea textului de lege evocat mai sus, cheltuielile de judecată efectuate de părți vor fi suportate în final de partea care cade în pretenții, adică de acea parte care a pierdut procesul, obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală a părții. Conform art. 275 C.pr.civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Rezultă că recunoașterea pretențiilor reclamantului la prima zi de înfățișare, de către pârât, nu înlătură posibilitatea obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care acesta a fost pus în întârziere înainte de chemarea sa în judecată. Există situații expres reglementate, în care debitorul este de drept pus în întârziere, cele prevăzute de art. 1079 alin. 2 C.civ., și anume: în cazurile prevăzute de lege; când s-a contractat expres că debitorul va fi pus în întârziere înainte de împlinirea termenului fără a fi necesară notificarea; când obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, pe care debitorul l-a lăsat să treacă. În cauză, obligația P.ui municipiului C.-N., aceea de a proceda la soluționarea notificărilor înregistrată în anul 2001, prin emiterea unei dispoziții motivate, trebuia îndeplinită într-un timp determinat, înăuntrul termenului reglementat prin art. 25 alin. 1 din L. nr. 1., republicată, și anume 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerea actelor doveditoare. Așa fiind, se verifică una dintre ipotezele în care debitorul este de drept pus în întârziere și recunoașterea pretențiilor la prima zi de înfățișare nu înlătură posibilitatea obligării lui la plata cheltuielilor de judecată. Faptul că până în prezent pârâtul nu a soluționat notificarea mai sus arătată demonstrează, fără putință de tăgadă, culpa exclusivă a P.ui municipiului C.-N. Mai mult decât atât, contrar susținerilor pârâtului recurent, acesta nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamanților ci, din contră, s-a opus cererilor formulate de reclamanți, astfel încât nu se poate considera că acesta nu este în culpă procesuală, motiv pentru care art. 275 C.pr.civ. nu este aplicabil în speță. Motivul comun de recurs al pârâților S. R., prin C. LOCAL AL M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N. referitor la exonerarea acestora de la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu sunt în culpă procesuală este considerat de Curte ca fiind lipsit de interes în condițiile în care prima instanță nu a dispus obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților. Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și alin.3 coroborat cu art. 3041C.pr.civ. va admite în parte recursurile declarate de pârâții S. R., prin C. LOCAL AL M. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 276 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în partea privitoare la soluția dată cu privire la terenul în suprafață de 173 mp., situat în municipiul C.-N., str. C. nr. 12, jud. C., înscris în CF nr. 1. C.-N., nr. top. 9055/(...)/4/2 (în loc de 9055/(...)/4/2 cum era corect) și, în aceste limite, trimite cauza la același tribunal pentru rejudecarea pe fond, menținând restul dispozițiilor din sentința recurată. În rejudecare, tribunalul va administra proba cu expertiza tehnică topografică judiciară pentru a stabili cu certitudine dacă imobilul teren - curte situat în S. C. nr.12, cu suprafața de 173 mp. înscris în CF nr.1. este liber în sensul art.10 din L. nr.1. și al art.10.pct.3 din HG nr.250/2007 sau dacă este teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul L.i nr. 1., în sensul art.7 alin.5 din L. nr.1. și al art.7.3 din HG nr.923/2010, iar în funcție de concluziile raportului de expertiză va stabili care sunt măsurile reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L.I D E C I D E: Admite în parte recursurile declarate de pârâții S. R., prin C. LOCAL AL M. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 276 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în partea privitoare la soluția dată cu privire la terenul în suprafață de 173 mp., situat în municipiul C.-N., str. C. nr. 12, jud. C., înscris în CF nr. 1. C.-N., nr. top. 9055/(...)/4/2 (în loc de 9055/(...)/4/2 cum era corect) și, în aceste limite, trimite cauza la același tribunal pentru rejudecarea pe fond. Menține restul dispozițiilor din sentința recurată. Obligă pe recurenții S. R., prin C. LOCAL AL M. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. să plătească fiecărui intimat suma de câte 750 lei, cheltuieli de judecată în recurs, parțiale. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. M. GREFIER, Red.A.A.P. Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond: O.R.G..
| ← Decizia civilă nr. 20/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 830/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
