Decizia civilă nr. 96/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)*
DECIZIA CIIVLĂ NR. 96/A/2012
Ședința publică din data de 10 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTOR:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
GREFIER:
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul C. A., împotriva sentinței civile nr. 9. din 13 iunie 2012, pronunțată de T. B.-N., în dosar nr. (...)*, privind și pe pârâții PARLAMENTUL ROMÂNIEI, GUVERNUL ROMÂNIEI, C. J. B. N., C. LOCAL AL M. B.-N., C. N. PENTRU C. D. și S. R. PRIN PARLAMENTUL ROMÂNIEI, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 13 septembrie 2012 pârâtul-intimat C. J. B. N. a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate, precum și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
La data de 3 octombrie 2012, pârâtul-intimat Guvernul României a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin solicită în principal respingerea apelului iar în subsidiar respingerea acțiunii față de Guvernul României și judecarea cauzei în condițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă. Se invocă de asemenea prin întâmpinare, excepția inadmisibilității acțiunii întemeiate pe dispozițiile OG nr. 1. precum și excepția lipsei capacității juridice civile a G. R.
La data de 4 octombrie 2012, reclamantul-apelant a depus la dosar, prin registratura instanței note scrise, prin care solicită și judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Pârâta-intimată Camera Deputaților a depus la dosar la data de 9 octombrie 2012, prin fax, concluzii scrise.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9. din 13 iunie 2012, pronunțată de T. B.-N., în dosar nr. (...)*, au fost respinse excepțiile lipsei procedurii administrative prealabile, alipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și C. județean B.-N., a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului împotriva pârâților C. județean B.-N. și C. local B. pe perioada septembrie 2005 -
17 martie 2008, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. A., împotriva pârâților C. județean B.-N. și C. local B. pe perioada septembrie 2005 - 17 martie
2008, ca fiind prescris dreptul la acțiune, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiuneaformulată de reclamantul C. A. împotriva pârâților Guvernul României, (pentru S. R. și în nume propriu), a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. A. împotriva pârâților C. județean B.-N., și C. local B., cu sediul în B., pe perioada ulterioară datei de 18 martie 2008.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut ca nefondată excepția necompetenței materiale, care viza competența secției de contencios administrativ a C. de A. C., deoarece prin sentința civilă nr. 5. pronunțată de Curtea de A. C. la data de 30 septembrie 2011, s-a stabilit competența în favoarea instanței de drept comun, în funcție de valoarea obiectului litigiului.
Excepția lipsei procedurii administrative prealabile a fost respinsă ca neîntemeiată pe considerentul că procedura prealabilă trebuie îndeplinită numai în cazul sesizării instanței de contencios administrativ.
Sesizarea privește instanța de drept comun, instanță civilă, o asemenea procedură nu este impusă prin lege, astfel încât reclamantul în temeiul dreptului său de acces la justiție poate sesiza direct instanța civilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, C. județean B.-N., tribunalul a reținut că pârâtul Guvernul României a fost chemat în judecată întrucât a modificat prin OUG nr. 8. textul inițial al art. 27 alin. 1 din L. nr. 448/2006, republicată.
Prin OUG nr. 8. textul art. 27 alin. 1 din L. nr. 448/2006, republicată, modifică cerințele pentru beneficiul dreptului.
Ca atare, pârâtul Guvernul României a fost chemat în judecată pentru plata de despăgubiri de natură să înlăture efectul discriminării create prin adoptarea OUG nr. 8., în calitate de emitent al actului normativ considerat discriminatoriu de către reclamant.
În aceste condiții, pârâtul Guvernul României justifică legitimare procesuală pasivă în cauză, excepția invocată nefiind întemeiată.
În ceea ce privește pârâtul C. județean B.-N., deși D. G. de A. S. și P. C., entitate care este furnizor de servicii sociale, este instituție cu personalitate juridică, acesta justifică legitimare procesuală pasivă.
Pârâtul C. județean B.-N. este autoritatea căreia furnizorul de servicii îi este subordonat și în același timp este emitentul diferitelor decizii privitoare la situația reclamantului. Prin decizia nr. 1311/2009 pârâtul C. județean B.-N. a dispus încetarea măsurii acordării de servicii sociale în centru de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică nr. 1 B..
Prin urmare, în calitate de autoritate ierarhică, de emitent al unor decizii privitoare la problema serviciilor sociale pretinse de reclamant, pârâtul C. județean B.-N. justifică legitimare procesuală pasivă, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată nu este întemeiată.
Pe fondul dreptului dedus judecății, tribunalul a reținut că cererile de plată a despăgubirilor și de obligare a pârâților la emiterea diferitelor acte, de efectuarea anumitor demersuri sunt modalități de înlăturare a discriminării pretinse de reclamant.
Conform art. 27 alin. (2) din OG nr. 1., republicată, termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Întrucât discriminarea produsă prin acte emise de pârâții Guvernul României și Parlamentul României datează din anul 2008, respectiv 2009, din momentul intrării în vigoare a OUG nr. 8. (27 iunie 2008) și a Legii nr. 207/2009 (13 iunie 2009), termenul de 3 ani curge de la data intrării în vigoare a acestor acte normative, acțiunea împotriva acestor pârâți este promovată în termenul de prescripție, impunându-se analiza ei pe fondul dreptului dedus judecății.
Discriminarea produsă de pârâții C. județean B.-N. și C. local B., urmare a neefectuării de demersuri pentru aplicarea dispozițiilor OG nr. 68/2003, datează conform susținerilor reclamantului din anul 2005, luna septembrie, de când s-a recunoscut dreptul său la servicii sociale.
Întrucât cererea de acordare de despăgubiri și restabilire a legalității trebuie promovate în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei, raportat la data promovării acțiunii - 18 martie 2011, tribunalul a reținut că dreptul la acțiune al reclamantului împotriva pârâților C. județean B.-N. și C. local B., întemeiat pe discriminare, este prescris pe perioada septembrie 2005 (când i s-a recunoscut dreptul la servicii sociale) și 17 martie 2008.
Fiind vorba de o prescripție începută și împlinită anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, excepția poate fi invocată din oficiu de instanță, în baza art. 6 alin. 4 NCC și art. 223 din L. nr. 71/2011, iar soluționarea ei este supusă dispozițiilor Decretului nr. 167/1958.
Pentru perioada ulterioară datei de 18 martie 2008 acțiunea reclamantului îndreptată împotriva pârâților C. județean B.-N. și C. local B. este promovată în termenul legal de 3 ani, impunându-se analiza ei pe fondul dreptului dedus judecății.
Pe fondul dreptului acțiunea reclamantului nu este întemeiată, deoarece există discriminare atunci când între persoane aflate în situații analoage sau comparabile sunt făcute diferențe fără a exista o justificare rezonabilă.
Nu s-a probat în cauză de către reclamant, persoană căruia îi revine sarcina probei, faptul că pârâții chemați în judecată ar fi acordat un tratament preferențial altor persoane aflate în situație identică sau similară cu a sa.
Modificările legislative intervenite au avut loc printr-un act normativ previzibil.
Nu se poate reține discriminarea ca urmare a modificării textului art. 27 din L. nr. 448/2006. La momentul la care reclamantul a încheiat contractul de credit pentru achiziționarea unui autoturism (18 iunie 2008) în vigoare erau dispozițiile art. 27 în formă inițială.
Ulterior, această dispoziție s-a modificat, prin OUG nr. 8., în vigoare din 27 iunie 2008, tribunalul reținând că în ambele variante s-a recunoscut dreptul persoanelor cu handicap grav de a beneficia de credit a cărui dobândă se suportă din bugetul de stat, diferența constând în faptul că în varianta inițială dobânda se plătește din bugetul A. N. pentru Persoanele cu Handicap, iar în varianta ultimă se plătește din bugetul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene prin transfer de la bugetul A. N. pentru Persoanele cu Handicap. Totodată, în ultima variantă se introduce o condiție suplimentară privind valoarea maximă a creditului și termenul maxim de rambursare, condiție care nu exista în varianta inițială.
Însă, intervenirea în timp a modificării unor reglementări legale intră în marja de apreciere a statului, care poate adopta reglementările care le dorește în funcție de politica sa.
Modificarea legislativă a intervenit printr-un act normativ previzibil, a fostnecesară și a avut o justificare rezonabilă, prezentată în preambulul OUG nr.
86/2006 și anume: necesitatea asigurării unei utilizări superioare a fondurilorpublice, din punctul de vedere al eficienței și economicității, necesitatea depistării de rezerve care să asigure echilibrul bugetului de stat, astfel încât sumele alocate să fie acordate în mod echitabil unui număr cât mai mare de persoane cu handicap grav și accentuat, iar măsura să fie sustenabilă pe termen lung.
Măsura a fost proporțională cu situația care a determinat-o, astfel încât nu a fost rupt justul echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, reclamantul nefiind obligat să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.
Faptul că reclamantul impută pârâților C. județean B.-N. și C. local B. neluarea de măsuri pentru ca furnizorul de servicii sociale să acționeze conform legii nu înseamnă discriminare și nu o poate justifica.
Așa cum rezultă din documentația depusă la dosar D. de A. S. și P. C. B.-N. a făcut demersuri în vederea asigurării serviciilor sociale, în final reclamantul a beneficiat de asemenea servicii în Centrul de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică nr. 1 B., însă datorită neplății sumei la care s-a angajat a fost necesară externarea sa.
Reclamantul nu a dovedit faptul că pârâții C. județean B.-N. și C. local B., în limitele competențelor care le revin, ar fi acordat, prin măsurile luate, un tratament preferențial altor persoane aflate în situație identică sau similară cu a sa.
Întrucât, pe de o parte, tribunalul nu a putut reține discriminarea invocată, iar pe de altă parte acordarea de servicii sociale, efectuarea procedurii prevăzută în capitolul V din OG nr. 68/2003 incumbă furnizorului de servicii, D. G. de A. S. și P. C. B.-N., entitate cu personalitate juridică nechemată în judecată, nici cererile reclamantului de înlăturare a efectelor discriminării nu sunt întemeiate, astfel că nu pot fi admise.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. A., solicitând instanței anularea sentinței și admiterea acțiunii cum a fost formulată.
A.antul reclamant a apreciat că se simte discriminat în temeiul art. 1 alin.6 coroborat cu art. 11 lit. a, b, h din L. nr. 4., întrucât refuzul acordării serviciilor și accesului la servicii contravine drepturilor prevăzute de această lege, atitudinea fiind discriminatoare și sancționată.
Drepturile prevăzute de lege i-au fost acordate de către pârâți sporadic și incomplet, solicitând obligarea pârâților la înlăturarea efectelor discriminatorii și acordarea accesului la servicii cu facilități.
Sentința pronunțată de tribunal este nelegală deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de obligare a pârâților să înceteze discriminarea la care este supus reclamantul prin refuzul de a acționa și a-și îndeplini obligațiile legale.
S-au depus la dosar probe din care rezultă că angajații Direcției Generale de A. și P. C. C. au fost amendați administrativ pentru comiterea de infracțiuni împotriva reclamantului.
În mod nelegal s-a respins acțiunea împotriva G. R., pe motivul neîndeplinirii procedurii prealabile, întrucât conform prevederilor legislației române, precum și a recomandărilor organismelor europene nu pot fi atacate în justiție actele autorităților, câtă vreme respectivele acte sunt supuse controlului altor autorități, iar OUG nr. 8. era supusă controlului legislativ, respectiv Parlamentul României care a și înlăturat dispozițiile discriminatorii din actul arătat.
Instanța a invocat motive bugetare pentru care Guvernul României a emis OG nr. 68/2008, părtinind pârâtul Guvernul României prin afirmația că actul nu a încălcat drepturile fundamentale.
Prin întâmpinare C. J. B. N. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, deoarece reclamantul nu a dovedit că intimatul C. J. B. N. prin măsurile luate a acordat un tratament preferențial altor persoane care se află în situație identică cu a apelantului. A.antul a beneficiat de servicii sociale în cadrul centrului de R. și R. N. nr. 1 B., însă acesta nu a plătit suma la care s-a angajat și a fost externat.
Intimatul Guvernul României prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, iar în subsidiar respingerea acțiunii față de Guvernul României ca nefondată.
Intimatul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întemeiată pe dispozițiile OG nr. 1. deoarece prin deciziile C. C. nr. 818/(...), 820/(...) și 1.
Curtea C. a constatat că dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din
OG nr. 1. sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În speța dedusă judecății reclamantul a invocat vătămarea drepturilor sale prin efectul discriminatoriu al OG nr. 8. și Legii nr. 207/2009, arătând că discriminarea produsă este efectul conduitei discriminatorii a G. și P. R. Dispozițiile OG nr. 8. și ale Legii nr. 2007/2009 reclamate ca având efect discriminatoriu nu pot face prin ele însele obiectul unei sesizări întemeiate pe OG 1. ci doar a unei excepții de neconstituționalitate în soluționarea căreia Curtea Constituțională are atribuții exclusive.
Intimatul a invocat excepția lipsei capacității juridice civile a G. R., deoarece G. este un organ colegial fără personalitate juridică și fără patrimoniu propriu și poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor legale.
Lipsa capacității civile a G. este confirmată prin dispozițiile art. 187 și urm. din L. nr. 287/2009.
A fost invocată excepția lipsei capacității procesuale pasive a G. R., deoarece reclamantul nu a respectat condițiile de fond sub aspectul elementelor acțiunii civile, deoarece nu a arătat care sunt drepturile subiective prevăzute de lege și mai ales în ce mod aceste drepturi au fost încălcate de către Guvernul României (pârât în prezenta acțiune). Prin prezenta acțiune nu se solicită anularea vreunui act administrativ al acestei autorități și reclamantul nu se află nici în fața unui refuz nejustificat în sensul art. 1 din L. nr. 554/2004, nefiind întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a G. R. referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.
Au fost invocate dispozițiile art. 37 din Decretul nr. 31/1954, persoana juridică subordonată unui organ al administrației de stat nu răspunde pentru obligațiile acestuia și tot astfel, acesta nu răspunde pentru obligațiile persoanei juridice subordonate, în afară de cazurile expres prevăzute de lege.
În prezent, prevederi similare se regăsesc în art. 221, 222 din L. nr.
287/2009.
Reclamatul apelant C. A. a solicitat judecarea apelului în lipsă (f.34). Camera Deputaților prin concluzii scrise a solicitat respingerea apelului, arătând că prin motivele de apel formulate reclamantul nu a înțeles să critice soluția instanței de fond și față de respingerea acțiunii în contradictoriu cu parlamentul R. - Camera Deputaților.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În temeiul art. 137 Cod proc.civ., curtea va analiza cu prioritate excepțiile invocate potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate.
Pârâtul intimat a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întemeiată pe dispozițiile OG nr. 1., deoarece prin decizii C. C. nr. 818/(...), 820/(...) și 2. Curtea C. a constatat că dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin.1 din OG nr. 1. sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască pe cale judiciară cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În doctrină s-a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii nu este o veritabilă excepție de procedură, ci vizează mai degrabă condițiile de fond pentru admiterea acțiunii.
După cum a rezultat din cele mai sus reținute, prima instanță s-a pronunțat asupra fondului cauzei, iar excepția inadmisibilității pentru motivele mai sus arătate nu a fost invocată de către intimatul Guvernul României.
Întrucât a fost respinsă pe fond acțiunea, iar împotriva acestei sentințe a declarat apel numai reclamantul, acestuia nu i se poate agrava situația în propria cale de atac, în ipoteza în care s-ar admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Pârâtul Guvernul României nu a declarat apel împotriva sentinței și pentru motivele mai sus arătate, instanța nu va da curs excepției invocate. Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, această excepție a fost soluționată de instanța de fond prin sentința civilă nr. 9. iunie 20120, prin respingerea excepției.
Deși excepția lipsei calității procesuale pasive a G. R. a fost respinsă, pârâtul nu a declarat apel și să formuleze critici vizând modul în care a fost soluționată această excepție.
În lipsa exercitării căii de atac a apelului, această excepție nu mai poate fi reiterată în fața instanței de apel, întrucât nefiind apelată această dispoziție a instanței, a rămas irevocabilă.
Intimatul Guvernul României a invocat și excepția lipsei capacității juridice civile, însă această excepție este nefondată, deoarece G. are capacitate juridică civilă, întrucât în litigiile de contencios administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă G., are legitimarea procesuală de a sta în proces.
Așadar, nu se poate invoca lipsa capacității juridice civile a Guvernul
României.
În ceea ce privește fondul apelului, curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin primul motiv de apel reclamantul invocă discriminarea, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 6 coroborat cu al. 11 lit. a, b, h din L. nr. 4., întrucât drepturile prevăzute de lege i-au fost acordate de către pârâți sporadic și incomplet.
Potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 6 din L. nr. 4., pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 1. privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, art. 4 din ordonanța nr. 1. va avea următorul cuprins:";în înțelesul prezentei ordonanțe, categorie defavorizată este acea categorie de persoane care fie se afla pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor din cauza originii sociale ori a unui handicap, fie se confrunta cu un comportament derespingere și marginalizare generat de cauze specifice, cum ar fi o boala cronica necontagioasa ori infectarea HIV, statutul de refugiat sau azilant";, apelantul apreciind că se încadrează în categoria persoanelor defavorizate.
Dispozițiile alin. 11 din art. 1 L. nr. 4. vizează modificarea art. 10 din OG nr. 1., care stabilește regimul contravențiilor incidente în situația în care nu se respectă dispozițiile OG nr.1..
Potrivit art.10 din OG nr. 1. aprobat prin L. nr. 4. „. contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intra sub incidenta legii penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenentei acestora ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasa, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor în cauza prin: a) refuzarea acordării serviciilor publice administrative și juridice; b) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile de sănătate publica - alegerea medicului de familie, asistenta medicală, asigurările de sănătate, serviciile de urgenta sau alte servicii de sănătate; c) refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinație de locuinta; d) refuzul de a acorda un credit bancar sau de a încheia orice alt tip de contract; e) refuzarea accesului unei persoane sau a unui grup de persoane la serviciile oferite de teatre, cinematografe, biblioteci, muzee și expoziții; f) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau de orice alți prestatori de servicii, indiferent dacă sunt în proprietate privată sau publica; g) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun - prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace; h) refuzarea acordării pentru o persoana sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilități."
Aceste dispoziții legale invocate de apelant vizează doar modificarea OG nr.
1., dar nu se referă la fondul cauzei deduse judecății. Instanța de fond la soluționarea prezentei cauze a avut în vedere dispozițiile OG nr. 1., republicată și actualizată, deci s-au avut în vedere modificările aduse de L. nr. 4. și dispozițiile legale au fost corect interpretate de către instanța de fond.
Nu poate fi primită critica reclamantului apelant potrivit căreia instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de a obliga pârâții să înceteze discriminarea la care este supus, deoarece respingându-se petitul prin care se solicita constatarea discriminării, evident că a fost respins și petitul subsecvent de a se înceta discriminarea la care reclamantul pretinde că este supus.
Reclamantul apelant nu a înțeles că instanța de fond a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile, arătând în considerentele sentinței (f.
4 alin. 8) că reclamantul a investit instanța de drept comun cu acțiune civilă, pentru care nu este impusă prin lege o procedură prealabilă și reclamantul în temeiul dreptului de acces la justiție poate sesiza direct instanța civilă.
Chiar dacă reclamantul a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că angajații D. G. de A. și P. C. au fost amendați administrativ pentru comiterea unor contravenții, aceste înscrisuri nu au putut fi valorificate în cadrul procesual cu care reclamantul a investit instanța, întrucât reclamantul nu a chemat în judecată în calitate de pârâtă D. G. de A. și P. C.
Potrivit principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, reclamantului îi revine dreptul de a stabili cadrul procesual, în care înțelege săse judece, persoanele chemate în judecată, precum și obiectul cererii cu care investește instanța.
Ori, în situația în care reclamantul nu a chemat în judecată D. G. de A. și
P. C. C., nu poate să formuleze critici față de această persoană juridică.
Dreptul de a nu fi discriminat este un drept fundamental, iar OG nr. 1. este actul normativ prin care este protejat acest drept, pentru a se elimina toate formele de discriminare.
În ipoteza în care reclamantul invocă discriminarea, trebuie să indice care sunt persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, care au beneficiat de un tratament preferențial în comparație cu reclamantul. Ori, în cazul de față, reclamantul nu indică nicio persoană aflată într-o situație identică cu situația lui, care ar fi beneficiat de un tratament preferențial sau de un tratament diferit celui aplicat reclamantului.
Deși reclamantul apelant invocă faptul că instanța de fond a făcut referire la hotărâri judecătorești respinse ca netimbrate ca având autoritate de lucru judecat și atribuie dreptul D. G. de A. și P. C. B. N. de a-i suspenda sau modifica acordarea măsurilor de protecție socială pe motiv de neplată, curtea constată că această susținere este fără suport real, întrucât instanța de fond nu a invocat autoritatea de lucru judecat a vreunei hotărâri. Singura referire pe care o regăsim în considerente vizează decizia nr. 1311/2009 emisă de C. J. B. N., prin care s-a dispus încetarea măsurii acordării de servicii sociale și se menționează că această decizie a rămas definitivă ca urmare a exercitării căii de atac, prin respingerea recursului declarat de către reclamant împotriva hotărârii instanței de fond, sesizată cu plângerea împotriva acestei decizii.
Aceasta este singura mențiune cu privire la o hotărâre judecătorească, însă este făcută în contextul în care se arată că decizia nr. 1311/2009 pronunțată de C. J. B. N. a rămas irevocabilă prin respingerea plângerii. Evocarea acestei decizii de către instanța de fond s-a făcut pentru a justifica calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. J. B. N.
Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, a analizat toate motivele invocate de către reclamant, și în mod corect a respins acțiunea constatând că nu se poate reține discriminarea invocată de reclamant pentru acordarea serviciilor sociale, deoarece aceste servicii sunt furnizate de către D. G. de A. și P. C. B. N., entitate care nu a fost chemată în judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. A.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. A. împotriva sentinței civile nr. 9. din 13 iunie 2012 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...)* pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A.-T. N. T. D. M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. GC
9 ex/(...)
Jud. fond: C.G.F.
| ← Decizia civilă nr. 3/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 446/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
