Sentința civilă nr. 35/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr.(...)

SENTINȚA CIVILĂ NR. 35/DC/2012

Ședința camerei de consiliu din data de 22 iunie 2012

Instanța constituită din : Președinte: A. C.

Grefier : S.- D. G.

S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între T. S. C. și Tribunalul Cluj, privind soluționarea recursului declarat de reclamanta Sc. I. C. SRL împotriva încheierii civile nr. 2807/(...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...).

Prezenta s-a soluționat în camera de consiliu fără citarea părților.

C U R T E A

Prin decizia civilă nr. 150 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr. (...) s-a admis excepția necompetenței materiale a T. S. C. și s-a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurenta SC I. C. SRL în contradictoriu cu intimații S. V. V. și S. C. împotriva încheierii civile nr. 2. pronunțată la data de (...)de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...) în favoarea T. C..

Analizând cu prioritate, în baza art. 137 Cod proc.civ., excepția necompetenței materiale a T. Comercial C., excepție invocată din oficiu, tribunalul a reținut următoarele:

Anterior intrării în vigoare a N. Cod civil, competența funcțională a prezentului tribunal era stabilită de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a pct. 2, 3 și 4

Cod procedură civilă, art. 36 alin. 3 si art. 37 alin. 3 din L. nr. 304/2004, precum și art. 3-4 , 7,9 și 56 Cod comercial.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 coroborat cu art. 37 alin. 3 din L. nr. 304/2004, în forma în care acest act normativ era în vigoare anterir intrării în vigoare a N. Cod civil, în cadrul tribunalelor funcționau, printre altele, secții sau, după caz, complete specializate în cauze comerciale, tribunalele specializate preluând cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează. Prin înființarea T. Comercial C. acesta a preluat spre soluționare cauzele de natură comercială de pe raza teritorială de competență a T. C., delimitarea competenței materiale efectuându-se potrivit normelor de drept material existente în cadrul Codului comercial, respectiv art. 3-4, 7,9 și 56 Cod comercial, norme care constituiau crierii de stabilire a naturii comerciale sau civile a unui litigiu.

La data de 1 octombrie 2011, dată la care a intrat în vigoare N. Cod civil, potrivit art. 230 alin. 1 lit. c) din L. nr. 7., s-au abrogat, printre altele, dispozițiile Codicelui de comerț din 1887 care constituiau criteriile de stabilire a naturii comerciale a unui litigiu, dispozițiile privitoare la obligațiile și contractele comerciale fiind preluate și reglementate de N. cod civil, acestea urmând a avea pentru viitor o natură civilă.

Mai mult, potrivit art. 6 alin. 1 din L. nr. 7., „în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Codului civil, referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din L. nr.

26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completărileulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege";, cu excepțiile prevăzute de alin. 2, iar potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ, expresiile "acte de comerț", respectiv "fapte de comerț" s-au înlocuit cu expresia "activități de producție, comerț sau prestări de servicii".

De asemenea, noțiunea de comercial a fost înclusă în noțiunea de profesionist alături de întreprinzători, operatori economici, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil, iar potrivit ar. 3 alin. 2-3 din N. Cod civil, sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere, respectiv cei care exercită sistematic, singuri sau împreună cu alte persoane, o activitate organizată ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri, sau în prestarea de servicii, indiferent daca au sau nu un scop lucrativ. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 3 din N. Cod civil, dispozițiile acestuia se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice ale subiecte de drept civil.

Urmare a acestor modificări, prin art. 225 din L. nr. 7. s-a prevăzut că secțiile comerciale existente la data intrării în vigoare a Codului civil în cadrul tribunalelor și curților de apel se vor reorganiza ca secții civile ori, după caz, vor fi unificate cu secțiile civile existente, prin hotărâre a C. S. al M., la propunerea colegiului de conducere al instanței, iar potrivit art. 226 alin. 1, « prin hotărâre a C. S. al M., la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare», iar potrivit art. 228 alin. 1, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale

Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.

Tot prin L. nr. 7., s-a prevăzut în mod expres că dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225.

În ceea ce privește competența materială a tribunalelor specializate, L. nr.

7. prevede că la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței (art. 228 alin. 2), iar prin dispozițiile art. 219 alin. 1 pct. 1 s-au abrogat în mod expres dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) Cod procedură civilă.

Astfel, după data de 1 octombrie 2011 se pune problema delimitării competențelor funcționale între Tribunalul Cluj și T. S. C., aspect ce ține de soluționarea excepției ce face obiectul prezentei hotărâri. În soluționarea acestei probleme, legiuitorul a prevăzut că la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței. Raportat la dispozițiile art. 228 alin. 2 din L. nr. 7., criteriile de stabilire a competenței materiale a tribunalului specializat sunt: numărul cauzelor, natura cauzelor, specializareajudecătorilor și volumul de activitate al instanței, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

Dacă la reorganizarea tribunalului specializat Consiliul Superior al

Magistraturii a ținut cont exclusiv doar de volumul de activitate al instanței

(pagina 7 a Hotărârii CSM nr. 654/(...)) în ceea ce privește competența funcțională nu se poate reține doar acest criteriu de atribuire de competență, acesta trebuind să fie coroborat și cu criteriul naturii cauzelor, căci în caz contrar s-ar ajunge la o suprapunere de competențe între tribunalul specializat și tribunalul de drept civil, la fel cum nu se poate ține cont doar de criteriul specializării judecătorilor.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 219 din L. nr. 7., cu modificările ulterioare, litigiile comerciale s-au transformat în litigii între profesioniști, având o natură civilă, raporturile obligaționale fiind reglementate de dispozițiile N. Cod civil, fiind astfel de competența tribunalului de drept comun. A. voință a legiuitorului reiese fără urmă de dubii atât din abrogarea Codicelui de comerț, din eliminarea noțiunilor de act de comerț și fapt de comerț, precum și din includerea noțiunii de comerciant în noțiunea mult mai largă de profesionist.

Fată de acestea, tribunalul a constatat că nu poate fi primită teza existentei competenței materiale a tribunalului specializat de soluționare a litigiilor care au avut o natură comercială (litigii între comercianți sau între comercianți și necomercianți) sub titulatura de litigii între profesioniști, raportat la actualele reglementări de drept procedural și de drept material. În acest sens, tribunalul a avut în vedere următoarele motive.

Astfel, daca am accepta ideea că tribunalul specializat este competent să soluționeze litigiile între profesioniști, având în vedere accepțiunea acestui termen prin raportare la dispozițiile art. 3 din N. cod civil și art. 8 alin. 1 din L. nr. 7., cu modificările ulterioare, s-ar extinde sfera de competență existentă anterior intrării în vigoare a N. Cod civil, acesta preluând și litigii care anterior erau de competența exclusivă a secției civile a tribunalului.

De asemenea, raportat la abrogarea dispozițiilor art. 56 Cod Comercial, litigiile dintre profesioniști și neprofesioniști, nemaifiind supuse regulilor speciale din materia profesioniștilor (din interpretarea per a contrario a noilor dispoziții ale art. 720^{1alin. 1 Cod procedură civilă), limitându-se astfel competența tribunalului specializat, prin raportare la competența existentă anterior în materie comercială.}

Mai mult, nu se poate aplica prin analogie, raportat la dispozițiile art. 2 pct.

1 lit. b) Cod procedură civilă coroborat cu art. 37 alin. 3 din L. nr. 304/2004, republicată, cu modificările aduse prin L. nr. 7., a categoriei de profesioniști în domeniul comerțului, raportându-ne la dispozițiile art. 6 și 8 din L. nr.7., căci criteriul de delimitare oferit este vag, trimiterea la "activități de producție, comerț sau prestări de servicii" nefiind clară, iar o eventuală recurgere la C. nu oferă elemente clare de delimitare, iar pe cale de interpretare nu se poate adăuga la lege.

Totodată, criteriul avut în vedere de Consiliul Superior al Magistraturii la momentul reorganizării tribunalelor comerciale în tribunale specializate nu poate fi reținută drept „normă de interpretare"; a voinței legiuitorului, raportat la atribuțiile acestei instituții, aceasta neavând competența de a edicta norme interpretative cu privire la aceste aspecte.

Nu în ultimul rând, tribunalul a constatat că urmare a absorbirii Codului comercial în N. Cod civil, sfera dreptului comercial s-a restrâns la materiile strict comerciale (dreptul societar, insolvență, concordat, titlurile de valoare și valorilemobiliare, registrul comerțului), fapt care reiese și din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 223, 227 și art. 225 alin. 3 din L. nr. 7..

Chiar dacă dispozițiile art. 226 alin. 1 din L. nr. 7. cuprind doar o enumerare cu titlul de exemplu, aceasta nu constituie un element de delimitare a competențelor între tribunalul specializat și tribunalul de drept comun, căci această enumerare se referă la posibilitatea de constituire, în cadrul tribunalului de drept comun, a unor complete specializate, în cadrul aceleiași instanțe repartizarea competențelor între secții putând fi efectuată în temeiul hotărârii colegiului de conducere, situație care însă nu este aplicabilă în situația delimitării competenței între două instanțe.

În acest sens, tribunalul a retinut că determinarea competentei materiale si functionale a instantelor judecătoresti poate fi făcută doar în baza normelor legale exprese, aceasta neputând fi realizată în baza practicii judiciare sau a unor deziderate sau prezumtii cu privire la intentiile legiuitorului, în conditiile în care aceste intentii nu au fost manifestate în cadrul unor dispozitii legale imperative.

Împrejurarea că în ceea ce privește competența materială a tribunalelor specializate, art. 228 alin. 2 din L. nr. 7. a instituit criteriile ce urmează a fi avute în vedere la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate, ca fiind numărul și natura cauzelor, specializarea judecătorilor, necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și volumul de activitate al instanței, nu poate conduce la concluzia că prin aceasta s-a înlăturat criteriul legalitătii la stabilirea competentei instantelor judecătoresti, criteriile prevăzute de acest text de lege putând fi avute în vedere doar de legiuitor la instituirea normelor de competentă prin care să atribuie competenta tribunalelor specializate. În lipsa unor noi norme în acest sens, tribunalele specializate sunt competente, urmare a intrării în vigoare a N. Cod civil, să judece doar cauzele la care face trimitere art. 227 din L. nr. 7., respectiv cele pentru care „legea specială prevede în mod că expres sunt de competența tribunalelor comerciale";.

Prin art. 725 alin. 1 Cod proc.civ., se prevede expres si imperativ că

„dispozițiile legii noi de procedura se aplica, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecata începute sub legea veche, precum și executarilor silite începute sub acea lege";, iar art. 223 din L. nr. 7. au acelasi continut cu cel al normei generale instituite la art. 725 alin. 2 Cod proc.civ., în ce priveste aplicarea în timp a normelor de procedură civilă ce reglementează competenta instantelor judecătoresti, stabilind că în lipsa unei prevederi exprese în sens contrar „procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite";.

În ce priveste cauza de fată, tribunalul a retinut că aceasta priveste executarea silită începută după intrarea în vigoare a N. Cod civil, cererea de executare silită formulată de către intimații S. V. V. și S. C., împotriva recurentei SC I. C. SRL, fiind înregistrată la executorul judecătoresc la (...) (fila 9 dosar fond), executarea silită fiind încuviintată la (...) (fila 65 dosar fond), iar somatia fiind comunicată recurentei la (...) (fila 105 dosar fond), consemnarea de către aceasta a sumei de 155.015,03 lei având loc la (...). În consecintă, natura cauzei nu poate fi apreciată ca fiind comercială, privind situatii juridice născute ulterior intrării în vigoare a N. Cod civil, iar cauza nefiind dintre cele la care face trimitere art. 227 din L. nr. 7., respectiv cele pentru care „legea specială prevede în mod că expres sunt de competența tribunalelor comerciale";, tribunalul retine că nu este competent, ca tribunal specializat, în solutionarea cauzei de fată.

Față de aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 159 ind. 1 alin. 4 si art. 158 alin. 1 și 3 Cod proc.civ., raportat la art. 37 alin. 3 din L. nr. 304/2004, republicată, cu modificările aduse prin L. nr. 7., tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a T. S. C. și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurenta SC I. C. SRL în contradictoriu cu intimații S. V. V. și S. C. împotriva încheierii civile nr. 2. pronunțată la data de (...) de

Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...) în favoarea T. C..

Prin decizia civilă nr. 564 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.

(...) s-a admis exceptia necompetentei materiale a T. C. și a fost declinată competenta de soluționare a recursului declarat de SC I. C. SRL împotriva Sentinței civile nr. 2807/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N. în favoarea T. S. C..

S-a constatat conflictul negativ de competență și s-a trimis cauza Curții de A.

C. pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Executarea silită pornită în dosarul execuțional nr.1231/2011 al SCPEJ

„Adam Dragoș și Oszoczki Andras"; a cărei suspendare se solicită are la bază un titlu executoriu de natură comercială.

Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din L. nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.

Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.

Prin înființarea T. Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din L. nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.

Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr.7. de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii";

(expresie care, conform art. 8 din L. nr. 7., înlocuiește expresiile „acte de comerț";, respectiv „. de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin H. nr. 6. august 2011.

Pe de altă parte , dispozițiile art. 226 alin. 1 din L. nr. 7. au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

Conform art. 228 din L. nr. 7., normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.

Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din L. nr. 7., C. S. al M., dispozițiile art. 227 din L. nr. 7. vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.

Tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin H. CSM nr. 6. august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.

Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.

Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158

C.proc.civ. tribunalul a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea T. S. C..

S-a constatat conflictul negativ de competență și s-a trimis cauza la Curtea de A. C. pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Legal investită cu soluționarea conflictului de competență ivit între T. S. C. și

Tribunalul Cluj, Curtea de A. C. reține următoarele:

Chestiunea care a generat conflictul negativ de competență este aceea a modului de interpretare a dispozițiilor art.227 din L. nr.7., în cauză fiind vorba despre o executare silită începută după intrarea în vigoare a N. Cod Civil, debitorul fiind o societate comercială.

În conformitate cu prevederile art. 36 alin. 1 din L. nr. 304/2004 republicată, „tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ si al municipiului B., si au, de regula, sediul in municipiul reședința de județ";, alin. 2 și 3 ale aceluiași articol arătând ce se cuprinde în circumscripția fiecărui tribunal, respectiv, ce secții sau complete specializate pot funcționa în cadrul fiecărui tribunal, astfel :

„(2) In circumscripția fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din județ sau, după caz, din municipiul B.

(3) În cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți comerciale, registrul comerțului, insolvență, concurență neloialăsau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale";.

Art. 37 L. nr. 304/2004 republicată, prevede următoarele :

„(1) In domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate.

(2)Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. si au, de regula, sediul in municipiul reședința de județ.

(3)Tribunalele specializate preiau cauzele de competenta tribunalului in domeniile in care se înființează";.

Este adevărat că prin art. 219 din L. nr. 7., actualizată, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, intrată în vigoare la data de 24 iulie 2010, s-a prevăzut că, „Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 2 punctul 1, litera a) se abrogă";, dar nu este mai puțin adevărat că abrogarea criteriului valoric de determinare a competenței materiale a instanței specializate în judecarea litigiilor comerciale, criteriu care opera între Judecătorie și Tribunalul Comercial Cluj, nu între Tribunalul Comercial Cluj și Tribunalul Cluj - Secția Civilă, - art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ. - , nu atrage automat și necondiționat o transpunere a competenței T. S. C., la Tribunalul Cluj - Secția civilă, și aceasta pentru că, într- o atare situație absolut ipotetică, nu și-ar mai găsi justificare și raționare existența și funcționarea instanței specializate.

Art. 226 din aceeași lege, prevede următoarele:

„(1) Prin hotărâre a C. S. al M., la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; b) cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței; d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

(2) La înființarea completelor specializate potrivit alin. (1) se va ține seama de următoarele criterii: a) asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secției; b) specializarea judecătorilor și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora; c) respectarea principiului repartizării aleatorii.

(3) H. C. S. al M. prevăzută la alin. (1) își va produce efectele de la data intrării în vigoare a Codului civil";.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din L. nr. 7., actualizată, au un caracter exemplificativ și nu limitativ, prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, ipoteză care reiese din folosirea conjuncției precum..

În același timp, potrivit art. 227 din aceeași lege, „dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225";.

În conformitate cu prevederile art. 228 alin. 1 din aceeași lege, „până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226";, alin. 2 al aceluiași articol prevăzând că „la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței";.

Astfel, soluția care rezultă din interpretarea art. 228 din L. nr. 7., normă specială față de art. 227 din același act normativ, este cea contrară.

Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 228 alin. 1 din L. nr. 7., C. S. al M., dispozițiile art. 227 din L. nr. 7. vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.

Rezultă, așadar, din întreaga economie a textelor legale mai sus citate, că intenția legiuitorului, exprimată în mod expres și neîndoielnic prin L. nr. 7., a fost aceea ca tribunalele specializate - cum este și T. S. C. - să-și mențină aceeași arie de competență materială ca și fostul Tribunal Comercial C., practic, T. S. C. păstrând aceeași competență materială pe care a avut-o și fostul Tribunal

Comercial C., pentru acest tribunal operând doar o reorganizare a acestuia, sub aspectul denumirii, ca tribunale specializate.

Drept urmare, în temeiul art.22 alin.5 C.pr.civ. Curtea constată că revine T.

S. C. competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta SC I. C. SRL împotriva încheierii civile nr. 2807/(...) a Judecătoriei C.-N..

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Stabilește competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta SC I. C. SRL împotriva încheierii civile nr. 2807/(...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), în favoarea T. S. C..

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, (...).

PREȘEDINTE, GREFIER, A. C. S.-D. G.

Red.A.C./dact.L.C.C.

5 ex./(...)

← Decizia civilă nr. 4992/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 44/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Sentința civilă nr. 35/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 35/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă